Mădălina Schiopu, „Victor Ponta: inventar de minciuni. Lista scurtă”

Politica | Ediție scrisă

25.09.2012

Victor Ponta: inventar de minciuni. Lista scurtă

de Madalina Schiopu

__________________________________________________

«Neadevărurile rostite de premierul Victor Ponta au intrat în folclorul urban, sunt subiecte de caricaturi, bancuri, editoriale, comentarii în presa autohtonă şi străină. Prezentăm mai jos câteva dintre cele mai cunoscute.

Minciuna nr. 1.

14 iunie

Victor Ponta: „Eu voi merge la Consiliul European de pe 28 iunie, fiindcă am primit invitaţia de a participa“.

Câteva ore mai târziu o dă la întors: „Amândoi suntem invitaţi, şi şeful statului, şi primul-ministru, după care cei doi sau, mă rog, fiecare ţară stabileşte cine este reprezentantul“.

Presa relatează că aşa-zisa invitaţie era de fapt doar un program de lucru.

Minciuna nr. 2.

27 iunie

Interviu publicat în El Pais.

„Dacă o comisie va decide că este plagiat?“, întreabă ziaristul. „Atunci, în mod sigur, mă retrag.“ „Veţi demisiona atunci?“ „Sigur. Dacă comisia abilitată de lege va da o asemenea decizie, atunci, cu siguranţă, da.“

16 iulie, Realitatea TV. Întrebare din partea moderatorului: „Până la urmă, ce aţi declarat în El Pais? Că vă daţi demisia sau nu?“ „Nu, am declarat că îmi asum responsabilitatea pentru faptele mele.“

În replică, El Pais publică pe site înregistrarea interviului.

Minciuna nr. 3.

11 iulie

Bruxelles, conferinţă de presă alături de liderul socialiştilor europeni, Martin Schulz. Premierul declară: „Guvernul va organiza referendumul conform legii şi deciziei Curţii Constituţionale. Conform procedurilor, referendumul trebuie validat de CCR. Dacă 9 milioane de români se vor prezenta la vot, atunci Curtea Constituţională va valida acest referendum, rezultatul votului va rezolva disputele dintre partidele politice“.

13 iulie, la Antena 3: „Nu am angajat la Bruxelles promisiunea că va fi prag la referendum. Nici nu puteam să fac lucrul acesta, asta numai parlamentul poate să facă“.

Minciuna nr. 4.

12 iulie

Întors în ţară de la Bruxelles, referitor la modificarea Legii referendumului prin OUG: „Guvernul nu poate schimba legea, doar parlamentul o poate face. Ordonanţe de urgenţă, explic pentru oamenii de bună-credinţă, nu pentru doamna Macovei, nu pot să dau în vacanţa parlamentară“.

Constituţia României, la art. 115, aliniatul 5: „Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în cinci zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere“.

Minciuna nr. 5.

12 iulie

Ponta primeşte lista cu cele „11 porunci“ ale lui Barroso, la care trebuie să răspundă în scris.

13 iulie, Ponta: „Am trimis un răspuns la cele 11 puncte ridicate de Barroso“.

16 iulie, purtătorul de cuvânt al CE, Olivier Bailly: „Nu am primit până acum oficial o scrisoare finală din partea autorităţilor române. Aşteptăm confirmarea angajamentelor scrise ale guvernului. Nu este timp de pierdut şi această scrisoare trebuie să ajungă urgent“.

Minciuna nr. 6.

16 iulie

Realitatea TV – despre interviul din El Pais. „Nu l-am spus eu, cuvântul acela. Dar m-am învăţat minte când mai vorbesc cu spanioli să vorbesc în spaniolă, nu în engleză.“ „Păi, atunci în ce limbă aţi vorbit?“ „În engleză.“

Interviul din El Pais a avut loc în limba română, fiind publicat pe site din 3 iulie, informaţia fiind, deci, publică de mult timp.

Minciuna nr. 7.

26 iulie

Un acord semnat de cei trei co-preşedinţi ai USL, Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin cu Mircea Dogaru, liderul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în care se prevede, printre obiectivele principale, desfiinţarea Curţii Constituţionale, Agenţiei Naţionale de Integritate, DNA şi CNSAS. Imediat, într-o conferinţă de presă, premierul susţine că a semnat „de principiu“ doar prima pagină, iar celelalte, care cuprind obiectivele, „nu au nicio legătură cu USL. Prima pagină nu are legătură cu restul paginilor“. Chiar în timp ce premierul susţinea conferinţa, Mircea Dogaru, preluat prin telefon de mai multe televiziuni, nu prididea să declare că liderii USL au cunoştinţă de document.

Minciuna nr. 8.

7 august

Victor Ponta declară că  ac­tu­alizarea listelor electorale pentru referendum nu se mai face, fiindcă oricum susţinătorii PDL îl vor boicota. În aceeaşi zi, de la guvern pleacă un memorandum în teritoriu, în care prefecţilor şi primarilor li se cere să înceapă actualizarea listelor electorale.

Minciuna nr. 9.

14 august

În The Guardian – întrebat dacă va coabita cu preşedintele – „Dacă domnul Băsescu se va limita strict la prerogativele de care dispune prin Constituţie, totul va fi bine şi perfect“. Gândul, 17 august: „Nu vom coabita cu un preşedinte ilegitim. Ce poţi să discuţi cu un preşedinte pe care poporul nu-l vrea în funcţie?“.

* * *

Fenomenul Ponta: minciuna cu dovezile la vedere

Psihologii afirmă că în­cepem să minţim pe la 4-5 ani, când devenim conştienţi că putem scă­pa, prin rostirea unui neadevăr, de consecinţele faptelor noastre. Aici, începe să intervină educaţia, de acasă sau de la şcoală, care ne cere să spunem adevărul, fi­indcă, dacă s-ar clădi numai pe minciuni, viaţa socială ar deveni imposibilă. E adevărat, minciuni nevinovate sau, cum le-ar spune anglo-saxonii, „albe“, continuăm să spunem pentru tot restul vie­ţii: este reacţia instinctuală să ne salvăm pielea când suntem la ananghie sau să ne înfăţişăm cu o imagine mai bună decât cea reală în ochii celorlalţi oameni. În schimb, aceiaşi psihologi ne aver­tizează că, dacă ne clădim per­so­nalitatea numai pe minciună, tre­cem din sfera normalităţii în cea patologică, denumită „mitoma­nie“.

Politicienii sunt cunoscuţi, pre­tutindeni în lume, drept inamici ai adevărului, după cum atestă mulţimea de bancuri, maxime, anec­dote şi articole dedicate le­gă­turii dintre politică şi minciună. E de înţeles de ce: ca să câştigi voturi, sinceritatea nu e în­tot­deauna cea mai bună politică.

De câteva luni însă, România se confruntă cu un fenomen. Victor Ponta a ridicat obişnuita min­ciu­nă politicianistă la nişte stan­dar­de rar întâlnite până şi în această zonă a disimulării. Nu numai frec­venţa minciunilor guver­na­men­tale provoacă nedumerire: e vor­ba de un obicei de a minţi chiar cu documentele pe masă, cu do­vezile la vedere, ba, mai mult, de a trece la ofensivă împotriva ce­lui care îţi arată că nu spui ade­vărul. Scena de la conferinţa de presă din ziua dezvăluirii acor­dului cu Mircea Dogaru, în care premierul nu numai că neagă ceea ce poate vedea toată lu­mea, dar ia peste picior şi pune la punct cei câţiva ziarişti care îi arată documentul, cerându-le să citească cu voce tare din prima pagină, ca nişte şcolari, poate in­tra în analele nu numai ale minciunii gogonate, ci ale tu­pe­ului fără limite în momentul con­fruntării cu propriile neadevăruri.

Acest tip de comportament nu poa­te fi încadrat nici măcar în ca­tegoria „mitomanie“. Este vor­ba, mai degrabă, de o dorinţă agre­sivă, dusă până în pânzele albe, de a avea ultimul cuvânt, fie şi pe moment, în pofida a orice. Iar asta trădează un lucru foarte grav: un tip de monomanie care exclude dialogul, opinia celuilalt sau faptele aşa cum le arată rea­litatea, acea minimă onestitate măcar în faţa dovezilor pe care le presupune o societate nor­ma­lă. Un aspect care explică şi de­rapajele antidemocratice din Ro­mânia ultimelor luni.»

Sondajele US„L”, între iluzii și realitate, între beția cu apă rece și dușul rece

Au apărut, în sfârșit, celebrele sondaje interne ale US„L”, efectuate în județe.

