Croitoru omul lui Franks?

Delegaţia FMI a venit pe 28 octombrie şi va sta până pe 8 noiembrie. Discuţiile purtate până acum sunt mai mult protocolare. Este evident pentru orcine, că orice oaspete sau delegat străin, fie el om politic, diplomat sau reprezentant al unui organism internaţional este obligat de cutumele diplomatice ca în timpul unei camapnii electorale să nu dea impresia că susţin un candisat sau un partid anume. Din această cauză şi-au pierdut timpul în scurte şi amabile întâlniri de-o cafea cu PSD-ul şi PNL-ul atât Joe Biden, cât şi misiunea FMI, delegaţia CE şi a Băncii Mondiale. Discuţiile tehnice de analiză şi evaluare a rezultatelor pe primele 9 luni – căci acesta este scopul vizitei celor trei delegaţii – vor urma cu guvernul şi cu BNR în zilele următoare. De altfel, întâlnirea cu Crin Antonescu şi cu ceilalţi lideri ai PNL – bine relatată pe Capital.ro – nici nu putea depăşi nivelul unor comentarii privind situaţia meteorologică atâta timp cât liberalii n-au înţeles nici acum ce rost are acordul cu FMI-ul.

Concluzia scurtă, clară şi lipsită de echivoc pe care a tras-o astăzi Jeffrey Franks, şeful delegaţiei FMI, este că tranşa a treia din împrumut, în valoare de 1,5 miliarde de Euro, destinată derogatoriu şi acoperirii unei părţi a deficitului bugetar, inclusiv partea privind plata salariilor şi pensiilor, va fi eliberată numai dacă vor fi îndeplinute, până la jumătatea lunii decembrie, trei condiţii esenţiale, negociate cu guvernul PDL-PSD şi incluse în acordul de împrumut votat de parlament. Este vorba despre:

1. un proiect de buget pentru 2010 care să aibă deficit de 5,9 %;
2. adoptarea legii pensiilor;
3. adoptarea legii responsabilităţii fiscale;
4. adoptarea legii unice a salarizării

Dacă aceste condiţii nu vor fi îndeplinite, apare riscul despre care vorbea astăzi Theodor Stolojan: plata parţială a salariilor bugetarilor şi a pensiilor.

Problemele în calea îndeplinirii acestor condiţii sunt mai multe.

Prima este de natură „organizatorică”: actualul guvern, fiind interimar, nu mai poate avea iniţiative legislative, deci nu mai poate elabora şi propune parlamentului un proiect de lege a bugetului pe 2010. Soluţia propusă de Franks era una cam… inaplicabilă, anume ca parlamentul să facă bugetul printr-o iniţiativă legislativă proprie. De aceea, conform declaraţiei lui Geoană, trebuie găsită o soluţie juridică care să dea posibilitatea guvernului de a face totuşi bugetul. Şi această soluţie cred că e imposibilă întrucât chestiunea ţine de constituţie. Vom avea aşadar, probabil, o mică-mare surpriză când guvernul Croitoru va trece bine-mersi în uralele parlamentarilor care tocmai au declarat, cică, necorespunzători 12 ministeriabili.

Celelalte probleme sunt de natură mai ales politică. Viziunile asupra principiilor şi arhitecturii bugetare ale PSD şi PNL sunt total divergente şi chiar ireconciliabile din temelie. De aceea, chiar mă întreb cum va motiva PNL renunţarea la cota unică şi la celelalte măsuri liberale pe care – e drept – Antonescu ne se mai înghesuie să le promoveze ştiind că misiunea lui este doar să facă agitaţie pentru Iliescu în favoarea lui Geoană în schimbul unor sinecuri viitoare.

Legile din pachetul negociat şi cerut acum de FMI sunt acele legi pe care actuala opoziţie, împreună cu sindicatele-marionetă,  le-au obstrucţionat luni de zile. Va fi chiar ridicol dacă îi vom vedea pe parlamentari, cu chiloţii în vine, votând rapid aceste legi pentru care Emil Boc şi Traian Băsescu şi-au asumat carierele politice.

