Huidu, adică 111-LOL…

Luni, 17 octombrie 2011

Șerban Huidu – Culmea „ironiei” sinistre: 3 morți, adică 111-LOL…

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011


Din ciclul „Mentalități românești”… «MĂ DOARE-N CUR!»

Duminică, 4 iulie 2010


***

© Alexandru Dan Mitache • 2010


Cuiul!

Marți, 18 mai 2010
E vorba despre mitocanii care își parchează mașinile aiurea, pe spații verzi, în mijlocul străzii, în fața garajelor, pe locuri interzise, pe trotuare, pe pistele pentru biciclete, etc. Prietenul meu Radu Nicolau a început o campanie pasivă de demascare a acestora prin fotografiere și expunere la gazeta de perete Facebook. Există, cu o acțiune la fel de pasivă, grupul ”STOP nesimțirii din trafic”, tot pe Facebook, precum și altele pe tot internetul.

Dragii mei, știu că în general sunteți inamicii soluțiilor radicale, nepopulare și nedemocratice, dictatoriale. Dar, dacă într-adevăr vreți eradicarea acestui tip de mitocanie urbană (și nu numai), vă propun trecerea la acțiunea… ACTIVĂ! Și anume o soluție de tip Atatürk: CUIUL! Ia să aibă fiecare om civilizat câte un CUI la el în buzunar sau în poșetă și atunci când intâlnește câte-o mașină lăsată cu nesimțire aiurea, să-si manifeste civismul activ cu o bifă aplicată apăsat de la stop până la far, sau invers. Să vedeți atunci cum scade mitocania auto!
E vorba doar de CURAJUL de a lua în piept și de a ne asuma bătalia cu mârlanul în tranșee, nu daor în fața calculatorului. Dacă măcar cei care scriu pe bloguri și pe site-urile de socializare împotriva cocalarilor ar trece la acțiunea directă, credeți-mă că ăștia s-ar gândi de două ori dacă să-și mai lase mașinile cum vrea mușchii lor și așa cum le vedem deseori în oraș sau în pozele de pe net.

Doamnelor și domnilor, cumpărați-vă chair acum, de la orice magazin OBI, Praktiker, Brico Store sau Baumaxx, CUIUL civilizator! Nu costă nimic, deoarece, cu puțină îndemanare și un pic de antrenament la curajul ce vă va fi necesar, il puteți fura gratis.
Mi-a venit o idee… Dacă propunerea mea ar prinde, am putea face un biznis cu cuie personalizate, de marcă: cui negru mat „Armani” pentru domni și roz lucios „Givenchy” pentru doamne, cui de epocă „Reșița 1771”, cui cu vârf din cristal Swarowski „D&G”, cui cu ceas „Piaget” în cap, cui îndoit la 90° „Cătălin Botezatu”, cui ruginit „Levi’s”, cui cu telefon „Vertu”, sau chiar cui cu pantof  Jimmy Choo, etc…. Plus accesoriile, cum ar fi: ascuțitoare de cui „Dupont” sau „Flaro” (lowcost), ori etui pentru cui „Vuitton” sau „Samsonite”.

Aștept atât promotori cât și investitori!
ACEST ARTICOL NU ESTE O INSTIGARE LA COMITEREA INFRACȚIUNII DE DISTRUGERE,
CI DOAR O GLUMĂ!
***
© Alexandru Dan Mitache • 2010

„Bunul simţ” liberal între mecenat şi cerşetorie

Sâmbătă, 31 octombrie 2009

WP-AM - POLITICOYALA

Comunicat de presă:

Bucuresti – 30 Octombrie 2009 – Gala Premiilor in Educatie, competitie organizata de Fundatia Dinu Patriciu, si-a anuntat castigatorii in cadrul unui eveniment organizat la Palatul Parlamentului. Au participat finalistii, juriul competitiei, personalitati ale societatii romanesti, precum si reprezentanti ai presei.