Sondaje USL – 2011

Rezultate teoretice mărețe (peste 60%)!

În fapt, ele sunt precum recoltele lui Ceaușescu: o farsă menită să susțină hardughia cămilo-struțistă, așa cum propaganda comunistă încerac să susțină minciuna socialistă.

Iată ADEVĂRUL:

♦ NEAMȚ

   – „Sondajul” USL prespune:   • US„L” = 47% • PDL = 37%.

   – Realitatea, verificată la vot: • US„L” = 44% • PDL = 55%

♦ MARAMUREȘ

   – „Sondajul” USL prespune:   • US„L” = 52% • PDL = 19%.

   – Realitatea, verificată la vot: • US„L” = 43% • PDL = 35%

© Blue

Realitatea de la votul concret, cu oameni vii, arată așadar că „marja de eroare” a sondajelor cu apă rece cu care se matolesc copiii teribili (teribili de cretini) Ponta, Antonescu și cei care îi cred e de vreo… 13% în plus pentru US„L” și de… 60% în minus pentru PDL!!!

Cu astfel de goange și de gogoși vrea US„L” să prostească și pe alții decît pe proștii din propria dotare?

De aceea li se citește fraților politici „Talmeș și Balmeș”* disperarea pe mecle și (se) mint întruna.

*           *

*

Destul de interesant e și faptul că, pe baza acestor așa-zise sondaje, US„L” și-a împărțit consiliile județene și primăriilor municipiilor reședință de județ.
Foarte frumos!
Vi-l mai amintiți pe „salvatorul” României în criză? „Soluția” Klaus Iohannis premier… Ei bine, PNL nu numai că l-a uitat complet pe bietul fraier, dar are nerușinarea de a le propune sibienilor un candidat al partidului turnătorului Felix.

De Ciuhandu, primarul Timișoarei care punea orașul Revoluției la dispoziția lui Geoană și deschidea balconul operei pentru prietenii lui Iliescu și Voiculescu vă mai amintiți? Ei bine, US„L” l-a pus și pe el în paranteză, propunând în loc un oarecare Nicolae Robu.

© George Federovici

__________________________________

* Alte variante:
♦ Frații Hodoronc și Tronc
♦ Frații Terchea și Berchea
♦ Frații Tranca și Fleanca
♦ Frații Târâș și Grăpiș
♦ Frații Harcea și Parcea

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011

Kp în moțiunea de cenzură

Unde K_p este constanta prostiei (am ezitat între K_p și K_t, unde K_t era constanta ticăloșiei, deși, poate, cel mai corect titlu era „ K_p,t”).

Prostia ticăloasă și fudulă a caracterizat în întregul ei moțiunea de cenzură introdusă de PSD și susținută de PC și PNL, ieri 27 octombrie 2010.

• Prostie pentru că, indiferent de greșelile guvernului Boc, nu poți cere înlăturarea unui guvern propunând un altul inoperant, toxic, belicos și populist, cu un program de guvernare unanim caracterizat de către specialiști drept dezastruos. Eugen Rădulescu, director la B.N.R. sintetizează: «Programul PSD ar arunca România în afara lumii moderne, dacă ar fi pus în aplicare, social-democraţii fiind încremeniţi în militantismul socialist al secolului trecut».

• Prostie pentru că textul moțiunii a fost, da capo al fine, o miștocăreală ieftină în care revenea obsesiv, la 3 cuvinte, „guvernarea Băsescu, Udrea… Boc… Anastase…”, glumiță la fel de reușită ca aceea de la „Realitatea” cu „Băsescu are un guvern Boca-Mitică”.

• Prostie pentru că au fost falsificate, inutil, până și listele cu semnăturile parlamentarilor PSD pentru susținerea moțiunii, cel puțin trei fiind trecuți de două ori, la poziții diferite și  cu semnături diferite, deci false: Zgonea, Savu și Georgescu.

• Prostie pentru că absolut toate discursurile celor care susțineau moțiunea invocau în sprijinul ei „majoritatea populației”, „vocea străzii” și foloseau sintagma „în disprețul voinței populare”. Făceau asta exact aceiași care în 19 aprilie 2007 votau suspendarea lui Băsescu, în disprețul deciziei Curții Constituționale și al voinței poporului, dovedite în referendumul din 19 mai 2007, când 74,48% dintre cei prezenți la urne au dat de pământ cu votul dement al celor 322 de parlamentari. Aceiași mari reprezentanți ai voinței populare nu dau doi bani nici pe voința populară exprimată covârșitor de poporul României, nu în sondaje dubioase de casă, ci la referendumul privind reforma parlamentară din toamna trecută.

• Prostie pentru că nu poți începe o acțiune bazând-o pe minciuni infantile, cum a fost aceea comisă de mini-revoluționarul Ponta, care halucina, în capul unei adunături de strânsură ce se îndrepta spre Parlament, că dă atacul asupra cazarmei La Moncada, și care într-un delir donquijotesc acuza forțele de ordine că sunt înarmate cu muniție de război: «Din păcate, România este un duşman pentru Băsescu. Jandarmilor li s-a spus că astăzi va fi o lovitură de stat. Li s-a dat muniţie. Fac un apel să înţeleagă că nu trebuie să facă ceea ce le spune Băsescu, aşa cum n-au făcut nici când le-a spus Ceauşescu să tragă în oameni. Este foarte grav ce se întâmplă. Credem în continuare că democraţia poate fi salvată. Ne aflăm într-un moment prin care România n-a mai trecut din decembrie ’89». Seara, la „Ora de foc” de pe „Realitatea”, după ce orice om inteligent s-a lămurit că dispozitivele de lansat gaze lacrimogene din cârca jandarmilor nu sunt arme (adică toată lumea în afara Crețuleascăi, care titra fericită precum Alinuța, eroina de bancuri cu fetițe cretine, „Avem dovada”), Ponta, pus în fața adevărului, laș și iresponsabil cum îl știm, a refuzat să răspundă, bătând câmpii despre grevista foamei și despre bolnavul Adrian Păunescu.

• Prostie să-l califici pe unul ca Adrian Păunescu, chiar și grav bolnav, drept o persoană care „a făcut și a însemnat ceva pentru România”. Ceva pozitiv adică.

• Prostie pentru că nu poți minți patetic, implicând în mod ticălos o persoană suferindă, pretinzând că o citezi: «Aseară, un om care de 65 de zile se află în greva foamei împotriva acestui guvern incompetent și hoț, a spus exact așa: „Mă rog la Dumnezeu că în ultimul moment, voi cei care ați primit bani ca să stați în bănci vă veți gândi la noi și veți veni și veți vota.”». Persoana în cauză, nostalgica învățătoare Cristiana Anghel din Caracal declara pentru „Evenimentul zilei”: «Am spus că nu vreau să mor, nu sunt sinucigaşă, cred în Dumnezeu, sper să mă ajute şi sunt convinsă că mă voi întoarce la catedră cu bine. (…) Mă opresc doar dacă doctorii de aici îmi spun: „Cristiana, de acum nu mai rezişti psihic!” (…) Au mai fost perioade, dar au fost perioade scurte. A fost una în 2000, nu mai ştiu ce guvernare era atunci, când am avut tăieri salariale de aproape 70%. A mai fost prin ’90 şi ceva, atunci sigur era PSD-ul. Eu nu ştiu să mai fi fost o perioadă atât de grea în ultimii 20 de ani. Nici în timpul lui Ceauşescu, când ne plângeam că nu aveam, dar aveam lăzi frigorifice cu câte şapte sertare şi le aveam pline. Atunci era chestiunea că nu aveai libertatea să spui, dar atunci ne-am cumpărat casele, le-am mobilat, ne-am ţinut copiii la şcoală, deci te puteai descurca. Iar în perioada aceasta nu se mai poate.» Mi se pare clar, din moment ce doamna învățătoare nu a făcut greva foamei în 2000, că 70% < 25%.

• Prostie ca într-un discurs psihotic, în care abundă pretinse citate din terți neverificabile, mai ales în cazul acestui mincinos de Ponta, să declari: «Vreau să-i felicit pe toți parlamentarii social-democrați, liberali, independenți, minorități, care astăzi, între a fi parlamentarii lui Boc și Băsescu și a fi parlamentarii României, vor alege să fie parlamentarii României (…)» ceea ce îi situează implicit pe parlamentarii Partidului Conservator în tabăra „rușinoasă” a „aserviților” lui Boc și Băsescu.

• Prostie din partea tânărului Daniel Țumbaișpil (nu i-am reținut numele de familie), președintele P.C., să nu sesizeze și să nu amendeze „gafa” dicursionistului Ponta.

