„Reforma” în PDL vine de la Lubianka

Acest articol este un articol „de dreapta”. De ce? Pentru că se adresează unor oameni informați, cu capacitate de analiză și de sinteză, cu discernământ, capabili să iasă din șabloane, idei preconcepute și lozinci și, nu în ultimul rând, inteligenți.

Făcând un excurs „istoric”, vom remarca și reține o dată extrem de importantă prin implicațiile ei: data de 13 septembrie 2011.

Este o dată de referință, de la care, dacă avem memorie bună, ne vom aminti că s-au acutizat atacurile, pe toate planurile, la P.D.L. Aceste atacuri nu au nicio legătură reală cu măsurile de austeritate ale guvernului Boc, invocate ca pretext, ci ele au fost concentrate, concertate și planificate în mod riguros și minuțios, conform unui plan sofisticat, extrem de inteligent, mult mai inteligent și mai… profesionist decât sunt în stare să conceapă orice Iliescu, Năsatse, Voiculescu, Hrebenciuc, Ponta sau Antonescu la un loc. Este un plan de „război psihologic” în care au fost atrase și manipulate magistral două forțe, aparent antagonice: poporul, opinia publică – pe de o parte – și intelectualitatea, societatea civilă – pe de altă parte -.

Așadar, împotriva P.D.L. au fost asmuțiți ambii factori: și prostimea și elitele.

Să vedem când am mai avut o situație similară și un plan identic. Planul de care vorbim este surprinzător de vechi. El a fost conceput cu peste 50 de ani în urmă într-o sinistră clădire, de tristă amintire dar și de trist prezent, dintr-o piața moscovită: Piața Lubianka. Avea un unic scop subversiv și propagandistic. Acela de a submina puterea și influența Statelor Unite ale Americii în lume și, colateral, ale „lumii libere” în războiul rece care abia începuse.

E momentul să ne amintim că data de 13 septembrie 2011 este data la care România și S.U.A. au semnat „Acordul privind amplasarea unor elemente ale scutului antirachetă în România”. Coincidență? Nicidecum. A fost momentul „picătură care umple paharul” din care guvernarea din România nu mai putea fi tolerată de Moscova. Odată cu momentul descoperirii rezervelor de gaze de șist, a celor de hidrocarburi din subsolul platoului continental și a aurului de la Roșia Montană (ați văzut că furibundele campanii „ecologice” au încetat ca prin minune odată cu preluarea puterii de către U.S.L.).

În anii ’60, U.R.S.S., prin Primul Directorat al K.G.B., a început manipularea opiniei publice și a intelectulailor din S.U.A. și din Europa Occidentală. Ca și astăzi în România, agenturile comuniste sovietice au infiltrat și au inoculat în conștiința colectivă țintă – oameni cu o oarecare deschidere intelectuală – idei generoase, aparent mărețe și absolut de îmbrățișat: lupta pentru pace, oroarea de război și de atrocități, libertatea, iubirea aproapelui, dezarmarea, dreptatea socială, pericolul nuclear, naționalismul, repulsia față de acțiunile clandestine ale C.I.A. etc. Cei de o anumită vârstă își vor aminti marile manifestații populare împotriva înarmării nucleare a Pentagonului și a N.A.T.O. (mai ales cu arme superioare celor sovietice, rachetele de croazieră Pershing), împotriva războiului din Vietnam, împotriva C.I.A., împotriva establishment-ului capitalist în general. Cei mai tineri își vor aminti, poate, doar scena din filmul „Forrest Gump”. Atunci, în anii ’60-’70, K.G.B.-ul a confiscat practic o mare parte a mișcării hippy, a „dictat” în Imagine și în multe din piesele lui Bob Dylan, Joan Baez sau Leonard Cohen, a „regizat” filmele anti-C.I.A. ale lui Costa Gavras. Era vremea în care studențimea occidentală se revolta violent și umbla cu efigia criminalului Che Guevara pe piept. Efectele au fost dezastruoase în lagărul socialist, unde dictaturile comuniste primeau material de propagandă de dat zilnic la „Telejurnale”.

Atunci, ca și astăzi în România, existau talibani ai luptei pentru pace și fundamentaliști ai „principiilor democratice sovietice” pe care Doamne ferește să-i fi contrazis, că te luau la goană ca și astăzi unele bloguri.

Astăzi se știe cu precizie că K.G.B.-ul este cel care a orchestrat, organizat și subvenționat financiar, prin telecomenzi și pe căi extrem de sofisticate și de perverse toate aceste mișcări și luări de poziție. În S.U.A., în Europa Occidentală și în Japonia, propaganda manipulată de la Moscova, prin intermediul organizațiilor pacifiste, al partidelor comuniste locale, dar și prin acțiunile și poziționările militante iresponsabile și tembele ale multor intelectuali de marcă, a provocat un antiamericanism și un anticapitalism acerb, exprimat prin „Yankees go home”, prin dezafectarea multor baze militare americane, prin demoralizarea trupelor din Indochina și printr-o cauționare doctrinară a comunismului bolșevic.

Nimeni astăzi nu trebuie să uite că atunci, ca și astăzi, opinia publică, organizații civice și o parte importantă a intelectualității au luptat, inconștient și iresponsabil, și tot în numele unor principii,  pentru subminarea democrației occidentale și pentru interesele hegemonice ale U.R.S.S. și ale comunismului în lume.

Revenind la situația din România și la P.D.L., îmi este imposibil să nu fac analogii inevitabile. În numele unor „principii” frumoase, se lovește consecvent și stupid în P.D.L., căruia deși P.P.E.-ul nu-i reproșează nimic, propriii săi membri de frunte îi reproșează vrute și nevrute, dar este lăsat U.S.L.-ul să câștige alegerile cu 70%!

Planul tip K.G.B. a început treptat. Mai întâi s-a explicat, în toată mass media, că aceia care fuseseră foarte buni în 2004 și 2008 și 2009 au devenit, brusc, niște ticăloși corupți sau răuvoitori sau rămași feseniști de stânga (tripleta BVB, Băsescu că s-a luat de rege sau de Arafat, Boc, Udrea, șefii filialelor locale etc.). Apoi că P.D.L. nu se deosebește cu nimic de U.S.L. (în ciuda tuturor evidențelor contrare), ceea ce a indus neparticiparea masivă la vot. Nu voi insista, pentru că mișcările și „temele” se știu, la fel cum se știu și efectele.

Este imposibil de admis că cineva cu creier și responsabil, foarte supărat pe oameni ca Vasile Blaga, preferă o viață controlată, deocamdată doar legislativ și executiv, de o majoritate zdrobitoare formată din mafioți, corupți, corupători, turnători, securiști, plagiatori, mincinoși, condamnați penal, comuniști, ultra naționaliști, derbedei, nebuni, analafabeți, cocalari, mâncători de rahat, lingăi, paiațe, curve, incapabili, incompetenți, tâmpiți etc. care trag țara spre est, îndepărtând-o tot mai fățiș de vest și de la parcursul ei euro-atlantic.

