„Reforma” în PDL vine de la Lubianka

Acest articol este un articol „de dreapta”. De ce? Pentru că se adresează unor oameni informați, cu capacitate de analiză și de sinteză, cu discernământ, capabili să iasă din șabloane, idei preconcepute și lozinci și, nu în ultimul rând, inteligenți.

Făcând un excurs „istoric”, vom remarca și reține o dată extrem de importantă prin implicațiile ei: data de 13 septembrie 2011.

Este o dată de referință, de la care, dacă avem memorie bună, ne vom aminti că s-au acutizat atacurile, pe toate planurile, la P.D.L. Aceste atacuri nu au nicio legătură reală cu măsurile de austeritate ale guvernului Boc, invocate ca pretext, ci ele au fost concentrate, concertate și planificate în mod riguros și minuțios, conform unui plan sofisticat, extrem de inteligent, mult mai inteligent și mai… profesionist decât sunt în stare să conceapă orice Iliescu, Năsatse, Voiculescu, Hrebenciuc, Ponta sau Antonescu la un loc. Este un plan de „război psihologic” în care au fost atrase și manipulate magistral două forțe, aparent antagonice: poporul, opinia publică – pe de o parte – și intelectualitatea, societatea civilă – pe de altă parte -.

Așadar, împotriva P.D.L. au fost asmuțiți ambii factori: și prostimea și elitele.

Să vedem când am mai avut o situație similară și un plan identic. Planul de care vorbim este surprinzător de vechi. El a fost conceput cu peste 50 de ani în urmă într-o sinistră clădire, de tristă amintire dar și de trist prezent, dintr-o piața moscovită: Piața Lubianka. Avea un unic scop subversiv și propagandistic. Acela de a submina puterea și influența Statelor Unite ale Americii în lume și, colateral, ale „lumii libere” în războiul rece care abia începuse.

E momentul să ne amintim că data de 13 septembrie 2011 este data la care România și S.U.A. au semnat „Acordul privind amplasarea unor elemente ale scutului antirachetă în România”. Coincidență? Nicidecum. A fost momentul „picătură care umple paharul” din care guvernarea din România nu mai putea fi tolerată de Moscova. Odată cu momentul descoperirii rezervelor de gaze de șist, a celor de hidrocarburi din subsolul platoului continental și a aurului de la Roșia Montană (ați văzut că furibundele campanii „ecologice” au încetat ca prin minune odată cu preluarea puterii de către U.S.L.).

În anii ’60, U.R.S.S., prin Primul Directorat al K.G.B., a început manipularea opiniei publice și a intelectulailor din S.U.A. și din Europa Occidentală. Ca și astăzi în România, agenturile comuniste sovietice au infiltrat și au inoculat în conștiința colectivă țintă – oameni cu o oarecare deschidere intelectuală – idei generoase, aparent mărețe și absolut de îmbrățișat: lupta pentru pace, oroarea de război și de atrocități, libertatea, iubirea aproapelui, dezarmarea, dreptatea socială, pericolul nuclear, naționalismul, repulsia față de acțiunile clandestine ale C.I.A. etc. Cei de o anumită vârstă își vor aminti marile manifestații populare împotriva înarmării nucleare a Pentagonului și a N.A.T.O. (mai ales cu arme superioare celor sovietice, rachetele de croazieră Pershing), împotriva războiului din Vietnam, împotriva C.I.A., împotriva establishment-ului capitalist în general. Cei mai tineri își vor aminti, poate, doar scena din filmul „Forrest Gump”. Atunci, în anii ’60-’70, K.G.B.-ul a confiscat practic o mare parte a mișcării hippy, a „dictat” în Imagine și în multe din piesele lui Bob Dylan, Joan Baez sau Leonard Cohen, a „regizat” filmele anti-C.I.A. ale lui Costa Gavras. Era vremea în care studențimea occidentală se revolta violent și umbla cu efigia criminalului Che Guevara pe piept. Efectele au fost dezastruoase în lagărul socialist, unde dictaturile comuniste primeau material de propagandă de dat zilnic la „Telejurnale”.

Atunci, ca și astăzi în România, existau talibani ai luptei pentru pace și fundamentaliști ai „principiilor democratice sovietice” pe care Doamne ferește să-i fi contrazis, că te luau la goană ca și astăzi unele bloguri.

Astăzi se știe cu precizie că K.G.B.-ul este cel care a orchestrat, organizat și subvenționat financiar, prin telecomenzi și pe căi extrem de sofisticate și de perverse toate aceste mișcări și luări de poziție. În S.U.A., în Europa Occidentală și în Japonia, propaganda manipulată de la Moscova, prin intermediul organizațiilor pacifiste, al partidelor comuniste locale, dar și prin acțiunile și poziționările militante iresponsabile și tembele ale multor intelectuali de marcă, a provocat un antiamericanism și un anticapitalism acerb, exprimat prin „Yankees go home”, prin dezafectarea multor baze militare americane, prin demoralizarea trupelor din Indochina și printr-o cauționare doctrinară a comunismului bolșevic.

Nimeni astăzi nu trebuie să uite că atunci, ca și astăzi, opinia publică, organizații civice și o parte importantă a intelectualității au luptat, inconștient și iresponsabil, și tot în numele unor principii,  pentru subminarea democrației occidentale și pentru interesele hegemonice ale U.R.S.S. și ale comunismului în lume.

Revenind la situația din România și la P.D.L., îmi este imposibil să nu fac analogii inevitabile. În numele unor „principii” frumoase, se lovește consecvent și stupid în P.D.L., căruia deși P.P.E.-ul nu-i reproșează nimic, propriii săi membri de frunte îi reproșează vrute și nevrute, dar este lăsat U.S.L.-ul să câștige alegerile cu 70%!

Planul tip K.G.B. a început treptat. Mai întâi s-a explicat, în toată mass media, că aceia care fuseseră foarte buni în 2004 și 2008 și 2009 au devenit, brusc, niște ticăloși corupți sau răuvoitori sau rămași feseniști de stânga (tripleta BVB, Băsescu că s-a luat de rege sau de Arafat, Boc, Udrea, șefii filialelor locale etc.). Apoi că P.D.L. nu se deosebește cu nimic de U.S.L. (în ciuda tuturor evidențelor contrare), ceea ce a indus neparticiparea masivă la vot. Nu voi insista, pentru că mișcările și „temele” se știu, la fel cum se știu și efectele.