• Prostie să declari, într-o țară europeană a secolului XXI (și nu în Venezuela lui Chavez, sau în Franța „terorii” iacobine a lui Robespierre): «Și vă rog pă cei care nu erați membrii ai partidului comunist sau ai UASCR, ca domnul Boc, să vă gândiți că degeaba Hitler s-a sinucis; cei care au preferat să fie slugi, ale lui, ale lui Ceaușescu, ale altora, vor trebui să plătească în fața poporului de care-și bat joc.» Acest tip de atitudine mentală, inspirată lui Ponta din cea a sinistrului Pasha Antipov din „Doctor Zhivago”, situează România într-un spectru kafkian.

• Prostie pentru că nu poți acuza niște parlamentari de trădare, fără să-i numești, zicând despre ei doar că sunt „o mulțime de ticăloși” și refuzând să le faci publice numele. Decât dacă Ponta și-a mințit colegii, asigurându-i că astfel moțiunea ar avea șanse să treacă. («Am discutat cu parlamentarii Puterii personal în biroul meu și au promis că votează. Nu s-au ținut de cuvânt, sunt lași și lașii pe pielea lor vor pieri. Viața României depinde uneori de asemenea indivizi și de ticalosi, la fel de ticăloși ca și cei din Guvern care, ieri, mi-au jurat și mie și altora că astăzi vor avea curaj. Nu au avut curaj. Asta este. Lașii mor așa cum merită. Nu vreau să fac publice numele celor cu care am negociat și au promis că voteaza moțiunea, nu are nici un rost. Sunt lași și ticăloși.») Ticălos laș este mai degrabă acest paranoic infatuat.

• Prostie să lansezi, cu săptămâni în avans, certitidinea că vei avea destule voturi pentru a trece moțiunea.

• Prostie să-l pui să vorbească la microfon pe un mincinos ca Tudor Ciuhodaru, fugit din PSD, înscris în UNPR, dat afară din UNPR și revenit pe preșul PSD, care deplânge apocaliptic și cu un umor de creșă: «Un leu, atât are pe zi un medic rezident pentru a se întreţine în România. Un leu – doi covrigi. În Land of choice, no choice.» Un leu pe zi? Lucrătoare sau calenderistică? Hai, fie calendaristică… Deci 30 de zile × 1 leu = 300 de lei este oare salariul lunar net al unui medic resident? Iată ce spune, pe 19 octombrie 2010, money.ro (despre faptul că un covrig nu mai costă de mult timp 50 de bani, n-am găsit link):

– Spitalul Universitar de Urgență București

Cel mai mic venit net al unui medic rezident anul I: 600 de lei.

– Spitalul Sf. Spiridon Iași

Cel mai mic venit net al unui medic rezident anul I: 697 lei.

– Spitalul clinic de urgență Târgu Mureș

Cel mai mic venit net încasat de un medic rezident an I: 697 lei.

• Prostie pentru că, dacă faci apel la conștiința unor parlamentari pentru a vota o moțiune de cenzură aparent favorabilă țării, nu trebuie să-i chemi la tine în birou, să negociezi, să bați palma și să le dai ceea ce au cerut. («Sunt cel putin zece indivizi – și de-asta sunt atât de indignat, pentru că rareori am vazut atâta lipsă de moralitate și dispreț – care mi-au strâns mâna la mine în birou și mi-au spus: „Pentru oameni o să votăm moțiunea”. Aseară și-au primit ceea ce așteptau să primească și astăzi nu au votat.»). La întrebarea ce așteptau să primească și ce au primit „ticăloșii”, nici Ponta, nici Dragnea, nici Mitrea nu au răspuns. Iar la întrebarea, retorică, a lui Cristian Pătrășconiu, de pe blogul său, „Dl. Ponta a dat mită?” nu se poate răspunde decât ca la Radio Erevan: „Nu știm precis ce anume a dat dl. Ponta, dar știm precis ce anume a luat dl. Ponta: ȚEAPĂ!”. Iar acum, în mod normal, ar trebui să i se impute, din șpăgile viitoare, suma echivalentă.

• Prostie pentru că nu poți acuza arcul guvernamental că refuză votul atunci când chiar opoziția refuza votul la legea pensiilor si la alte legi „boicotate”.

• Prostie pentru că nu poți vorbi despre lipsă de încredere și de democrație a votului atunci când tu impui propriilor parlamentari votul „secret” cu bilele la vedere.

• Prostie pentru că moțiunea i-ar ruina pe cei cu rate în valută, ar crește cu cel puțin 5% costul importurilor și ar da peste cap economia, în condițiile în care «Dacă moţiunea de cenzură va fi respinsă, leul va înregistra o apreciere moderată, iar cursul ar putea ajunge la 4,2600 – 4,2650 lei/euro, întrucât nivelul actual al parităţii include aşteptările jucătorilor în acest sens. În caz contrar însă, leul s-ar deprecia puternic, iar paritatea ar putea urca până la 4,4 – 4,5 lei/euro». Dovada, cursul a scăzut astăzi de la 4,2819 la 4,2643, ceea exprimă încrederea finanțiștilor în guvernarea Boc și nu într-o eventuală guvernare populistă și de scandal pre-electoral a actualei opoziții.

• Prostie retorică în discursul lui Crin Antonescu care începe cu «Cred, în același timp, că, astăzi, aici și în legătură cu subiectul nostru nu atât discursurile și chiar argumentele noastre sunt cele care contează și cred că acești oameni, foarte mulți, compatrioții noștri, astăzi, pentru o dată, nu ne așteaptă în primul rând discursurile, scăpărările oratorice, argumentația…» după care urmează un discurs de aproape 23 de minute.

• Prostie retorică în același discurs puhav al lui Crin Antonescu care spune «Iată de ce eu n-am să pornesc, încă o data, neobosit, în a spune de ce guvernul Emil Boc este un guvern care trebuie să plece.» După care pornește o interminabilă înșiruire de vorbe, mai mult sau mai puțin găunoase, pe care Antonescu nu le-ar spune, dar le spune cu privire la motivele pentru care guvernul ar trebui să plece. Este o metodă retorică gregară de genul „Nu voi spune că Antonescu este un idiot notoriu, dar vreau să spun că-i un tâmpit”. Discursul face parte din seria de compuneri școlare orale cu care acest mic retardat gureș rupe gura unei anumite categorii de public pe care îl extaziază și anesteziază printr-o beție oratorică pe care nici Caragiale nu și-a închipuit-o.

• Prostie este să înfierezi la alții orice lucru pe care tu însuți l-ai făcut sau l-ai face, așa cum este traseismul politic. Migrația a numeroși parlamentari de la PSD și PNL către PDL și UNPR a fost caracterizată drept infamie, în timp ce încercările sterile de racolare libidinoasă instrumentate de PSD și PNL (uneori asupra acelorași persoane) sunt, acum, acte de demnitate patriotică.

• Prostie să afișezi la televizor niște fonfi, niște gângavi și niște babe incoerente pentru a ilustra mânia populară și susținerea moțiunii.

Prostie, numele tău e opoziția PSD-PC-PNL.

P.S. – Victor Ponta este un individ cu identități psihice multiple: Don Quijote halucinând, Che Guevara luând cu asalt, ieri, în fruntea revoluționarilor, cazarma La Moncada din Piața Constituției, apărată de trupe înarmate cu arme și muniție de război, Pasha Antipov din „Dr. Zhivago” făcând pe comisarul poporului, Tribunalul de Nürnberg, Robespierre, Mao, un derbedeu de pe strada Pál și… last but not least, C.V. Tudor, căruia, din punct de vedere simptomatologic și patologic, îi calcă incurabil pe urme.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Tolontan, tigrul Amnéziei

Efectuez lectura „recomandării” făcute de cineva și anume a articolului intitulat „Animal Planet la Cotroceni” – semnat de Cătălin Tolontan pe blogul său – și o comentez (vai mie!), punct cu punct, în direct și în timp real, cum se zice. Bineînțeles, fără a citi producția acestui Sherlock Holmes al gazetăriei românești, adică o altă tentativă penibilă de justificare a injustificabilului,  articolașului meu nu-i mai rămâne decât aspectul ludic. Deci… GO!

• După seria de mare insucces „Solidarii” (cu Vântu), iată pe ecrane, în „Labavizion”, seria „Justificatorii” (milițienilor-derbedei). Tolontan nu duce chiar tava, dar este un fel de halebardier 6.