Pattern-urile planurilor de atac sunt izbitor de identice. Astă vară, electoratul bucureștean de dreapta a fost „spart” prin plasarea în competiția electorală a lui Nicușor Dan, care „a luat” din voturile lui Silviu Prigoană, favorizându-l nu numasi pe Sorin Oprescu, ci indirect și pe candudații de la sectoare ai U.S.L.

Astăzi, e rândul „reformiștilor” să intre în scenă – deus ex machina –  la fel de intempestiv, în lupta dintre vechi și nou în P.D.L., slăbind aripa nouă, reprezentată de Elena Udrea și favorizând evident aripa veche, reprezentată de Vasile Blaga. Șansele de izbândă ale „reformiștilor” în cadrul Convenției Naționale a P.D.L. din 23 martie, știe oricine, sunt absolut nule, dar candidatura Monicăi Macovei le diminuează pe cele ale Elenei Udrea. Lovitura are dublu efect. O elimină pe jenanta Udrea, dar îl lovesc și pe Traian Băsescu, a cărui favorită este.

Candidatura doamnei Monica Macovei la președinția P.D.L. face parte din același vechi plan făurit la Lubianka și reactivat astăzi, desigur fără ca doamna Macovei să fie conștirentă de acest lucru. S-a mizat doar pe orgoliul și încăpățânarea câtorva persoane – care au și un interes destul de meschin: pretextul de a pleca din P.D.L. fără a fi considerate „traseiste”, pentru a-și asigura prezența la europarlamentarele viitoare pe alte liste – și pe priza oarbă de care se bucură „principiile” în rândul unor categorii sociale cu discernământ labil, dar cu pretenții intelectuale mari. Cei care manevrează și trag sforile în acest caz mizează pe eșecul „reformiștilor”, dar mai ales pe… victoria lui Vasile Blaga. Victorie care va permite celor puși să îngroape P.D.L.-ul să spună apoi: „Iată, P.D.L. este nereformabil! P.D.L. este infrecventabil! P.D.L. este compromis! Jos P.D.L.!”.

Motivul acestei ultime lovituri este unul simplu: orice urmă de opoziție susceptibilă de a demasca complicitatea puterii actuale cu interese străine trebuie eliminată. Traian Băsescu nu mai contează. Va dispărea în mai puțin de doi ani, sau va fi singur singurel. Planul Moscovei, relevat fără mască prin intervențiile de astă vară ale postului de radio „Vocea Rusiei”, a suferit doar pierderea, temporară, a unei bătălii, prin eșecul demiterii lui Traian Băsescu. Victoria finală va surveni numai odată cu demantelarea P.D.L.

De fapt, exact același tip de acțiuni se pot vedea și în sânul P.N.L. Opoziția pro-europeană la actuala conducere anti-europeană din P.N.L. este pe cale să fie anihilată. Forța Civică și Noua Republică, împreună cu liderii lor, au fost distruse din fașă. Dacă suntem atenți, constatăm că de aceleași „forțe” care combat frenetic P.D.L.-ul de vreun an încoace: bloggeri, jurnaliști, moderatori, comentatori, lideri de opinie, analiști. Nu vede nimeni aceste „corelări”?

Argumentele „reformiștilor” sunt deseori ridicole: electoratul de dreapta preferă oameni „curați”, iar „maculata” Elena Udrea ia, la vot uninominal, la Roman(!), mai multe voturi (12.014 voturi, reprezentand 42,5% ) decât, de pildă, imaculatul Adrian Papahagi la Cluj(!) (7.572 de voturi, reprezentând 27%). Elena Udrea este combătută feroce ca fiind compromisă din cauza „percepției negative”, uitând că Teodor Baconschi a fost demis din funcția de Ministru de Externe tocmai pe motiv de… percepție populară negativă. Monica Macovei uită lăturile mincinoase cu care a fost ea însăși împroșcată nu demult și nu mai face diferența între tocurile lui Udrea și votcile ei la Vama Veche, sau între fondurile manevrate de Udrea și mandatele de arestare în alb manevrate de ea. „Dovezile” privindu-le pe cele două doamne sunt la fel de inexistente sau de mincinoase, bazându-se pe exact același tip de zvonistică mizerabilă și de colportări jegoase.

Scopul final este „belarusarea” României. Două partide, pentru menținerea unei aparențe democratice: P.N.L.-ul găștii lui Antonescu, zis „de dreapta” și P.S.D.-ul găștii lui Ponta, zis „de stânga”. Ambele manipulate de la est, de foarte la est.

Să nu neglijăm și să nu uităm disperările insistente și abia mascate ale ambasadorului S.U.A., ale oficialilor guvernamentali americani și ale celor europeni de centru-dreapta, ale organismelor financiare internaționale și ale presei străine privind „reorientarea” României și pericolele geostrategice care o pândesc. Toate acestea sunt o dovadă că planul există.

Asta e!

A bon entendeur salut!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013

„Nicușor Dan”-ii din PDL

Din păcate, din ambiția meschină de a se menține cât de cât în atenția publică, măcar până la europarlamentare, „reformiștii” din PDL recurg la tot felul de artificii absurde și ridicole. Poate și mai rău…

Azi au venit cu propunerea – plagiată după Elena Udrea – ca la Convenția PDL din 23 martie să participe… 10.000 de delegați. Evident, ei tot nu ar strânge mai mult de vreo 7 voturi, dar se află-n treabă pentru a fi dați la televizor. Fudulia, exprimată langa la adresa PDL, de tipul „ori numai noi, ori la gunoi” este demnă de capul lui Crin Antonescu. Obtuzitatea, aroganța și încrâncenarea cu care acești „reformiști” nu se văd decât pe ei și refuză orice formă de alianță, sau măcar de colegialitate cu aripa într-adevăr reformistă și de dreapta din PDL, demonstrează autism și fanatism politic.

La următoarea Convenție vor cere, probabil, 20.000 de delegați și apoi 40.000. Să nu uităm că la precedenta Convenție, din 2012, au fost vreo 1.225 de delegați. Acum sdunt 5.000… Iar la Convenția Partidului Republican din S.U.A. din 2012 au fost 2.286 de participanți. Iar Cr. Preda vorbește despre Coreea de Nord, când el însuși visează congrese „de masă” pe stadioane.

Măcar Elena Udrea are un interes electoral pragmatic și legitim să ceară un număr mai mare de delegați, dar ăștia ce speră?