Este imposibil de admis că cineva cu creier și responsabil, foarte supărat pe oameni ca Vasile Blaga, preferă o viață controlată, deocamdată doar legislativ și executiv, de o majoritate zdrobitoare formată din mafioți, corupți, corupători, turnători, securiști, plagiatori, mincinoși, condamnați penal, comuniști, ultra naționaliști, derbedei, nebuni, analafabeți, cocalari, mâncători de rahat, lingăi, paiațe, curve, incapabili, incompetenți, tâmpiți etc. care trag țara spre est, îndepărtând-o tot mai fățiș de vest și de la parcursul ei euro-atlantic.

Pattern-urile planurilor de atac sunt izbitor de identice. Astă vară, electoratul bucureștean de dreapta a fost „spart” prin plasarea în competiția electorală a lui Nicușor Dan, care „a luat” din voturile lui Silviu Prigoană, favorizându-l nu numasi pe Sorin Oprescu, ci indirect și pe candudații de la sectoare ai U.S.L.

Astăzi, e rândul „reformiștilor” să intre în scenă – deus ex machina –  la fel de intempestiv, în lupta dintre vechi și nou în P.D.L., slăbind aripa nouă, reprezentată de Elena Udrea și favorizând evident aripa veche, reprezentată de Vasile Blaga. Șansele de izbândă ale „reformiștilor” în cadrul Convenției Naționale a P.D.L. din 23 martie, știe oricine, sunt absolut nule, dar candidatura Monicăi Macovei le diminuează pe cele ale Elenei Udrea. Lovitura are dublu efect. O elimină pe jenanta Udrea, dar îl lovesc și pe Traian Băsescu, a cărui favorită este.

Candidatura doamnei Monica Macovei la președinția P.D.L. face parte din același vechi plan făurit la Lubianka și reactivat astăzi, desigur fără ca doamna Macovei să fie conștirentă de acest lucru. S-a mizat doar pe orgoliul și încăpățânarea câtorva persoane – care au și un interes destul de meschin: pretextul de a pleca din P.D.L. fără a fi considerate „traseiste”, pentru a-și asigura prezența la europarlamentarele viitoare pe alte liste – și pe priza oarbă de care se bucură „principiile” în rândul unor categorii sociale cu discernământ labil, dar cu pretenții intelectuale mari. Cei care manevrează și trag sforile în acest caz mizează pe eșecul „reformiștilor”, dar mai ales pe… victoria lui Vasile Blaga. Victorie care va permite celor puși să îngroape P.D.L.-ul să spună apoi: „Iată, P.D.L. este nereformabil! P.D.L. este infrecventabil! P.D.L. este compromis! Jos P.D.L.!”.

Motivul acestei ultime lovituri este unul simplu: orice urmă de opoziție susceptibilă de a demasca complicitatea puterii actuale cu interese străine trebuie eliminată. Traian Băsescu nu mai contează. Va dispărea în mai puțin de doi ani, sau va fi singur singurel. Planul Moscovei, relevat fără mască prin intervențiile de astă vară ale postului de radio „Vocea Rusiei”, a suferit doar pierderea, temporară, a unei bătălii, prin eșecul demiterii lui Traian Băsescu. Victoria finală va surveni numai odată cu demantelarea P.D.L.

De fapt, exact același tip de acțiuni se pot vedea și în sânul P.N.L. Opoziția pro-europeană la actuala conducere anti-europeană din P.N.L. este pe cale să fie anihilată. Forța Civică și Noua Republică, împreună cu liderii lor, au fost distruse din fașă. Dacă suntem atenți, constatăm că de aceleași „forțe” care combat frenetic P.D.L.-ul de vreun an încoace: bloggeri, jurnaliști, moderatori, comentatori, lideri de opinie, analiști. Nu vede nimeni aceste „corelări”?

Argumentele „reformiștilor” sunt deseori ridicole: electoratul de dreapta preferă oameni „curați”, iar „maculata” Elena Udrea ia, la vot uninominal, la Roman(!), mai multe voturi (12.014 voturi, reprezentand 42,5% ) decât, de pildă, imaculatul Adrian Papahagi la Cluj(!) (7.572 de voturi, reprezentând 27%). Elena Udrea este combătută feroce ca fiind compromisă din cauza „percepției negative”, uitând că Teodor Baconschi a fost demis din funcția de Ministru de Externe tocmai pe motiv de… percepție populară negativă. Monica Macovei uită lăturile mincinoase cu care a fost ea însăși împroșcată nu demult și nu mai face diferența între tocurile lui Udrea și votcile ei la Vama Veche, sau între fondurile manevrate de Udrea și mandatele de arestare în alb manevrate de ea. „Dovezile” privindu-le pe cele două doamne sunt la fel de inexistente sau de mincinoase, bazându-se pe exact același tip de zvonistică mizerabilă și de colportări jegoase.

Scopul final este „belarusarea” României. Două partide, pentru menținerea unei aparențe democratice: P.N.L.-ul găștii lui Antonescu, zis „de dreapta” și P.S.D.-ul găștii lui Ponta, zis „de stânga”. Ambele manipulate de la est, de foarte la est.

Să nu neglijăm și să nu uităm disperările insistente și abia mascate ale ambasadorului S.U.A., ale oficialilor guvernamentali americani și ale celor europeni de centru-dreapta, ale organismelor financiare internaționale și ale presei străine privind „reorientarea” României și pericolele geostrategice care o pândesc. Toate acestea sunt o dovadă că planul există.

Asta e!