• „Mitologia sportului” constă, la talentatul Tolontan, în „ieși afară, javră ordinară”. Bon, e un început promițător.

• Tolontan este, de altfel, un iscusit hermeneut al limbajului stadioanelor, explicând ce vorbă banală, ba chiar justițiară, este, de fapt, acest „ieși afară, javră”. Avem de-a face cu un ezoterism rezervat inițiaților, pe care maestrul Tolontan ni-l descifrează, destăinuindu-i înțelesurile absconse.

• Nu mă mai refer la vina colectivă a „jurnaliștilor sportivi”, printre care și Tolontan, de a fi adus nu numai comentariul sportiv la halul de gregaritate, de mahalagism și de penibil la care a ajuns, ci și frumosul sport fotbal la mintea și cheremul unor Becali, Dragomir & Comp.

• Textul edulcorează tema. E vorba despre justificarea protestelor, în general, despre modul de manifestare, în general, despre fățărnicia tâmpă a celor care exhibă documente irelevante. Tolontan ajunge, însă, inevitabil, la „vina lui Băsescu”, temă-punct pe fluturașul chenzinal de la grupul „Intact”. N-ai băgat „Băsescu e de vină”, nu papi ochișor.

• Tolontan este – împreună cu CTP, pe care și-l asociază întru rele -, DIN NOU, un mincinos-prin-decontextualizare. Justifică, pueril, după modelul „da’ tu?”, grobianismul milițienilor prin modul colocvial de a vorbi al președinteului. Zice:

«Dar nici președintele României nu se (? – n.m.) poate pretinde politețe de la semenii săi atît timp cît, nu mai devreme de acum cîteva zile, el iî făcea “maimuțică” pe unul dintre liderii Opoziției și pretindea ca îi citește acestuia pe fața infantilitatea.»

Numai că Tolontan uită să justifice la milițieni și penisul de pe figura lui Boc, care n-a vorbit în viața lui urât, uită „muia” oferită propriului ministru, care este un om de-o corectitudine exemplară în ceea ce privește exprimarea, uită să justifice și toate porcăriile spuse de chiar colegii săi despre Udrea, omite mojiciile la adresa miniștrilor de finanțe, al muncii sau al transporturilor, uită că lansarea în premieră națională a măscărilor porcoase a avut loc la tribuna parlamentului României, de unde premierul Năstase invita inclusiv doamnele să-i numere coaiele, pe care ulterior s-a văzut că nici nu le avea la el atunci când se acundea de justiție sub poalele imunității parlamentare.

Tolonatn se vrea un maestru al speculației specioase, dar nu e decât un inabil fraieritor de alba-neagra. Adică… Tolontan e un făptuitor de escrocherii intelectuale care abuzează de credulitatea beátă a unora sau altora. Acest Tolontan face parte, în cadrul miliției voiculesciene, din categoria „milițieni buni, cu 8 clase”, diferențiându-se de „milițienii bătăuși cu 4 clase”. El apare mai „spălat” decât unii ca Badea, Ciutacu sau CTP. Astfel îi induce în eroare pe „deținuții” captivi ai grupului media respectiv, părând mai ponderat, deci mai credibil. De fapt e cu atât mai pervers.

• Când Tolontan zice direct „când îi insulți pe cei care te critică” și „dar nici așa nu comunică președintele cu criticii săi” este clar că se adresează exclusiv fanilor săi de pe stadioane și fanaticilor cu intelect redus. Orice om cât de cât avizat și dotat cu un dram de discernământ își dă seama că Tolontan minte IAR, utlizând aceeași eternă metodă ieftină de fraiereală care se predă la învățământul politic media din cadrul trustului care-l hrănește: înghesuirea unui neadevăr obez sub un adevăr pipernicit. Adică mizeriile, trivialitățile și jignirile lui CTP, ale lui Nistorescu, ale lui SRS, ale derbedeilor de la PSD și PNL sunt „critici”, în timp ce răspunsurile lui Băsescu sunt „insulte”? Adică „chiorul”, „piticul” și „curva” sunt critici, iar „infantilul” e o insultă? Să fim serioși… Până unde pot merge cu prostia abusurdă sau ticăloasă cei care înghit astfel de pere mălăiețe? Cu astfel de fente pot fi convinși doar cei care se VOR a fi convinși și nu reușesc de unii singuri, prin mijloace intelctuale proprii. De fapt, când tu însuți îți intitulezi articolul „Animal Planet la Cotroceni” riști lejer, tot în limbaj simpatico-fotbalistic, sau sindicalist, un „animal e mă-ta, boule!”. Ceea ce, desigur, ar fi o insultă ordinară aruncată unei critici subtile. Chiar dacă, la final, jmekerul autor aruncă insulta respectivă în capul gol, adică fără de cașchetă, al milițienilor.

• Dacă Tolontan n-a reținut din activitatea politică de la Cotroceni decât tema cu plantele medicinale înseamnă că se află în tratamente homeopatic-naturiste. Poate pentru greața pe care și-o autoinspiră.

• Tolontan, dintr-o jenă poate explicabilă, nu poate evita instinctul răufăcătorului care revine la locul faptei și ajunge, volens nolens, la chestiunea cu patinoarul de la Brașov, care i-a rămas ca un găinaț indelbil pe față și pe „operă”. Introduce în discuție subiectul respectiv ca nuca-n perete, într-un context care n-are nici legătură cu obsesia sa. Citez:

«Nu așa se vorbește cu președintele țării tale, dar nici așa nu comunică președintele cu criticii săi! La finalul emisiunii de la “Nașul”, Traian Băsescu a ironizat, fără s-o numească, evident, investigația despre patinoarul de la Brașov, spunînd că “ați văzut, unii încearcă să facă praf patinoarul”, asta în timp ce forfeca aerul cu mîinile, mimînd distructivitatea ziariștilor.»

Ce are „vorbitul” și „comunicatul” cu patinoarul care l-a făcut de râs pe Tolontan? Nimic. Doar ranchiuna meschină a celui care nu-și poate recunoaște greșelile.

• „Ingenuitatea” ipocrită a unui simbriaș al trustului „Intact” devine chiar penibilă la final, atunci când se aduce vorba despre „starea de război”. Adică nu în redacții, nu în televiziuni, nu la P.S.D. și P.N.L. se urzesc și se fomentează zilnic teme și campanii absurde, denigratoare, calomnioase, alarmiste, belicoase, ci… la Cotroceni? Domnul Tolontan sare de pe fix pe măsură ce se ambalează. Curba fatidică vine la sfârșitul articolului, iar Tolontan iese în decor cu frânele muci, cu direcția varză și cu logica praf. Adică editorialele dictate la telefon de moguli unor vuvuzele de trist renume, sau știrile despre poșetele lui Udrea, sau „breaking news”-urile apocaliptice, sau perorațiile incontinente ale tonomatelor și ale invitaților lor de talia Marianei Câmpeanu sau Mădălin Voicu, pe teme dictate ar putea să intereseze pe altcineva decât masa de „Animal Planet” pe care Tolonatn o reprezintă fără niciun brio? Când majoritatea ziariștilor recunosc, în momentele lor de luciditate, că juranlismul românesc a ajuns un căcat modelat de patronii de presă după chipul și asemănarea lor, bietul Tolontan, cu onoarea în ghips și orgoliul în atele, ar vrea ca la Președinția unei țări să se acorde atenție coprofagiilor colegilor săi? Ei da, ăsta tupeu lunatic!

• Tolontan este un amnezic intermitent, un fel de clipici care pâlpâie nervos emițând alandala și multicolor, deci tentant pentru unii,  idei, adevăruri, minciuni, non-idei, obsesii, clișee măsluite cu fotoșopul din dotarea oricărui maltratator al adevărului obiectiv. Parafrazându-l pe Mao: Tolontan este un mare tigru, dar un tigru de hârtie. Și apropo de „Animal Planet”… de câți lei e hârtia din care e confecționat tigrul, numai Voiculescu știe.

• Din întregul articol se desprinde UN SINGUR ADEVĂR, acela că între sindicate și peluza de golani nu este nicio diferență.

Just, coane Tolontane!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Adevărul din fotografii (update)

Nu mă voi referi la golăneala la care s-au pretat milițienii.

Nu mă voi referi nici la cei care le justifică purtarea greu de imaginat.

Citesc, totuși, în DEX:

RĂUFĂCĂTÓR, -OÁRE, răufăcători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele.

