Din ciclul „Mentalități românești”… MIORIȚA, DROBUL DE SARE ȘI MUIEȚI ÎS POSMAGII

Un certain Codrin Scutaru – activist politic de orientare… social liberală, adică admirator al cuplului Geoană-Antonescu, după cum rezultă din profil – titrează pe blogul său (reverberat pe Facebook de prietenul meu Dorin, care mă servește regulat cu astfel de fursecuri), hiperbolic și apocaliptic cum numai la televizor vedem, «România sub ape și lacrimi». Nimic special în această evidentă minciună, dacă pînă și jurnaliști de oarecare ținută, precum Cristian Teodorescu, cad în facilul clișeelor de lemn gen „agoniseala de-o viață”, devenite adevărate piese de butaforie stilistică scoase ocazional din magazia cu exprimări „plastice” și „de impact”, de nivel redactor/telespectator fidel „Realitatea Tv”.

Chestia sinistră e alta, în afara situației tragice a unor oameni (era să scriu „soartei tragice”, dar sintagma e inoportună, deorece soarta e o fatalitate independentă de puterea și voința oamenilor). Chestia sinistră – ziceam – e că, din nou, orice se întâmplă, niște maniaci revin, obsedant, la cine altcineva decât la președintele Băsescu. După ce, tot ei, țin teoria cu „tătucul”, care nu-i lasă, cică, pe alții să doarmă.

«Moldova mea natală e sub ape. Un fior tresare tot mai puternic în sufletul încă rezonant la ce a fost pentru mine cămin. Agitaţia şi tensiunea din jurul meu, într-o capitală păzită de falia căderii abrupte în realitate mă fac să îmi doresc să pot să fac ceva. Şi poate că, ca de altfel mereu, răspunsul se află în noi. La fel ca şi întrebările.
Imaginea conducătorului care ne duce la pieire lipseşte de la televizor.»

Cât patetism în patru fraze bombastice din care cei în cauză n-ar înțelege o iotă! Cât dor nebun de-a face ceva… Câtă ipocrizie!

Grija care îi f…recventează atât pe domnul Scutaru cât și pe domnul Teodorescu („Unde eşti, Traian Băsescu?” pe VoxPublica) privind absența lui Băsescu din mijlocul „puhoaielor dezlănțuite” (sună bine, hm?) este paradoxală și ticăloasă în același timp, dacă niște condeieri profită și de înecați pentru a face nițică propagandă politică „de partid”, respectiv „de trust”.

Avem de-a face, din păcate, din nou, cu o penibilă mentalitate extraeuropeană, mioritică.

«Acum, barbari şi semi-primitivi aşteptăm izbăvirea. Este. În noi.», scrie moldoveanul Scutaru.

Nu, teică, nu AȘTEPTAȚI IZBĂVIREA! IZBĂVIȚI-VĂ SINGURI! Cu lopata și cu cârca! Cu dinții, dacă e nevoie! De sute de ani Prutul și Siretul vă inundă și în aceleași sute de ani ați fi putut să ridicați, cu mâna goală, diguri cât piramidele. Dar nu degeaba și povestea cu „drobul de sare” și cea cu „da’ muieți îs posmagii” sunt de sorginte moldavă…

Pe olandezi – să mă scuze că-i compar în halul ăsta – ce Băsescu i-a asistat când și-au construit damurile, când și-au regularizat apele și când au făcut tradiție din îmbunătățirile funciare?

Sinistrații de astăzi, de anul trecut, de-acum doi ani, din vecii vecilor și până-n vecii vecilor, vor sta, „emblematici și cuminți” cum zice poetul, în cizme de cauciuc, în fața crâșmei cu țoiul în mână, dând interviuri și lamentându-se, așteptând soldații, pionierii, uteciștii, studenții sau deținuții să le facă soarta, sau, dacă nu, măcar curățenie în ogradă.

Incredibilul Scutaru, un mutant în felul lui, scrie mai departe:

«Până atunci, livrăm livrabile într-o capitală cu sufletul pierdut între facturi, contracte cu multinaţionale, în sluj faţă de marele capital, în sluj faţă de propria neputinţă de schimbare.
Dacă mai ai în tine ceva uman, dacă te căieşti că poate te-ai transformat în neom livrator de livrabile, uită-te o clipă la cei care acum nu mai au nimic. Şi poate, în sălbăticia artificială a sufletului tău corporatist sau mutant, vei decide să fii din nou om…».

Nu-i așa că zice/combate bine? Social-liberalul fregolian își pune surtucul cu fața roșie la exterior, își întoarce, precum Janus, fața stângă și agită pumnul strâns. Spre vila lui Videanu, spre poșetele lui Udrea, spre casa de 800.000.000 de euro a lui EBA, spre avatarurile capitalismului imperialist și global. Căci, bineînțeles, acestea sunt de vină pentru nefericirea istorică și ciclică a unor oameni rămași la stadiul mental de nomazi.