A bon entendeur salut!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013

La Piovra [1] şi [2]

Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac – şantaj la şeful ANI

Scris de Dana Iliescu

«Agenţia Naţională de Integritate, instituţie europeană a statului romån, se află sub atacul cu miză electorală al Coaliţiei Kaz-GRIVCO-FNI, efectuat prin două instrumente de presiune din ogrăzile lui Alexandru Sassu, Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu. Mai mult, însuşi şeful ANI, Cătălin Macovei, a fost supus unui şantaj de presă executat prin intermediul a doi cunoscuţi foşti ziarişti transformaţi în traficanţi de informaţii şi agenţi de influenţă. Este vorba de două „etaloane“ de deontologie, fmari formatori de opinie ai televiziunii publice naţionale, TVR, ai postului Realitatea TV şi ai Antenelor 1, 2 şi 3: Bogdan Chirieac, fost redactor-şef al ziarului „Gåndul“, şi Sorin Roşca Stănescu, fost director general al defunctului ziar „Ziua“.
O înregistrare ambientală parvenită ieri redacţiei ziarului „Curentul“ dovedeşte că şeful SRI, George Maior, a avut dreptate: există scurgeri şi sustrageri din arhiva secretă a Ministerului de Interne, respectiv Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, prescurtată DGIPI, fosta „Doi şi-un sfert“, de la UM 0215, ulterior 0962, cunoscută mai ales în urma scandalagiului Vanghelie. Înregistrarea secretă, datånd din 25 septembrie, din care punem la dispoziţie o mare parte – în interesul opiniei publice şi al autorităţilor responsabile – în format audio original disponibil AICI şi în transcriere, demonstrează nivelul de disperare şi josnicie la care se complac executanţii mogulilor de presă cu interese politice.
Ţinta încercării de şantaj la adresa şefului ANI o constituie decredibilizarea în prag de alegeri a miniştrilor PD-L Vasile Blaga – în mod special -, Adriean Videanu şi Radu Berceanu, care, potrivit „Naşulu“ Sorin Roşca Stănescu, „trebuie strânşi de coaie“. Însă, cel căruia vrea „să-i facă rău“, potrivit propriilor declaraţii ale lui SRS, este, mai ales, „şeful lor“, cel „care distruge un sistem“. Omul care trebuie anihilat este Traian Băsescu şi sistemul care trebuie apărat este cel mafiot.
Presărată de picanterii despre amante, discuţia celor trei, cu Macovei prins între Chirieac şi Roşca, se desfăşoară pe malul lacului Snagov, în apropierea casei „Naşului“, la restaurantul „El Capitan“, unde şeful ANI este dus de realizatorul TVR. Locul este faimos în istoria recentă a României şi pentru că tot aici s-ar fi decis ca Tăriceanu să nu-şi dea demisia, cât şi ca preşedintele Băsescu să fie dărâmat prin Referendumul pierdut apoi de Coaliţia 322.
Mijloacele celor doi şantajişti: un pretins împrumut nedeclarat de 100.000 de euro de la un cămătar. Documentele secrete din arhiva ANI pe care le solicită intermediarii Coaliţiei anti-Băsescu, sub ameninţare, sunt conturile celor trei miniştri numiţi mai sus, şi mai ales cel al ministrului de Interne, Vasile Blaga. Pe parcursul tentativei nereuşite de şantaj, atât Sorin Roşca Stănescu, cât şi Bogdan Chirieac sugerează că nu pot fi prinşi dacă menţin totul în secret. Chirieac garantează pentru Roşca şi Roşca garantează pentru Chirieac. Cei doi au de altfel o bogată experienţă similară. Pe vremea regimului comunist, Roşca a fost informator al Securităţii sub numele de cod Deleanu şi H15, iar Bogdan Chirieac, deşi a fost cercetat de CNSAS pentru mai multe note olografe întocmite pe când era ghid BTT, a fost făcut scăpat de Colegiul instituţiei compromise, aceeaşi care îi dăduse lui Roşca Stănescu verdict de necolaborare cu poliţia politică, în ciuda evidenţelor. Ulterior, ambii pseudo-ziarişti s-au folosit de presă doar pentru a obţine enorme câştiguri, devenind milionari pe spezele relaţiilor clientelare cu politicieni, membri corupţi ai serviciilor secrete şi mafioţi de duzină ajunşi acum capii Coaliţiei anti-Băsescu. Poate de aceea, unul dintre cei doi ori şi-a oferit serviciile, ori era urmărit de DGIPI şi astfel înregistrarea s-a scurs din arhiva secretă a Ministerului de Interne. Când averile celor doi „simpli ziarişti“ ajung să fie estimate între 10 şi 50 de milioane de euro pe baza unui sistem mafiot este normal să te sperii că vine Băsescu şi îl distruge.»

*******************************

STENOGRAMA (file-ul audio AICI):

SORIN ROŞCA STĂNESCU: Începusem o discuţie şi a rămas aşa, în coadă de peşte, cu Videanu!
CĂTĂLIN MACOVEI: Aşa e.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: N-am amestecat la vremea aceea şi numele de Blaga.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Da.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: La data aceea. Pentru ca „poporul” să afle adevărul, pentru a se face puţină dreptate, m-ar interesa unde v-aţi dus cu investigaţiile. Până unde au ajuns aceste investigaţii.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Păi la Blaga s-a terminat. Asta ştiţi!
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Nu ştiu! Şi l-aţi găsit curat?
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Păi am dat-o public asta. Ce-am terminat. Blaga a justificat tot.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Nu i-aţi găsit conturile de afară?
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Suntem în procedură… Lui Blaga?
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Da.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Sincer, nu le-am căutat.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Urât.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Urât, dar nu am ştiut.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Dar ceilalţi doi?
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): La ceilalţi doi sunt procedurile în curs. Durează. Ştiţi cum v-am zis şi la televiziune. Elveţia nu mai e ce-a fost. Elveţia dă tot acuma, dar e o procedură mai complicată.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Păi şi dacă le dă după alegeri?
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Am înţeles. Poate dă înainte de alegeri. Aici aveţi dreptate că, dacă afli prea târziu, degeaba afli.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Ar trebui să se ştie.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Am înţeles ideea. Dar ziceţi-mi cu Blaga. Are conturi în străinătate? Dar chiar habar n-am avut. În ce ţară?
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Franţa!
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Franţa? Păi cu francezii avem o relaţie bună.
BOGDAN CHIREAC: Franţa e ca-n România.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Păi da. Da-s pe numele lui, că dacă-s pe-a lui văru’ n-am competenţa. Pentru că în Franţa nu-i complicat, cum zice şi Bogdan. Ce mi-e Franţa, ce mi-e România. Dar dacă nu-s pe numele lui sau pe-a lui nevastă-sa, pa şi la revedere. Copiii sunt majori din câte ştiu eu.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Păi şi cât mai durează procedura asta?
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Dacă v-aş zice că durează o saptămână… Nu vă pot garanta cât mai durează. Nu ştiu, uite o să mă interesez şi vă transmit mâine prin Bogdan. Că eu acuma sunt ocupat să dau cu subsemnatul pe la diverse autorităţi, că tot ziceţi dvs. Că mă şantajează, că mă are Băsescu la mână cu nu ştiu ce. Şi chiar nu prea m-am mai preocupat în ultima vreme ce s-a mai întâmplat, dar mâine vă transmit prin maestru’.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Da, Bogdane?
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Că eu cred că nu mai e. Teoretic n-ar trebui să mai dureze mult.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Oricum, şi nişte detalii ar fi utile. Unde sunt, cum sunt, numere. Mmm?
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Am înţeles.