În concluzie, l-am auzit mai devreme pe răufăcătorul Antonescu Crin justificând manifestările „liberale” ale milițienilor și condamnând atitudinea, absolut normală, a președintelui care a renunțat la serviciile de escortă ale poliției rutiere.
Individul cu papion nu e în stare să înțeleagă că nu se poate să ai nevoie de cineva care te înjură, așa cum face el însuși cu PSD-ul.

*              *

*

Am descărcat fotografiile de pe HotNews. Le-am decupat și le-am mărit.

Ce se vede în ele? Ce se vede în ele dincolo de iluzii, de minciuni, de manevre, de manipulări, de creiere infierbântate?

Se vede adevărul gol, adevărul DAT DE GOL…

Se vede și PROSTIA!

Și… se vede și CINE sunt, poate, „javrele ordinare”.

*              *

*

♦ În Foto 1 se vede o carte de muncă exhibată mânios de o protestatară.

Cu un zoom bun – Foto 2 – vedem că tovărășica este „FLORIC. V” – adică probabil floricultoare treapta a V-a – și că lucrează, potrivit ștampilei din dreapta jos, la A.D.P. – adică la Administrația Domeniului Public –, care ține de primărie.

Urmărim evoluția salariului brut de încadrare:

• 01.01.2008 = 529 RON (salariu majorat conf. O.G. 10 / 2008) + 15% spor de vechime = 608 RON
• 01.04.2008 = 649 RON (salariu majorat conf. O.G. 10 / 2008) + 15% sper de vechime = 746 RON
• 01.05.2008 = 649 RON (conf. O.G. 24 / 2000) – nu știu ce reprezintă această mențiune.
• 01.10.2008 = 672 RON (salariu majorat conf. O.G. 10 / 2008) + 15% spor de vechime = 773 RON
• 01.09.2009 = 680 RON (salariu majorat conf. O.G. 24 / 2000) + 15% spor de vechime = 782 RON
• 01.01.2010 = 782 RON (salariu stabilit conf. H.G. 330 / 2009) –  se vede că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază și NU a fost, deci, eliminat.
• 01.07.2010 = 587 RON (salariu diminuat cu 25% conf. L. 118 (?) / 2010)

Rezultă că în perioada 01.01.2008–01.01.2010 salariul unei floricultoare bugetare de grupa 3, treapta a V-a, a crescut cu 29% (din care 27% doar în 2008), la o inflație de 6,3% în 2008 și de 4,74% în 2009. Pe ce bază??? Numai Tăriceanu și PSD-ul știu. Nu știu câtor angajați din sectorul privat le-a crescut salariul cu 27% într-un singur an. Mie nu…

♦ În Foto 3 se poate vedea un „fluturaș” al unei bugetare cu un salariu brut de încadrare de 1.607 RON din care mai rămâne la „lichidare” cu… 77 RON, puși pe card.

Ce se-ntâmplă (vorba lui Văcăroiu)? Păi, chiar și cu zoom – Foto 4 –, nu se vede cât avans a luat la „chenzina I”, dar se vede că plătește cotizația la sindicat 9 RON, la Asociația umanitară 5 RON și… restituie la C.A.R. (Casa de Ajutor Reciproc) 762 RON!!!

În final mai apar pe „fluturaș” un rest de plată (rd. 12) de 237 RON și niște bizare „NORME DE HRANĂ” (!) (rd.13) în valoare de 540 RON. Deși scrie clar că „TOTAL DREPTURI ACORDATE PE CARD” (alea de 77 RON) se calculează prin însumarea rd. 12 și rd. 13, care ar totaliza 777 RON, pe „fluturașul” arătat apar doar… 77 RON. Ce minune! O minune care se face, poate, cu Tipp-Ex-ul???

Nu mă interesează dacă manifestatoarea fluierătoare și-a luat C.A.R.-ul pentru a-și plăti o plasmă, o mașină, un concediu în Antalia, sau, Doamne ferește, o operație. Cert este că s-a întins mai mult decât îi permitea plapuma. Căci, chiar și cu un salariu brut nediminuat cu 25%, de 2.142 RON, din care mai rămânea cu un net de vreo 60%, adică cu vreo 1.300 RON, a plăti o rată la C.A.R. echivalentă cu 60% din venitul net total mi se pare o imprudență nepermisă. Ca să nu spun o prostie.

Iată care sunt temeiurile pentru care ACEASTĂ lume manifestează, înjură, insultă, huiduie, tropăie și se dă cu curul de pământ; și încă în mod ilegal, se pare.

Părerea mea. Dacă am greșit pe undeva, sunt dispus să revin.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Un reportaj de la fața locului (despre ipocrizie, manipulare, intoxicare, mistificare și spălarea creierelor)

Nu reușesc să înțeleg ipocrizia celor care plâng de mila diferitelor grupuri etnice, dar n-ar sta nici în ruptul capului împreună cu acestea, în bloc, în cartier sau chiar și într-un mijloc de transport în comun.

Aud că Franța e criticată „pe plan internațional”. Știrea nu menționează decât la modul vag Națiunile Unite și Consiliul Europei, precum și o Ligă Franceză a Drepturilor Omului, al cărei vicepreşedinte se numește foarte franțuzește… Malik Salemkour (pardon de expresie). Aș fi fost curios să știu exact ce ȚĂRI critică Franța, pentru a le propune preluarea țiganilor expulzați nemilos din această țară, sau măcar pentru ca aceștia să știe ce țări le apără cu atâta ardoare drepturile și, deci, unde s-ar putea duce pentru a trăi în liniște după bunele și pitoreștile lor cutume, ca să nu le zic metehne.

Atâta timp cât în România orice rom poate călători cu tramvaiul pe blat fără să pățească ceva, pe motiv că n-are nici bani, nici buletin, iar eu plătesc amendă dacă fac același lucru, EU mă simt discriminat.

Cred că trebuie să fii tâmpit să renunți la statutul de rom, dacă ai șansa să-l ai. Romul poate face ce vrea: poate scuipa semințe oriunde, poate face scandal, poate șterpeli, poate puți, poate avea păduchi, își poate trimite copiii la cerșit, poate face evaziune fiscală, poate sta unde vrea el, se poate certa „ca la ușa cortului”, că… așa e el. „Ce să-i faci, e rom!”, zice societatea tolerantă trecând grațios pe trotuarul de vizavi. Și romul mai primește și tot felul de facilități, de subvenții și de fonduri pentru a continua să fie așa. Am văzut ieri, la televizor, câțiva proaspăt coborâți din avion. Ce mișto, vreau și eu.

Nu știu ce turistă nordică de pe litoral își strînge aprioric poșeta la piept la apariția unui brunet, despre care habar n-are dacă e hoț sau doar Mădalin Voicu. La ea acasă cotizează la liga pentru combaterea discrimnării, dar la noi se dă cu spirt pe mâini dacă a apucat o bară atinsă de-un rom și vizitează Ferentarii, din Humvee, de parcă ar fi la un safari în Serengeti.

Unii, de dragul spectacolului și-al aflării în treabă, pun problema discriminării rasiale a romilor, ignorând faptul că aceștia aparțin aceleiași rase cu suedezii, de pildă. Alții pun problema discriminării și persecuției lor pe criterii etnice. Care uneori sunt reale, dar de cele mai multe ori sunt false. Unii romi sunt refuzați sau evitați nu pentru că aparțin unei etnii anume, ci pentru că refuză ei, ca indivizi, conviețuirea civilizată. Din fericire, tot mai mulți fie sunt asimilați, fie parvin economic și reușesc, astfel, să se integreze social.

*           *

*

Vă propun o ficțiune. Repet, O FICȚIUNE! Sper să nu-i treacă vreunui dement prin cap ideea să citeze trunchiat ceva din acest articol, sau vreunui tânăr ziarist să mă ia drept exemplu.

Voi juca rolul unui milos activist pentru drepturile omului care locuiește, bine merci, printr-un cartier rezidențial și care tre’ să mănânce și gura lui ceva pentru a mai face rost de-o donație, de-un fond, de-o sponsorizare, ceva, cu care să-și întrețină O.N.G.-ul, adică vila-sediu, mașinile lui, a nevesti-sii și-ale copiilor (desigur toți membri activi și cu drepturi depline ai organizației non-profit), cu benzină cu tot, salariile babane, concediile de documentare pe Rivieră, diurnele, protocolul și bonurile de masă.

Voi scrie, deci, un reportaj. Atenție, e tare! Imagini șocante! Clișee de lemn! Apropouri politice obișnuite! Exclusiv! Senzațional! Cutremurător!