Să vină Băsescu? Mai bine să vină Moise!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Ameninţarea ca promisiune electorală

Fie ne aflăm în plin „Titanic vals”, fie strategii de campanie experimentează noi metode de marketing politic.

Dacă estetica ridicolului sau cea a urâtului au produs capodopere, dacă absurdul sau suprarealismul s-au constituit în superbe curente artistice, atunci de ce n-ar deveni şi AMENINŢAREA ELECTORALĂ preferabilă şi chiar superioară vetustei PROMISIUNI ELECTORALE, care mai e şi cu dus-întors?

Cei doi corifei ai opoziţiei, aceşti antipatici Lolek şi Bolek, după ce şi-au furat reciproc ba mascota Iohannis, ba ideea tembelă cu amnistia fiscală (aşteptăm în curând şi contrainiţiativa liberală privind distribuţia la domiciliul bugetarilor a cornului, laptelui şi mierii), au trecut la… ameninţarea poporului român cu diferite nenorociri.

Mizând pe masochismul majorităţii electoratului lor, consilierii i-au sfătuit pe Geoană şi pe Antonescu să aplice această strategie inedită, care s-ar putea chiar să prindă, dacă e sprijinită mediatic de bursierii lui Vântu şi Voiculescu.

Astfel, Mircea Geoană, după sperietoarea Vanghelie care îl garantează, ni s-a prezentat, recent şi pe faţă, ca epigon şi continuator al măreţelor şi neîntinatelor idealuri ale lui Ion Iliescu:

«Domnul preşedinte Iliescu este aici şi îmi povestea cum acum nouă ani trecea printr-un proces similar. Vreau să-i mulţumesc pentru sfatul şi sprijinul irepoşabil pe care mi le-a acordat şi vreau să considerăm această zi frumoasă de toamnă ca un transfer de ştafetă între fostul preşedinte al României, domnul Iliescu, şi viitorul preşedinte, dacă românii şi Dumnezeu îmi vor da această onoare.»

Devine limpede, chiar şi pentru cei mai amnezici, că votându-l pe Geoană îi dăm, de fapt, un al patrulea mandat prezidenţial „duios-democratului” Ion Iliescu, un al doilea mandat de premier penalului Năstase şi un prim mandat de preşedinte al senatului turnătorului Voiculescu, plasând astfel România în zona liniştită în care, printre altele, au avut loc mineriadele, s-a vândut la negru „Petrom”-ul şi s-a inventat mătuşa Tamara. Mişto!

Cu Crin Antonescu, treaba devine agitată nu la nivel politic, ci la nivelul ogrăzii, adică al românilor care încă se mai muncesc să muncească.

Neputând, aşadar, să se lase mai prejos, candidatul Crin Antonescu supralicitează:

«Da, l-aş propune (pe Dinu Patriciu – n.m.), nu îl voi propune acum. E clară opţiunea mea, e Klaus Johannis, dar Dinu Patriciu, asemeni altor oameni din România din zona de afaceri, într-un moment sau altul, sau din partidele politice, pot să se califice, respectând condiţiile constituţionale pentru funcţia de prim-ministru.»

Ups! Amatorilor de chilipiruri le amintesc că următorul „propus” al lui Antonescu – după ce maimuţa de plajă Ioahnnis îşi va fi ispăşit arivismul prezumţios şi veleitar –, adică Dinu Patriciu, este personajul comic-fantezist care, exact din postura de premier, ar concedia instantaneu vreo 600.000 de bugetari înlocuindu-i cu calculatoare, ar privatiza sediile tuturor instituţiilor de stat şi ar scădea taxele şi impozitele (cota unică de la 16% la 10% şi TVA-ul de la 19% la 15%). Desigur, genialul protector al candidatului liberal la preşedinţie nu precizează din ce surse ar urma să acopere deficitul bugetar care s-ar căsca şi care, chiar şi în anul 2008 – cel cu economia duduindă – se situa pe la 4,9% din PIB, echivalent a  6,7 miliarde de euro. Având în vedere că TVA, de pildă, constituie circa 23% din veniturile bugetare, în timp ce cota unică de 16% aduce şi ea circa 30% la aceleaşi venituri, reducerile preconizate de bau-bau-ul lui Antonescu ar reprezenta o scădere drastică pe care economia românească, preponderent speculativă şi nu productivă, nu ar acoperi-o printr-un eventual avânt.

De altfel, „Standard.ro” scria: «ţara noastră are cel mai mic impozit pe venit din Uniunea Europeană. Aproape la fel stau lucrurile şi în privinţa impozitului pe profit, printre cele mai scăzute niveluri din organismul european. Din aceste motive şi ponderea în PIB a veniturilor din impozite este mică.»

Acelaşi prezumtiv premier Patriciu, pus de Antonescu în schimbul bănetului investit în campania sa electorală, ar proceda, probabil, şi cu România la fel cum a procedat cu „Rompetrol”-ul. Ar primi-o pe gratis şi ar preda-o vreunei gubernii, pe-un comision. Şi acela ţinut departe de ţară.

