This is the question…

Motto:

„Anul 2012 nu mai seamănă absolut deloc cu anul 2007. Astăzi, în haosul politic din România, care aminteşte din ce în ce mai mult de cel din 1946, şi voturile contra demiterii sunt voturi pentru demitere.” (Mircea Mihăieș, în EVZ – de citit articolul!)

________________________________________________________________

N-aș vrea să vă stric începutul acestei săptămâni istorice și cruciale cu neliniștile mele, dar… credeți că bătrânul din imaginea de mai jos știe ceva despre pragul de 9.154.307 voturi impus de Curtea Constituțională, despre sistemul de validare a referendumului, credeți că a auzit ceva despre boicot și despre semnificația lui morală și pragmatică, despre socoteli și probabilități?

Să nu uităm că sunt mulți (poate prea mulți) oameni neinformați sau dezinformați în legătură cu aceste lucruri.

Gândiți-vă la toți oamenii care țin la/cu Băsescu, la oameni cu scaun la cap, gospodari, de la țară, la cei peste 1.081.000 de pensionari cărora guvernul Boc le-a dat pensia minimă de 350 de lei în locul celei de 50 de bani moștenite de la Văcăroiu, Năstase și Tăriceanu, la bătrânii civilizați și demni de la orașe care nu au internet, la cei care nu prind B1Tv, la cei pe care nu-i informează copiii, la cei izolați în diaspora…

Și mai sunt și manipulații, dar și „principialii” votului…

Probabil că aceștia vor vota din tot sufletul „NU”, dar… vor vota. 😦

Întrebarea e: CÂȚI VOR FI?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012

Scrisoare către o prietenă din străinătate

Dragă X,

Scrii…

«Cu Wilders e in principiu simplu pana la un punct. Daca in Romania 1 la 3 persoane ar fi un azilant si/sau emigrant pe care tara ta, (adica tu, voi) l-a primit cu bratele deschise intelegand situatia nefericita in care se afla ( motivele unei cereri de azil cred ca le stii – in olanda sunt acceptati pe an in jur de 40.000 de emigranti – legal caci in ilegalitate, pierduti prin marile orase, mai sunt inca pe atata)) sau prin casatorie si caruia i s-au dat toate sansele sa traiasca decent in norme si valori umane, si acea persoana ar profita de toate ajutoarele sociale, medicale, etc ( platite din banii contribuabilului romani – adica ai tai) fara insa a incerca sa se integreze, sa duca o activitate social-utila, dar ar sparge, rupe, strica, omori, batjocori valori (de orice natura) nationale si ar continua sa stea pe banii tai inclusiv in inchisoare, ma intreb ce ai face tu, cum ti-ai pastra ‘decenta’ fata de asta?
Sa luam un micro-exemplu: blocul in care locuiesti tu si sa zicem ca un astfel de om ar fi vecinul tau de apartament si ai fi martor tu si familai ta la o astfel de viata a lui si a familiei lui + inca 10-15 membrii ai familiei sale care au venit in vizita si au uitat sa mai plece, si ca sa manance s-au gandit sa ‘mestereasca’ usa casei tale cand esti la serviciu si copila ta nu e sau ESTE acasa si in rest sa stea in moschee ( cate 2-3 construite in fiecare oras) sau pe strazi. Si apoi ar mai fi doua apartamente de autohtoni (si ei fireste cu problemele lor sau nu) si din nou unul cu o astfel de familie. La asta se adauga si o multime de autohtoni care traiesc dupa aceleasi norme. dar sunt ai lor… cu ei defileaza.Fireste ca sunt si multi straini perfect integrati, poate mai bine decat autohtonii, dar procentul ramane cam mic. Daca un om politic ar fi impuscat pe strada doar pentru ca a incercat sa explice ca necunoasterea limbii olandeze este o piedica in calea integrarii deci implicit a bunastarii respectivei persoane….. Ma rog, nu-i iau partea lui Wilders, ramane extremist in opinia mea si a multor olandezi, dar frapant este ca din ce in ce mai multi olandezi adera la ideile lui – se poate transforma intr-o miscare xenofoba, ceea ce nu ar fi folositor nimanui  dar nici olympian nu mai poti ramane.»

Pana aici sunt intrutotul de acord cu Wilders, sau cu Le Pen, caci si la Paris am constatat exact aceeasi situatie, poate chiar mai grava. Sunt chiar ceva mai bland cu Wilders decat tine in aceasta privinta. Toate personajele alea care nu se adapteaza ar trebui expulzate, dar nici Occidentul n-ar fi trebuit sa sustina guvernele dictatoriale si opresive din tarile din care provin „refugiatii” si care sunt, teoretic, cauza emigratiei. Daca furia impotriva lui Mubarak ar fi fost la fel de puternica si in cazul unor dictatori africani ar fi fost excelent. Dar interesele… deh!
Porcaria si ipocrizia incepe din momentul in care Olanda – ca si alte tari – primeste, cica pe motive de democratie si de drepturile omului, tot felul de exemplare ca acelea descrise de tine, iar mie, roman, imi cerea invitatie si viza ca sa pot vizita turistic sau pentru afaceri Olanda.

«Eu am trait 38 de ani in Romania, parintii si prietenii mei traiesc in Romania, vin in Romania de cel putin 4 ori pe an din momentul cand am plecat, citesc ziare si articole si ascult televiziuni indiferent de culoarea politica si am dreptul sa comentez si sa am optiuni, pentru ca sunt roman. Fireste ca nu votez, pentru ca nu pot sa ma bucur (sau nu) personal de rezultatele optiunii mele.»

A te informa de la televiziuni de partid, detinute de un turnator pe care regimul Basescu l-a demascat oficial si pe care l-a confirmat si justitia, sau ale unor mafioti notorii, care au dosare penale, nu este suficient si este riscant. Iti redau aceste poze ca sa vezi cum se manipuleaza prostimea. In prima poza vezi cum prezinta Antena 3 „realitatea”, adica cum e „luat cu asalt guvernul”, iar in a doua vezi cum un tanar lenes traieste probabil pe banii parintilor si zice ca e „condamnat la foame”, desi pe site-ul biroului de somaj sunt destule posturi vacante si cursuri de calificare gratuite. Dar el vrea la… „birou”, cu telefon mobil si laptop asigurate de firma… Ia mai da-i in pi*** mamii lor de loaze! Daca e lihnit de foame sa se faca liftier, sau ingrijitor spatii hoteliere, ca sunt locuri pe lista…

Manipularea prin mass media • Antena 3 prezintă „asaltul” asupra guvernului

„Tânăr condamnat la foame” • Extras din lista locurilor de muncă vacante la ANOFM București

Nu e suficient nici sa vii de 4 ori pe an si nici sa fii informata de parinti, care, pensionari fiind, poate o duc mai greu din cauza crizei. Manipularea e imensa si cvasi generala, pentru ca intersele celor care manipuleaza mediatic si politic sunt enorme: penale si/sau financiare. Dar cum sa stii de ele daca te uiti la Antena 3 sau la Realitatea Tv?

Ia uita-te, te rog, la link-ul asta, care dovedeste de ce minciuni penibile e in stare o „jurnalista” de la Antena 3 (Oana Stancu) doar pentru a o ataca si discredita pe Elena Udrea…

„Exces de zel” la Antena 3: Prognoza meteo, rescrisă în funcție de interesele din trustul lui Voiculescu

A se vedea și clipul video!

Crezi ca asa poate pretinde opozitia sa fie fie credibila? Ce fel de oameni pot crede la nesfarsit asemenea mistificari aberante si ridicole? Din pacate I.S. are contract cu acest post de televiziune a carui lipsa de credibilitate se rasfrange si asupra lui, desi analizele si comentariile sale sunt cel mai adesea pertinente, desi sunt imediat deformate de colegii de emisiune sau de moderator atunci cand nu convin.
Poate ca si tu dupa astfel de stiri iti creezi simpatii sau antipatii… Poate nu. Dar multi cretini de aici nu gandesc cu capul lor, iau totul de-a gata dupa cum li se toarna la televizor…

E absolut normal ca atata lume sa fie revoltata de Basescu, pentru ca Basescu a taiat enorm de multe privilegii… si imorale si inechitabile si nemeritate si insuportabile pentru economia tarii.
E normal ca lumea sa fie revoltata cand crede ca Basescu i-a saracit, pentru ca – iti dau un exemplu – unii, care si-au cumparat in 1991 apartamentele in care stateau, cu 5.000 $ -8.000 $, ajunsesera sa le vanda in 2007 cu 100.000 € – 125.000 €, desi erau niste jeguri vechi si igrasioase din cartierele ceausiste. Cei care le-au cumparat la pretul asta au luat credite de la banci, care au acceptat ipoteci pe apartamentele acelea, la valorile acelea. Ceilalti posesori de astfel de apartamente s-au crezut dintr-o data bogati, proprietari ai unor locuinte extrem de valoroase. Cand a venit criza si preturile s-au dezumflat pana la valoarea normala, de 40.000-50.000 €, toti aia au sarit pe Basescu ca… i-a „saracit”. Ei, deja, isi construisera un intreg viitor pe baza unei iluzii. „Statul social” nu insemana statul fraier.

Nici nu mai vorbesc de toti cei care si-au imaginat ca salariile lor vor fi intr-o continua si eterna crestere si s-au aruncat la credite pe zeci de ani, cu dobanzi enorme pe care le-au acceptat in ciuda avertismentelor date de Banca Nationala.
Toate contzopistele de la ghiseele statului, unde fara o ciocolata nici cu curul nu se uita cineva la tine, isi faceau concediile in Antalya, la all-inclusive, au si acum „masini straine” si fitze-n cap, pentru ca primeau al 13-lea salariu, prima de concediu, prima de porc, spor de calculator, prima de Paste etc. etc. Unele, daca si-o trageau cu seful, aveau si spor de limbi straine, desi nici romaneste nu stiu.

Toti cei care au pierdut din salariile uriase luate nemeritat prin restructurarea sau privatizarea intreprinderilor in care lucrau, toti rectorii universitatilor carora li s-au taiat vanzarile de diplome, toti studentii care cumprau aceste diplome, toti elevii care copiau la bac, toți pensionarii de boală și handicapații care sunt perfect sănătoși și toți orbii care văd perfect și care primeau pensie și ajutor de handicapat etc. etc. etc…. astia sunt nemultumitii de azi!