Mircea Geoană a avut un tupeu maxim când a declarat că acum trebuie trecut, cum-necum, un buget pentru a lua ochii şi banii FMI-ului, buget care, dupa 1 ianuarie, va trebui supus unei serioase rectificări. Rectificare bineînţeles în interesul baronilor proprii.

Cert este că Jeffrey Franks a venit să facă ordine în gaşca recalcitrantă a opoziţei, care se bucură de avantajele iresponsabilităţii.

Ce-ar fi fost dacă aveam acum cele 3,5 miliarde de Euro, prăpădite, în câteva luni la sfârşitul lui 2008, pe „consumabile” şi „curente” de guvernul Tăriceanu 2.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Lui Cristian Tudor Popescu îi put picioarele

Lui Cristian Tudor Popescu îi put picioarele.

Dacă admitem adagiul conform căruia peştele de la cap se împute, este clar că în cazul lui C.T. Popescu putoarea i-a ajuns în başcheţi.

Emite miesme  în direct la televizor. Astăzi i le adulmeca, cu stomacul probabil întors pe dos, Melania Medeleanu la „Realitatea TV”. Emil Hurezeanu, aflat şi el la faţa locului, are cu siguranţă o congestie nazală cronică, din moment ce-i suportă proximitatea în mod regulat.

Relaţiile lui C.T. Popescu cu lumea şi viaţa se desfăşoară, aşadar, în registrul olfactivului. El pute lumii, îşi pute sieşi, dar şi lumea îi pute lui.

Ca de fiecare dată când îşi descalţă creierul, din gura sa ies exalaţii fie inepte, fie ticăloase. Astăzi C.T. Popescu (cînd scriu „C.T. Popescu” mereu îmi vine să completez, interogativ, „C.T. Popescu pe tine?”) se ocupa, printre altele, de alianţele politice în actuala structură parlamentară. Desigur, n-a pierdut prilejul de a fi – încă o dată –  şi absurd şi ridicol şi nemernic.

Alianţa de guvernare creată de Traian Băsescu imediat după alegerile parlamentare de anul trecut, cea dintre PD-L şi PSD, întrunind o majoritate parlamentară de 70% i se părea lui C.T. Popescu o „mezalianţă monstruoasă” şi „contra naturii”. Deci îi puţea.

O eventuală alianţă PD-L + UDMR + minorităţi, după 6 decembrie, în cazul unei victorii a actualului preşedinte,  i se pare o „majoritate fragilă”. Deci i-ar puţi.

În schimb, minoritatea PNL care a guvernat dezastruos  România timp de doi ani era OK. Deci nu-i puţea.

De asemenea, o alianţă PSD + PNL + UDMR + minorităţi i se pare lui Popescu o „alianţă strong„. Deci nu i-ar puţi.

Dacă dreapta populară comitea un sacrilegiu alăturând-şi socialiştii într-o perioadă de criză economică, iată că dreapta liberală, tocmai pentru că e liberală, e liberă să frece bombeurile socialismului iliesco-vanghelian, fără să-l oripileze pe Popescu. Mersul piticului pe care îl practică PNL-ul lui Patriciu alături de PSD-ul lui Iliescu nu i se mai pare lui C.T. Popescu nici o incongruenţă ideologic-doctrinară, nici o aberaţie programatică, ci un demn act de voinţă politică, o grandioasă erecţie, exhibată public prin scoaterea din prohab a lui Iohannis. Deşi erecţia s-a muiat şi finalizarea n-a mai avut loc, C.T. Popescu aşteaptă şi acum naşterea, măcar în eprubetă, a unui copil în formă de guvern.

Dintr-o labă tristă nu se naşte nimic, domnule C.T. Popescu.

Doar durerea aceea din poignet care va supără cand vă mânuiţi condeiul.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

MAREA MINCIUNĂ – Geoană şi Antonescu mint!

Valeriu Zgonea, citind rezultatul oficial al votului asupra moţiunii de cenzură:

«Numărul total al deputaţilor şi senatorilor: 471. Numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi: 448. Numărul total de voturi exprimate: 434. Număr total de voturi anulate: 4. Numărul total de voturi valabil exprimate, din care voturi pentru – 254, voturi contra – 176.»