Pentru a fi mai percutant și pentru  ajunge mai bine la urechile și ochii opiniei publice interne și  internaționale îl voi propune spre difuzare unui mare trust de presă, ce-i drept donnant-donnant…

Ieri, într-o localitate din România, populată majoritar de etnici, autoritățile guvernamentale au trimis trupe de șoc (foto 1), forțe ale poliției și utilaje grele pentru a distruge căminele și agoniseala de-o viață, pentru a dezagrega practic comunitatea din zonă. Este în mod clar un act samavolnic de încălcare a drepturilor omului, a drepturilor sale la proprietate, la liberă circulație, la existență, la viață.

Foto 1

Ministrul de Interne, aflat la fața locului (dar neputând fi văzut deoarece se ascundea într-o limuzină de lux cu geamuri negre, dotată cu bar cu băuturi fine și plasmă de ultimă generație) a comandat, prin telefonul său celular de mii de euro, când țara moare de foame, întreaga acțiune menită a intimida nu numai populația, ci și partidele din opoziție și mai ales presa liberă. Surse demne de încredere, ofițeri patrioți, dar care doresc să-și păstreze anonimatul, menționează prezența în zonă a însuși șefului statului, însoțit de ministrul turismului (care, se știe, are interese imobiliare în zonă, prin firma soțului ei) și secondat de mai mulți șefi de servicii secrete.

Foto 2

Foto 3

Operațiunea a început, în zori, prin distrugerea, cu buldozerul, a caselor tinerilor, bătrânilor, bolnavilor, femeilor gravide sau cu copii în brațe (foto 2 și 3), treziți din somn cu bestilitate de oamenii… „fărădelegii”, case construite cu sudoare de bunii și străbunii celor care azi își urlă, ca această mămică (foto 4), deznădejdea și disperarea.

Foto 4

O astfel de mămică, nevrând probabil să-și părăsească nici cei 7 copii nou-născuți nici Mămica Omida, țintuită la pat, bătrână, handicapată și bolnavă, a căzut tragic sub rafalele forțelor de represiune (foto 5).

Foto 5

Oroarea abia începea! Trăim, oare, din nou, vremurile lui decembrie 1989, când sinistra dictatoare Elena(!) ordona ascunderea și incinerarea cadavrelor de la Timișoara?!? Textul de pe ecranul de mai sus vorbește de la sine: „Hai, mă, luați-o odată de aici!”. Pe surse circulă informația, preluată de mai multe bloguri, că ordinul ascunderii corpului ar fi fost dat de-o femeie. Deontologia și onestitatea nu ne permit să facem publică identitatea acestei femei, până nu vom avea confirmarea, din cel puțin trei surse, că mărește sau nu bugetul alocat de către ministerul pe care-l conduce pentru publicitate la televiziune.

În continuare, evenimentele au degenerat, oamenii obidiți nemaiputând suporta maltratările și nedreptatea, sărăcia și foamea, bolile și mizeria la care sunt condamnați, au luat, ca la 1907, arma în mână pentru a-și face singuri dreptatea pe care mai-marii zilei le-o refuză cu aroganță și brutalitate (foto 6).

Foto 6

A fost momentul în care masive trupe polițienești, înarmate de război, au declanșat adevărata represiune împotriva localnicilor, o vânătoare umană, operând, la ordinele unui satrap, numeroase arestări fără mandat, mai ales din rândul femeilor lipsite de apărare și probabil însărcinate (foto 7, 8, 9), unele fiind supuse și la perversiuni sexuale (foto 10).

Foto 7

Foto 8

Foto 9

Foto 10

Urmează, oare, și alte băi de sânge?

JOS GUVERNL!!!

Cam așa s-ar putea scrie, într-un viitor nu foarte îndepărtat, ORICE reportaj de presă din România.

Cam așa se face chiar și presa mare din lume.

Astfel se poate bombarda Belgradul și invada Iranul.

____________________________________

N.B. – Pentru vizualizarea adevăratelor fapte la care s-a făcut referire în textul de ficțiune de mai sus, vă rog vedeți reportajele „Realitatea” și „Video News”:

♦ http://webtv.realitatea.net/actual/tabera-de-tigani-demolata-in-craiova

♦ http://videonews.ro/action/viewvideo/55543/34-de-case-ale-rromilor-demolate/

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Tolontan este un mincinos? Iată adevărul!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Sursa: B1Tv – Emisiunea „Nașul” / 09•06•2010

Cine suge sângele poporului?

Diverse gazete de perete, dar mai ales cele două posturi de neștiri și teleminciuni pe care le cunoaștem, au insinuat, de curând, că parlamentarii Partidului Liberal Democrat ar cheltui, în mod nesimțit și în scopuri personale, banii pensionarilor, ai mamelor cu copii în îngrijire și evident ai bugetarilor.

M-am uitat, așa cum poate face orice prost de cetățean curios și responsabil față de părerile pe care și le formează, pe site-urile Senatului și Camerei Deputaților. Am consultat și datele privind bugetul de stat pe 2010 pe site-ul ziarului Adevărul.

Îmi amintesc o burtieră, adică o bandă din aceea de pe ecranul televizorului pe care, la noi, sunt trecute, spre deliciul unei anumite categorii de public, tot felul de nenorociri, spaime, orori și mai ales exagerări, denaturări, mistificări și minciuni. Scria că parlamentarii PDL cheltuie lunar, în interes propriu, „MILIOANE DE EURO” din buget.

Deoarece aveam o vagă idee despre dimensiunea bugetelor celor două camere, precum și o solidă experiență privind „onestitatea” postului respectiv, dar și pentru că sunt suficient de inteligent ca să rămân circumspect când este vorba despre o astfel de „bombă”, am verificat. Ceea ce ar fi trebuit sa facă și toți ziariștii, entertainer-ii sau bloggerii care au colportat știrea, ca niște papagali. De fapt, deținătorii funcțiilor retribuite de zvoner și de răspândac, deși drastic licențiați pentru ineficiență și contraproductivitate electoral-propagandistică  după alegerile prezidențiale de către patronii de media înșiși, continuă să facă tămbălău și praf, să instige prostimea credulă, să arunce cu pocnitori sperând că sunt bombe atomice.

Trebuie multă prostie pentru a susține (dar și a  crede) ca parlamentarii PDL cheltuie „MILIOANE DE EURO LUNAR”, când întregul buget al Parlamentului pe anul 2010 este de 83,5 milioane de Euro (Senatul = 94.968.000 Lei, adică vreo 22,6 milioane de Euro, iar Camera Deputaților = 255.922.000 Lei, adica vreo 60,9 milioane de Euro). Bugetul lunar cumulat ar fi, deci, de 83,5 : 12 = 7 milioane de Euro. Din aceste 7 milioane, celor 49 de senatori și 123 de deputați ai PD-L (adică 172 de parlamentari din totalul de 472) le-ar reveni, lunar, potrivit ponderii, circa… (7 : 472 × 172 =) 2,5 milioane de Euro. Celelalte milioane le revin pesediștilor, peneliștilor și celorlalte grupuri parlamentare. Asta în cazul, absolut absurd, în care TOATE sumele destinate cheltuielilor cuprinse în bugetul Parlamentului s-ar da persoanelor fizice ale parlamentarilor. Ceea ce numai în capul unui tonomat se poate imagina.

Desigur, la un asemenea argument cu cifre, orice Ghișe sau Bănicioiu, orice Vasilească sau Gorghie și bineînțeles orice sclav de media va încerca s-o dea cotită susținând că repartizarea celor 7 milioane lunare nu se împarte proporțional, ci discreționar de către putere, astfel încât doar „nesimțiții” de pedeliști cheltuie în neștire, în timp ce oneștii pesediști-peciști și bieții peneliști fac foamea, solidari cu poporul asuprit și împilat.

De fapt, nimic mai fals.

O rapidă căutare pe net revelează topul cheltuielilor pe trimestrul I 2010 la Camera Deputaților (condusă de Roberta Anastase). La Senat (condus de inginerul Geoană), nu există situația cumulată pe luni, ci doar două situații lunare, pe ianuarie și februarie a.c. asupra cărora n-am mai avut răbdare să mă opresc.