Si acum, in plus, niste din astia din Piata Universitatii, cica „revolutionari”… Carora le-au fost sistate indemnizatiile, atentie, cu asentimentul clar al intregului popor.

Ce plm să-i răspunzi, ca ministru de interne, unuia care ți se plânge, în Piața Universității, că guvernul l-a lăsat să „moară de foame”, pe el și cei 4 copii minori(!), tăindu-i singura(!) sursă de venit: indemnizația de revoluționar??? Care nu-i mica.
Adică individul ăla ia indemnizația de 20 de ani, fără să muncească(!), a făcut între timp 4(!) copii și acum zbiară „jos guvernul!”
Nici măcar nu-si punea problema să-și caute un loc de muncă. El vroia doar „renta lui viagera” inapoi. Sa-ti mai spun ca era un zbierator de-asta care zicea ca el a fost „revolutionar la el in catun”?

Cam asta e „poporul” roman, cel revoltat astazi.

Nici vorba de dictatura sau de lipsa de democratie, e vorba de burta! A da foc si a sparge capul jandarmilor scandand, in acelasi timp, „VREM LIBERTATE” si „JOS DICTATURA” e nitel ridicol.

Basescu a fost, comportamental, exact la fel si in primul manadat – poote chiar si mai si – si lumea l-a re-votat. Lumea s-a suparat doar cand a pierdut bani, nu e nimic legat de drepturi civice sau democratie.

Ti se pare nedemocratica o tara in care guvernul, premierul personal si presedintele sunt injurati zilnic (la propriu: „chioru”, „betivu”, „piticu”, „curva” etc.) in mai toata mass media opozitiei? In care guvernul, ministrii, premierul si presedintele pierd procese in instanta. In care Curtea Constitutionala anuleaza legi guvernamentale. In care primarii, prefectii si ministrii puterii sunt anchetati si arestati de procuratura pentru fapte de coruptie si abuz in functie? In care fiica presedintelui e facuta in fel si chip de unii mai prosti ca ea. Pai cand s-a mai intamplat asa ceva pana la Basescu? Am uitat mineriadele? Am uitat cand Nastase il aresta pe Mugur Ciuvica de pe strada pentru un text critic pus pe un blog? Acum cand oricine scrie ce vrea pe tot internetul si in ziarele on-line, e dictatura?!?! Cand opozitia blocheza in parlament orice proiect de lege al puterii prin tot felul de smecherii procedurale in comisiile pe care le conduce, inclusiv cea juridica, prin care trece orice lege? Fugi de-aici!

E prima data in 22 de ani cand se reformeaza ceva in tara asta. Cine crezi ca vrea reforme cand s-a cuibarit atat de bine in sistemul existent din care suge si pe care-l capuseaza?

Da, e adevarat, in Romania nu poti tine curat un aparat de stat cu zeci de mii de functionari, cu mii de primari… Exista, in continuare, coruptie. Pare mai mare pentru ca, acum, e vizibila. Nu mascata si camufalta, protejata de justitie, ca pe vremurile de dinainte de Basescu. Dar uite ca PDL a acceptat codul de etica al Monicai Macovei si zboara din partid orice membru asupra caruia planeaza vreo banuiala penala sau de incompatibilitate. Exista DNA, exista ANI. Dar celelate partide isi acopera si isi apara penalii si infractorii. Si asta pare sa nu bage nimeni de seama.

Am avut un referendum, validat constitutional, in care peste 80% din respondenti (adica cu 30% mai multi decat cei care l-au votat pe Basescu) s-au pronuntat pentru un parlament unicameral si pentru maximum 300 de parlamentari. Vorbim de democratie si de vointa poporului… Cine s-a pisat pe vointa poporului??? Basescu? PDL-ul? Sau PSD-ul si PNL-ul, care nici nu vor sa auda?

Ma intreb daca lucrurile astea s-au auzit si in Olanda, sau daca conteaza adevarul in Olanda… Poate ca e suficienta doar o impresie, luata in zbor de la vreun socialist din P.E…. O impresie a unor „superiori” despre niste „inferiori”.

Zici ca lucrezi pentru „Amnesty Int’l”… Stii cumva cine sunt organizatiile astea nonguvernamentale, cica nonprofit, din Romania? Stii cum functioneaza ele? Stii cine sunt cei care le conduc si care profita din ele? Strang fonduri (inclusiv de la stat, daca s-au aranjat sa fie considerate oficial „de interes public”) de la politicieni bogatasi, ale caror interse de fapt le apara, desi treaba lor ar fi cu totul alta, au sedii in vile de lux la sosea, tot de la stat (pana acum cu chirii de 100-200 de lei / luna), salarii enorme, masini jmekere, concedii in strainatate mascate sub forma de deplasari si-si mai pun pe cheltuielile fundatiei si pe cele ale lor personale de acasa. Nu-i controleaza nimeni. Astia cica apara cainii, copiii, cancerosii etc. Vezi mereu campanii de colecte, chete pe internet si teledonuri… Pentru cate o cauza… Ultima a fost pentru refacerea unei bucatarii care a ars la un orfelinat de la tara. S-au strans, cred, peste 50.000 €… Crezi ca s-a dat publicitatii vreun decont cu ce s-a facut cu banii? Crezi ca da vreo organizatie umanitara vreodata vreun decont al acestor chete? Never!

Kus,

@

P.S. – Ironiile fac parte din mine… Sorry.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012

Tolontan, tigrul Amnéziei

Efectuez lectura „recomandării” făcute de cineva și anume a articolului intitulat „Animal Planet la Cotroceni” – semnat de Cătălin Tolontan pe blogul său – și o comentez (vai mie!), punct cu punct, în direct și în timp real, cum se zice. Bineînțeles, fără a citi producția acestui Sherlock Holmes al gazetăriei românești, adică o altă tentativă penibilă de justificare a injustificabilului,  articolașului meu nu-i mai rămâne decât aspectul ludic. Deci… GO!

• După seria de mare insucces „Solidarii” (cu Vântu), iată pe ecrane, în „Labavizion”, seria „Justificatorii” (milițienilor-derbedei). Tolontan nu duce chiar tava, dar este un fel de halebardier 6.

• „Mitologia sportului” constă, la talentatul Tolontan, în „ieși afară, javră ordinară”. Bon, e un început promițător.

• Tolontan este, de altfel, un iscusit hermeneut al limbajului stadioanelor, explicând ce vorbă banală, ba chiar justițiară, este, de fapt, acest „ieși afară, javră”. Avem de-a face cu un ezoterism rezervat inițiaților, pe care maestrul Tolontan ni-l descifrează, destăinuindu-i înțelesurile absconse.

• Nu mă mai refer la vina colectivă a „jurnaliștilor sportivi”, printre care și Tolontan, de a fi adus nu numai comentariul sportiv la halul de gregaritate, de mahalagism și de penibil la care a ajuns, ci și frumosul sport fotbal la mintea și cheremul unor Becali, Dragomir & Comp.

• Textul edulcorează tema. E vorba despre justificarea protestelor, în general, despre modul de manifestare, în general, despre fățărnicia tâmpă a celor care exhibă documente irelevante. Tolontan ajunge, însă, inevitabil, la „vina lui Băsescu”, temă-punct pe fluturașul chenzinal de la grupul „Intact”. N-ai băgat „Băsescu e de vină”, nu papi ochișor.

• Tolontan este – împreună cu CTP, pe care și-l asociază întru rele -, DIN NOU, un mincinos-prin-decontextualizare. Justifică, pueril, după modelul „da’ tu?”, grobianismul milițienilor prin modul colocvial de a vorbi al președinteului. Zice:

«Dar nici președintele României nu se (? – n.m.) poate pretinde politețe de la semenii săi atît timp cît, nu mai devreme de acum cîteva zile, el iî făcea “maimuțică” pe unul dintre liderii Opoziției și pretindea ca îi citește acestuia pe fața infantilitatea.»

Numai că Tolontan uită să justifice la milițieni și penisul de pe figura lui Boc, care n-a vorbit în viața lui urât, uită „muia” oferită propriului ministru, care este un om de-o corectitudine exemplară în ceea ce privește exprimarea, uită să justifice și toate porcăriile spuse de chiar colegii săi despre Udrea, omite mojiciile la adresa miniștrilor de finanțe, al muncii sau al transporturilor, uită că lansarea în premieră națională a măscărilor porcoase a avut loc la tribuna parlamentului României, de unde premierul Năstase invita inclusiv doamnele să-i numere coaiele, pe care ulterior s-a văzut că nici nu le avea la el atunci când se acundea de justiție sub poalele imunității parlamentare.

Tolonatn se vrea un maestru al speculației specioase, dar nu e decât un inabil fraieritor de alba-neagra. Adică… Tolontan e un făptuitor de escrocherii intelectuale care abuzează de credulitatea beátă a unora sau altora. Acest Tolontan face parte, în cadrul miliției voiculesciene, din categoria „milițieni buni, cu 8 clase”, diferențiându-se de „milițienii bătăuși cu 4 clase”. El apare mai „spălat” decât unii ca Badea, Ciutacu sau CTP. Astfel îi induce în eroare pe „deținuții” captivi ai grupului media respectiv, părând mai ponderat, deci mai credibil. De fapt e cu atât mai pervers.

• Când Tolontan zice direct „când îi insulți pe cei care te critică” și „dar nici așa nu comunică președintele cu criticii săi” este clar că se adresează exclusiv fanilor săi de pe stadioane și fanaticilor cu intelect redus. Orice om cât de cât avizat și dotat cu un dram de discernământ își dă seama că Tolontan minte IAR, utlizând aceeași eternă metodă ieftină de fraiereală care se predă la învățământul politic media din cadrul trustului care-l hrănește: înghesuirea unui neadevăr obez sub un adevăr pipernicit. Adică mizeriile, trivialitățile și jignirile lui CTP, ale lui Nistorescu, ale lui SRS, ale derbedeilor de la PSD și PNL sunt „critici”, în timp ce răspunsurile lui Băsescu sunt „insulte”? Adică „chiorul”, „piticul” și „curva” sunt critici, iar „infantilul” e o insultă? Să fim serioși… Până unde pot merge cu prostia abusurdă sau ticăloasă cei care înghit astfel de pere mălăiețe? Cu astfel de fente pot fi convinși doar cei care se VOR a fi convinși și nu reușesc de unii singuri, prin mijloace intelctuale proprii. De fapt, când tu însuți îți intitulezi articolul „Animal Planet la Cotroceni” riști lejer, tot în limbaj simpatico-fotbalistic, sau sindicalist, un „animal e mă-ta, boule!”. Ceea ce, desigur, ar fi o insultă ordinară aruncată unei critici subtile. Chiar dacă, la final, jmekerul autor aruncă insulta respectivă în capul gol, adică fără de cașchetă, al milițienilor.