Recapitulez: 14 parlamentari prezenţi NU au votat deloc. Dintr-un total de 471 de parlamentari au votat pentru moţiune 54% (254), iar împotrivă 37% (176). Ce s-a întmplat cu restul de 9%, adică nu mai puţin de 41 de parlamentari?!?

• Mircea Geoană:

«Eu vroiam să fiu sigur că aţi primit nu doar scrisoarea cu propunerea onorabilă (privindu-l pe Klaus Iohannis, pentru funcţia de premier, n.r.), ci şi încunoştiinţarea faptului că există în acest moment în Parlamentul României o majoritate transparentă de peste 65%.»

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

• Crin Antonescu:

«Mă tem că din ceea ce s-a discutat în seara asta, preşedintele României nu doreşte să respecte această majoritate, nu recunoaşte această majoritate deşi ea este realizată în termenii constituţionali, şi insistă să pună pe picior de egalitate cel puţin 65% cu 35% din Parlamentul României.»

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Ambii preşedinţi, ai PSD şi PNL, au declarat solemn, de mai multe ori, că parlamentarii lor care absentează sau care votează împotriva moţiunii vor fi excluşi din partid.

Liberalii pierduseră deja trei parlamentari. Deputaţii Cristian Burlacu şi Cristina Elena Dobre au anunţat, luni, că au demisionat din PNL şi s-au înscris în PDL. Şi tot luni, Tiberiu Prodan a anunţat, în plenul Senatului, că pleacă din PNL şi că va activa ca senator independent în cadrul grupului parlamentar al PD-L.

«Am avut cinci absenţi. (…) Indiferent câţi sunt 6, 5, 7, o să vedem foarte exact şi ceea ce am spus ieri vom face în zilele următoare, cred că în minutele următoare ei deja vor fi excluşi din grup. Iar în zilele următoare vom convoca forurile PNL şi îi vom exclude din partid aşa cum am anunţat», a MINŢIT preşedintele PNL, Crin Antonescu.

Presa consemnează:

«Şapte parlamentari PSD, şase liberali, trei de la UDMR, doi ai PDL, patru de la minorităţi şi un independent au lipsit, marţi, de la votul asupra moţiunii de cenzură, dintre aceştia 19 fiind deputaţi şi 4 senatori.

La votul moţiunii de cenzură de marţi s-au înregistrat 23 de absenţe, dintre care 19 deputaţi şi 4 senatori.

Liberalii care au absentat sunt: Bordeianu Dan (PNL), Dan Păsat (PNL), Rebenciuc Neculai (PNL), Tabugan Ioan (PNL), Ovidius Mărcuţianu (PNL), Cezar Mircea Măgureanu (PNL).»

De la PSD nu se ştiu încă cu exactitate numele celor şapte parlamentari care vor fi excluşi.

În orice caz, o socoteală sumară ne arată că: 4 + 6 + 7 = 17 parlamenatri în minus din rândurile opoziţiei PSD-PC-pnl şi tot atâţia în plus în rândurile PD-L.

Situaţia în Parlamentul României se prezintă, astăzi, astfel:

(Sursa)

În lista grupurilor parlamentare din Senat, trecerea senatorului Tiberiu Prodan la PD-L nu este operată, după cum nu sunt operate nici iminentele excluderi ale „defectorilor” din PSD şi PNL de după moţiune.

Aritmetica indică:

Tot aritmetica arată că, dintre cei 263 de parlamentari PSD-PC-PNL-UDMR care au votat, 10 au votat „împotrivă” sau „nul”. Votul fiind la vedere, vinovaţii ar trebui excluşi şi ei, sau or fi toţi de la UDMR?

Aşa cum, printr-o aproximare mincinoasă, dar avantajoasă, de vreo 5% în plus pentru ei, cei doi lideri, Geoană şi Antonescu mint opinia publică în faţă, la fel ne putem aştepta ca şmecheria cu guvernul lor de tehnocraţi să se transforme într-un executiv de activişti de partid aranjaţi deja cu Iohannis.