Dărnicia lui Roşca

SORIN ROŞCA STĂNESCU: Dacă, de pildă, tu-mi dai numerele de cont eu le trimit câte 5 Euro.
BOGDAN CHIREAC râde cu poftă
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): De ce?
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Ca să le verific. (n.r. – râde cu poftă. De fapt, el le trimite bani ca să vadă demnitarii că el le ştie conturile. Incomod, nu? Şi apoi „să-i poată strânge de coaie” după cum mărturiseşte ulterior).
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Asta putem să facem şi noi.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Poate voi n-aveţi. Eu am. I-am strâns.
BOGDAN CHIREAC şi SORIN ROŞCA STĂNESCU râd cu poftă.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Noi n-avem, e-adevărat.
BOGDAN CHIREAC: Naşule, pregăteşte şi tu 1000. Nu intră 5 Euro.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Ba da, intră.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Cum să nu, intră şi 2 euro jumate.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Nu merită, băi.
BOGDAN CHIREAC: La Videanu, sub un milion nici nu se uită. Las-o-n pula mea!
SORIN ROŞCA STĂNESCU râde.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Au intrat mulţi acuma de la Urdăreanu (patronul UTI) la Videanu.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Poftiţi?
BOGDAN CHIREAC: Au intrat foarte mulţi bani în vara asta de la Urdăreanu. Foarte mulţi.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): La Videanu?
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Şi la Berceanu, şi la Videanu.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Foarte interesantă treaba cu nea Punguţă, ăla.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Da.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Soţia poate să fie subiectul nostru pentru că…
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Dar nu, e foarte interesant. Nu ştiu dacă ai apucat să vezi, c-am postat aseară târziu, dar am avut o problemă cu serverul. Ei chiar sunt acţionari cu Sulfina Barbu.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Am citit.
BOGDAN CHIREAC: Ce-a făcut?
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): KVB. L-am avut şi noi, dar l-am scăpat, ăsta, cum îl chema, ăla de la Garda de Mediu.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Cum v-a scăpat că a dat declaraţii aiurea să se apere. Silvian, care-a fost ofiţer.
BOGDAN CHIREAC: Ştim cu toţii. Păi a fost şeful lui Băsescu!
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Am enorm de multe detalii şi date. E un dosar aşa gros, că l-am postat eu seara.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Cu Sulfina n-am prea priceput la sfârşit, dar îl mai iau o dată. Nu că eu citesc în fiecare zi blogul dvs. ca să văd dacă mai apar şi eu pe-acolo şi de aia…

Chirieac, trist că l-a părăsit amanta

SORIN ROŞCA STĂNESCU: Dacă-l cunoaştem împreună pe Bogdan, n-apari nicăieri.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): E, n-am ştiut asta…
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Dacă tot am făcut cunoştinţă, eu sunt foarte corect.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): La fel şi eu.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Iar atunci, degeaba spui c-am dat tot ce-am avut. La televizor, cu aia era călare pe mine. Câştigase procesul cu tine.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Păi da, l-a câştigat, dar mai e recursul.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Eu puteam să mă duc la două televiziuni – Realitatea TV şi Antena 3, n.red -, tu-ţi dai seama ce emisiuni făceam. Ce audienţă!
BOGDAN CHIREAC: Ce emisiune?
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Nu e Bogdane, n-ai pierdut nimic. Trebuie să fim cinstiţi.
BOGDAN CHIREAC: Sunt disperat. Iară m-a abandonat amanta… Sunt pielea pulii.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Uite, pe tine nu te prinde Cancan-ul, numai pe mine mă prinde.
CB: Ce, bă, sunt demnitar?
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Suntem oameni obişnuiţi. Cum zice el: cetăţean.
BOGDAN CHIREAC: Standard mediu suntem!
SORIN ROŞCA STĂNESCU râde cu poftă
BOGDAN CHIREAC: Standard mediu suntem, în pula mea!
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Şomer, mă!
BOGDAN CHIREAC: Eu sunt şef de ONG, director de ONG.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): OK, vedem ce este, şi mâine mă văd cu maestrul (BOGDAN CHIREAC).

Roşca vrea să-l strângă pe Berceanu de coaie

SORIN ROŞCA STĂNESCU: Absolut! Sincer, preocupările mele nu sunt să fac rău unor oameni; nici lui Berceanu. Problema mea e că ăsta distruge un sistem… democratic. Am o problemă.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Berceanu e un tip.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Nu Berceanu distruge, şeful lor.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Da’ să ştiţi, după părerea mea, Berceanu e un tip care nu ştiu de cât răspunde acolo. El e cam independent.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: El joacă. E unul dintre marii actori ai ţării, îi merge capul, are experienţă. Jos pălăria.
BOGDAN CHIREAC: Are coaie.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Dar cineva trebuie să i le strângă şi lui. Da’ şi decât să i le strângă pe jos când nu mai are rost, i le strâng eu între picioare.
Bogdan Chirieac râde cu poftă.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Maestre, cu părere de rău, trebuie să vă zic că n-am beneficiat de niciun cent.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Deci omul n-a vrut să-mi dea ce i-ai dat tu în scris.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Păi n-are.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Şi a spus că nu-mi dă, că nu vrea să te bage în puşcărie. Îţi dau cuvântul meu.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Da, eu vă cred.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: C-a spus că nu vrea să se-ajungă la un dosar penal.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Vă cred, dar ideea este: la ce dosar penal? C-aş fi luat nişte bani?
SORIN ROŞCA STĂNESCU: I-ai dat nişte declaraţii. Poate că băuseşi…
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Nu, stau prost cu băutura.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Ai dat nişte declaraţii în care ai recunoscut nişte lucruri grave. Ca o garanţie că-i vei da banii.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Nu. Vă rog să verificaţi. Nu vi se pare nefiresc? V-a dat începutul şi de ce nu v-a dat şi… Că aia era…
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Probabil ca să te atenţioneze prin  mine. Dar pe mine nu mă interesează cei 50.000.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Dar să ştiţi că eu discut cu băiatul ăla; mai discut şi acum, deci nu…