• Dacă Tolontan n-a reținut din activitatea politică de la Cotroceni decât tema cu plantele medicinale înseamnă că se află în tratamente homeopatic-naturiste. Poate pentru greața pe care și-o autoinspiră.

• Tolontan, dintr-o jenă poate explicabilă, nu poate evita instinctul răufăcătorului care revine la locul faptei și ajunge, volens nolens, la chestiunea cu patinoarul de la Brașov, care i-a rămas ca un găinaț indelbil pe față și pe „operă”. Introduce în discuție subiectul respectiv ca nuca-n perete, într-un context care n-are nici legătură cu obsesia sa. Citez:

«Nu așa se vorbește cu președintele țării tale, dar nici așa nu comunică președintele cu criticii săi! La finalul emisiunii de la “Nașul”, Traian Băsescu a ironizat, fără s-o numească, evident, investigația despre patinoarul de la Brașov, spunînd că “ați văzut, unii încearcă să facă praf patinoarul”, asta în timp ce forfeca aerul cu mîinile, mimînd distructivitatea ziariștilor.»

Ce are „vorbitul” și „comunicatul” cu patinoarul care l-a făcut de râs pe Tolontan? Nimic. Doar ranchiuna meschină a celui care nu-și poate recunoaște greșelile.

• „Ingenuitatea” ipocrită a unui simbriaș al trustului „Intact” devine chiar penibilă la final, atunci când se aduce vorba despre „starea de război”. Adică nu în redacții, nu în televiziuni, nu la P.S.D. și P.N.L. se urzesc și se fomentează zilnic teme și campanii absurde, denigratoare, calomnioase, alarmiste, belicoase, ci… la Cotroceni? Domnul Tolontan sare de pe fix pe măsură ce se ambalează. Curba fatidică vine la sfârșitul articolului, iar Tolontan iese în decor cu frânele muci, cu direcția varză și cu logica praf. Adică editorialele dictate la telefon de moguli unor vuvuzele de trist renume, sau știrile despre poșetele lui Udrea, sau „breaking news”-urile apocaliptice, sau perorațiile incontinente ale tonomatelor și ale invitaților lor de talia Marianei Câmpeanu sau Mădălin Voicu, pe teme dictate ar putea să intereseze pe altcineva decât masa de „Animal Planet” pe care Tolonatn o reprezintă fără niciun brio? Când majoritatea ziariștilor recunosc, în momentele lor de luciditate, că juranlismul românesc a ajuns un căcat modelat de patronii de presă după chipul și asemănarea lor, bietul Tolontan, cu onoarea în ghips și orgoliul în atele, ar vrea ca la Președinția unei țări să se acorde atenție coprofagiilor colegilor săi? Ei da, ăsta tupeu lunatic!

• Tolontan este un amnezic intermitent, un fel de clipici care pâlpâie nervos emițând alandala și multicolor, deci tentant pentru unii,  idei, adevăruri, minciuni, non-idei, obsesii, clișee măsluite cu fotoșopul din dotarea oricărui maltratator al adevărului obiectiv. Parafrazându-l pe Mao: Tolontan este un mare tigru, dar un tigru de hârtie. Și apropo de „Animal Planet”… de câți lei e hârtia din care e confecționat tigrul, numai Voiculescu știe.

• Din întregul articol se desprinde UN SINGUR ADEVĂR, acela că între sindicate și peluza de golani nu este nicio diferență.

Just, coane Tolontane!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Adevărul din fotografii (update)

Nu mă voi referi la golăneala la care s-au pretat milițienii.

Nu mă voi referi nici la cei care le justifică purtarea greu de imaginat.

Citesc, totuși, în DEX:

RĂUFĂCĂTÓR, -OÁRE, răufăcători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele.

În concluzie, l-am auzit mai devreme pe răufăcătorul Antonescu Crin justificând manifestările „liberale” ale milițienilor și condamnând atitudinea, absolut normală, a președintelui care a renunțat la serviciile de escortă ale poliției rutiere.
Individul cu papion nu e în stare să înțeleagă că nu se poate să ai nevoie de cineva care te înjură, așa cum face el însuși cu PSD-ul.

*              *

*

Am descărcat fotografiile de pe HotNews. Le-am decupat și le-am mărit.

Ce se vede în ele? Ce se vede în ele dincolo de iluzii, de minciuni, de manevre, de manipulări, de creiere infierbântate?

Se vede adevărul gol, adevărul DAT DE GOL…

Se vede și PROSTIA!

Și… se vede și CINE sunt, poate, „javrele ordinare”.

*              *

*

♦ În Foto 1 se vede o carte de muncă exhibată mânios de o protestatară.

Cu un zoom bun – Foto 2 – vedem că tovărășica este „FLORIC. V” – adică probabil floricultoare treapta a V-a – și că lucrează, potrivit ștampilei din dreapta jos, la A.D.P. – adică la Administrația Domeniului Public –, care ține de primărie.

Urmărim evoluția salariului brut de încadrare:

• 01.01.2008 = 529 RON (salariu majorat conf. O.G. 10 / 2008) + 15% spor de vechime = 608 RON
• 01.04.2008 = 649 RON (salariu majorat conf. O.G. 10 / 2008) + 15% sper de vechime = 746 RON
• 01.05.2008 = 649 RON (conf. O.G. 24 / 2000) – nu știu ce reprezintă această mențiune.
• 01.10.2008 = 672 RON (salariu majorat conf. O.G. 10 / 2008) + 15% spor de vechime = 773 RON
• 01.09.2009 = 680 RON (salariu majorat conf. O.G. 24 / 2000) + 15% spor de vechime = 782 RON
• 01.01.2010 = 782 RON (salariu stabilit conf. H.G. 330 / 2009) –  se vede că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază și NU a fost, deci, eliminat.
• 01.07.2010 = 587 RON (salariu diminuat cu 25% conf. L. 118 (?) / 2010)

Rezultă că în perioada 01.01.2008–01.01.2010 salariul unei floricultoare bugetare de grupa 3, treapta a V-a, a crescut cu 29% (din care 27% doar în 2008), la o inflație de 6,3% în 2008 și de 4,74% în 2009. Pe ce bază??? Numai Tăriceanu și PSD-ul știu. Nu știu câtor angajați din sectorul privat le-a crescut salariul cu 27% într-un singur an. Mie nu…

♦ În Foto 3 se poate vedea un „fluturaș” al unei bugetare cu un salariu brut de încadrare de 1.607 RON din care mai rămâne la „lichidare” cu… 77 RON, puși pe card.

Ce se-ntâmplă (vorba lui Văcăroiu)? Păi, chiar și cu zoom – Foto 4 –, nu se vede cât avans a luat la „chenzina I”, dar se vede că plătește cotizația la sindicat 9 RON, la Asociația umanitară 5 RON și… restituie la C.A.R. (Casa de Ajutor Reciproc) 762 RON!!!

În final mai apar pe „fluturaș” un rest de plată (rd. 12) de 237 RON și niște bizare „NORME DE HRANĂ” (!) (rd.13) în valoare de 540 RON. Deși scrie clar că „TOTAL DREPTURI ACORDATE PE CARD” (alea de 77 RON) se calculează prin însumarea rd. 12 și rd. 13, care ar totaliza 777 RON, pe „fluturașul” arătat apar doar… 77 RON. Ce minune! O minune care se face, poate, cu Tipp-Ex-ul???

Nu mă interesează dacă manifestatoarea fluierătoare și-a luat C.A.R.-ul pentru a-și plăti o plasmă, o mașină, un concediu în Antalia, sau, Doamne ferește, o operație. Cert este că s-a întins mai mult decât îi permitea plapuma. Căci, chiar și cu un salariu brut nediminuat cu 25%, de 2.142 RON, din care mai rămânea cu un net de vreo 60%, adică cu vreo 1.300 RON, a plăti o rată la C.A.R. echivalentă cu 60% din venitul net total mi se pare o imprudență nepermisă. Ca să nu spun o prostie.

Iată care sunt temeiurile pentru care ACEASTĂ lume manifestează, înjură, insultă, huiduie, tropăie și se dă cu curul de pământ; și încă în mod ilegal, se pare.

Părerea mea. Dacă am greșit pe undeva, sunt dispus să revin.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Un reportaj de la fața locului (despre ipocrizie, manipulare, intoxicare, mistificare și spălarea creierelor)

Nu reușesc să înțeleg ipocrizia celor care plâng de mila diferitelor grupuri etnice, dar n-ar sta nici în ruptul capului împreună cu acestea, în bloc, în cartier sau chiar și într-un mijloc de transport în comun.

Aud că Franța e criticată „pe plan internațional”. Știrea nu menționează decât la modul vag Națiunile Unite și Consiliul Europei, precum și o Ligă Franceză a Drepturilor Omului, al cărei vicepreşedinte se numește foarte franțuzește… Malik Salemkour (pardon de expresie). Aș fi fost curios să știu exact ce ȚĂRI critică Franța, pentru a le propune preluarea țiganilor expulzați nemilos din această țară, sau măcar pentru ca aceștia să știe ce țări le apără cu atâta ardoare drepturile și, deci, unde s-ar putea duce pentru a trăi în liniște după bunele și pitoreștile lor cutume, ca să nu le zic metehne.

Atâta timp cât în România orice rom poate călători cu tramvaiul pe blat fără să pățească ceva, pe motiv că n-are nici bani, nici buletin, iar eu plătesc amendă dacă fac același lucru, EU mă simt discriminat.

Cred că trebuie să fii tâmpit să renunți la statutul de rom, dacă ai șansa să-l ai. Romul poate face ce vrea: poate scuipa semințe oriunde, poate face scandal, poate șterpeli, poate puți, poate avea păduchi, își poate trimite copiii la cerșit, poate face evaziune fiscală, poate sta unde vrea el, se poate certa „ca la ușa cortului”, că… așa e el. „Ce să-i faci, e rom!”, zice societatea tolerantă trecând grațios pe trotuarul de vizavi. Și romul mai primește și tot felul de facilități, de subvenții și de fonduri pentru a continua să fie așa. Am văzut ieri, la televizor, câțiva proaspăt coborâți din avion. Ce mișto, vreau și eu.