Geoană şi Antonescu ori au minţit când au promis că îi vor exclude pe cei care au absentat sau care au votat împotriva moţiunii, ori au minţit când au declarat că majoritatea lor e de 65% .

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Apocalypse now!

Sunt indubitabile câteva fapte:

1. Conducerea PSD s-a situat, încă de la începutul guvernării coaliţiei PD-L + PSD, pe o poziţie de permanentă dinamitare a politicii executivului.
2. Parlamentarii PSD s-au situat, practic, în opoziţie deşi teoretic ar fi trebuit să susţină guvernul.
3. Interesele politice dar mai ales personale ale lui Mircea Geoană, Ion Iliescu, Adrian Năstase au fost mereu contrare acordului semnat cu PD-L.
4. Am avut de-a face cu o IEŞIRE de la guvernare, nu cu o excludere de la guvernare a PSD, fapt certificat de toti analiştii şi consilierii care nu-i dădeau nicio şansă candidatului Geoană din poziţia de co-preşedinte al coaliţiei de guvernare.
5. Se pune la cale o moţiune de cenzură, cu valoare şi consecinţe de trădare naţională, care va arunca România în aer definitiv.

În aceste condiţii astăzi, PSD, prin vocea aceluiaşi Geoană, declară că va susţine moţiunea de cenzură iniţiată de PNL. După declaraţiile deja date, îmi este greu să găsesc un punct şi comun şi univoc al celor două partide în motivarea moţiunii. Liberalii susţineau ideea unui guvern de tehnocraţi, ceea ce este cel puţin o naivitate dacă n-ar fi o ipocrizie. Social-democraţii merg pe ideea nelegitimităţii guvernului Boc II, neputându-se lega de aspectele politice, căci actulaul executiv nu face decât să continue aplicarea unui program de guvernare elaborat, asumat şi în mare măsură aplicat de foştii miniştri PSD cu acordul întregului partid.

A crede că se poate forma rapid un guvern apolitic de tehnocraţi care să şi poată lucra este o nerozie marca Patriciu-Antonescu. N-a putut lucra în condiţii normale un guvern cu o susţinere parlamentară de 70%, aşa că un guvern fără nicio susţinere politică ar fi chiar absurd. De asemenea, orice om nelovit cu leuca în cap îşi dă seama cam cum s-ar desfăşura şi cam cât ar dura negocierile interpartinice privind componenţa unui asemenea guvern. O nebunie!

O eventuală adoptare a moţiunii de cenzură ar doborî guvernul Boc II. Ce se întâmplă mai departe? Există doar două posibilităţi teoretice:

1. Preşedintele Băsescu îl redesemnează pe Emil Boc să formeze un nou guvern (sau desemnează un alt membru PD-L), pe care parlamentul l-ar refuza ş.a.m.d.;
2. Preşedintele Băsescu acceptă ideea unui guvern de tehnocraţi şi desemnează un neutru, urmând discuţii şi certuri nesfârşite.

În ambele situaţii perioada de adevărată NON-GUVERNARE s-ar prelungi până la data alegerilor prezidenţiale.

Adică… TOUCHÉ!

Căci ce vor, de fapt, atât PSD cât şi PNL? Vor, cu preţul aruncării definitive a ţării în haos, să provoace o ADEVĂRATĂ CRIZĂ POLITICĂ. După situaţia anarhică creată de nişte sindicate politizate, iresponsabile şi ipocrite, cei doi lideri, Geoană şi Antonescu, sunt, iată, în stare să sacrifice întreaga ţară, înrăuntăţindu-i poate ireversibil situaţia economică şi financiară, doar pentru a-l pune pe Traian Băsescu într-o situaţie proastă din punct de vedere electoral. APOCALYPSE NOW!

Sindicatele, prin această grevă generală, au demonstrat întregii ţări, dacă mai era nevoie, unde se situează. A cere creşteri salariale într-un moment în care aproape peste tot în lume guvernele au redus salariile bugetarilor, a nu recunoaşte ceea ce au declarat ferm şi clar atât premierul cât şi ministrul de finanţe, ba chiar a reiterat şi ministrul demisionar Marian Sârbu şi anume că veniturile salariale aflate în plată în prezent NU vor scădea odată cu aplicarea legii salarizării unitare este o dovadă clară de rea credinţă.