GPE

Gala Premiilor in Educatie este un proiect realizat de Fundaţia Dinu Patriciu cu scopul de a identifica, promova si premia bunele practici in domeniul educatiei.

(…)

Astfel, la categoria Invatamant preuniversitar, Anca Haraga, eleva in clasa a-XII-a la Colegiul National Costache Negruzzi din Iasi, a fost desemnata castigatoare la Sectiunea Elevul anului si a primit un cec in valoare de 5 000 de Euro. La Sectiunea Profesorul anului, locul I este ocupat de Nadina Nicolici, Profesor la Colegiul Tehnic Lorin Salagean din Drobeta-Turnu Severin. Ocupantul locului I la aceasta sectiune, a primit un cec in valoare de 10 000 Euro. La Sectiunea Scoala anului, premiul I si 30 000 Euro au fost acordate pentru Scoala Internationala din Cluj.

La categoria Invatamant universitar, premiul I si cecul in valoare de 5 000 Euro, la Sectiunea Studentul anului, i-au revenit lui George Gradinariu, student in anul V la Universitatea de Medicina și Farmacie din Iasi. La sectiunea Profesorul anului, pentru locul I a fost desemnat domnul Marin Carciumaru, Prof. Dr. la Universitatea Valahia din Targoviste. Acestuia i-a fost inmanat si un cec in valoare de 10 000 Euro. La Sectiunea Facultatea anului, juriul a decis neacordarea locului I.

La categoria Cercetare, trofeul de Cercetator al anului, precum si cei 10 000 de Euro, au ajuns la Prof. Dr. Gabriela Carja, Profesor Doctor La Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iasi.

Fundatia Ruhama din Oradea a castigat locul I si a primit 20 000 de Euro, la sectiunea ONG-ul anului.

Cel mai bun proiect educational a fost desemnat „O istorie a comunismului în România”, pentru ameliorarea cunoasterii si predarii istoriei trecutului recent implementat de IICCR (Institutul de investigare a crimelor comunismului in Romania) din Bucuresti si a primit 10 000 de Euro.

Valoarea totala a celor 36 de premii este de 200 000 Euro, suma oferita in exclusivitate de catre Fundatia Dinu Patriciu.

*         *

*

Aşadar cea mai bună elevă şi cel mai bun student din România au primit fiecare câte un premiu de… 5.000 €!

Câtă muncă, câte eforturi pozitive, câtă pasiune şi câte sacrificii recompensate cu echivalentul unei amenzi de fotbalist…

Banii vin de la un individ care, potrivit topului FORBES, are o avere estimată la zi de 1,8 miliarde dolari. Acesta a dat din buzunar, fiecăruia dintre cei doi tineri, circa 7.425 $, adică 0,0004125% din averea sa. Gestul, dacă n-ar fi (şi) de ochii lumii, adică propagandistic, ar fi chiar nobil şi frumos.

BLOG - Forbes - Patriciu

În acelaşi timp, un repetent notoriu şi un chiulangiu de la serviciu a primit, până azi, de la nişte oameni simpli şi creduli suma de 14.217 €. Fără să facă nimic. Niciun efort. Stă pe spate şi îi intră banii în cont. Uite aşa… Cerşind la telefon. Oferindu-şi, ca la linia fierbinte, chipul drept wallpaper.

Begger 1

Cerşeala e cu atât mai impertinentă şi mai nesimţită cu cât cerşetorul nici măcar nu reprezintă vreun partid bolşevic sau proletar sărman, ci unul liberal, plin de milionari în euro cu papioane-n gâţi.

Tupeul şi nesimţirea merg, însă, mai departe. Cerşetorul Crin motivează:

„Nu ştiu câţi bani se vor strânge în felul acesta, dar ştiu că voi putea spune tuturor celor care mă votează, pe ce bani mi-am facut această campanie electorală.”

Pe ce cantitate de naivitate a oamenilor îşi bazează argumentarea potlogăriei, dacă are curajul să spună aşa ceva?