Pentru Roşca şi Chirieac, 50.000 de euro nu mai reprezintă o sumă

SORIN ROŞCA STĂNESCU: Deci pe mine nu mă interesează banii în afacerea asta: ai tăi, ai lui, ai cui or fi, pe mine mă interesează…
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Pe mine m-ar fi interesat, că e o sumă, care pentru mine, cel puţin, e o sumă mare asta.
Bogdan Chirieac râde.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Pentru mine nu mai e (râde şi el)
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Sunteţi în altă ligă.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Recunosc deschis.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Sunteţi în altă ligă, dar vă spun: acea hârtie nu există, sincer, că dacă discutăm atât de deschis încât n-avea rost ca să vă ascund. Nu i-am dat ăluia în scris. N-aveam cum să-i dau în scris aşa ceva.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Bun! Ajută opinia publică, te rog frumos. Niciodată nu se va şti că-i ceva de la tine. Niciodată. Deci eu niciodată nu am divulgat vreo sursă. La mine nu există aşa ceva. În definitiv, şi tu ai nevoie să-ţi faci ceva la un moment dat, să se vadă că voi munciţi acolo, şi atunci lumea ştie că nu mă am bine cu tine, nu? Aşa ştie toată lumea.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Da!
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Şi-atunci, perfect. Dacă eu scot ceva, am pe cineva acolo. Şi când scot ceva, nu scot împotriva activităţii voastre, mă refer la partea pozitivă a activităţii voastre, ci scot împotriva unor cetăţeni care n-au fost corecţi. Gândeşte-te că avem cel mai bun prilej şi cele mai bune condiţii de a colabora. Nimeni nu poate să bănuiască.
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Să ne suspecteze de prietenii.
SORIN ROŞCA STĂNESCU: Corect ce spun?
CĂTĂLIN MACOVEI (ANI): Da!

*              *

*

«Scandalul afacerii de şantaj Chirieac-Roşca la şeful ANI e departe de a se încheia. Suntem, de fapt, doar la început. Ne ajută foarte mult şi deontologii, şi deontoloagele de servicii de la trusturile mogulilor Voiculescu-Vîntu, navetiste de pe centura presei, cu sau fără silicoane, şi, în primul rånd, chiar „jurnalistul-Motorola“, îndepărtat ca o măsea stricată, rånd pe rånd, de la „Adevărul“, „Gåndul“, Pro TV şi, acum, şi de la TVR.»

*            *

*

«Scandalul afacerii de şantaj Chirieac-Roşca la şeful ANI e departe de a se încheia. Suntem, de fapt, doar la început. Ne ajută foarte mult şi deontologii, şi deontoloagele de servicii de la trusturile mogulilor Voiculescu-Vîntu, navetiste de pe centura presei, cu sau fără silicoane, şi, în primul rånd, chiar „jurnalistul-Motorola“, îndepărtat ca o măsea stricată, rånd pe rånd, de la „Adevărul“, „Gåndul“, Pro TV şi, acum, şi de la TVR. Desigur, pentru „profesionalismul“ şi „înalta sa moralitate“, demonstrate prin zecile de milioane de euro scurse în firmele sale administrate de două bunicuţe, dintre care una chiar mămica sa. Dar Chirieac are de unde să-şi mai primească tainul: de la televiziunile „dracilor – Vîntu şi Roşca“ plus Voiculescu, după cum singur recunoaşte în noul dialog halucinant pe care îl prezentăm, în exclusivitate, în ziarul „Curentul“ de azi. Pentru că ediţia de ieri a fost sabotată temporar printr-un atac cibernetic, avem rugămintea către ziariştii liberi online, ai blogurilor independente, să răspåndească şi înregistrările de azi, pentru a distruge complet eşafodul dictaturii media a mogulilor. De altfel, ziarul „Curentul“, postul B1TV, blogării şi sutele de mii de cititori şi telespectatori revoltaţi au silit azi posturile mogulilor anti-Băsescu, Realitatea TV şi Antena 3, să spargă Omerta, deşi în stilul lor caracteristic, plin de dezinformare şi manipulare perversă. Minciunile personajelor desprinse dintr-un film mafiot, care se recomandă „ziarişti“, ne-au silit să amånăm pentru måine dezvăluirea legată de acuzaţia că Geoană fură banii de campanie ai PSD.
În episodul de azi al serialului „Clanul şantajiştilor“, vom demonstra cum intermediarul Afacerii Snagov, care a declarat ieri că „s-a nimerit întâmplător“ pe la masa de la restaurantul El Capitano de pe Snagov, este, de fapt, chiar artizan al pre-şantajului. „Nici măcar n-am ştiut ce s-a discutat la masă“, afirma ca o fată mare Bogdănel Chirieac, la emisiunea „Naşul“ de la postul B1 TV. Ei bine, noile dovezi pe care le prezentăm azi, în scris şi audio, ne arată că, încă de la rularea maşinii spre Snagov, Chirieac a aruncat zarurile: „Pizda aceea i-a dat lui Roşca două chestii olografe“. Este vorba de o fostă secretară la ANI plasată – după cum s-a spus deja -, ca într-un scenariu de film mafiot, pe sub biroul şefului Agenţiei, Cătălin Macovei, pentru a… aduna hârtiile găsite pe jos. Şi, deontologia întruchipată, „jurnalistul STS“, partener cu CTP şi director de ONG, continuă: „Şi că de data asta nu le-ar da, dar vrea şi el ceva la schimb, şi anume să avansezi cu dosarele lui Berceanu şi Videanu“. Am trecut de problemele amantului Chirieac cu femeile, ca să nu mai fie deranjat de ele, şi am prezentat, în şase extrase audio, cum deontologul de servicii, în manieră super-profesionistă, înainte şi după şantaj, îl presează şi terorizează psihologic pe Macovei, pentru a ceda la „schimbul de informaţii“, în „interesul public“, al „poporului“. Deşi, cel care se recomandă drept prietenul folositor al amândurora, se scapă: „Că o să le publice sau o să-i şantajeze pe Videanu, Berceanu…“, ar fi treaba lui Roşca. Bun manipulator, în emisiunea de la B1Tv, Chirieac încearcă să-l influenţeze pe Macovei, miorlăindu-se în direct: „Hai, spune, te-ai simţit şantajat, Cătăline?“. Răspunsul şefului ANI a fost fără echivoc, silind deontomogulul să bată imediat în retragere: „Da, am fost şantajat“. Organele în drept să-şi facă datoria.»