Un alt tupeu mi s-a părut și cererea amânării congresului pentru un motiv „căcăristic”, adică pentru trezire tardivă din somn. Nu înțeleg de ce trebuie amânată Convenția PDL (care până azi era extrem de urgentă, nu-i așa?), pentru unii care abia acum s-au trezit că vor să candideze și ei și n-au timp să facă destulă panaramă pe bloguri și la tv.

Nu știm care e intenția reală a „reformiștilor”, dar efectul cert al unei eventuale moțiuni (candidaturi) de ultimă oră a unuia dintre ei este „efectul Nicușor Dan”, adică sabotarea candidaturii Elenei Udrea – fie și numai cu 7 voturi furate – în favoarea lui Vasile Blaga. O stupiditate, sau un plan? Cred că mai degrabă un plan. Un PDL condus în continuare de Vasile Blaga ar putea rămâne un cal de bătaie și un subiect inepuizabil de propagandă pentru „reformiști”, pe când un PDL condus și reformat de Elena Udrea le-ar lua jucăria și i-ar situa pe „reformiști” într-o paranteză soră cu uitarea. Și cu nerealegerea în Parlamentul European.

Toată lumea știa că această Convenție va avea loc pe 23 martie. Blaga și Udrea au putut să-și anunțe candidaturile, „reformiștii” nu. Și e și normal. Blaga și Udrea activează în interiorul partidului, nu numai pe Facebook. Iar Udrea a avut curajul să-și asume riscul.

Cristian Preda a avut, până acum, doar „curajul” de a candida pe listele PDL la europarlamentare și de a candida ca vicepreședinte al unicului candidat la președinția partidului, Vasile Blaga, vara trecută. Mare caracter!

Astăzi, dânsul iar n-a avut curajul să-și anunțe candidatura, deschis, în cadrul CNC, urmând – conform zvonurilor – s-o anunțe pe cale… mediatică, adică tot pentru reclamă.

Cred, din nou, că această cramponare a „reformiștilor” de partidul „mort”, „nord-coreean”, „fesenist” etc. este absolut penibilă și… PARAZITARĂ.

***

© Alexandru Dan Mitache

Elena Udrea – Scurt preview al moțiunii cu care voi candida la Convenția Națională a P.D.L.

«Constat ca, in mass media, au aparut fragmente din motiunea pe care ma pregatesc sa o lansez dupa Consiliul National de Coordonare de la finalul acestei saptamani. Sunt fie fragmente preluate cu trimitere la motiune, fie idei intregi lansate in nume propriu, fara nicio citare.

Si aceasta dupa ce, in urma cu o saptamana am trimis, cu buna-credinta, mai multor colegi de partid varianta preliminara a motiunii, pentru a primi opiniile lor. Pentru ca vad ca place multora, voi enunta inca de pe acum cateva dintre principalele idei ale acesteia, inainte de CNC si inainte de lansare. Fac asta si pentru ca nici nu vreau sa spuna cineva ca mi-am plagiat propria viziune, dupa ce o voi fi lansat-o.

Punctez inca de la inceput faptul ca, in redactarea acestei motiuni, am pornit de la doua premise majore: ca PDL nu mai are un lider asa cum l-a avut pe Traian Basescu si ca PDL trebuie sa recupereze electoratul care l-a votat pe Presedinte in 2000, 2004, 2007 si 2009. De aici, am definit doua concepte: nevoia partidului de a intra in „epoca post-Traian Basescu” si nevoia partidului de a castiga electoratul de 30-40 de ani.

Epoca post-Basescu se traduce prin nevoia PDL de a sta singur pe picioarele sale si de a castiga viitoarele alegeri fara sa mai aiba o locomotiva electorala veritabila. Epoca post-Basescu inseamna un partid puternic prin structuri, prin echipa de conducere, cu o viziune asupra dezvoltarii Romaniei. Descriu un partid capabil sa recastige increderea electoratului si sa genereze un drum inainte pentru intreaga tara

Electoratul de 40 de ani inseamna generatia de romani care la Revolutie erau tineri si s-au maturizat intr-o tara libera. O generatie care in mod natural s-a considerat de centru-dreapta, pentru ca a respins statul-tatuc al lui Ion Iliescu si al PSD si a vrut sa reuseasca prin propriile forte. Aceasta generatie a creat prima economie europeana a Romaniei si prima clasa de mijloc.

Pentru ca nu vreau sa va rapesc posibilitatea de a descoperi ideile din motiune, va invit sa cititi mai jos un scurt preview al viziunii mele pentru PDL si pentru evolutia pe mai departe a Romaniei.

Motiunea are ca punct de plecare o constatare simpla: ca Partidul Democrat Liberal se afla la finalul unui drum si la finalul unui ciclu politic si are nevoie de innoire. A fost un drum inceput de Traian Basescu si care ne-a adus cele mai importante succese electorale. Acum, partidul se afla in fata unui test major: al schimbarii. Romania din 2013 este  mult diferita fata de Romania din 2000 si 2004, iar romanii au cerut PDL sa se schimbe.

In ultimele luni am amanat aceasta schimbare si innoire de care partidul are nevoie. Partidul s-a baricadat in interior si s-a izolat. PDL a pierdut 1 milion de voturi de la locale la parlamentare pentru ca nu am inteles cat de important este sa aratam ca partidul se reincarca cu energie, ca aduce oameni noi si ca propune idei noi.

Romania priveste acum in fata si PDL trebuie sa aiba curajul sa faca acelasi lucru. Romania se schimba economic si social, Romania se schimba din punct de vedere politic si administrativ: urmeaza sa fie adoptata o noua Constitutie si realizata o noua organizare administrativa. Din pacate, partidul nu comunica pe aceste teme majore si, la fel de important, nu isi pune problema schimbarilor pe care trebuie sa le faca pentru a fi competitiv in noua realitate.

Obiectivul candidaturii mele si ceea ce trasez in aceasta motiune este un plan de innoire pentru Partid Democrat Liberal. Imi propun ca impreuna cu o echipa de lideri puternica si energica  sa recastigam statutul de partid cu cel mai multi votanti din Romania, partidul care isi asuma guvernarea si conduce tara.

Intrebarea esentiala la care trebuie sa raspundem este cum ii poate convinge Noul Partid Democrat din nou pe romani, cum poate recastiga voturile celor care au sustinut acest partid? Raspunsul pe care l-am dat in aceasta motiune este: printr-un proiect politic care da viitor Noului PDL si reaseaza acest partid in dialog cu societatea romaneasca, plecand de la nevoile si asteptarile romanilor pentru viitorul lor. PDL are nevoie sa isi deschida un nou drum si sa inceapa o epoca post-Basescu. De noi depinde acum viitorul PDL si noi avem responsabilitatea sa schimbam partidul pentru a raspunde la solicitarile romanilor. Partidul incepe o noua etapa, dupa etapa in care Traian Basescu a fost liderul de forta al partidului, iar pentru acest nou inceput avem nevoie de energie si un suflu nou, de lideri noi la conducerea partidului si de idei noi.

