De ce va fi destituit Mircea Geoană din funcţia de preşedinte al Partidului Social Democrat?
Simplu: pentru că a reuşit să umilească cel mai arogant partid din România.
Nu s-a umplut de ridicol doar pe el însuşi, a ridiculizat partidul unor oameni care nu prea au simţul umorului. Aţi văzut mutra lui Mazăre din timpul „confruntării-masacru” Băsescu–Geoană? Ei bine, aceea e mutra actuală a întregului partid. Batjocura atrasă de Vanghelie asupra PSD este o nimica toată şi nu are amploarea şi dramatismul celei pe care au provocat-o eşecurile inteligenţei lui Geoană şi a celor cu care s-a înconjurat.
Mircea Geoană i-a obligat să se facă de râs pe toţi greii partidului care s-au căznit, timp de-o săptămână, să scoată PSD-ul cu o faţă cât de cât curată, sau măcar să facă destul praf pentru a estompa comédia în care partidul a fost târât. Aventura contestaţiei la Curtea Constituţională i-a făcut de hazul popular pe Dragnea, pe Nica şi mai ales pe Niculescu Duvăz, care propunea analize ştiinţifice cu C14 pentru a se data tuşul ştampilelor multiple puse fraudulos pe voturile iniţial valabile ale lui Geoană. Povestea deja celebră a „camioanelor” de probe concentrate în două baxuri de mălai ramase goale de la pomana porcului, sau a lui Vanghelie i-a descalificat definitiv pe toti cei care s-au pronunţat din partea PSD. Alaltăieri l-am auzit pe tânărul Georgian Pop Şova călcând pe urmele prostiei ierarhic superioare când spunea că regretă că PSD-ul nu este procuratura.
După 20 de ani, să ajungă PSD-ul ca PCR-ul, din cauza preşedintelui său, subiect de bancuri politice, ciuca caterincii şi miştoului naţional este de netolerat.
Să nu-i uităm, de asemenea, sau mai ales, pe cei care au greşit strategic şi tactic în întreaga campanie electorală sau doar în anumite faze ale acesteia. Aceşti Vanghelie sau Hrebenciuc vor avea tot interesul să se scoată arătând cu degetul spre „gloaba” Geoană din care mai mult, ei artiştii manejului, n-au putut scoate.
Cred că orice om de bun simţ îşi aminteşte că toţi jurnaliştii, toţi analiştii şi chiar unii politicieni de vârf ai PSD nu-i dădeau nicio şansă lui Geoană atâta timp cât rămânea alături de Băsescu la guvernare. Este, deci, evident că PSD-ul s-a extras din guvern cu dureri interne şi locale foarte mari, mizând oarecum forţat pe Geoană şi dând vrabia din mână pe cioara de pe gard, vânzând pielea ursului din pădure şi mergând cu sacul la pomul lăudat. Probabil ca dacă rămâneau la guvernare, sprijinind astfel indirect candidatura lui Antonescu sau chiar a lui Băsescu, aveau mult mai mult de câştigat.
Să nu uităm nici umilinţele îndurate de PSD atunci când Geoană mătura cu partidul calea în faţa lui Iohannis, când Geoană dădea cut programului politic şi economic social-democrat, când Geoană adopta, în numele partidului, o doctrină struţocămilă social-liberală sui generis şi cînd făcea concesii jenante unui partid şi unui contracandidat care l-a porcăit pe el şi pe colegii lui în toate felurile. Geoană a adus în prim-planul scenei marelui PSD pe Becali şi Antonescu trimiţându-i în culise pe unii grei ca Oprişan, sau pe unii profesionişti ca Marian Sârbu. ASTĂZI, chiar ASTĂZI Geoană a avut inconştienţa să susţină că repetentul luzăr Antonescu ar fi cel mai bun premier, de parcă PSD-ul ar fi un biet partid de buzunar, fără niciun om măcar pe măsura nulităţii peneliste.
Toate acestea NU SE UITĂ şi NU SE IARTĂ!
Dacă PSD-ul se cramponează mai departe de hachiţele prosteşti cu comisia parlamentară, cu mersul la Comisia de la Veneţia (de ce nu, mai bine, la carnavalul de acolo?), la CEDO, la UE, la NATO, la NASA şi, în final, dacă se face târziu, la NANI, dacă nu scapă rapid şi definitiv de Geoană, îşi asumă două riscuri enorme: perpetuarea în nume propriu a burlescului în politică şi inevitabilele recidive inopinate ale domnului Geoană.