CACersTx

De parcă dacă i-ar da nişte pomeni Patriciu, Tăriceanu sau Fenechiu, pe-astea nu le-ar putea declara la fel de transparent, mai ales că-l obligă şi legea. Antonescu parcă face parte din tagma acelor falşi milogi, iviţi dintr-o curte a miracolelor, care se dau cu aracet pe piele ca să pară arşi, cer un ban plângând de foame şi dacă-l primesc îl beau. Căci banii sunt aruncaţi pe fereastră, candidatul liberal neavând vreo şansă să ajungă măcar în turul doi din cauza blatului aranjat cu Iliescu.

CACers

Din această cauză, cred în continuare că tema cu „bunul simţ” la liberali constituie un plagiat ordinar.


***

© Alexandru Dan Mitache • 2009


Eu cred…

Marți, 29 septembrie 2009

WP-AM - CREIONUL CHIMIC

… că nu suntem un popor vegetal,

ci un popor teribil de animal.

De unde altfel liniştea…

Ba tărăboiul…

În care aşteaptă desfrunzirea?

Vecinului, prietenului, duşmanului… nicicând a sa.

De unde curajul…

Dar şi inconştienţa

De-a ne da drumul pe toboganul somnului…

raţiunii, votând cu votul altuia, gândind cu gândul altuia, vorbind cu vorba altuia

Până aproape de moarte…

până aproape de viaţa noastră călcând pe viaţa voastră,

Cu siguranţa…

şi cu deznădejdea

Că vom mai fi în stare să ne naştem…

şi din păcate să supravieţuim

Din nou?

La fel de vechi ca morţii de noi.

Eu cred că suntem un popor vegetal…

făcut din praz, din seminţe şi din prea mult usturoi

Cine-a văzut vreodată…

Da, cine-a văzut vreodată

Un copac revoltându-se?

Ori un român dăruindu-se?


ThSMă cutremur citind analiza lucidă şi previziunile economice pe care le face Theodor Stolojan într-un amplu interviu acordat ziarului „Adevărul”.

Dincolo de macroeconomie, de finanţe, de politica guvernării chiar, dintre rândurile grele ale interviului răzbate chinuitor un adevăr prea gol pentru a fi arătat, precum regele, cu degetul.

Dificultatea situaţiei pe care o avem, dar mai ales a celei pe care o vom avea la anul nu este cauzată numai de fosta guvernare Tăriceanu, de Emil Boc, de guvern, de coaliţie, de PSD, de PDL, de opoziţie, de baroni sau de preşedinte. Adevărul – pentru care poate voi fi luat la palme, ca Patapievici – este că vom suferi din cauza poporului român.

KWNu pot să uit nici acum cum, în plină criză a tigrilor asiatici, coreenii îşi donau verighetele pentru a-şi ajuta ţara să iasă din impas. Cum, cât şi pentru ce salariu munceau în acea perioadă. Mi se va spune că noi suntem un popor european evoluat, demn, cu idei, nu un popor de roboţi. Că ne-am câştigat dreptul nostru la democraţie şi la avuţie cu sângele ălora, cum le zice? Eroi?

Că de când ne ştim furăm genetic tot ce e nepăzit şi ne cade în cale nu contează atâta timp cât ne facem nouă bine. Iar când amorul de bunul întâlnit şi dorit este prea mare, iar bunul este întâmplător păzit, ori dăm în cap, sau mai recent tragem cu pistolul, ori dăm o lege prin care anulăm paza.

CAP

Marii şmecheri ai analizelor politice şi economico-financiare, acei monştri sacri pe care îi tot vedem discutând discuţii pe la televizor, sunt unanimi intr-o idee: guvernul nu a luat măsuri anticriză.