Viitorul PDL depinde de masura in care ii vom convinge pe romani ca am inteles semnalul de innoire pe care ni l-au dat prin votul lor. Viitorul PDL vine din convingerea romanilor ca avem un proiect pentru o noua Romanie. Drumul inainte al Noului PDL depinde de raspunsul la dorinta romanilor de a vedea o noua generatie politica; depinde de raspunsul la solicitarea lor de a trai real intr-o Romanie europeana, ca cetatenii europeni intr-un stat modern, cu o economie puternica care produce oportunitati si bunastare; depinde de raspunsul la solicitarile acestui segment de electorat de 30, 40 de ani care  acum tine Romania pe umeri, care a fost alaturi de noi si care asteapta de la noi un semnal real ca suntem deschisi sa ne asumam alaturi de ei un drum inainte.

In motiune dezvolt o serie de idei si raspunsuri care sunt borne pe acest drum:

Necesitatea de a adopta o politica a pragmatismului, tinand cont si de faptul ca generatia celor de 30, 40 de ani este o generatie pragmatica. Asta inseamna o politica care intelege sa sprijine proiecte nationale necesare pentru Romania si o politica care nu acapareaza  viata publica.

Urgenta de a uni fortele de centru-dreapta sub umbrela Noului Partid Democrat Liberal, de a renunta la experimentele unor aliante gresit calculate. Este si asta o dovada de pragmatism, de care toate partidele de centru-dreapta sper sa dea dovada.

Deschiderea NouluiPDL catre centru, adica spre o conceptie de stat ca furnizor de oportunitati, dar care este atent si la necesitatile sociale. Avem nevoie de un stat care sa incurajeze competitia si performanta, dar in acelasi timp si de un stat care intelege importanta comunitatilor locale, ca agenti de pace sociala si echilibru. Motoarele sociale sunt initiativa individuala si comunitarismul. Din acest punct de vedere, valorile PDL sunt valorile crestin-democrate: demnitatea, solidaritatea si subsidiaritatea.

Intelegerea momentului in care se afla societatea romaneasca care se desparte de Brucan si este la momentul reasezarii. Societatea pare ca nu mai are rabdare cu oamenii politici; este randul oamenilor politici sa tina pasul cu solicitarile si schimbarile pe care le propun romanii.

De aceea, dezvolt un program pentru schimbarea si innoirea PDL. Vreau ca partidul sa iasa din birouri si sa revina din nou in strada, printre oameni. Sa le vorbeasca, sa le asculte problemele si sa gaseasca solutii. E mai important ca niciodata ca PDL sa faca politica printre oameni, nu inchisi in sediul din Modrogan.

Propun o alta o alta structura de conducere: mai simpla, mai flexibila si mai adaptata obiectivului de energizare a partidului.

Mai simpla – inseamna sa nu mai avem suprapuneri de functii, functii care sunt doar cu numele, dar nu au atributii si responsabilitati clare. De aceea, propun eliminarea functiilor de prim-vicepresedinte din structura de conducere, pastrarea secretarului general, un numar de 8 vicepresedinti regionali, 8 vicepresedinti politici si 8 secretari executivi.

Mai flexibila – inseamna ca partidul sa raspunda rapid la presiunile venite din zona puterii sau la semnalele din filiale. Asta inseamna oameni noi in conducere, oameni energici si ambitiosi care vor sa-si construiasca o cariera politica la varf si un viitor pentru partid. Trebuie actualizat modul in care promovam oamenii in partid si implicam baza partidului.  Nu ma refer aici la principii teoretice, ci la un adevar simplu: promovarea oamenilor ambitiosi si priceputi energizeaza partidul.

Tocmai de aceea schimbarea inseamna sa aducem in fata partidului oamenii care vor sa se bata cu puterea. Oameni care sunt ambitiosi, care vor mai mult in politica si care vor sa demonstreze ca pot sa faca diferenta. Oameni care vor sa se bata pentru ca vor sa isi construiasca un viitor in politica, pentru ca asta e viata lor. O conducere flexibila inseamna si sa ascultam mai des filialele si sa le implicam in procesul de decizie. Daca trebuie sa organizam saptamanal Colegiul Director, atunci il vom organiza saptamanal. Trebuie schimbata structura greoaie de acum, in care toata lumea pare reprezentata, dar majoritatea filialelor nu au un cuvant de spus in decizii presante si importante.

Mai adaptata obiectivului de energizare a partidului – inseamna sa avem functii in partid care sa inlesneasca comunicare centru-filiale. De aceea, propun sa avem 8 vicepresedinti regionali. Acestia vor urmari adaptarea partidului la noile realitati politico-administrative si vor avea un rol decisiv in revitalizarea si dinamizarea relatiei centru-filiale.

Dupa ce vom arata romanilor un PDL schimbat, cu oameni si idei noi, vom avea din nou atentia lor pentru a le propune o viziune pentru o noua Romanie. In ultima parte a motiunii, dezvolt o serie de principii si zone de actiune, de unde partidul poate veni cu idei si politici noi pentru electorat.

Prezint proiectul unei economii nationale puternice. O noua viziune economica are in vedere transformarea statului dintr-o povara, intr-un partener pentru oamenii care imping Romania inainte, prin 1. reducerea fiscalitatii si a birocratiei, 2. irigarea economiei reale cu fonduri europene si 3. reindustrializarea si reagriculturalizarea Romaniei. O astfel de viziune dezvolta elementul economic national si vizeaza reindustrializarea si reagriculturalizarea ca piloni ai dezvoltarii economice si ideea statului arbitru in economie –  statul care se retrage din economie ca jucator si vizeaza impulsionarea crearii unei clasei mijlocii si in mediul rural, respectiv impulsionarea liberei initiative.

In acelasi timp, prezint o noua viziune pentru societatea romaneasca care merge mana in mana cu viziunea economica. Nu poate exista economie puternica fara o perspectiva sociala  care sa puna accent pe 1. comunitarism si pe incurajarea initiativei individuale si care 2. vede un motor social in tineri si femei. Comunitatea locala este mai importanta decat statul; astfel, nu irosim resurse intr-un aparat de stat birocratic si greoi la nivel national, dam banii comunitatilor locale. Ajutorul social comunitar este important – preotul, invatatorul pot mobiliza comunitatea pentru ajutor pentru orice caz vulnerabil social (mama singura, copil, batran sau somer),  mai bine decat o poate face statul.