*******************************

STENOGRAMA (file-urile audio AICI):

Chirieac, artizanul pre-şantajului

Cătălin Macovei: Cum eşti, Bogdane?
Bogdan Chirieac: Am avut şi perioade mai bune…
CM: Aşa e, na… Cu balamucul de rigoare… Tu ce faci?
BC: Bani.
CM: E bine dacă faci şi nişte bani. Înseamnă că faci şi lucruri bune…
BC: Ai văzut tu vreodată presa să facă lucruri bune în ţara asta?
CM: Dac-o spui tu, înseamnă că e chiar nasol.
BC: Am vorbit aseară cu el (Sorin Roşca Stănescu – n. red.) despre ce ar fi vorba şi a zis că sunt două înscrisuri.
CM: Aşa.
BC: Că pizda aceea s-a dus la el, da (e vorba de o dră secretară de la ANI – n. red.), deci două chestii olografe în pula mea.
CM: Da…

Dovada şantajului de presă

BC: Şi că de data asta nu le-ar da, dar vrea şi el ceva la schimb, şi anume să avansezi cu dosarele lui Berceanu şi Videanu.
CM: Aha. Dar despre ce înscrisuri e vorba?
BC: Acum o să aflăm că dac-aş şti… Că el aseară…
CM: Înţeleg că-s chestii oficiale, nu-s amoroase.
BC: Habar nu am!
CM: Dacă-s amoroase n-are decåt să le dea.
BC: Nici n-am vrut să insist, că era Ciuvică cu ochii pe noi.
CM: Aa, v-aţi văzut „face to face“.
BC: Face to face, de ce? C-am fost aseară la emisiune cu el.
CM: De, frate, eu vreau să spună că nu mă mai uit la emisiuni, nu mai…
BC: Foarte bine faci.
CM: Îmi bag pula, m-am săturat.
BC: Foarte bine faci.
CM: Videanu şi Berceanu… Are lumea boală pe Videanu şi pe Berceanu.
BC: Aşa e…
BC: Dar ştii de ce are boală: că nu-mpart!
CM: Mănåncă singuri?
BC: Da.
CM: Nici asta nu e corect.
BC: Deci nu că fură, că de furat fură de rup.
CM: Băi, dar nu e corect.
BC: Dar nu-mpart nimic! Videanu i-a mai dat, Berceanu chiar mai puţin. I-au mai dat la campanie lui Băsescu, dar în rest nimic. Numai ei. Şi au perfectă dreptate ăştia: „Băi, du-te în pula mea“. Povestea ăsta, Victoraş Ponta, în guvern, nici la DIP-ul nu era aşa (Dan Ioan Popescu – n. red.), cåte chestii din alea nediscutate bagă Videanu. Ştii că e şedinţă de guvern marţea asta…

După şantaj, se ling rănile

BC: Şi ăştia-s prietenii tăi?
CM: Da.
BC: Mă rog.
CM: Da mă, dar asta e subţire. Mă gândesc.
BC: Trebuie mai multă grijă.
CM: Nu, ăla, creditorul e problema. Păi zicea că ce: să-i scriu eu! Doar n-am înnebunit? Asta e bluf! Îi dădea ăla… Păi îţi dai seama că dacă îi dădea astea şi-aş fi scris eu ceva, eraaaa…
(…)
CM: Să mă gåndesc pånă luni să văd care-i problema… Deci eu credeam că-i altceva, cine ştie ce. Băi, dar mă crezi că acolo eu am fost pur şi simplu martor; eu n-am avut, şi ţi-am zis după, ce circ, că ăla a făcut uråt. Bă, că să-mi dea ăla bani. Da mă, să-ţi dea banii, dar nu veni la mine, că eu am fost martor la încheiere şi mă duc oriunde şi spun că i-ai dat bani că el zicea că „ce, dom’le, nu mai recunoşti?“. Ba da, dom’le, recunosc că i-ai dat banii, dar eu n-am nicio treabă.
BC: Şi ăsta de ce nu i-a dat banii.
CM: Că dracu să-l ia. Că n-a avut de unde.
BC: Dar pentru ce, ca să cumpere un pămånt, ceva?
CM: Bogdane, sincer să fiu, nu ştiu ce e. Ăştia aveau nişte combinaţii cu terenuri între ei. Nu ştiu şi mai bine că nu ştiu.

Fezandeala: „Ce caută preşedintele ANI cu traficanţii de terenuri, în mafia imobiliară“