DCP

După slobozirea acestui postulat cu valore de refren de manea, poziţiile şi propoziţiile acestor preoţi ai adevărurilor absolute încep să devină ambigue: de la excentricităţi mentale şi tâmpenii hiperbolice crase şi nesimţite (pentru că ne jignesc inteligenţa) de tipul „trebuie daţi afară 600.000 de bugetari şi înlocuiţi cu calculatoare” (Dinu Patriciu, aici), pînă la stropşeli şi tânguiri braţ la braţ cu lideri sindicali cu mintea anapoda sau cu interese personale oculte, dacă nu chiar interlope. „Meşteri cârmaci” guralivi, gen Soviani sau Schnecker, necăjiţi că nu-i caută nimeni, îi trimit pe Boc, pe Pogea şi pe Videanu – vinovaţii de serviciu – la studiul şi la clasamentul făcute de Universitatea din München privind măsurile anticriză (date indubitabil valabile, în timp ce raportul „Oxford Analytica” era un rahat mincinos), la modelul polonez, maghiar sau german, trăgând semnale de alarmă în privinţa deficitului bugetar, în timp ce, pe celălalt program, alţi analişti – sau uneori aceiaşi dar înregistraţi – îi căinează pe bieţii simbriaşi ai statului atinşi la gioalele primelor de vacanţă la Ibiza.

Nesimţirea supremă a atins-o Nistorescu cu campania lui din „Cotidianul” intitulată „Solidari cu judecătorii”. Într-o ţară în care o parte importantă a celor care chiar muncesc, dar în sectorul privat, cel care creează bani pentru buget, şi care s-au văzut fie concediaţi fără salarii compensatorii, fie cu salariile înjumătăţite (ca proprii săi colegi de trust), să vii cu o asemenea idee, dictată doar de-o ură oarbă sau de un servilism abject, mi se pare nu numai o inconştienţă managerială ci şi un act antisocial.

NS&RSVMetoda este de sorginte poliţienească (la noi securistică): torţionarul bun şi torţionarul rău. Aşa şi analiştii economici. Când contextul este social, huo Boc-Băsescu că nu dau sporurile, că vor să-i pună în concediu de 10 zile pe săracii bugetari, etc. Când contextul este economic, huo Boc-Băsescu că sunt populişti şi nu reduc salariile şi că nu trimit în şomaj bugetari în valoare de cât e deficitul. Haios e că cei care ne „torţionează” la cap cu aceste teorii contradictorii îşi schimbă rolul de la emisiune la emisiune.

DP&ITMă rog, cu asemenea „şoumeni” ne-am obişnuit şi simpla lor apariţie în mediile insalubre informaţional păstorite de Gâdea sau dirijate de Dumitrescu ni-i pune între ghilimele. Ce să fac altceva decât să dau pe Cartoon Network sau pe OTV atunci când, în interval de o săptămână, mi se oferă previziuni cică serioase privind cursul de schimb la sfârsitul anului emanate din puţele gândirii lui Patriciu (4,70-4,80), Ţiriac (4,50), Baltazar (4,20-4,30), Schnecker (4,10-4,20). De mentionat pentru necunoscători că ecartul dintre fiecare previziune e de vreo 4%, iar cel maxim, între Patriciu şi Schnecker, e de… 17%!!! Şi vorbim, cică, despre expertiză şi despre autoritate… Când de fapt, la toţi în afară probabil de unul, e vorba doar de „miştou”.

Basic RGB„Suntem un popor vegetal”… Ingenuitatea Anei Blandiana mă face să zâmbesc.

Ba suntem un popor de pradă!

Din nefericire am evoluat într-un mod darwinist-mutant şi în loc să fi prădat şi noi ca toată lumea bună vreo Americă sau vreun Congo acum câteva sute de ani, când într-adevăr eram atât de vegetali că ne păşteau caii turcilor, ne-am apucat de prădat abia acum 20 de ani prăduindu-ne – ca niciun alt popor de pe planeta asta– propria noastră ţară, iar când am cam terminat-o – de la păduri la subsolul Mării Negre – ne-am întins la buzunarele, la parcometrele şi la bancomatele Europei.