Romania inchide in 2014 un ciclu politic de 10 ani, inchide o etapa in care Partidul Democrat Liberal a fost motorul politic major al unor transformari care au schimbat tara: de la gestionarea etapei de final de tranzitie spre democratie si spre economia de piata, la integrarea in Uniunea Europeana, trecand apoi tara peste o grava criza economica care a afectat masiv societatea romaneasca, pana la inceputul revenirii si echilibrului economic, pe care tot acest partid a reusit sa-l readuca.

In acesti 10 ani de zile societatea romaneasca s-a schimbat major, iar intrebarea la care vreau sa dam raspuns este: poate Partidul Democrat Liberal sa sustina, poate sa puna in dezbaterea societatii romanesti idei noi care deschid si sustin un nou ciclu politic, pentru urmatorii 10 ani?

Noul PDL are toate resursele pentru a realiza acest obiectiv si motiunea dezvolta un plan in acest sens, un proiect prin care  partidul se reconecteaza cu romanii de pe o baza noua de dialog, pentru ca impreuna cu ei si pornind de la ceea ce romanii asteapta, sa realizeze un proiect pentru o noua Romanie.»

Sursa: Elena Udrea blog

Traian Băsescu nu pleacă pe mare

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013

Cum se pișă Elena Udrea…

Ceea ce mi-a fost dat să aud ieri, ca aberații monstruoase, mai rar.

Bon, poți avea manii… să-ți rozi unghiile, să te scobești în nas, să-ți sugi măselele, s-o urăști pe Udrea… E de înțeles. E greu să-ți accepți fleoșcăielile trupești, vergeturile sau celulita, relațiile sexuale la F.F., chelia, burta, puținătatea superioară, micimea inferioară, hainele de la „Europa”, „Bucur Obor” sau de la „S.H.”, pantofii din PVC cu tocuri scâlciate, ciorba de ștevie și copilul nebacalaureat rămas rapper printre blocuri. Pentru toate astea trebuie să găsești un VINOVAT, e clar. Dar și mai bine… o VINOVATĂ.

E vorba, însă, despre felul în care ești în stare să-l / s-o identifici. Ipocrizia nu e un semn de șmecherie, ci de prostie, ca orice minciună.

Explic.

Așadar ieri, coruri întregi de analiști, jurnaliști și alți dăștepți ai neamului au explicat din toate pozițiile că PDL a pierdut alegerile „din cauza la” Udrea, Blaga, Anastase, Ardelean, Prigoană, Boc etc. Adică din „din cauza la” persoanele compromise, corupte, antipatice, decăzute etc. Recunoașteți, da? Booon!

Las la o parte lumpenelectoratul PSD, căruia nici Dumnezeu n-are ce-i cere, dar mă refer la electoratul P„NL”, ăla elevatul, cu papion, monarhie și liceul terminat, care graseiază și când zice „am decât”…

Ce-a votat, frate/soro, electoratul ăsta „cu vederi leberale”, pe care peneliștii îl acuză pe nedrept de vederi de dreapta, când ei „servesc decât” telenovele și meciurile Stelei? Păi „civilizații” ăștia l-au votat cu entuziasm pe Mazăre la Constanța, pe Oprișan la Vrancea, pe Olguța la Craiova, pe Robert Negoiță, pe Piedone și pe Vanghelie la București… și tot așa în toată țara: cretini, mafioți, baroni, corupți, penali, susținuți frenetic de penelimea națională.

Are, deci, vreo importanță „fața” candidatului la electorul român, fie el de dreapta, de stânga sau de fițe? Aș! Q.E.D.

Adică „degueulăm” la Udrea dar nu borâm la Piedone și tragem extaziați pe nas parfumul de caniche pitic al lui Nicușor Dan? Constat că mai subzistă tonți și toante care încă râd, după ani de zile, de „succesurile” EBEI. De parcă n-ar fi trecut peste ei toate agramatismele lui Tăriceanu, Geoană, Antonescu, Câmpeanu, Adomniței ș.a.m.d. E același sindrom al prostiei cu țurțuri. Betonate. Precum pânzele de păianjen ale matracucelor revoltate de poșetele și de pantofii lui Udrea.

Aceiași ipocriți proști uită că Traian Băsescu s-a prăbușit în sondaje la nici o lună după anunțarea măsurilor de austeritate și că i s-a strigat „javră ordinară” nu din cauza „tripletei BVB”, a lui Ardelean, Pinalti sau Udrea, ci din cauză că a tăiat privilegii necuvenite, a făcut dreptate salarială și fiscală și a pus oamenii la muncă. Cum să te iei cu atâta osârdie de un ministru și un politician al partidului tău – Udrea – pe care adversarii îl vor desființat? Ce alt instinct poate fi mai puternic decât instinctul de conservare? Vă spun eu: instinctul de oftică!

Ce vorbim despre cauzele „Udrea” sau „Prigoană” când e clar că pentru PDL n-au mai votat niciun bugetar, niciun pensionar, niciun milițian, niciun vechi nomenclaturist, niciun „autor cu drepturi”, niciun turnător, niciun evazionist, niciun pomanagiu, niciun sindicalist, niciun buticar la negru, niciun naționalist fanatic, niciun ecologist tâmp, niciun „revoltat” și niciun „indignat”… Și probabil nicio rudă de-a acestora. Adică mă și mir că mai există în țara asta 15%-20% care trăiesc pe picioarele lor și conform capului lor.

Acum, aceleași largi categorii de ipocriți, de prostovani sau de mânari (gen CTP sau Chirieac, găzduiți amabil și oportun de orientatul Turcescu), dar și mulți particulari turmentați susțin epurarea PDL ca soluție de recâștigare a credibilității. De parcă PSD-ul s-ar fi epurat vreodată și iată că a câștigat tot. Păi cum ar vrea cineva care se pretinde bine intenționat la adresa PDL să funcționeze partidul cu conducerile județene/locale decapitate, BPN-ul demisionat? Cum își imaginează că poate funcționa un partid de dreapta, de exemplu în Moldova, fără Ștefan sau Flutur? Au ei habar că trebuie ținuți în mână mii de primari, de consilieri locali, de activiști? Cine s-o facă? Nicușor Dan? Neamțu? Cristian Preda? Din ce joben ar putea scoate un partid, oricare ar fi acesta, 50 de oameni nou nouți, integri, cultivați, capabili, cu autoritate, măcar pentru un BPN complet reformat? De unde 50.000 de candidați curați ca lacrima Monicăi Macovei la toamnă? Cu ai cui BANI să facă o campanie electorală care să nu fie catalogată drept „noncombat” sau „blat” la parlamentare? Cumva cu sponsorii aceleiași „minuni atomice” Nicușor Dan?