CM: Nu ştiu, e foarte delicată. Pånă la urmă, dacă e să scrie… Mă, omule, tu nu-nţelegi că acuma chiar n-am niciun interes să te mint pe tine: chiar nu am avut nicio treabă.
BC: Nu asta-i problema.
CM: Ştiu că nu asta-i problema, legal vorbind.
BC: Nu ai niciun fel de problemă în planul legalităţii. Problema este strict în planul imaginii în ceea ce te priveşte.
CM: Da
BC: Aia, în pula mea.
CM: Păi da,  poa’ să scrie, e escroc. A escrocat, pă pula mea.
BC: A escrocat, n-a escrocat…
CM: Bogdane, dar asta vreau să spun că e o chestie de când lucram în domeniul privat. Deci nu-i acuma. E din 2007. N-aveam nicio funcţie publică.
BC: Mă gandesc că…
CM: Nici măcar garant, că dacă e s-o luăm pe… sunt martor mă, martor că s-a încheiat contractul.
BC: Deci dac-o spargem o spargem. S-o spargem măine.
CM: Păi cum s-o spargem måine?
BC: S-o dăm noi în presă. Necentrată pe tine.
CM: Mda, băi şi m-am întålnit acum vreo două luni cu el. Ăla: „ce faci?“. „Bine, ăla nu mi-a dat banii“. „Şi eu ce vrei să-ţi fac?“. S-au auzit, s-au pula mea..
BC: Deci asta-i ticăloşie groasă, månca-ţi-aş, să-i lase înscrisurile lui NAŞU’.
CM: Eu cred că nu i le-a dat lui. Cred că le-a dat prin cineva, printr-un intermediar.
BC: De unde ştii tu. Cred că NAŞU’ cånd a dat în tine, s-a dus! Că aşa se întåmplă. Dai într-unul, vine lumea singură. Nu că n-avea de unde să-l ştie pe ăsta.
CM: Păi n-avea. E un avocat de doi lei. Corect! Şi lumea atunci: uite, dom’le, că mai ştiu şi eu. Ştiu cum e, se rostogoleşte treaba.
BC: Fiindcă să-ţi spun o chestie. Dacă treaba cu gagica în planul opiniei publice n-a avut absolut nicio relevanţă, ai şi remarcat. Băi ce ticăloşi. De asta-ţi spun. Eu le gestionez în planul imaginii. Chestiunea cu banu’. Lumea-i mult mai atentă la bani.
CM: Ştiu decåt la gagici şi la…
BC: Deci asta cu gagica îţi garantez că nu ţi-a scăzut cu nimic, ba dimpotrivă. Dar asta cu banii, ce caută preşedintele ANI, cu traficanţii de terenuri, în mafia imobiliară.
CM: Bine, îţi dai seama că poate ăştia nu-s nici mafioţi, nu-s nimic. Ăla care a dat banii e avocat şi celălalt e om obişnuit. Nu sunt. Dar poate s-o bage, s-o umfle, ştii?
BC: Adică ce, tu îi bănuieşti pe ăştia de bună-credinţă. Dacă era bună-credinţă nu puneau måna pe documentele astea. Despre ce vorbim.

„PSD o să iasă să spună că cerem schimbarea preşedintelui ANI“

BC: Aia, că ai pe cineva. Chiar dacă nu te acuză pe tine direct, te acuză că nu poţi stăpåni instituţia. Eu ţi-o analizez exact aşa cum e şi chiar vreau să găsesc o soluţie să te scot din căcatul ăsta. Pe de altă parte, dacă o dă el cum vrea el, e o chestie ultra-nasoală, din cauza asta mă gåndesc să o spargem noi. Fiindcă ăştia care e, pula mea, deci PSD, o să iasă să spună că cerem schimbarea preşedintelui ANI care e amestecat în mafia imobiliară.

Prelucrarea psihologică a şefului ANI

CM: Spune-i că vreau să mă gåndesc pånă luni. Vreau să-mi analizez şi eu…
BC: Nu trebuie să-i spun nimic deocamdată.
CM: … şansele, să pun în balanţă.
BC: Deci, dacă mă sună…
CM: Eu sunt un tip calculat. Îmi place să analizez.
BC: Pulică ăsta! Ticălosul care a dat, nu poţi să-l contactezi?
CM: Ba da, o să vorbesc cu el. Îţi dai seama că o să mă duc peste el!
BC: Dar ai o singură problemă. Tot ce-i spui îi spune lui Roşca.
CM: Cu cine, cu ăla care a dat banii.
BC: Da. Ăla te-a dat în gåt.
CM: Păi da, ăla m-a dat în gåt.
BC: Deci tot ce-i spui îi spune.
CM: Da. Şi cred că nu o să-i convină lu’ ăsta, după aia, că el ştie.
BC: Deci, opinia mea e că ăla e un ticălos sinistru cu care nu mai ai…
CM: Nici nu ar fi bine să-l contactez.
BC: Mai ales că orice-i spui o să spună „dom’le, a încercat să mă ameninţe“.
CM: Şi dăm în altele.
BC: Dăm în alte chestii, da.
CM: Pe de altă parte, să vorbesc cu ăla care a luat banii.
BC: Nu, tu nu mai ai ce să faci în cazul ăsta.
Vorbeşte la telefon.
BC: Opinia mea e că în niciun caz să-i contactezi pe cei doi. Deci singura ta chestie este că erai în domeniul privat şi în cazul unui proces vei depune ca martor.
CM: Exact.
BC: Pentru că în acest moment orice vorbire cu aceştia…
CM: Nu poate decåt să înrăutăţească situaţia.
BC: Deci dacă ăla care a dat banul… Bătråne, e asemenea calitate umană încåt a dat aceste hårtii cu tine lui Roşca. Despre ce vorbim?
CM: Îţi dai seama că…
BC: Despre ce pula mea vorbim? Îţi dai seama cu ce te confrunţi acolo? Deci absolut e ceva înspăimîntător. Şi asta-i la tine, bătråne: atacul.
CM: Pai da. Îţi dai seama că îl doare în pulă pe ăla de la care a luat bani. Că ăla e un nimeni. Bun, şi care să fie interesul lui ăla? O fi luat ceva bani?
BC: N-ai văzut ce i-o fi spus lui ăsta. Şi alte chestii, şi nu ştiu ce. S-o fi dus la Roşca că tu ai luat jumate din bani.
CM: Şi i-am dat şi scris.
BC: Aia cu scrisul a încercat el marea cu degetul să te sperie un pic, dar…
CM: Păi unde să le scriu. N-ai auzit: „te-oi fi îmbătat“. Stau prost cu băutura.
BC: A, mai poa’ să fie altceva. Mai poate fi o făcătură.
CM: E, asta ar fi nasol dacă e, dar…
BC: Dragul meu, se descoperă. Se descoperă că e o făcătură şi pe cine mai interesează.
CM: Corect. Că vorba aia, scrie la calculator textul şi semnătura mea, mare şmecherie, se scanează.
BC: Deci despre ce vorbim? Adică poate fi un set-up (înscenare, n.r.) complet. Iar în partea asta, pula mea. Asta-ţi spun, că faptul că există semnătura ta pe aia de martor şi de nu ştiu ce este suficient de…, şi-i autentică. Este suficient pentru a cauţiona şi o eventuală declaraţie a ta, falsă.
Chirieac: „Are dreptate şi Băsescu cu ticăloşia din presă“
CM: Prin care să fie grozăvii.
BC: Da, falsă!
CM: Păi ăsta-i adevărul. Ce vroiai să zic, că nu-i a mea?
BC: Bă, ce ticălos, să-mi bag pula în mă-sa, ce ticălos. Îţi spun că are dreptate şi Băsescu cu ticăloşia din presă. (Era o referire a lui Băsescu chiar la el, într-o emisiune de la TVR –
n. red.)
„Dracu’ Roşca şi fra-su Vîntu“: „O să le publice sau o să-i şantajeze pe Videanu, Berceanu…“
BC: Ştii cine îl poate bloca pe Roşca?
CM: Mm?
BC: Dar scapi de dracu, dai de fra-su: Vîntu!
CM: Şi Vîntu o să vrea acelaşi lucru.
BC: Vezi? Pula mea! Ei nici de şantaj nu poţi să-i acuzi. Nu ţi-au cerut nimic. Ţi-au cerut să-ţi faci datoria.
CM: (Råde) Păi da, dar mi-a cerut să-i dau lui cum ar veni.
BC: Ca ziarist, să-i dai lui ca să publice, că neavånd raportul ăsta ţi-a cerut să-i dai informaţii ca să le publice. Acum, ca să le publice sau să-i şantajeze pe Videanu, Berceanu…
CM: Asta nu mai ştiu.
BC: Dar oficial (oficial însemnånd la EL CAPITANO – n. red.) ţi-a cerut ca să dai acte să le publice. Pentru „interesul public“, pentru „a salva ţara“.
CM pufneşte.