Duplicitatea politicienilor din opoziţie, care ba cer reducerea cheltuielilor bugetare, ba susţin acţiunile sindicatelor care nu acceptă niciun compromis în acest sens, arată că, pentru ei, mercenari politici, nu contează decât interesele de partid şi, mai presus de orice, înlăturarea lui Traian Băsescu.

Nicioadată nu s-au folosit atâtea invective: de la mineresc-prezidenţialul „dă-l în mă-sa” (adică „dă-l în pizda mă-sii”), la elegantul „codoaşă bătrână”, metaforele lui Dragnea, Vanghelie, Geoană, Hrebenciuc, etc. nu mai ţin cont de nimic.

Disperarea este uriaşă, căci miza este, într-adevăr, uriaşă. La PSD, unde s-a văzut clar că Iliescu a preluat din nou conducerea alături de Vanghelie şi Năstase, miza sunt dosarele revoluţiei şi mineriadelor, dosarele de corupţie şi trafic de influenţă. La PNL, miza este şi una penală dar şi una politică, partidul fiind la un pas de a lua calea PNŢ-CD-ului. E vorba de PUŞCĂRIE! De puşcărie pe viaţă pentru unii. E vorba poate de miliarde de euro… De pierdut sau de prădat în continuare.

Electoratul are de ales, de fapt, între două persoane: Traian Băsescu şi Ion Iliescu, fiecare cu tot ceea ce ştim că reprezintă. A crede că Oprescu sau Antonescu n-ar cădea instantaneu în buzunarul PSD este o naivitate.

Avem, de o parte, pe acel Traian Băsesscu cu relele şi bunele lui şi, pe de altă parte, coaliţia celor pe care îi „deranjează” formată din personaje arhetipale:

1. Ion Iliescu
2. Adrian Năstase
3. Marian Vanghelie
4. Dan Voiculescu
5. Corneliu Vadim Tudor
6. Dinu Patriciu
7. Sorin Ovidiu Vântu
8. Sorin Roşca Stănescu

Aceştia sunt adevăraţii contracandidaţi cartelizaţi ai lui Traian Băsescu. Titularii cu şanse (Oprescu, Geoană, Antonescu)  înscrişi pe listele electorale nu sunt, în modul cel mai evident cu putinţă, decât nişte marionete ale celor enumeraţi mai sus. Iar ceilalţi actori din această piesă formează doar gaşca.

Adevăraţii cavaleri ai acestei apocalipse (pro)vin din gheena comunisto-securistă şi preluarea acum din nou a stindardului de către Ion Iliescu nu este deloc întâmplătoare.

El este cel care a condus şi girat, incontinuu, între decembrie 1989 şi decembrie 2004 RESTAURAŢIA postrevoluţionară cu faţă umană. El este cel către care converg şi Oprescu şi Geoană şi Patriciu-Antonescu şi Năstase şi ceilalţi. Traian Băsescu a avut curajul să se contrapună „lumii” iliesciene. Scoaterea la iveală a celebrului bileţel roz a reprezentat scânteia REVOLUŢIEI lui Băsescu. Elena Udrea, cea care a fost instrumentul declanşator al „ereziei”, plăteşte acum, aproape zilnic, curajul avut atunci.