Nu știu ce turistă nordică de pe litoral își strînge aprioric poșeta la piept la apariția unui brunet, despre care habar n-are dacă e hoț sau doar Mădalin Voicu. La ea acasă cotizează la liga pentru combaterea discrimnării, dar la noi se dă cu spirt pe mâini dacă a apucat o bară atinsă de-un rom și vizitează Ferentarii, din Humvee, de parcă ar fi la un safari în Serengeti.

Unii, de dragul spectacolului și-al aflării în treabă, pun problema discriminării rasiale a romilor, ignorând faptul că aceștia aparțin aceleiași rase cu suedezii, de pildă. Alții pun problema discriminării și persecuției lor pe criterii etnice. Care uneori sunt reale, dar de cele mai multe ori sunt false. Unii romi sunt refuzați sau evitați nu pentru că aparțin unei etnii anume, ci pentru că refuză ei, ca indivizi, conviețuirea civilizată. Din fericire, tot mai mulți fie sunt asimilați, fie parvin economic și reușesc, astfel, să se integreze social.

*           *

*

Vă propun o ficțiune. Repet, O FICȚIUNE! Sper să nu-i treacă vreunui dement prin cap ideea să citeze trunchiat ceva din acest articol, sau vreunui tânăr ziarist să mă ia drept exemplu.

Voi juca rolul unui milos activist pentru drepturile omului care locuiește, bine merci, printr-un cartier rezidențial și care tre’ să mănânce și gura lui ceva pentru a mai face rost de-o donație, de-un fond, de-o sponsorizare, ceva, cu care să-și întrețină O.N.G.-ul, adică vila-sediu, mașinile lui, a nevesti-sii și-ale copiilor (desigur toți membri activi și cu drepturi depline ai organizației non-profit), cu benzină cu tot, salariile babane, concediile de documentare pe Rivieră, diurnele, protocolul și bonurile de masă.

Voi scrie, deci, un reportaj. Atenție, e tare! Imagini șocante! Clișee de lemn! Apropouri politice obișnuite! Exclusiv! Senzațional! Cutremurător!

Pentru a fi mai percutant și pentru  ajunge mai bine la urechile și ochii opiniei publice interne și  internaționale îl voi propune spre difuzare unui mare trust de presă, ce-i drept donnant-donnant…

Ieri, într-o localitate din România, populată majoritar de etnici, autoritățile guvernamentale au trimis trupe de șoc (foto 1), forțe ale poliției și utilaje grele pentru a distruge căminele și agoniseala de-o viață, pentru a dezagrega practic comunitatea din zonă. Este în mod clar un act samavolnic de încălcare a drepturilor omului, a drepturilor sale la proprietate, la liberă circulație, la existență, la viață.

Foto 1

Ministrul de Interne, aflat la fața locului (dar neputând fi văzut deoarece se ascundea într-o limuzină de lux cu geamuri negre, dotată cu bar cu băuturi fine și plasmă de ultimă generație) a comandat, prin telefonul său celular de mii de euro, când țara moare de foame, întreaga acțiune menită a intimida nu numai populația, ci și partidele din opoziție și mai ales presa liberă. Surse demne de încredere, ofițeri patrioți, dar care doresc să-și păstreze anonimatul, menționează prezența în zonă a însuși șefului statului, însoțit de ministrul turismului (care, se știe, are interese imobiliare în zonă, prin firma soțului ei) și secondat de mai mulți șefi de servicii secrete.

Foto 2

Foto 3

Operațiunea a început, în zori, prin distrugerea, cu buldozerul, a caselor tinerilor, bătrânilor, bolnavilor, femeilor gravide sau cu copii în brațe (foto 2 și 3), treziți din somn cu bestilitate de oamenii… „fărădelegii”, case construite cu sudoare de bunii și străbunii celor care azi își urlă, ca această mămică (foto 4), deznădejdea și disperarea.

Foto 4

O astfel de mămică, nevrând probabil să-și părăsească nici cei 7 copii nou-născuți nici Mămica Omida, țintuită la pat, bătrână, handicapată și bolnavă, a căzut tragic sub rafalele forțelor de represiune (foto 5).

Foto 5

Oroarea abia începea! Trăim, oare, din nou, vremurile lui decembrie 1989, când sinistra dictatoare Elena(!) ordona ascunderea și incinerarea cadavrelor de la Timișoara?!? Textul de pe ecranul de mai sus vorbește de la sine: „Hai, mă, luați-o odată de aici!”. Pe surse circulă informația, preluată de mai multe bloguri, că ordinul ascunderii corpului ar fi fost dat de-o femeie. Deontologia și onestitatea nu ne permit să facem publică identitatea acestei femei, până nu vom avea confirmarea, din cel puțin trei surse, că mărește sau nu bugetul alocat de către ministerul pe care-l conduce pentru publicitate la televiziune.

În continuare, evenimentele au degenerat, oamenii obidiți nemaiputând suporta maltratările și nedreptatea, sărăcia și foamea, bolile și mizeria la care sunt condamnați, au luat, ca la 1907, arma în mână pentru a-și face singuri dreptatea pe care mai-marii zilei le-o refuză cu aroganță și brutalitate (foto 6).

Foto 6

A fost momentul în care masive trupe polițienești, înarmate de război, au declanșat adevărata represiune împotriva localnicilor, o vânătoare umană, operând, la ordinele unui satrap, numeroase arestări fără mandat, mai ales din rândul femeilor lipsite de apărare și probabil însărcinate (foto 7, 8, 9), unele fiind supuse și la perversiuni sexuale (foto 10).

Foto 7

Foto 8

Foto 9

Foto 10

Urmează, oare, și alte băi de sânge?

JOS GUVERNL!!!

Cam așa s-ar putea scrie, într-un viitor nu foarte îndepărtat, ORICE reportaj de presă din România.

Cam așa se face chiar și presa mare din lume.

Astfel se poate bombarda Belgradul și invada Iranul.

____________________________________

N.B. – Pentru vizualizarea adevăratelor fapte la care s-a făcut referire în textul de ficțiune de mai sus, vă rog vedeți reportajele „Realitatea” și „Video News”:

♦ http://webtv.realitatea.net/actual/tabera-de-tigani-demolata-in-craiova

♦ http://videonews.ro/action/viewvideo/55543/34-de-case-ale-rromilor-demolate/

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Nicoleta Savin, Blog de veghe • «Cum a fost transformat Mugur Isărescu din acuzator în acuzat. Verdict: minciună»

Textul de mai jos aparține Nicoletei Savin și a fost publicat pe blogul ei personal.

«Veţi citi în continuare un caz de manual la capitolul de manipulare grosolană prin media, în care numele lui Mugur Isărescu a fost folosit de trustul Realitatea pentru a da greutate unor acuzaţii de minciună la adresa guvernului Boc.
Mai exact, guvernatorul BNR a apreciat drept mincinoase estimările veniturilor publice în baza cărora au fost făcute programele de buget în perioada 2007-2008, de către Varujan Vosganian. Realitatea a atribuit aceste minciuni guvernului Emil Boc.
La apogeul manipulării, o singură concluzie putea trage orice telespectator cu neuronii şi axonii la locul lor, başca sinapsele aferente, din spusele acuzatului Varujan Vosganian, necontrazise de gazdele emisiunii “Ora de foc”: Mugur Isărescu a minţit.
Nu este adevărat, dar ce contează?»

Joi, 6 mai 2010, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a prezentat raportul trimestrial asupra inflaţiei, raport urmat de o conferinţă de presă.

Precizez, din start, că la astfel de conferinţe nu participă jurnalişti specializaţi pe politică, social, investigaţii, cultură, sport sau monden, ci jurnalişti cu expertiză în economie, specializaţi pe finanţe-bănci. Mai exact, jurnaliştii de economic acreditaţi de fiecare redacţie de ziar, radio sau televiziune la Banca Naţională. În rare cazuri, dacă omul acreditat este bolnav, în concediu, în delegaţie, el este înlocuit de către un  alt coleg din secţia Economic. Aşadar, se prezumă că Mugur Isărescu vorbeşte de fiecare dată cu oameni avizaţi, obişnuiţi cu stilul sobru, de tehnocrat care a văzut de toate în 20 de ani la cârma Băncii Naţionale.

Vorbind de nivelul de colectare al banilor la buget, Mugur Isărescu a declarat, la un moment dat: „S-a tot sperat că o să crească veniturile, s-au făcut programe cu venituri de 39% din PIB, însă toate s-au dovedit dacă nu false, cel puţin incorecte. Cuvântul bun e mincinoase”.

Urechea oricărui jurnalist ar fi tresărit la cuvântul „mincinos”, pronunţat de Mugur Isărescu.
Nu ştiu să mai fi folosit vreodată public un cuvânt atât de dur în 20 de ani.

Chiar dacă, temperat şi elegant cum îl ştim, n-a rostit nici un nume, guvernatorul BNR a sugerat fără putinţă de confuzie şi cine e „delicventul” (vorbea cu cunoscători, nu-i aşa? Oameni cu expertiză…).

Jurnaliştii din sală (dacă nu erau cu toţii studenţi aflaţi în practică, trimişi să înlocuiască jurnaliştii acreditaţi… ) ştiau că proiecţiile celor două bugete anuale întocmite de premierul actual Emil Boc, pentru anii 2009 şi 2010, s-au bazat pe estimări ale veniturilor publice de 31-33 % din PIB. Scrie negru pe alb în programele de bugete.
Nici unul dintre jurnalişti nu avea voie să uite că singurul ministru de finanţe din istoria postedecembristă care a operat cu estimări ale veniturilor publice cuprinse între 37 şi 39 % din PIB a fost Varujan Vosganian, pe vremea cabinetului Călin Popescu Tăriceanu. O ţintă total nerealistă, neatinsă niciodată. Liberalul s-a autoiluzionat că va atrage şi 2-3% din PIB fonduri europene, dar, oricum optimista bază de calcul nu avea acoperire.

Pentru a împrospăta memoria celor dispuşi şi azi să spună că albul este negru, iată ce scria, la vremea respectivă, Ziarul Financiar: “Ministrul finanţelor, Varujan Vosganian, care a împlinit ieri vârsta de 49 ani, a prezentat prima schiţă a bugetului pe 2008 în şedinţa de guvern. Spre comparaţie, veniturile bugetare vor creşte de la 37% din PIB în 2007 (incluzând o estimare de atragere de fonduri europene de 2% din PIB) până la 39% din PIB în 2008 (nivel care include şi speranţa unor fonduri europene de 2,68% din PIB).