Constatăm, deci, cu stupoare, că dincolo de inconsistenţa personajelor cu numere pe tricou stau, şi mai nou se manifestă tot mai brutal şi mai evident, adevărate legende ale nenorocirii acestei ţări.

Aştept declaraţia lui Sorin Oprescu: «Eu l-aş pune premier pe Cozmâncă!»

Noroc că de aceste ameninţări electorale (şi mai ales post-electorale) ne apără, iată, America, prin vicepreşedintele Joe Biden – cel care refuza astăzi postura mizerabilă în care ar fi vrut să-l târască Geoană şi Antonescu folosindu-l, la poză, ca pe Iohannis, pe post de proteză dentară într-un zâmbet electoral. Joe Biden le-a explicat în mod categoric şi fără echivoc, atât omului lui Iliescu cât şi celui al lui Patriciu, că Rusia nu trebuie să-şi pună preşedinte în România.

«We cannot succeed without you and, pardon my presumption, you cannot succeed without us», spunea astăzi Biden atât golanilor care fac zilnic miştoul acela fin despre licuriciul cel mare şi despre axa Washington–Londra–Bucureşti, cât şi politicienilor demagogi sau inconştienţi care consideră că aderarea la NATO nu presupune şi obligaţii şi costuri.

Ne apără FMI-ul, prin delegaţia condusă de Jeffrey Franks care vine la Bucureşti în perioada 28 octombrie – 9 noiembrie, la intervenţia preşedintelui Băsescu, pentru a discuta cu guvernul interimar condus de Emil Boc şi probabil cu premierul desemnat Lucian Croitoru.

Ne apără Partidul Popular European – cea mai puternica forţă politică din Parlamentul European – care şi-a declarat sprijinul pentru candidatura lui Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale atât prin Wilfried Martens cât şi prin Jospeh Daul:

«Ne-am întâlnit de mai multe ori cu preşedintele Băsescu, atât în România cât şi la reuniunile la nivel înalt ale PPE şi ale instituţiilor europene. Am fost impresionaţi întotdeauna în mod pozitiv de Traian Băsescu, de angajamentul său pentru aprofundarea integrării europene a României şi de implicarea preşedintelui în toate dezbaterile europene majore» , subliniază liderii PPE.

«Rolul domnului Băsescu în soluţionarea provocărilor europene majore din regiunea sa – în special în securitatea energetică şi stabilitatea în zona Mării Negre – este bine-cunoscut şi a avut un impact important asupra Europei. Partidul Popular European apreciază şi eforturile continue ale preşedintelui Băsescu de modernizare a statului, angajamentul său în combaterea corupţiei la nivel înalt şi în favoarea aplicării corecte a legilor în România», insistă Wilfried Martens şi Joseph Daul.

«Partidul Popular European consideră că, într-o perioadă de provocări politice şi economice, România are nevoie de un preşedinte capabil să susţină eforturile de revigorare economică pe plan intern şi să reprezinte în mod eficient interesele ţării în cadrul Uniunii Europene. Suntem convinşi că un nou mandat îi va permite preşedintelui Băsescu să continue reformele majore pe care le-a iniţiat deja şi să accelereze aplicarea completă a standardelor şi valorilor europene în România», adaugă liderii PPE.

Last but not least, ne apără biata Republica Moldova care, prin vocea preşedintelui Mihai Ghimpu, anulează toate porcăriile spuse de nişte ticăloşi de la noi, dar şi de la ei, pe seama lui Traian Băsescu cu privire la politica dusă de acesta faţă de vecina de peste Prut (politică elogiată şi de vicepreşedintele Biden, de altfel):

«România nu este pentru noi un stat vecin. România pentru noi este un stat unde se vorbeşte aceeaşi limbă, unde avem aceeaşi cultură, aceeaşi istorie, aceeaşi identitate şi nu cred că supăr pe cineva când vorbim de relaţii foarte bune cu România. Asta nu înseamna că suntem împotriva unor relaţii cu Federaţia Rusă sau cu altcineva. Relaţii cu oameni străini trebuie să ai, dar întotdeauna relaţiile dintre fraţi sunt mai apropiate, şi eu cred că fiecare om sănătos la minte înţelege lucrul ăsta. Păcat că nu au înţeles toţi cei care ne-au condus până acum şi au încercat să găsească dusmanul în România. Îmi cer scuze pentru insulta adusă României din partea vechii conduceri, fiindcă, aşa cum au procedat ei, i-au insultat pe cetăţenii români şi România, ca stat. Îmi pare rău şi sper că nu se va mai întâmpla, iar cetăţenii nu vor mai vota în fruntea statului oameni care nu ştiu să preţuiască relaţiile dintre oameni, dintre state, care nu-şi recunosc propria limbă, cultură şi istorie. Perioada aceasta sper că a ramas în trecut.»

Nu ştiu cine sunt aceia care îi vor vota pe Geoană şi pe Antonescu, dar ştiu că pe Traian Băsescu l-au votat deja America, Europa şi Basarabia.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009