Mircea Geoană are o datorie de onoare: să obţină, cu orice preş preţ un post de ambasador la Ulan Bator sau la Oagadougou, unde copiii săi să poată merge la şcoală fără să le fie ruşine.
P.S. – Modelul prostiei şi al nonsensului în politică se extinde printr-o osmoză transpartinică. PNL-ul declara, acum câteva zile, că va lua o hotărâre privind negocierile pentru eventuala formare a unui nou guvern după aflarea deciziei Curţii Constituţionale. Hotărârea PNL a fost luată: „Vom negocia cu toate partidele şi nu ne interesează nimic din ceea ce vine de la Cotroceni… Refuzăm un guvern din care ar face parte persoane declararte incompetente…”
Păi pentru o asemenea decizie înţeleaptă pentru ce mai era nevoie de decizia Curţii Constituţionale, dacă PNL oricum se p*şă pe Preşedinţie? Ce negocieri mai sunt acelea în cadrul cărora, de la PD-L doar Blaga şi Aurescu ar fi acceptabili, fiind singurii nerespinşi de comisiile parlamentare?
Desigur, ca şi în cazul Geoană, prostul penelist până nu e şi fudul parcă nu prost destul.
Mă aştept, zilele acestea, să-l vad şi pe Crin Antonescu ţopăind şi spunându-i Adinei „Adina, dragostea mea, iata-mă premier!”.
În mod normal, după o bătălie în care PSD+PNL+UDMR+PRM+PNG+PNG+PIN+PNŢ-Ciuhandu+FDG-Iohannis+REALITATEA+INTACT au luat bătaie de la poporul român, ar trebui ca apa rece să-şi facă efectul.
Tot în mod normal, ar trebui ca liberalii să dea cu mopul prin zona confiscată de clica din norii partidului.
Există păreri – Cristian Teodorescu pe VoxPublica – care cred că Antonescu ar putea aştepta schimbarea garniturii actuale din fruntea PSD pentru a reface o alianţă cu noua conducere. Părerea mea este că mulţi dintre pesedişti cred că aventura în care s-a lăsat atras Geoană şi, odată cu el, întregul PSD, a fost pusă la cale de Antonescu cu Iohannis-ul lui perdant. Aşa că o nouă incursiune de-a Crinului în grădina din Kiseleff s-ar putea solda cu o punere în vază a acestuia.
UPDATE! – Voci „uşoare” din PSD (gen Ecaterina Andronescu) încearcă să-l scape pe Geoană cu argumentul pueril (ca să nu zic infantil) că tipul a primit, totuşi, 5.200.000 de voturi. Ei aş! Nu mai spune, soro… Din astea, câte le-a luat Geoană şi câte le-au luat Iohannis, Antonescu, Vadim, Becali, Marko, Ciuhandu, Voiculescu, Vantu, Patriciu, etc.? Pandemia de prostie face ravagii!
***
© Alexandru Dan Mitache • 2009
Publicat de ALEXANDRU MITACHE 
Mircea Geoană, dacă va câştiga alegerile, va trebui să suporte, o viaţă întreagă, o cumplită umilinţă în faţa celor pe care pretinde că-i iubeşte, dar cu care doar se împopoţonează în scopuri de marketing politic ieftin: soţia, Mihaela, şi copiii Ana Maria şi Alexandru. Toţi trei ştiu că soţul şi tatăl lor a uzurpat fotoliul de la Cotroceni. Că acest fotoliu ar fi trebuit înlocuit cu o lungă canapea pe care să ia loc Iohannis, Antonescu, Vadim, Becali, Marko, Voiculescu, Vântu, Patriciu şi, abia la capătul ei, pe strapontină, ar treui să se aşeze umil şi Mircea Geoană, soţul şi părintele lor care, prin forţe proprii n-a reuşit decât să submineze, prin orice apariţie sau acţiune personală, munca celor care l-au susţinut cu preţul demnităţii angajaţilor şi susţinătorilor lor, cu preţul propriei lor staturi politice, atâta câtă au.
Alexandru Mitache's Blog 
