Amintiri despre un viitor cu Mircea Geoană

Domnul Mihai Necreala mi-a trimis un comentariu sub forma unui video inspăimântător de pe YouTube.

Îmi permit să-l public „la vedere” pentru un remember…

Mă întreb ce atitudini interioare iau astăzi, în faţa propriilor conştiinţe, cei „100 de intelectuali”, dar şi sutele de mii de români cu convingeri sincer liberale, de dreapta,  care au sperat în Crin Antonescu, după ce, aseară, l-au văzut declarând forfait în faţa PSD-ului şi-a lui Geoană, recunoscând implicit că nu va intra în turul doi şi explicit că anexează PNL-ul (16%) la un PSD (33%) al lui Iliescu, Vanghelie, Hrebenciuc, Năstase şi Mazăre… făcând din partidul Brătienilor o remorcă a unui partid rămas bolşevic în mentalitate şi apucături.

Gestul acela umil din final în care Antonescu a fost nevoit să bată palma cu Geoană, în faţa lui Gâdea, evocă şi calchiază perfect momentul sinistru în care regele Mihai a „bătut palma” abdicării cu Petru Groza, omul comuniştilor susţinuţi de Uniunea Sovietică.

Unii vor ca istoria să se repete întocmai 62 de ani mai târziu punând în fruntea ţării un doi în unul: Geoană un Petru-Groza-Vâşinski.

În 1945 sovieticii trimiteau la Bucureşti un reprezentant care să le facă jocul.

În 2009 ruşii cheamă la Moscova un reprezentant care să le facă jocul.

2009<–––1989<––––1950<––––1947<–––1945

—   Zâmbete moscovite   —

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009