Avem în faţă o scenă politică de esenţă aproape antichristică. Trăim într-o societate răsturnată în care în cer se află iadul din care Traian Băsescu trebuie alungat precum un Antilucifer. De cinci ani de zile, de la momentul „păcatului iniţial”, cel al devoalării şi respingerii metodelor instaurate în sistemul Iliescu, tolerate şi perpetuate şi de către regimul Constantinescu, Băsescu a fost în permanenţă demonizat, mereu şi mereu pentru cauze şi în situaţii care, în alte cazuri, rămâneau complet ignorate. Este, ca într-o oglindă, cazul abuzurilor la care este supusă şi Elena Udrea pentru nişte „vini” imaginare, în timp ce situaţii cu adevărat grave – ca afacerea „Sterling”, de pildă – sunt trecute sub tăcere. Băsescu este astăzi acuzat de „gregaritate” şi de „tendinţe dictatoriale” de către un personaj care a chemat minerii pentru a bate, a maltrata şi chiar a ucide români care i se opuneau, care a provocat un adevarăt exod de intelectuali în 1990-1991, care a blocat România timp de zece ani din mersul ei firesc către occident, care a instaurat unul dintre cele mai corupte şi mai retrograde sisteme din Europa şi un regim politic între 2000 şi 2004 recunoscut unanim pe plan internaţional ca fiind corupt şi de sorginte comunistă. Acel regim, acel PSD, în ciuda tentativelor mai mult sau mai puţin mimate, nu s-a reformat. Acum chiar a renunţat la orice mască.

Astăzi, sinistrei figuri a lui Ion Iliescu i se alătură, fără scrupule sau remuşcări, liberalii în frunte cu Crin Antonescu, care nu vor cu niciun chip să recunoască că pervertesc, cu bună ştiinţă, ideea de liberalism în România, numele şi istoria Partidului Naţional Liberal de dragul intereselor judiciare şi pecuniare ale celui care stipendiază – şi nu de ieri de azi – atât PNL-ul cât şi PSD-ul.

Astăzi, pe cine vedem alături de acelaşi Ion Iliescu? Îl vedem pe Petre Roman, sclerozat politic (şi poate că nu numai) şi ajuns… liberal (!), după ce sub guvernarea şi oblăduirea lui sediul PNL a fost devastat. Un Petre Roman neiertător cu Băsescu, care i-a luat locul la conducerea PD în mod democratic, după un eşec lamentabil. Petre Roman total amnezic când e vorba despre răsturnarea lui de la putere prin lovitură de stat minerească soldată cu alţi morţi şi răniţi de către acelaşi Iliescu. Tot alături de Iliescu apare şi Constantinescu, schimonosit de invidie şi de nimicnicie, în stare de orice compromis, chiar şi cu Voiculescu, cu Roşca Stănescu sau cu alţi dovediţi de către CNSAS.

Poporul român, cu bugetari hăbăuci sau conştienţi, cu intelectuali şi manageri, cu specialişti, cu muncitori şi ţărani, cu şomerii lui, cu întreprinzătorii care trag de 20 de ani ţara în ciuda edecului care ar ţine-o în loc, trebuie să înţeleagă că, până ce Autorul Suprem va introduce în povestea devenirii noastre un Făt-Frumos mesianic, va trebui să ne descurcăm cu Băse al nostru.

Cine poate dovedi că oricare dintre oponenţii cu şanse de a ajunge în turul al doilea cu Traian Băsescu este de capul lui şi nu este, direct sau indirect, maneta prin care grupul pesedist al lui Iliescu şi Vanghelie va pune mâna discreţionar pe putere?

Băsescu este singur. S-a văzut că aşa zisa lui camarilă – grupul de la „Golden Blitz”, grupul „asfaltatorilor” – s-a mutat cu arme, bagaje, şpăgi şi contracte în curtea lui Orban în clipa în care liberalii au rămas singuri la guvernare. În timp ce baronii PSD sunt legaţi ombilical de structurile lor de partid. Iar „baronii” PD-L nu există pe lângă ei.

• Crin Antonescu – o nadă-fantoşă, o carte moartă destinată celor cu vederi de dreapta şi nazuri intelectualiste;

• Mircea Geoana – decarul oficial al chintei;

• Sorin Oprescu – asul din mânecă destinat celuilalt capăt al chintei la care joacă Iliescu.

Orice alte consideraţii politice, ideologice, morale sau de altă natură nu mai sunt operante. Televiziunile nici nu mai contează.

Aşadar Băsescu sau Iliescu…

Noi sau ei!?!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

____________________________________________

P.S. – Vezi şi articolul Geoană + Antonescu = Oprescu ?