Demantelarea PDL este pedeapsa pentru curajul de a fi încercat reformarea societății. Unei societăți socialiste chiar multilateral dezvoltate. Unei societăți mai rea decât cea grecească, mai lacomă, mai parvenită și mai coruptă de lene și de pomanagism decât cele africane. Nu pot nici acum să-l uit pe Victor Rebengiuc revoltat că i se cere să plătească impozit și taxe pe venit, ca toată lumea. Sau pe alți actori care invocau „arta” pentru a motiva, sanchi, necunoașterea legii fiscale, pe care însă au cunoscut-o foarte bine atunci când a fost vorba despre „jmekeria” cu „drepturile de autor”. Beah!

Avem o societate cu proști și lichele care fac gât la numărătoarea voturilor „de către” Anastase (am pus ghilimele pentru că orice idiot care nu e spălat pe creier de „Antena 3” ar trebui să știe că NU EA, ca președintă a Camerei, numără voturile), dar care nici nu tresaltă când Ponta și Antonescu se prevalează de autoritatea parlamentului pentru a-și promova neconstituționalitățile de gang, după ce tot ei boicotau EXACT ACELAȘI parlament acum 3 luni, din cauză de… nelegitimitate(!)

Adică votul lui Eugen Nicolicea de acum 3 luni era acela al unui traseist trădător, dar voturile de azi ale lui Petru Filip sau ale lui Frunzăverde sunt curata voință populară? Adică parlamentul României din martie nu reprezenta nimic, iar azi reprezintă țara… Nu râde nimeni? Nici nu plânge nimeni?

Adică Ordonanțele de Urgență(!) ale guvernului Boc erau un atac la democrație, dar O.U.G.-ul lui Ponta & Antonescu  pentru ghilotinarea unui singur om de cultură, cum puțini mai are România, e un „act de guvernare”. Ți se întoarce stomacul pe dos citind „indignările” unei Simona Tache sau ale unui Florin Iaru. Măcar pentru a protesta împotriva acestei imbecilități mizerabile aș fi vrut să-i văd pe domnii Pleșu, Liiceanu sau Dan C. Mihăilescu legându-se cu lanțuri de poarta guvernului.

Cum poate fi bizonul român atât de fățarnic sau de imbecil încât să accepte această batjocură? Cum o pot accepta, tăcând complice, intelectualii acestei țări, societatea civilă??? Cum puteau evoca dictatura acum nici un an, iar azi să aplaude grețos, precum lichelele Alina Mungiu Pippidi au Radu Călin Cristea, un guvern de rușine? Un guvern condus de un iresponsabil, mincinos și grandoman (care minte la televizor că a fost invitat de Von Rompuy la Consiliul European), un guvern compus din incompatibili, cercetați penal, agramați, oameni de casă, plagiatori etc.

A numărat cineva abuzurile și derapajele de la democrație comise de guvernul actual în circa o lună de la instalare?

A măsurat cineva enormitatea și gravitatea acestor abuzuri?

Le-a comparat cineva cu cele mai „teribile” abuzuri ale guvernului Boc sau ale lui Băsescu?

Dar tâmpeniile? Dar insultele? Dar golăniile?

Bine că-i purtăm de grijă Elenei Udrea înregistrându-i pișarea.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012

U.D.M.R. by Jerome K. Jerome?

Se vorbește despre un joc la două capete al U.D.M.R., mai ales prin prisma derapajelor centrifuge executate de unele filiale ale Uniunii.

O întrebare pertinentă ar fi dacă acele filiale, care au încheiat alianțe politice cu formațiuni din opoziție, și-au retras oamenii din funcțiile locale deținute potrivit algoritmului de guvernare. Bineînțeles că… NU! Or fi maghiarii civilizați, gospodari și mândri, dar au învățat să fie și șmecheri „pe românește”, adică escroci politici.

Desigur, mânăriile unor găști transpartinice locale, ca aceea a lui Alexandru Kiss, de pildă, cu interese economice notorii, pot fi minimalizate de conducerea centrală a Uniunii, sub pretextul dragului principiu al autonomiei și democrației interne.

Ce ne facem, însă, cu „U.D.M.R.-ul Mare” dacă îi va trece prin noul cap să părăsească actuala alianță de guvernare cu P.D.L. și U.N.P.R. și să se alieze cu U.S.L.?

Se știe că toate cele trei formațiuni constituente ale U.S.L. – P.S.D., P.C. și P.N.„L” – au vociferat la absolut toate inițiativele legislative ale guvernului Boc, au făcut albie de porci toate pachetele de legi ale reformei propuse de același cabinet Boc, indiferent de domeniu, și au jurat cu mâna pe stomacul gol că vor nimici toate aceste legi din prima lor zi de guvernare. „Nimicirea” unei legi nu se face, însă, nici cu dinamită, cum făcea Che Guevara, nici cu turnătorii la Securitate și nici cu trăncăneli nocturne la „Realitatea TV”. „Nimicirea” unei legi se face prin fie prin abrogare, fie prin modificare în parlament, sau prin asumarea răspunderii guvernului.

În cazul, puțin probabil sper, în care domnul Hunor Kelemen și noua conducere a U.D.M.R. vor opta pentru mutatul ambelor fese în barca stângii, adică pentru aderarea la U.S.L., va fi foarte interesant și mai ales amuzant de văzut cum vor motiva dânșii participarea la „nimicirea”, pe o cale sau alta, a legilor pe care ei înșiși le-au promovat și votat, pentru care guvernul LOR și-a asumat răspunderea și pentru care au fost făcuți, laolată cu P.D.L.-ul, cum le-a venit la gură lui Ponta, lui Antonescu și celorlalte dizeuze cu păr în palmă.

Așadar, va trebui să vedem dacă domnul Kelemen va prefera în continuare responsabilitatea reformelor structurale în actuala formulă guvernamentală, alături de P.D.L. și U.N.P.R., sau baletul și datul în bărci la bâlci. Dacă actuala opoziție se înghesuie, precum persoanjele bolnave ale lui Jerome K. Jerome, într-o barcă, sper ca noua conducere a Uniunii să nu aleagă a fi… câinele.

Știm că politica e curvă. Dar nici chiar așa.
Personal cred că sloganul afișat „NOI AM FĂCUT CE AM PROMIS” își va găsi expresia și la timpul viitor, fără ca promisiunea să se schimbe în contrariul ei. Cred, de asemenea, în profilul de politician integru al domnului Kelemen.

De fapt, spre deosebire de liderii locali pe care-i doare-n segg de nevoile și interesele de ansamblu ale maghiarimii, U.D.M.R. știe – sau ar trebui să știe – că, după 2012, alături de U.S.L. nu va mai primi nimic.