*              *

*

VLAD MACOVEI, „«Nu-mi place Băsescu» sau «Băsescu e traficant»”

________________________________________________________

EDITORIALUL EVZ: „Nu-mi place Băsescu” sau „Băsescu e traficant”

Vlad Macovei

Miercuri, 09 Septembrie 2009

________________________________________________________

Vlad Macovei: „Chiar dacă nu-l veţi vota pe Traian Băsescu, făceţi-o pentru că nu vă place, nu pentru că adversarii lui v-au manipulat ordinar”.

«Un adversar onest şi puternic al preşedintelui Traian Băsescu ar trebui să zică: nu-l votaţi pe Băsescu pentru că nu-mi place. E un prost preşedinte. Nu se pricepe. Nu-mi place şi basta. Îmi strică afacerile, nu-mi mai pot aranja ploile. Şi lumea, dacă are încredere, merge pe mâna lui, nu pe a lui Băsescu. Cum nimeni, dar absolut nimeni, nu va spune asta (trebuie să fii puternic şi onest, repet), atunci e nevoie de ceva mai mult. Trebuie acuzaţii. Grave. Însă ca să spui „Traian Băsescu a patronat traficul de arme către Angola” îţi trebuie dovezi. Dacă ai aceste dovezi, atunci Traian Băsescu va avea probleme mari. Probabil nu va mai ieşi preşedinte.

Până aici nimic nou, deosebit, doar un exerciţiu de poziţionare necesar. Ce fac însă adversarii preşedintelui, poate încă puternici, dar prea puţini oneşti? Amestecă planurile. Mai simplu spus, manipulează. Vă manipulează. Încearcă să demonstreze că Băsescu e încadrabil penal (traficant de arme) cu instrumentele subiectivităţii: pentru că aşa cred eu, pentru că aşa mi se pare, pentru că aşa mi-a şoptit mie cineva, pentru că ceva-ceva trebuie să fie adevărat dacă tot vorbim despre asta.

Puteţi continua să nu-l consideraţi pe Băsescu un preşedinte bun şi să nu-l votaţi. Însă uitaţi de scandalul cu armele. A fost o manipulare grosolană. Au încercat să vă păcălească. Să vă ia de fraieri. „Evenimentul zilei” de ieri demontează pas cu pas întreaga poveste. Cu dovezi. „Evenimentul zilei” de azi vă arată că în spatele acestor atacuri stau bani mulţi. Cu documente. Aceşti adversari ai lui Traian Băsescu vă zic că „Evenimentul zilei” este goarna prezidenţială.

Oficiosul. Ziarul acesta este format şi condus de oameni care au păreri. Inclusiv păreri politice. Inclusiv despre Traian Băsescu. Pe care şi le exprimă, liber, în ziar, în pagina de comentarii. La fel se întâmplă şi cu distinşii colaboratori, membri ai Senatului EVZ. În cadrul acestor comentarii, nu puţine au fost, sunt şi vor fi criticile la adresa lui Traian Băsescu, la fel cum nu puţine au fost, sunt şi vor fi părerile favorabile. Adversarii lui Traian Băsescu nu suportă aceste nuanţe. Pe moşiile lor, opiniile trebuie aliniate cu precizie militărească.

Iar când apare un studiu Oxford Analytica în care această precizie militărească anti-Băsescu este punctată, aceeaşi încolonare perfectă se produce şi înfierarea mânioasă este perfect regizată. Nu sunt permise nuanţe. Dacă trecem însă din tărâmul opiniilor în cel al materialelor informative, EVZ n-a iertat pe nimeni. Cu dovezi. Nu l-a iertat pe „Dom’ Costel”, demnitarul interlop al PDL, nu a iertat-o pe Elena Udrea, nu i-a iertat pe băieţii deştepţi din PDL care sunt mână în mână cu băieţii deştepţi din energie.

Când adversarii lui Traian Băsescu foloseau muniţia EVZ pentru a trage în PDL şi în preşedinte, ziarul nostru, de multe ori, nu era citat. Nu dădea bine. Strica strategia. Iar EVZ furniza muniţie bună pentru că avea dovezi. Aceasta este diferenţa. Să nu-i cre de ţi niciodată pe cei care vă vând o acuzaţie ce trebuie dovedită drept impresie, de cele mai multe ori impusă şi manipulatoriu argumentată. Chiar dacă nu-l veţi vota pe Traian Băsescu, făceţi-o pentru că nu vă place, nu pentru că adversarii lui v-au manipulat ordinar.»