Reflectarea evenimentului la Realitatea (tv şi net)

Nici n-a terminat bine de vorbit Mugur Isărescu şi, la ora 13.50, Realitatea net a titrat: “Mugur Isărescu acuză Guvernul Boc de minciună”. Titlul mincinos s-a regăsit şi pe ecran, în Jurnalul orei 14.00.

La respectul şi încrederea de care se bucură expertiza lui Mugur Isărescu în România şi în afara ei, este ca ca şi cum guvernul Boc ar fi fost ciuruit la zidul de la Târgovişte şi îngropat la Ghencea. Una e să nu ştii, alta este să greşeşti, involuntar, şi cu totul altceva este să minţi. Iar Mugur Isărescu are proprietatea cuvintelor.

Isteria s-a declanşat, instantaneu. Lideri politici, analişti politici şi economici, lideri sindicali, exponenţi ai societăţii civile şi ai mediului de afaceri s-au perindat prin jurnale şi talk-show-uri, până la orele 24.00, acuzând minciuna guvernului Boc şi dând cu presupusul cum trebuie să plătească tâlharii: demisie sau căderea cabinetului prin moţiune de cenzură, dacă se poate şi demisia preşedintelui Băsescu, alegeri anticipate, ba chiar şi ceva puşcărie, pentru „ditamai” infractorii.

Discursul de la ora 18.00 al lui Traian Băsescu a trecut în faţă ca vizibilitate, dar tema minciunii guvernului Boc a fost valorificată pentru a lovi mesajul în mesajul preşedintelui, care nu remaniază, ba chiar susţine un guvern tocmai declarat mincinos de Isărescu.

De la anumiţi „oameni ai Realităţii” (nu-i pot acuza pe toţi, acolo mai sunt, încă, şi profesionişti de bună credinţă, dar fără putere de decizie) aşteptam mai mult respect pentru adevăr, că tot îl cer mereu, uitând că respectul se câştigă.
Aşteptam echilibru şi responsabilitate, căci, oricât ai fi de partizan şi orice interese politice ai avea, cu siguranţa naţională nu este de joacă. Mai-marii televiziunilor de ştiri ştiu foarte bine ce înseamnă acest tip de mesaj pentru cancelariile lumii, pentru investitori, pentru bursă, pentru bancheri şi, nu în ultimă instanţă, pentru cetăţeni.
În Ungaria, la Budapesta, pe o minciună guvernamentală au izbucnit lupte de stradă, sediul guvernului fiind atacat cu pietre şi sticle incendiare. Vă amintiţi, cu siguranţă.
In Grecia, pe raportările mincinoase ale guvernului socialist, s-a cocoţat şi rânjeşte criza elenă, ameninţând, ca în efectul de domino, întreaga zonă euro, fără a ocoli state care nu au aderat încă la euro, precum România şi Bulgaria, dar au importante investiţii greceşti.
La Bucureşti, în timpul delirului manipulatoriu de la Realitatea, delegaţia FMI negocia taman cu cei acuzaţi de minciună. S-a gândit cineva că subminează bazele negocierii? S-a gândit cineva în ce situaţie penibilă sunt puşi, astfel, negociatorii fondului şi reprezentanţii României?

Emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, „Realitatea zilei” a fost o demonstraţie de forţă în favoarea ideii de moarte a deontologiei jurnalistice.
Pe principiul „Dacă vreau să am dreptate, am dreptate!”, Dumitrescu l-a sunat pe Mugur Şteţ, purtătorul de cuvânt al BNR. Şteţ a spus că e vorba de programele lui Vosganian, din anii 2007-2008.
Citez din emisiune, ca să nu spuneţi că mint:

Răzvan Dumitrescu: “Deci e vorba despre Vosganian? El a fost mincinosul?”
Mugur Şteţ: “E vorba despre guvernarea 2007-2008, deoarece (…)”
Răzvan Dumitrescu: “Domnule Şteţ, n-am timp de filozofii, când cetăţenilor le scad salariile cu 25%”.

Mugur Şteţ a fost trimis la plimbare şi, ca şi când purtătorul de cuvânt al BNR n-ar fi intervenit, Răzvan Dumitrescu şi invitaţii săi au tocat minciuna guvernului Boc până la finalul emisiunii.

Singura “urmare” a intervenţiei lui Şteţ a fost pe Realitatea.net: titlul “Mugur Isărescu acuză Guvernul Boc de minciună” a devenit “Mugur Isărescu acuză Guvernul de minciună”. Un cuvânt lipsă, acelaşi înţeles. Dacă eu greşesc şi modificarea v-a dus cumva cu gândul la guvernul Tăriceanu, să-mi spuneţi.

O nouă actualizare s-a făcut pe site-ul Realitatea.net vineri, la ora 09.54: „Mugur Isărescu acuză guvernanţii de minciună”. Nu-i aşa că şi acest titlu vă evocă pălăria lui Vosganian? Şapoul materialului spune clar că este vorba de perioada 2007-2008, pentru ca în text să regăsim acuzele la guvernul Boc. Curat modificat, din doi în doi, ca să nu mai înţeleagă rumânul nimica nimicuţa.

La “Ora de foc” a fost invitat însuşi Varujan Vosganian, care a negat vehement acuzaţiile guvernatorului BNR. Dar nu s-a luat, în contrapartidă, nici un punct de vedere al vreunui oficial BNR, aşa cum era deontologic. Şi aşa, de la ora 13.00 până la ora 24.00, Mugur Isărescu a devenit din acuzator acuzat. Mai pe româneşte, mincinos, pe principiul “Cine spune, ala este!”.

Pe cine credeţi – pe Mugur Isărescu sau pe Varujan Vosganian – e treaba dumneavoastră!

Realitatea l-a crezut pe Varujan, că-i mai bărbos, probabil, şi bărbile lui “se pun”.
Dovada: Ca delirul să fie întreg, astăzi, sâmbătă, 8 mai, la 48 de ore de la conferinţa BNR, Emma Zeicescu a început emisiunea “Fabrica”, la ora 15.00, cu referiri la minciuna guvernului Boc, idee împărtăşită cu drag şi emoţie de invitaţii social-democraţi şi liberali. Ideea a revenit, mai edulcorată, ce-i drept, la 3X3, la Stelian Tănase. Picătura chinezească funcţionează. Şi minciuna se repetă până tot ea, minciuna, se dă de trei ori peste cap şi se preface în adevăr.

Dacă, după cele ce v-am povestit, mai credeţi în ceea ce vedeţi, auziţi şi citiţi la Realitatea, să fiţi sănătoşi!

P.S. Vă spun, în episodul 2, cum a prezentat presa scrisă declaraţia guvernatorului Mugur Isărescu. Bomboana pe colivă, opiniile liderilor de partide Ponta şi Antonescu, ca nişte iubitori de interes naţional ce sunt.»

*           *

*

Exit Poll Updates • Alegeri prezidenţiale – Turul II 6 decembrie 2009

ATENŢIE!

CIFRELE PRIVIND REZULTATELE SONDAJELOR

SUNT DATE „PE SURSE” ŞI ELE POT CONSTITUI O MANIPULARE!

Statistică INSOMAR (ora 13:00):

VÂRSTĂ:

• >65 de ani — 26%
• 50-64 de ani — 33%
• 35-49 de ani — 23%
• 18-34 de ani — 18%
  

STUDII:

• 10 clase — 49%
• medii — 32%
• superioare — 19%

SEX:

• Bărbaţi — 58%
• Femei — 42%

MEDIU (conform BEC):

• Rural — 12,56%
• Urban — 8,55%

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

România liberă & VoxPublica, STRATEGIA PSD

________________________________________________________

Videanu: PSD vrea să se folosească de exit poll-uri pentru a transmite că Băsescu a fraudat alegerile

Rl online
Duminica, 22 Noiembrie 2009

________________________________________________________

«Prim-vicepresedintele PDL Adriean Videanu a prezentat, duminica, un material intitulat „strategia PSD”, in care, la punctul 3, se recomanda folosirea exit-poll-urilor pentru a se declansa campania ofensiva pentru turul doi, cu mesajul ca Basescu a fraudat alegerile, transmite Mediafax.

Videanu a prezentat in cadrul unei conferinte de presa sustinuta la sediul central al partidului o strategie a PSD, in trei puncte.

Potrivit prim-vicepresedintelui PDL, primul punct a fost acela al tentativei de fraudare, al doilea fiind acela de dezinformare, incercand sa creeze o anumita atitudine ca aceste alegeri sunt fundamental viciate de frauda.

Referindu-se la primele doua puncte din aceasta strategie, Videanu a spus ca din punctul de vedere al PDL pana in momentul de fata, in ciuda multiplelor tentative de frauda, autoritatile au reusit sa faca fata acestor provocari, astfel incat sa nu se creeze sentimentul ca alegerile sunt fundamental viciate de frauda.

„In opinia noastra, aceste alegeri nu sunt nici mai putin nici mai mult afectate de aceasta tentativa de frauda a partidelor, dintre toate ciclurile de alegeri din Romania de pana acum”, a spus liderul democrat-liberal.

Adriean Videanu a prezentat si cel de-al treilea punct din strategia PSD, sub forma unui citat: „Recomandam ca in seara de 22 noiembrie, sa se foloseasca exit-poll-urile pentru a se declansa campania ofensiva pentru turul doi. Traian Basescu si PDL au fraudat alegerile.”

„Nu este un lucru nou, ne asteptam, surprinza pe care PSD-ul vroia sa ne-o faca nu este o surpriza pentrui ca am mai trait acest lucru la alegerile pentru Parlamentul European”, a spus Videanu, precizand ca, atunci, „case de sondare a opiniei publice apropiate PSD-ului, au dat castigaor PSD in alegeri la nu mai putin de sapte procente, rezultatul final al alegerilor demonstrand ca PDL a castigat acele alegeri”.

Potrivit lui Videanu, tentativa pe care PSD incearca sa o creeze ca o premisa de declansare a unei potentiale campanii in turul doi este una periculoasa, care nu face altceva decat sa aduca atingere procesului final de numarare a voturilor.