 

P.S. – Bineînțeles că rezultatul votului de sâmbătă i-a întristat pe habotnicii de stânga și pe slugile diferitelor părți interesate penal sau material. Astfel, dl. Alin Fumurescu, în calitatea (de fapt defectul) lui de vuvuzea, preconiza și acum regretă pe Contributors neîmplinirea unei curvăsăreli convenabile sponsorului, la ale cărei consecințe absolut penibile domnia sa nu s-a putut gândi pentru simplul motiv că nu e-n stare moralmente.

Sunt convins că în amoralitatea sa, dl. Fumurescu nici nu și-a pus întrebarea cu privire la retragerea maghiarilor din funcțiile publice numite, în județele în care liderii locali își fac mendrrele proprii nu pe cele ale comunității.

Dle. Fumurescu, vă potriveați mai bine ca bibelou pe mileu în vitrina lui Vîntu de la „VoxPublica”, decât pe „HotNews” sau pe „Contributors”, unde livrați texte fără valoare adăugată, din moment ce vă sunt suflate, idee cu idee, de angajatorii dv.

 

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011

Bomba de marketing cu neuroni

Se vede treaba că marketingul atinge subtilități nebănuite. Strategiile comerciale sunt gândite să țintească segmente precise, diferențiate nu numai social, ci și intelectual.

În cazul de față, dacă genul proxim al secvenței publicitare este băutura răcoritoare, diferențele specifice se află în subliminal.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

¡Hasta siempre, Comandante Che Guevara!

Realitatea.NET a dat publicității un fel de sondaj, denumit „studiu”, realizat de… IRES (institutul lui Vasile Dâncu), în perioada 30 august – 1 septembrie,  pe un eşantion de 1.231 de persoane având o marjă de eroare de +/- 2,8%.

Las la o parte caraghioslâcul comis de redactorul Dan Duca, care scrie caragialesc «UNPR, UDMR şi UNPR nu ar trece pragul electoral.» Scrisul sărac, după buget, coane Sorine (O.V.)

Lăsând miștoul ieftin la o parte, să vedem rezultatele sintetice ale studiului:

1. P.S.D. = 38%
2. P.N.L. = 22%
3. P.D.L. = 18%
4. P.P. = 11%
   
5. P.R.M. = 4%
6. U.D.M.R. = 3%
7. U.N.P.R. = 2%[/color]

Cu excepția acelui ridicol 3% pentru U.D.M.R. rămas sub linie, care denotă că „studiul” a fost realizat probabil la Caracal și în împrejurimi, restul pare plauzibil.

Este posibil ca aceste procente să fie chiar reale în cazul unor alegeri anticipate.

Eventuala dinamică a tendințelor ar marca, poate, o continuare a scăderii popularității P.D.L., ca urmare a preconizatei continuări a măsurilor de austeritate și în 2011, până spre nivelul nucleului dur, ireductibil al partidului, adică până pe la 13%-15%.

De asemenea, P.N.L., cu discursul stereotip, obositor și maniac al liderului Antonescu, cu figurile publice de nivelul jenant al Marianei Câmpeanu afișate zilnic, cu lipsa acută de personalități neridicole, cu un program nu tocmai prietenos cu lenevimea și profitorimea de jos a țării și cu spectrul ghilotinei lui Patrciu deasupra gâților celor 600.000 de bugetari, nu are șanse să mai crească. Electoratul „șoz” e limitat și din el nu se duc la vot decât maximum 40%. Restul de 60% duminica stau blocați pe DN 1, își fac unghiile cu abțibilduri, suferă de varice sau își repara Dacia 1300 în fața blocului. P.N.L. rămâne, așadar, la 20%-22%, dacă n-a putut sări de 25% în aceste 8 luni de criză și de ezitări guvernamentale. Ceea ce este o „performanță” teribilă, față de cele 20,02% obținute de candidatul prezidențial anul trecut, după toată propaganda media și în ciuda discursoriadei sforăitoare a lui Antonescu, pe care nu-l mai ascultă decât colegii de emisiuni care nu ies la o țigară. Desigur, stagnarea e cauzată și de atitudinea total inexplicabilă de puțăr al P.S.D., adoptată în timpul campaniei electorale de anul trecut, continuată până în prezent și promisă în continuare de conducerea P.N.L.

P.P.-ul otevist are toate șansele să tot crească în sondaje de acest gen, dar la votul efectiv nu cred că ar lua mai mult de 50% din „intenția de vot” reflectată de cercetările sociologice. Oricum, diferența de 50% fie stă acasă, fie votează P.S.D.

U.D.M.R. va lua cele 5%-7% obișnuite, reprezentând electoratul maghiar disciplinat care nu se va lăsa sortit uitării.

U.N.P.R. se va transforma, poate, într-un P.C. al P.D.L., se va dilua în P.D.L. sau unii dintre membrii săi vor face prostia să se întoarcă la P.S.D. sau P.N.L. unde vor fi ademeniți și apoi executați fără milă, ca defectorii sovietici răzgândiți.

P.R.M…. wtf is P.R.M.?

În sfârșit P.S.D. Acest partid are în sondajul curent 38%. Mai poate capitaliza din nemulțumirea populară, și anume a celor care votează din răzbunare pentru că au pierdut bani, sau a celor care, naivi fiind, cred în „minunile” socialiste, păcăliți de demagogia discursului politicianist, de promisiunile și pomenile de tip vanghelist și de ipocrizia jelirii „agendei cetățeanului”. Bref, cu lumpenii oteviști cu tot, ar putea bate spre 45%.

Cifrele date de mine includ, grosso modo, și redistribuirile.

Așadar, un viitor parlament (atenție, rămas nereformat conform votului popular exprimat la referendum!), care riscă să nu-i conțină pe cei intrați de pe pozițiile 2 și 3 la alegerile din 2008, va arăta, probabil, cam așa:

1. P.S.D.-P.C. = 45%
2. P.N.L. = 22%
3. P.D.L.-U.N.P.R. = 15%
4. P.P. = 9%
5. U.D.M.R. = 6%
6. MINORITĂȚI = 3%

Unde este majoritatea?

Ea poate fi formată pe două căi:

• a). P.S.D.-P.C. + P.N.L. = 67%, dacă foamea va fi atât de mare încât să-i determine pe peneliști să renunțe la orice demnitate și la orice urme de crez și de doctrină politice. Greu de crezut, sper.
  
• b). P.S.D.-P.C. + P.P. = 54%, majoritate suficientă și sigură. Preferabilă, comodă și mai ușor controlabilă de către P.S.D. decât cea cu fițoșii peneliști, sau cu mai multe formațiuni. Cea mai probabilă (poate și cu MINORITĂȚILE, de siguranță).
  
• c). P.N.L. + P.D.L.-U.N.P.R. + P.P. + U.D.M.R. + MINORTITĂȚI = 55%. Strict teoretică. Imposibilă.

Așadar?

Succesuri! Vom trăi… și mai  bine!