Iată ce date instructive și edificatoare se pot extrage din tabelul de la Cameră:

TELEFOANE
1.	Pambuccian Varujan	Minoritati	4.192
2.	Fenechiu Relu	PNL	4.133
3.	Zgonea Valeriu Ștefan	PSD+PC	3.191
4.	Oltean Ioan	PD-L	2.273
5.	Orban Ludovic	PNL	1.998
6.	Năstase Adrian	PSD+PC	1.808
7.	Canacheu Costică	PD-L	1.777
8.	Păun Nicolae	Minoritati	1.761
9.	Bănicioiu Nicolae	PSD+PC	1.748
10.	Anastase Roberta Alma	PD-L	1.567
DIURNE
1.	Zgonea Valeriu Ștefan	PSD+PC	10.532
2.	Dobre Victor Paul	PNL	10.200
3.	Preda Cezar-Florin	PD-L	10.178
4.	Stavrositu Maria	PD-L	10.085
5.	Anghel Florin Serghei	PD-L	9.964
6.	Popeangă Vasile	PSD+PC	9.953
7.	Ignat Miron	Minoritati	9.949
8.	Botiș Ioan-Nelu	PD-L	9.758
9.	Seres Dénes	UDMR	9.655
10.	Dușa Mircea	PSD+PC	9.648
CAZARE
1.	Fenechiu Relu	PNL	30.955
2.	Dobre Victor Paul	PNL	29.192
3.	Mocioalcă Ion	PSD+PC	28.441
4.	Movilă Petru	PD-L	28.185
5.	Ignat Miron	Minoritati	27.726
6.	Botiș Ioan-Nelu	PD-L	27.160
7.	Firczak Gheorghe	Minoritati	27.063
8.	Petö Csilla-Mária	UDMR	26.857
9.	Călian Petru	PD-L	26.837
10.	Lubanovici Mircea	PD-L	26.800
TRANSPORT
1.	Irimescu Mircea	Indep.	15.511
2.	Andon Sergiu	PSD+PC	15.079
3.	Gorghiu Alina-Ștefania	PNL	14.767
4.	Anastase Roberta Alma	PD-L	14.442
5.	Soporan Vasile Filip	Indep.	14.125
6.	Merka Adrian-Miroslav	Minoritati	14.078
7.	Covaci Dorel	PSD+PC	13.793
8.	Mircovici Niculae	Minoritati	13.671
9.	Lubanovici Mircea	PD-L	12.342
10.	Vlase Petru Gabriel	PSD+PC	12.227
CHELTUIELI CU DEPLASĂRI EXTERNE
1.	Pop Georgian	PSD+PC	22.029
2.	Stavrositu Maria	PD-L	19.484
3.	Preda Cezar-Florin	PD-L	13.697
4.	Năstase Adrian	PSD+PC	11.209
5.	Firczak Gheorghe	Minoritati	10.863
6.	Săftoiu Ana Adriana	PNL	10.584
7.	Fenechiu Relu	PNL	10.355
8.	Tîlvăr Angel	PSD+PC	9.725
9.	Anastase Roberta Alma	PD-L	9.179
10.	Dobre Victor Paul	PNL	9.058
TOP CELE MAI MARI CHELTUIELI TOTALE
1.	Fenechiu Relu	PNL	70.839
2.	Merka Adrian-Miroslav	Minoritati	69.818
3.	Mocioalcă Ion	PSD+PC	68.943
4.	Stan Ioan	PSD+PC	66.429
5.	Irimescu Mircea	Indep.	68.886
6.	Soporan Vasile Filip	Indep.	68.494
7.	Covaci Dorel	PSD+PC	67.657
8.	Vlase Petru Gabriel	PSD+PC	67.863
9.	Rogin Marius	PD-L	67.204
10.	Petö Csilla-Mária	UDMR	66.534
TOP CELE MAI MICI CHELTUIELI TOTALE
1.	Oprea Gabriel	Indep.	0
2.	Udrea Elena Gabriela	PD-L	189
3.	Olteanu Bogdan	PNL	1.665
4.	Popa Daniela	PSD+PC	9.143
5.	Liga Dănuț	PD-L	21.171
6.	Niculescu-Mizil Oana	PSD+PC	21.171
7.	Petrescu Cristian	PD-L	21.171
8.	Pieptea Cornel	PNL	21.171
9.	Pirpiliu Ștefan Daniel	PD-L	21.171
10.	Popa Florian	PSD+PC	21.171

Probabil că și la Senat treburile stau cam la fel, chiar dacă cifrele complete lipsesc.

Televiziunile care îi dau fânul în gură bizonului român nu ne-au informat niciodată nici despre  febrila activitate parlamentară la telefonul mobil a domnilor Pambuccian, Fenechiu sau Zgonea, nici despre marile fapte de vitejie internațională închinate binelui patriei de către tânărul călător Pop Georgian, acest Marco Polo campion al plimbărilor în străinătate.

Mă miră doar că nimeni n-a trâmbițat nesimțita cifra de 189 de lei cheltuită de Elena Udrea, sumă cu care se puteau, desigur, salva nenumărate pensii, nenumărate vieți de bugetari și cu care se putea da al paisprezecelea salariu unor ghișeiste campioane la Solitaire.

Asadar, personajele care născocesc asemenea „știri” sunt ori niște mincinoși ordinari, ori niște tâmpiți siniștri.

Despre cei care îi cred nu îmi exprim părerea, întrucât, cu siguranță, posedă un certificat medical exonerator.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Nicoleta Savin, Blog de veghe • «Cum a fost transformat Mugur Isărescu din acuzator în acuzat. Verdict: minciună»

Textul de mai jos aparține Nicoletei Savin și a fost publicat pe blogul ei personal.

«Veţi citi în continuare un caz de manual la capitolul de manipulare grosolană prin media, în care numele lui Mugur Isărescu a fost folosit de trustul Realitatea pentru a da greutate unor acuzaţii de minciună la adresa guvernului Boc.
Mai exact, guvernatorul BNR a apreciat drept mincinoase estimările veniturilor publice în baza cărora au fost făcute programele de buget în perioada 2007-2008, de către Varujan Vosganian. Realitatea a atribuit aceste minciuni guvernului Emil Boc.
La apogeul manipulării, o singură concluzie putea trage orice telespectator cu neuronii şi axonii la locul lor, başca sinapsele aferente, din spusele acuzatului Varujan Vosganian, necontrazise de gazdele emisiunii “Ora de foc”: Mugur Isărescu a minţit.
Nu este adevărat, dar ce contează?»

Joi, 6 mai 2010, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a prezentat raportul trimestrial asupra inflaţiei, raport urmat de o conferinţă de presă.

Precizez, din start, că la astfel de conferinţe nu participă jurnalişti specializaţi pe politică, social, investigaţii, cultură, sport sau monden, ci jurnalişti cu expertiză în economie, specializaţi pe finanţe-bănci. Mai exact, jurnaliştii de economic acreditaţi de fiecare redacţie de ziar, radio sau televiziune la Banca Naţională. În rare cazuri, dacă omul acreditat este bolnav, în concediu, în delegaţie, el este înlocuit de către un  alt coleg din secţia Economic. Aşadar, se prezumă că Mugur Isărescu vorbeşte de fiecare dată cu oameni avizaţi, obişnuiţi cu stilul sobru, de tehnocrat care a văzut de toate în 20 de ani la cârma Băncii Naţionale.

Vorbind de nivelul de colectare al banilor la buget, Mugur Isărescu a declarat, la un moment dat: „S-a tot sperat că o să crească veniturile, s-au făcut programe cu venituri de 39% din PIB, însă toate s-au dovedit dacă nu false, cel puţin incorecte. Cuvântul bun e mincinoase”.

Urechea oricărui jurnalist ar fi tresărit la cuvântul „mincinos”, pronunţat de Mugur Isărescu.
Nu ştiu să mai fi folosit vreodată public un cuvânt atât de dur în 20 de ani.

Chiar dacă, temperat şi elegant cum îl ştim, n-a rostit nici un nume, guvernatorul BNR a sugerat fără putinţă de confuzie şi cine e „delicventul” (vorbea cu cunoscători, nu-i aşa? Oameni cu expertiză…).

Jurnaliştii din sală (dacă nu erau cu toţii studenţi aflaţi în practică, trimişi să înlocuiască jurnaliştii acreditaţi… ) ştiau că proiecţiile celor două bugete anuale întocmite de premierul actual Emil Boc, pentru anii 2009 şi 2010, s-au bazat pe estimări ale veniturilor publice de 31-33 % din PIB. Scrie negru pe alb în programele de bugete.
Nici unul dintre jurnalişti nu avea voie să uite că singurul ministru de finanţe din istoria postedecembristă care a operat cu estimări ale veniturilor publice cuprinse între 37 şi 39 % din PIB a fost Varujan Vosganian, pe vremea cabinetului Călin Popescu Tăriceanu. O ţintă total nerealistă, neatinsă niciodată. Liberalul s-a autoiluzionat că va atrage şi 2-3% din PIB fonduri europene, dar, oricum optimista bază de calcul nu avea acoperire.