„Vrem sa va reconfirmam faptul ca PDL va face numararea paralela a voturilor, si asa cum v-am prezentat datele public rezultatele, unde eroarea era de 0,02 procente fata de rezultatele finale, vom face si acest proces de numarare paralela si speram ca inclusiv inaintea autoritatilor abilitate sa va prezentam rezultatele finale”, a anuntat Videanu.

El a spus ca PDL dezavueaza public tentativa unor case de sondare de a se ralia acestui demers la PSD-ului, si a precizat ca PDL este convins de faptul ca legitimitatea acestor alegeri va face ca in turul doi sa intre cei mai bine plasati candidati.»

*           *

*

Ioan T. Morar publică, pe VoxPublica, întregul material privind strategia propagandistică de manipulare pentru turul doi avută în vedere de PSD.

O redau în continuare:

________________________________________________________

Pe surse (reale): Fraudarea alegerilor – Strategia PSD

Ioan T. Morar

22 noiembrie 2009 la 19:45

________________________________________________________

«MEMO – turul II ofensiva pe tema fraudării alegerilor

1. Nu repetaţi greşeala din alegerile prezidenţiale 2004

În 2004, Adrian Năstase au câştigat primul tur de scrutin în faţa lui Traian Băsescu la o diferenţă de peste 7% (40,94% faţă de 33,93%). Această diferenţă ar fi trebuit să îi ofere o victorie fără probleme în turul II. Cu toate acestea, Adrian Năstase a pierdut alegerile.
Motivul principal al eşecului din 2004 este campania agresivă realizată de tabăra
candidatului Alianţei PNL-PD pe tema fraudării alegerilor. Acuzaţia că PSD a fraudat alegerile a fost vehiculată în continuu prin intermediul televiziunilor şi a presei scrise, prin intermediul campaniei de afişaj şi prin intermediul internetului. Efectele acestui campanii au fost mobilizarea electoratului lui Traian Băsescu, concomitent cu demobilizarea electoratului nostru. PSD a reacţionat tardiv şi greoi, fiind în permanentă defensivă.
Nu trebuie uitate nici exit-poll-urile din seara celui de al doilea tur de scrutin. Exit-poll-urile din seara de 12 decembrie 2004 arătau iniţial un mic avans pentru Adrian Nastase (51% faţă de 49%). Sub presiunea generată de acuzaţiile de fraudare, institutele nu au avut curaj să anunţe un rezultat aşa de strâns şi au dat egalitate 50%-50%. Rezultatul îl ştim cu toţii: Traian Băsescu a câştigat cu mai puţin de 2 procente în faţă. Aceste greşeli comise în 2004, nu trebuie repetate acum. Este esenţial pentru victorie ca Mircea Geoană şi liderii PSD să gestioneze ofensiv tema fraudării.

2. Folosirea exit-poll-urilor din seara primului tur pentru a declanşa ofensiva pe tema fraudării

Toate sondajele pe care le-am făcut până în acest moment arată că Preşedintele Mircea Geoană se apropie de scorul partidului şi că diferenţa faţă de Traian Băsescu în primul tur al alegerilor prezidenţiale va fi una mică. Cercetările noastre sunt confirmate şi de sondajele prezentate în media. În condiţiile în care diferenţa din primul tur între Mircea Geoană şi Traian Băsescu nu va trece de 5%, este foarte important cine va revendica victoria în primul tur şi mai ales cine va
începe turul II pe ofensivă. Nu trebuie oferită oportunitatea pentru PDL de a prelua ofensiva, pe această temă sau pe alta.

Recomandăm ca în seara de 22 Noiembrie să se folosească exit-poll-urile pentru a declanşa campania ofensivă pentru turul II: Traian Băsescu şi PDL au fraudat alegerile.
Concret, recomandăm ca exit-poll-urile de pe Realitatea şi Antena să arate o victorie a lui Mircea Geoană cu 3-4 procente în faţă (uşor peste marja de eroare). Dacă la numărătoarea parţială a voturilor diferenţa este mai mică sau Traian Băsescu este în faţa, se va declanşa o campanie extrem de agresivă cu acuzaţia că alegerile au fost fraudate. Recomandăm ca această campanie să nu fie purtată direct de Mircea Geoană. Este important ca Mircea Geoană să facă apel la calm şi să pară ca liderul care nu este dispus să arunce România în haos (spre deosebire de Traian Băsescu). Această strategie îi va permite lui Mircea Geoană să atragă voturile liberalilor, pentru că le va reaminti acestora cine este Traian Băsescu (politicianul care a dus haosul în România). În schimb, liderii PSD – şi ne referim mai ales la liderii din staff-ul de campanie – trebuie să fie foarte agresivi în a împinge această temă.

3. Dezvoltarea temei fraudării alegerilor în turul II

Pentru a dezvolta tema fraudării alegerilor, astfel încât să devină principala temă de campanie pentru turul II, recomandăm acţiuni pe următoarele paliere: liderii PSD (atât la nivel central, cât şi local), media, activiştii PSD şi internet.
La nivelul liderilor PSD
La nivel central va fi sesizat Biroul Electoral Central încă din dimineaţa zilei de luni, 23 Noiembrie pentru fraudarea alegerilor de către Traian Băsescu şi PDL. De asemenea, recomandăm ca sesizări similare să fie depuse la Birourile Electorale Judeţene de cel puţin 14-16 organizaţii ale PSD. Trebuie aduse inclusiv acuzaţii concrete (chiar dacă nu pot fi confirmate) pentru ca media să preia investigarea lor.
La nivelul media
La nivel central şi la nivel local în toate apariţiile în media liderii PSD trebuie să vorbească pe o singură temă: alegerile au fost fraudate de Traian Băsescu şi PDL.
Antena3 şi Realitatea tv (respectiv Jurnalul Naţional şi Cotidianul) vor face investigaţii pe baza acuzaţiilor specifice de fraudare în diverse localităţi. Opinia publică trebuie bombardată în primele zile din turul II cu articole pe tema fraudării.

De asemenea, recomandăm ca acuzaţiile pe tema fraudării să fie preluate într-un articol de fond din presa internaţională, sau de un ONG străin (după scenariul din cazul lui Omar Hayssam care funcţionează foarte bine, după cum v-am spus în strategia anterioară).
La nivelul activiştilor PSD şi pe internet
Trebuie mobilizate echipele de activişti online şi activişti în teritoriu care să răspândească foarte agresiv pe internet (pe ziarele online, pe bloguri şi pe forumuri) acuzaţiile că Traian Băsescu şi PDL au fraudat alegerile.
De asemenea, recomandăm ca sistemul de sms pus deja la punct să fie folosit exclusiv pentru a transmite mesajele cu privire la fraudarea alegerilor. Mesajele trebuie să fie explicite, în genul:
„Nu lăsa PDL să îţi fure votul”.

4. Concluzii

Nu trebuie repetată greşeala din 2004. De data aceasta noi trebuie să fim primii care atacă pe tema fraudării alegerilor.
Pentru a impune această temă este esenţial ca cel puţin 2 exit-poll-urile din seara de 22 Noiembrie (de pe Antena şi Realitatea) să îl arate pe Mircea Geoană în faţa lui Traian Băsescu cu 3-4 procente. Imediat, a doua zi, pe măsura ce vor veni rezultatele parţiale, va fi declanşată ofensiva pe această temă.
Considerăm că ofensiva de proporţii în turul II pe tema fraudării alegerilor este cheia pentru victoria lui Mircea Geoană în alegerile prezidenţiale.»

*           *

*

Vlad Ursulean, „Autodenunţ”

________________________________________________________

Autodenunţ: Două săptămâni i-am hăituit pe internet pe adversarii lui Crin Antonescu

Vlad Ursulean
Miercuri, 18 Noiembrie 2009

________________________________________________________

Un reporter R.l. s-a infiltrat incognito printre activistii politici de pe internet care manipuleaza dezbaterile publice

» Un reporter incognito al Romaniei libere a intrat in echipa de haitasi politici ai PNL care activeaza pe internet. Misiunea acestora: „desfiintarea” articolelor si comentariilor impotriva lui Crin Antonescu.

» Echipe similare de activisti lucreaza in aceasta campanie si pentru alti candidati la presedintie, cum ar fi Mircea Geoana sau Traian Basescu.

«Timp de doua saptamani am fost postac de partid. Am primit in fiecare zi e-mail-uri de la consultantii partidului cu mesaje impotriva contracandidatilor si liste cu zeci de linkuri unde sa le raspandesc. Am intrat pe bloguri, forumuri si site-uri de ziare, am vorbit despre bun-simt si i-am injurat pe „marinarul beat de putere” si pe „prostanacul comunist”. Am bombardat cu stereotipuri toate articolele care nasteau vreo dezbatere rationala. La fel au facut si mai fac zeci de alti postaci din toata tara, fiecare lucrand pentru partidul sau. Noi, postacii rivali, ne stim intre noi si ne injuram, dar nu ne uram. Uram doar cate doua dintre personajele: „tiranul”, „prostanacul” si „crinut-finut”. Pe un al treilea il iubim. Sau macar facem un ban. Cinstit?

Departamentele de reactie rapida
Inca din 1996, partidele mari si-au infiintat „departamente de reactie rapida”, care bombardau emisiunile interactive de la TV cu SMS-uri si e-mail-uri cu mesajele partidului, in speranta ca vor fi preluate in discutie sau macar vor aparea pe ecran. Apoi au aparut grupuri de discutii, forumuri si bloguri, iar site-urile de stiri au inceput sa permita comentarii. Toate alegerile care au urmat au fost marcate de „cruciade” ale activistilor in aceste medii, iar cele de acum sunt de departe cele mai animate.
In ultima perioada, mesajele „oarbe” de sustinere a PNL si a lui Crin Antonescu s-au inmultit, reusind sa depaseasca celelalte partide, mai experimentate in aceasta tactica. Mai mult, reteaua PNL e cea mai vizibila pe site-uri de socializare si singura in care poti intra fara o vizita la partid. Asa ca am reusit sa ma alatur „haitei” de postaci liberali, am scris mesaje patimase cot la cot cu ei si am aflat cine sunt, cum sunt organizati si, mai ales, de ce depun un asemenea efort pe Internet, unde lumea are de obicei opiniile formate si nu prea merge la vot.