Hasta siempre, Comandante Che Guevara!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Din ciclul „Mentalități românești”… DIALOG ANTIGUVERNAMENTAL

Niște doamne stau de vorbă pe Facebook.
Dialogul lor pare neverosimil, dar e absolut real…

• I.G.: – I’M BACK!!! AM TRAS O SPAIMA ASEARA…

• V.C.: – de ce? s-a intamplat ceva?

• I.G.: – Da, aseara n-am mai putut intra in fb, imi dadea doar eroare de pagina. Imi disparuse contul! Am incercat pana spre dimineata, dar…nimic! Acum si-a revenit…Ufff !

(…)

• I.M.: – bine c-ai revenit

• I.G.: – Multumesc, draga mea! Va doresc o duminica linistita si insorita!

• V.C.: – sunt probleme tehnice, zic eu. si la mine apar probleme dar nici una nu a fost atat de grava ca cea de care spui tu. bine ca s-a rezolvat.

• I.M.: – ei….. probleme tehnice… ne viruseaza pd loiii……

• I.G.: – S-ar putea sa ai dreptate, Ile…A mai disparut un profil, cel al S**** (S***) si vad ca n-a mai aparut.

• I.M.: – eu am viteza cea mai mare posibile si .. totusi merge extraordinar de greu . sunt convinsa ca asta este, se razbuna pe noi, ei si?? tot numai pot schimba nimic ,lumea s-a lamurit, cei mai mari dusmani ai lor nu suntem noi, ci, culmea, tocmai cretinii care i-au votat, care nu stiu decat de burta .Pe noi ne-au deranjat minciunile ordinare, noi am inteles mai repede, cretinii pricep doar cand sunt dati afara din case, cand li se taie veniturile…astia sunt violenti spre eosebire de noi.de ei trebuie sa se apere , nu de noi !

• I.M.: – ai incercat restartare?

• B.G.: – … si eu am avcut probleme cu FB, ieri …
mai ales in chat. Scrinul disparea intermitent.
The Twilight Zone …
Dar, ce bine sa te avem din nou, I***** …!
;-))))…

• I.G.: – Aseara am incercat tot ce se poate, dar fara rezultat! Acum merge, dar nu se stie …Ai dreptate, I**, jegurile care au votat alte jeguri si mai jegoase (scuza-mi , te rog, limbajul…) or sa simta pe propria lor piele rezultatul cretinismului lor!!!

• I.M.: – nu te scuza, am observt in ultima vreme ca numai pot folosi decat cuvinte dure, urate, care niciodata, dar niciodata nu au facut parte din vocabularul meu . Am ajuns pana acolo incat , precum o tiganca, daca-i intalnesc pe strada , sa-i scuip. As dori sa-l mai intalnesc in parcul ior, pe care l-a distrus prin asfaltate si pietruire , pe nenorocitul de negoita, cred ca nu voi rezista sa nu-l scuip. macar asta, desi am auzit ca deja a facut-o cineva…

În final, intervine un bărbat oarecum prudent, care o ia pe departe, pentru a nu irita doamnele:

• C-O.V.: – treaba cu FB-ul este cunoscuta … faptul cã nu pot avea acces pe pagina este din cauza server-urilor lor, deci este greșala lor, n-ar nimic de a face cu PC-ul tău.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

JURNALOZINCARII ȘI ”BANDA CELOR 4”

Protipendada media, și după ea lumea bună, simțitoare politic, crede că l-a apucat pe Dumnezeu de-un picior dându-se la „triada” Blaga-Berceanu-Videanu și – evident -, separat, la Elena Udrea. E la modă. Ei sunt „agentul sanitar” din „Vara la țară”, parodia lui Topârceanu. De ce? Din câteva motive simple:

a). sunt și tari și buni, deci îi „oftică” pe cei slabi și proști;

b). par vulnerabili, pentru că li se caută „bube” reale sau imaginare;

c). se țese și se întreține, cică, o intrigă înlăuntrul PDL-ului;

d). Boc a devenit nespectaculos și a-l ataca a devenit chiar plictisitor;

e). Băsescu nu are nici toarte, nici mâner de care să-l mai apuce cineva, oricât de incurabilă e boala pierderii lamentabile a alegerilor prezidențiale de anul trecut de care mai suferă niște maniaci pe care nu-i duce mintea decât tot la suspendare.

Ca în timpul maoismului celui mai brutal, maoiștii români contemporani au descoperit, în sfârșit, după 20 de ani, „Banda celor 4”. Bravos! La zid cu ei!

În definirea critică a acestora, jurnalozincarii (și după ei, floarea cea bădistă a națiunii) găsesc fel de fel de diferențe specifice, dar, curios lucru, niciodată vreun gen proxim. Et pour cause! Contrapunerea oricăruia dintre ei omologilor lor din alte partide ar fi dezastruoasă atât pentru acele alte partide, cât și pentru neosteniții criticoși din presă sau de pe forumuri.

Luați cepex-urile PSD sau PNL și căutați. E s-o iei la goană când vezi cine sunt Udrele lor, Bercenii, Videnii sau Blagii lor.

La P.S.D. primii cinci pe listă, după Victor Ponta, sunt: Ion Iliescu, Adrian Năstase, Liviu Dragnea, Ecaterina Andronescu și Dan Nica.

La P.N.L. primii cinci (din CINCSPREZECE! vicepreședinți), după Crin Antonescu, sunt: Radu Câmpeanu, Aristotel Căncescu, Daniel Chițoiu, Victor Paul Dobre și Relu Fenechiu.

Dacă pe cei de la P.S.D. îi știe toată lumea ca pe niște cai breji, pe cei de la P.N.L. îi (mai) știu doar vecinii. Despre competență, ce să mai vorbim.

Reduceți guvernul la 10 portofolii și încercați să-l mobilați (termenul nu e deloc întâmplător) cu pesediști sau cu peneliști. Veți ajunge tot la Iohannis prim ministru și la un cabinet de tehnocrați.

Că în loc de Macovei, de Preda sau de Voinescu unii îi au pe Olguța Vasilescu și pe Vanghelie, iar ceilalți pe Norica Nicolau și pe Mircea Diaconu e deja o fatalitate.

Cel mai amuzant este, însă, că, cele două partide de opoziție depun moțiuni de cenzură peste moțiuni de cenzură bătând mătănii să nu treacă, căci niciunul dintre ele nu dorește să guverneze în plină criză. Ponta a declarat deschis că P.S.D. nu este încă pregătit pentru a prelua puterea, iar Antonescu se tot invită singur la o imposibilă guvernare monocoloră cu susținere de 18% în parlament. Adică texte!

Iar Cristian Tudor Popescu, piaza noastră rea, își face firmă de pompe funebre. Cu care să umfle roatele babei cu pretenții de tramvai.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010