MGLConchistadorii noştri s-au numit mai întâi hoţi (de ziduri şi de ţigle de pe acoperişurile C.A.P.-urilor, de ţevi pentru irigaţii, de şine de cale ferată, de rulmenţi din fabrică),  s-au numit apoi bişniţari (de valută, de blugi, de peretare, de meditaţii impuse), s-au numit apoi întreprinzători (de consignaţie şi butic) pentru a deveni, finalmente, businessmen, magnaţi sau moguli, stadii supreme în care conchistadorul român a „conchisdat” piese importante din patrimoniul economic naţional. După modelul istoric al colonialismului sălbatic, conchistadorii noştri au trecut la exploatarea coloniei din propria ţară fie economic, prin celebra metodă a căpuşării, fie politic, prin metoda cedării pe bani negri a unor temple autohtone către cuceritori străini.

OuroborosNe uităm la drobul de sare şi ne plângem că ne va cădea în cap. Ne-am terminat de furat căciulile. Am ajuns să ne comportăm ca un Uroborus, devorându-ne singuri.

Ce responsabilitate să-i ceri politicianului când tu însuţi, bugetar – teoretic „intelectual” – nu eşti în stare, măcar sufleteşte, dacă nu şi raţional, să pricepi că este în interesul tău să fii SOLIDAR. Solidaritatea, civismul nu sunt nişte mofturi. Sunt nişte scuturi şi sunt nişte arme.

Ce fel de concetăţean cu mine e un judecător cu venituri lunare de zeci de mii de lei, obţinute printr-o fentă judecată de el însuşi, care protestează cu gura Monei Pivniceru când ministrul de finanţe îl roagă să-i împrumute, pentru un timp, unul din sporuri pentru a putea primi şi învăţătorul lui fi-su salariul pe luna aprilie 2010?!?

Ce fel de funcţionari publici sunt aceia care nu renunţă la sporul LOR de vacanţă cu preţul şomajului colegului de birou?!?

Ce fel de canibali sunt aceşti bugetari?

Ce fel de analişti sunt aceia care mint un popor pretinzând că salariile şi pensiile, deficitul bugetar, locurile de muncă, sistemul sanitar sau cel educaţional ar fi rezolvabile cu bugetul aruncat pe perdele de Elena Udrea? Abrutizează informaţional un popor şi aşa abrutizat congenital. Desigur, mi se va reproşa că mă contrapun ideii lui Băsescu privind patriotismul. Poate… Optimiştii vor spune că generalizez în mod nepermis şi că ceea ce se vede nu este totuna cu ceea ce este. Se vor lamuri, însă, că am dreptate dacă vor privi România în ansamblu.

O Românie de nesimţiţi… Priviţi-i aici, mai jos, liberi în toată splendoarea lor „liberală”!

Nişte servitoare bugetare îi vor mătura „doamnei” scrumul şi chiştoacele de pe jos, iar inteligentului şi civilizatului „domn” îi va strânge chiştocul (de ţigară) un calculator.

AS&DPNatură moartă cu marmură şi mucuri…

În toate ţările afectate de criză, populaţia a înţeles că e crucial şi vital să facă sacrificii apropae colective: să accepte SCĂDERI de salarii şi de pensii, dar şi CREŞTERI de TVA sau de alte taxe şi impozite. La noi, sindicaloidul Marius Nistor zbiară, seară de seară, pentru că isteria face rating, că „ceee, guvernul ne impune curbe de sacrificiuuuu?!?!?”.

Ruşinea cea mare este că suntem un popor care, într-o situaţie limită, nu-şi poate impune singur curbe de sacrificiu şi ca trebuie un guvern care să le propună.

Mă gândesc ce scandal ar face tipi gen Nistor sau Pivniceru dacă, Doamne fereşte, ar trebui să facem faţă vreodată unui război.

Şi tot Doamne fereşte să fii copil sau femeie cu alde Nistor pe vreun Titanic!


***

© Alexandru Dan Mitache • 2009