„Soldatii anonimi ai partidelor”
Activistii posteaza de mai multe ori cu pseudonime diferite si adrese de e-mail false. I-am gasit insa pe retele sociale ca Facebook sau Hi5, in grupurile de sustinere a lui Crin Antonescu. Am creat profilul unui tanar fictiv, plecat la studii in strainatate, dar care vrea sa faca ceva pentru viitorul tarii. Adica pentru Crin. Mi-am facut 60 de prieteni in jurul grupurilor asociate liberalilor si am discutat cu ei despre activism. Un membru PNL Sector 1 m-a sfatuit sa contactez direct persoana care se ocupa de aceasta activitate.

InPolitics, „neutru din punct de vedere politic”, consultant de partid
Diana Dragomir este executive manager la InPolitics Media, un portal de stiri, bloguri si analize, „neutru din punct de vedere politic”, asa cum scrie in descrierea site-ului.  Atunci cand am contactat-o incognito pe Diana Dragomir, mi-a spus ca ma va pune imediat in legatura cu un subordonat pentru a discuta detaliile. Subordonatul, un „content manager”,  imi explica pe messenger ce trebuie sa fac: „Noi primim de la o echipa de activisti o serie de linkuri care «dor», in sensul ca trebuie comentat pe ele. Eu ti le forwardez si iti atasez si mesaje de promovat. Mai mult, iti voi trimite materiale pe care le facem noi, sa iti faci o idee de planurile noastre cu Crin Antonescu pe online”.  Ulterior am aflat ca echipa de consultanti de la InPolitics.ro lucreaza pentru Crin Antonescu si PNL la „campania integrata online”.
Contactata oficial de Romania libera, Diana Dragomir a negat ca s-ar ocupa de „postaci”: „Nu coordonam noi echipa de activisti, dar ea exista”.

„Sunt oameni care fac asta ca pe un job”
Am inceput sa primesc, de mai multe ori pe zi, liste cu cate 40-60 de linkuri catre ultimele articole politice de pe bloguri, forumuri si site-uri de ziare. Alaturi de mine mai primesc lista de linkuri 16 persoane, despre care coordonatorul de la InPolitics imi spune ca „majoritatea sunt oameni angajati sa faca activism. Nu sunt penelisti, nu empatizeaza cu Crin, pur si simplu sunt activisti, prestatori de servicii. Sunt oameni care fac asta ca pe un job”. Pe langa cei 18 mai primesc e-mail-ul si patru membri „supraveghetori” din PNL, dintre care i-am identificat pe Marius Vladu (unul dintre coordonatorii campaniei lui Crin Antonescu), Iulia Huiu (fosta candidata la europarlamentare) si Dan Mihalache (fost deputat PSD, in prezent membru al PNL).
„Noi in birou nu ne ocupam cu activismul”, mai aflu, „dar avem o echipa imprastiata peste tot prin Bucuresti si in tara, coordonam activitatea lor”.
Zvonuri, denigrari si intimidari
Pe langa lista de linkuri primesc si o lista de mesaje. E simplu: intru pe link si pun comentariul servit. Nu trebuie sa il copiez intocmai, mi se spune, ar da de banuit. Pot fi creativ. Asa ca ma pun pe treaba. In prima zi e respins guvernul Croitoru, asa ca bombardez site-urile cu mesaje in care arat ca „Basescu e singurul vinovat pentru criza” si „a ales sa arunce Romania in prapastie de dragul interesului sau electoral”. Tot azi e declarata constitutionala Legea salarizarii unice, asa ca postez: „Dictatorul Basescu a mai castigat o batalie. Dar sa nu se minta, ca nu poate castiga lupta!”. A doua zi, urlu despre afacerile fratelui presedintelui, care „put de la o posta”.
In urmatoarele zile spun in sute de comentarii cum Basescu a innebunit, are un caracter jegos, e disperat, e jalnic, s-a dezlantuit, din cauza lui nu mai sunt bani de pensii si salarii, iar tacerea lui demonstreaza ca tainuieste ceva. In alte sute arat cum Geoana se intalneste pe ascuns cu dubiosii rusi, face joc dublu si e un prostanac atat pentru electoratul din Romania, cat si pentru liderii celor mai mari puteri.
Pe 9 noiembrie, primesc un tabel cu sondaje deschise pe site-uri, in care sa votez cu Crin Antonescu. In majoritatea e deja pe locul 1. A doua zi, primesc instructiuni sa promovez zvonul „Geoana si motivele pentru care e surd fata de Curtea Constitutionala”. Pe 12 noiembrie primesc articolul „Crin nu isi plateste consultantii” din Evenimentul Zilei, cu instructiunile sa-i desfiintez pe consultantul Dan Pavel si pe jurnalisti: „habar n-are de politica reala”, „nu merita nici un ban”, „nu-i mai da Becali bani si vine sa cerseasca la PNL”, „e omul lui Hrebenciuc”, „se vede ca articolul e scris cu rea-credinta si la comanda”.

Dan Mihalache – PNL: „Sunt militantii nostri”
Fisierele care contin aceste mesaje au antetul Departamentului de Strategie si Comunicare al PNL, al carui director este Dan Mihalache. Contactat de Romania libera, acesta a recunoscut existenta echipei de internauti: „Normal ca avem, in primul rand, sunt militantii nostri. E vorba si de oameni din judete. Nu va inchipuiti ca sunt 50 de oameni inghesuiti intr-o camera care scriu pe forumuri. Ei au un sistem al lor de organizare, pe care nu-l cunosc foarte bine”.
Conform mai multor surse din judete si din echipa de campanie, sistemul pe care Dan Mihalache spune ca nu il cunoaste este acesta: mesajele sunt concepute la centru, tocmai de departamentul domniei sale. Sunt apoi trimise catre InPolitics, care le da mai departe unui nucleu de oameni platiti special pentru comentat pe Internet si unor membri de partid de incredere. Acestia le distribuie, la randul lor, in teritoriu, printre membrii organizatiilor de tineret din filiale. si toata lumea se pune pe comentat.

Mitrea: „Fiecare partid are”
Liberalii nu sunt singurii care folosesc astfel de echipe pentru a inunda site-urile cu pareri favorabile. Senatorul PSD Miron Mitrea a recunoscut in martie, intr-un interviu, ca el insusi a infiintat „celula de reactie rapida” din Kiseleff 10. „Ne-a batut PDL-ul multa vreme cu faptul ca erau foarte bine organizati. E evident ca au o echipa specializata. Acum cativa ani, am spus ca nu suntem mai prosti ca altii si am facut si eu o echipa de trei-patru oameni care sa fie prezenta pe bloguri, pe dezbateri pe Internet, care sunt importante si noi lipseam”.

Felix Tataru – PDL: „Nu noi. Ceilalti!”
Partidul Democrat Liberal este, conform mai multor surse din comunicarea politica, pionierul acestui gen de campanie in Romania. Felix Tataru, directorul agentiei de publicitate GMP, care s-a ocupat de campaniile PDL si ale lui Basescu in ultimii ani, spune ca sunt astfel de persoane si la democrat-liberali: „Sigur ca exista, in general, in zona de tineret. Dar nu va inchipuiti un task-force (grup operativ – n.r.) de zeci de oameni care toata ziua stau pe site. Nici nu e normal sa fie asa. Deci PDL nu are postaci, dar PSD si PNL se pare ca au”. Pana si candidatul Partidului Verde, Remus Cernea, are trei-patru persoane din partid si cativa voluntari care pun comentarii, dupa cum recunoaste secretarul general al partidului, Silviu Dumitru. Purtatorii de cuvant ai campaniilor PSD si PDL, Victor Ponta si Sever Voinescu, declara insa ca nu au auzit de asa ceva in partidele lor.

Cititori despre postaci: „Treceti pe rand la calculator?”
Invazia de comentarii partizane e dur criticata de cititorii de rand ai site-urilor: „Nu mai poti sa discuti ceva de toti postacii de partid!”, se plange un cititor pe Romanialibera.ro. „Cum faceti? Treceti pe rand la acelasi calculator? Textele sunt aproape trase la xerox si scoase la foc automat. Nu e prima data cand observ asta!”, comenteaza „obosita” pe unul dintre blogurile VoxPublica. Unii rad de ei – „Cum a fost sedinta de la sectorul 6?” –, altii se vad nevoiti sa specifice la inceputul comentariului ca nu sunt postaci, altfel nu mai citeste nimeni ce scriu. In alte cazuri, postacii din partide diferite incep sa se certe, iar cititorii pot asista la o confruntare epica intre „subsolul din Kiseleff 10” si „beciul din Modrogan”.

Sorin Tudor: „Comentariile pun o presiune fantastica pe jurnalist”
Ce rost are toata stradania daca rezultatul e stangaci si enerveaza, nu convinge? Specialistul in comunicare politica Sorin Tudor crede: „Multe comentarii negative pun o presiune fantastica pe un jurnalist neexperimentat. Il fac sa se indoiasca”. Pe de alta parte, spune el, „ca echipa de campanie, am doua obiective: primul e sa te conving pe tine, jurnalistule, sa-mi preiei mesajul in ziar sau la TV. Aici sunt votantii mei. Al doilea obiectiv e zvonistica. Lumea tinde sa creada lucrurile astea si sa le povesteasca mai departe”. Legal, nimeni nu le interzice partidelor sa faca asta. Iar „tot ce nu e ilegal e normal”, spune Sorin Tudor.

Parvulescu: „Mi se pare absolut imoral”
Politologul Cristian Parvulesu, pe de alta parte, crede ca e imoral si periculos: „Sunt proceduri de natura securista: atacuri la persoana si stereotipuri, in nici un caz constructii argumentate. In Franta, de exemplu, aceasta este o caracteristica, in general, a partidelor extremiste – echipe care supravegheaza Internetul, apoi organizeaza atacurile cu informatii asupra ziarelor. Ceva asemanator se intampla si in Romania. Aici, unde nu exista o cultura democratica suficient de stabila, situatia devine cu atat mai grava, pentru ca legitimeaza atacul la persoana”.
In 1996 a fost scandalul „telefoanelor otravite” ale PDSR. „Povestea e incredibila privita cu ochii de-acum. Acum ti se pare absolut firesc sa dai niste telefoane de reclama. Atunci, pentru asta era sa-i linseze!”, povesteste Sorin Tudor, care lucra atunci in campania pentru Emil Constantinescu. La fel cum un SMS electoral nu mai pare acum un „atentat la intimitatea cetatenilor”, s-ar putea ca in cativa ani avalansa de comentarii fabricate de partid pe Internet sa nu mai supere pe nimeni.
Pana una-alta, Sorin Tudor spune ca un student la stiinte politice poate sa faca un studiu grozav pe mesajele postacilor. Ar putea incepe de la comentariile acestui articol.»