Pentru a împrospăta memoria celor dispuşi şi azi să spună că albul este negru, iată ce scria, la vremea respectivă, Ziarul Financiar: “Ministrul finanţelor, Varujan Vosganian, care a împlinit ieri vârsta de 49 ani, a prezentat prima schiţă a bugetului pe 2008 în şedinţa de guvern. Spre comparaţie, veniturile bugetare vor creşte de la 37% din PIB în 2007 (incluzând o estimare de atragere de fonduri europene de 2% din PIB) până la 39% din PIB în 2008 (nivel care include şi speranţa unor fonduri europene de 2,68% din PIB).

Reflectarea evenimentului la Realitatea (tv şi net)

Nici n-a terminat bine de vorbit Mugur Isărescu şi, la ora 13.50, Realitatea net a titrat: “Mugur Isărescu acuză Guvernul Boc de minciună”. Titlul mincinos s-a regăsit şi pe ecran, în Jurnalul orei 14.00.

La respectul şi încrederea de care se bucură expertiza lui Mugur Isărescu în România şi în afara ei, este ca ca şi cum guvernul Boc ar fi fost ciuruit la zidul de la Târgovişte şi îngropat la Ghencea. Una e să nu ştii, alta este să greşeşti, involuntar, şi cu totul altceva este să minţi. Iar Mugur Isărescu are proprietatea cuvintelor.

Isteria s-a declanşat, instantaneu. Lideri politici, analişti politici şi economici, lideri sindicali, exponenţi ai societăţii civile şi ai mediului de afaceri s-au perindat prin jurnale şi talk-show-uri, până la orele 24.00, acuzând minciuna guvernului Boc şi dând cu presupusul cum trebuie să plătească tâlharii: demisie sau căderea cabinetului prin moţiune de cenzură, dacă se poate şi demisia preşedintelui Băsescu, alegeri anticipate, ba chiar şi ceva puşcărie, pentru „ditamai” infractorii.

Discursul de la ora 18.00 al lui Traian Băsescu a trecut în faţă ca vizibilitate, dar tema minciunii guvernului Boc a fost valorificată pentru a lovi mesajul în mesajul preşedintelui, care nu remaniază, ba chiar susţine un guvern tocmai declarat mincinos de Isărescu.

De la anumiţi „oameni ai Realităţii” (nu-i pot acuza pe toţi, acolo mai sunt, încă, şi profesionişti de bună credinţă, dar fără putere de decizie) aşteptam mai mult respect pentru adevăr, că tot îl cer mereu, uitând că respectul se câştigă.
Aşteptam echilibru şi responsabilitate, căci, oricât ai fi de partizan şi orice interese politice ai avea, cu siguranţa naţională nu este de joacă. Mai-marii televiziunilor de ştiri ştiu foarte bine ce înseamnă acest tip de mesaj pentru cancelariile lumii, pentru investitori, pentru bursă, pentru bancheri şi, nu în ultimă instanţă, pentru cetăţeni.
În Ungaria, la Budapesta, pe o minciună guvernamentală au izbucnit lupte de stradă, sediul guvernului fiind atacat cu pietre şi sticle incendiare. Vă amintiţi, cu siguranţă.
In Grecia, pe raportările mincinoase ale guvernului socialist, s-a cocoţat şi rânjeşte criza elenă, ameninţând, ca în efectul de domino, întreaga zonă euro, fără a ocoli state care nu au aderat încă la euro, precum România şi Bulgaria, dar au importante investiţii greceşti.
La Bucureşti, în timpul delirului manipulatoriu de la Realitatea, delegaţia FMI negocia taman cu cei acuzaţi de minciună. S-a gândit cineva că subminează bazele negocierii? S-a gândit cineva în ce situaţie penibilă sunt puşi, astfel, negociatorii fondului şi reprezentanţii României?

Emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, „Realitatea zilei” a fost o demonstraţie de forţă în favoarea ideii de moarte a deontologiei jurnalistice.
Pe principiul „Dacă vreau să am dreptate, am dreptate!”, Dumitrescu l-a sunat pe Mugur Şteţ, purtătorul de cuvânt al BNR. Şteţ a spus că e vorba de programele lui Vosganian, din anii 2007-2008.
Citez din emisiune, ca să nu spuneţi că mint:

Răzvan Dumitrescu: “Deci e vorba despre Vosganian? El a fost mincinosul?”
Mugur Şteţ: “E vorba despre guvernarea 2007-2008, deoarece (…)”
Răzvan Dumitrescu: “Domnule Şteţ, n-am timp de filozofii, când cetăţenilor le scad salariile cu 25%”.

Mugur Şteţ a fost trimis la plimbare şi, ca şi când purtătorul de cuvânt al BNR n-ar fi intervenit, Răzvan Dumitrescu şi invitaţii săi au tocat minciuna guvernului Boc până la finalul emisiunii.

Singura “urmare” a intervenţiei lui Şteţ a fost pe Realitatea.net: titlul “Mugur Isărescu acuză Guvernul Boc de minciună” a devenit “Mugur Isărescu acuză Guvernul de minciună”. Un cuvânt lipsă, acelaşi înţeles. Dacă eu greşesc şi modificarea v-a dus cumva cu gândul la guvernul Tăriceanu, să-mi spuneţi.

O nouă actualizare s-a făcut pe site-ul Realitatea.net vineri, la ora 09.54: „Mugur Isărescu acuză guvernanţii de minciună”. Nu-i aşa că şi acest titlu vă evocă pălăria lui Vosganian? Şapoul materialului spune clar că este vorba de perioada 2007-2008, pentru ca în text să regăsim acuzele la guvernul Boc. Curat modificat, din doi în doi, ca să nu mai înţeleagă rumânul nimica nimicuţa.

La “Ora de foc” a fost invitat însuşi Varujan Vosganian, care a negat vehement acuzaţiile guvernatorului BNR. Dar nu s-a luat, în contrapartidă, nici un punct de vedere al vreunui oficial BNR, aşa cum era deontologic. Şi aşa, de la ora 13.00 până la ora 24.00, Mugur Isărescu a devenit din acuzator acuzat. Mai pe româneşte, mincinos, pe principiul “Cine spune, ala este!”.

Pe cine credeţi – pe Mugur Isărescu sau pe Varujan Vosganian – e treaba dumneavoastră!

Realitatea l-a crezut pe Varujan, că-i mai bărbos, probabil, şi bărbile lui “se pun”.
Dovada: Ca delirul să fie întreg, astăzi, sâmbătă, 8 mai, la 48 de ore de la conferinţa BNR, Emma Zeicescu a început emisiunea “Fabrica”, la ora 15.00, cu referiri la minciuna guvernului Boc, idee împărtăşită cu drag şi emoţie de invitaţii social-democraţi şi liberali. Ideea a revenit, mai edulcorată, ce-i drept, la 3X3, la Stelian Tănase. Picătura chinezească funcţionează. Şi minciuna se repetă până tot ea, minciuna, se dă de trei ori peste cap şi se preface în adevăr.

Dacă, după cele ce v-am povestit, mai credeţi în ceea ce vedeţi, auziţi şi citiţi la Realitatea, să fiţi sănătoşi!

P.S. Vă spun, în episodul 2, cum a prezentat presa scrisă declaraţia guvernatorului Mugur Isărescu. Bomboana pe colivă, opiniile liderilor de partide Ponta şi Antonescu, ca nişte iubitori de interes naţional ce sunt.»

*           *

*

Întrebare deschisă adresată domnului Andrei Pleşu despre un posibil viciu

Domnule Pleşu,

Ştiu că sunteţi o persoană ocupată şi că practicaţi privitul la televizor numai în scop homeopatic.

Dacă veţi citi vreodată aceste rânduri, vă rog să efectuaţi efortul gastric de a urmări emisiunea „Tănase şi Dinescu” din data de 30 octombrie 2009 (video mai jos), sau de a accesa site-ul „Realitatea TV” şi acolo arhiva emisiunilor „Tănase şi Dinescu”. Nu va fi greu, căci, iată, vă pun eu la dispoziţie link-ul respectiv AICI.

Dacă nu mă înşel, sunteţi prieten cu Mircea Dinescu. În orice caz, lumea vă ştie prieteni.

Sunt convins că sunteţi la curent cu viaţa politică românească.

Vă rog urmăriţi emisiunea şi spuneţi-mi sincer dacă mai continuaţi să-i fiţi prieten. Dacă vă mai asumaţi acest viciu.

Vă mulţumesc.

P.S. – Les amis de vos amis sont vos amis?

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009