Dani Rockhoff, despre „Die verblödete Republik”

________________________________________________________

„Republica scoasă din minţi”

Cum ne iau de proşti mass-media, economia şi politica

O carte despre sforării şi manipulatori

HotNews | Duminică, 1 noiembrie 2009, 14:28

Dani Rockhoff

________________________________________________________

«„Niciodata nivelul n-a fost atat de scazut! Chiar si mass-media de calitate prezinta in detaliu si cu devotiune cele mai banale teme bulevardiere, in timp ce emisiunile critice, pe teme politice, dispar in negura noptii. Concomitent, prin campanii planificate si sistematic inscenate, se practica o dezinformare tintita, care atata tine, pana cand toti ajung sa creada ceea ce asa-zisii experti le toarna in cap“. Autorul german Thomas Wieczorek ia sub lupa „prostirea in masa“, o manipulare initiata de politicieni in cardasie cu elita oamenilor de afaceri si difuzata prin mass-media contemporana. Retoric, el intreaba: „Risca nemtii sa devina un popor de tampiti?“

De-a curmezisul

Thomas Wieczorek  (n. 1953) e jurnalist si analist politic. Dupa studiul economiei politice la Otto-Suhr Institut din cadrul Freie Universität Berlin, el a lucrat ca redactor politic la Deutsche Presse Agentur si a fost seful biroului regional Baden-Württemberg, al agentiei de presa Reuters. Ca jurnalist liber-profesionist, el colaboreaza la cotidianul Frankfurter Rundschau, revista satirica Eulenspiegel si posturile de radio Deutschlandfunk si Südwestfunk.

Wieczorek a aparut in dezbateri pe o serie de posturi TV germane si a publicat cateva carti, printre care: „Neindemanaticii. Despre incompetenta politicienilor nostri“, „Cartea neagra a functionarilor publici“, „Calaretii DAX-ului. Cum managerii ne ruineaza tara“. Bestseller-ul „Republica scoasa din minti“ apare in martie 2009 la editura Knaur Taschenbuch si sta saptamani la rand in topul cartilor de succes, realizat de Spiegel.

Motto-ul cartii e un citat din Albert Einstein: „Doua lucruri sunt infinite: Universul si prostia omeneasca. Insa in ceea ce priveste Universul, nu sunt chiar asa de sigur“. Intr-un stil plastic si alert, cu forta persuasiva si un umor care pe alocuri se transforma in sarcasm, autorul provoaca la critica societatii actuale, pozitionandu-se vadit in esalonul politicii de stanga.

Wieczorek se lanseaza intr-o polemica extrem de acida, cu neoliberalismul, pe care il face raspunzator de raspandirea unor clisee care viciaza esenta societatii democratice.

Falsele imperative

„Intreprinderile de stat devin rentabile doar prin privatizare“, „Factorii de localizare sunt mai importanti decat contributiile sociale“, „Scaderea costurilor de retributie colaterale“, sunt doar cateva slogane din limbajul aparent de lemn al politicienilor si lobby-stilor economiei radicale de piata. Aparent, deoarece in dosul lor se ascunde necesitatea sacrificarii „umanului“ si „socialului“ din relatia angajatului cu concernul pentru care lucreaza.

In numele unor „imperative obiective, imuabile si fara alternative“, cum e si globalizarea, marile firme si concerne isi maximizeaza profitul prin cea mai la indemana masura: concedierea masiva de angajati, sau alternativ, angajarea fortei de munca ieftine din tarile cu economii emergente sau a celei intermediate de agentiile de plasare, asa numitii „negutatori de sclavi“.

Wieczorek crede insa ca „globalizarea nu vine de la Dumnezeu, ci e tot de oameni inventata“. Iar daca acestor „imperative obiective“ li se da absoluta prioritate, „prestatiile statului social sunt nimicite pas cu pas.“ El constata ca „simpla posesie de capital aduce mai mult decat munca onesta“ si  astfel, „foarfeca sociala“, discrepanta dintre saraci si bogati, se deschide tot mai tare. Telul suprem al „elitelor“ este pastrarea si multiplicarea propriei averi, poporul e bine sa fie tinut la distanta.

Ameteala cu sistem

„Scopul declarat si  premisa societatii democratice este cetateanul cu drept de vot“, spune Wieczorek. „Acest scop e lesne de atins, prin intermediul societatii informationale. In realitate, cativa putini devin tot mai destepti, iar majoritatea coplesitoare se pare ca e tot mai proasta“. „In spatele acestui fapt se ascunde un sistem“, crede el, in care si mass-media joaca un rol important.

In diviziunea societatii in patricieni si plebei, din vremea Imperiului Roman, celor din urma le revenea portia satisfacatoare de „paine si circ“, care sa ii tina in frâu. Azi, lucrurile stau tot cam asa. „Atata vreme cat populatia se lasa distrata de documentare dulcege si alte surogate, probabil ca nu-si face ganduri despre nedreapta impartire a bogatiei” considera autorul.

El mai crede ca pentru omul obisnuit, singurul mod de a deveni rapid bogat, in mod legal, este castigul la loto. Referitor la alte cai, intr-un sondaj de opinie rapunsul cel mai frecvent ar fi fost „evaziune fiscala”. Aceasta functioneaza insa doar de la un  anumit calibru in sus, unde cu avocatii potriviti si bine platiti, legile se inmoaie.

Circ si prefabricate

Wieczorek crede ca, pe langa cota de circ ieftin difuzata in permanenta, mass-media contribuie si la divizarea societatii, la construirea de „fronturi“ si artificiale antagonisme:
angajati-someri si asistati social, gospodine-femei de cariera, tineri-batrani (in contextul „pe umerii cui apasa mai tare contributia la pensii“), tineri cumintei-tineri scandalagii (cu variantele betivani pana la coma, ahtiati de jocuri violente in Internet si potentiali apucati de amocuri ucigase), fumatori-nefumatori.

Aceasta diviziune in fractiuni irelevante, la urma urmei, face ca populatia sa nu se mai perceapa ca un intreg si nici sa nu mai actioneze ca atare. „Divide et impera“, nimic nou sub soare.

Mass-media sprijina activ raspandirea unei viziuni globale neoliberale, considera autorul german. Sustinatori ai intereselor „pietei radicale“ se deghizeaza in „experti independenti“ si impanzesc talk-show-urile televiziunilor germane, sau trimit presei pentru publicare materiale „prefabricate“.

E o viziune cu false preocupari umaniste si sociale, o politica a „datului din coate“ ajuns la extrem. In casting-show-urile extrem de la moda, numai cel mai plin de vointa si mai lipsit de scrupule castiga, devenind astfel viu exemplu de succes pentru adolescenti.

PSEUDO si PROLO

Pe parcursul a 320 de pagini, Thomas Wieczorek face rechizitoriul tuturor domeniilor vietii sociale afectate de intruziunea politicii neoliberale, propagate prin intermediul mass-mediei germane.

In partea 1, intitulata „Cetateanul prostit politic“, el demonteaza cateva mituri: mitul deciziei de vot rational, al vointei poporului, al coparticiparii, al politicianului credibil si orientat spre binele public, al transparentei decizionale. El mai vorbeste despre „binecuvantarea uitarii“ in politica, apatia electorala a cetatenilor si despre „non-votantii, cea mai puternica fractiune politica“.

Referitor la „statul pseudo-social“, el analizeaza „egalitatea de sanse“, pe milionarul self-made si angajatul cu norma intreaga, care nu mai poate supravietui din salariu. Se iau in discutie „salariul combinat“ si cel minim pe economie (care nu exista in Germania), „loteria pensiilor“ si voluntariatele in firme si asociatii.

„Cei mari scapa usor, cei mici sunt vanati“. Pentru Wieczorek, totul e „pseudo“: statul de drept german, lupta impotriva coruptiei, protectia mediului si a consumatorului, antifascismul si emanciparea, politica de pace si drepturile omului.

In partea a doua, autorul trece la analiza economiei de piata globale, a „consumului rational“, a modului cum lucreaza capitalul. Intrebarile apar rand pe rand: „E privatizarea chiar arma-minune?“ sau “Homo oeconomicus: lacomia e inascuta?“. Ca „ mana invizibila“ a lui Adam Smith regleaza pana la urma toare excesele pietei cauzate de libera concurenta, Wieczorek pune la indoiala, si aceasta intr-un moment in care mapamondul nu intrase inca in trepidatii. Cartea a fost probabil terminata inaintea declansarii crizei financiare si economice actuale, la care nu se face in text referire.

Capitolul al treilea vorbeste despre indoctrinare, fabricarea mainstream-ului, „experti“, pareri cumparate si lansate public, bullshit-ul (vorbe fara noima) „de pe sticla“, si ZERO-mass-media. In analiza mediocratiei, nu scapa nici Bild, dar nici Spiegel, nici posturile private, dar nici cele publice ale televiziunii germane.  Se vorbeste despre „spiritul de turma si spirala tacerii“, de care profita emisarii de „infotainment“.

In capitolele IV, V si VI,  Thomas Wieczorek patineaza in cercuri largi. Dupa ce da alarma cu privire la sistemul educatiei si asa-zisele elite, el deconspira o serie de manevre de deturnare a atentiei opiniei publice de la realele probleme ale societatii. Fotbalul, religia, lumile paralele, televiziunea de pubela (trash-TV) sunt doar cateva dintre instrumente.

Femeile, seniorii, eroii neamului, handicapatii, est-germanii, paturile sociale de jos, strainii cu si fara pasaport german;  toti acestia trec incolonati in cartea jurnalistului german, si toti par a fi amenintati de „prolofobie“. PROLO, un diminutiv si peiorativ, pentru proletariat. Abraham Lincoln ii saluta pe cititori, cu un citat final: „Poti sa inseli o parte din popor, tot timpul, si intregul popor, pentru o vreme. Insa nu poti sa inseli tot timpul, intregul popor“.»

*         *

*

Comentariu: Nu îmbrăţişez opiniile şi atitudinile politice ale lui Wieczorek, dar mi se pare ca există mult adevăr în ceea ce scrie. Regret că nu i-am citit cartea şi că sunt limitat la o simplă dar excelentă recenzie.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009