Dan Tapalagă, „Ce nu se prea zice despre aceste proteste”

CE NU SE PREA ZICE DESPRE ACESTE PROTESTE

de Dan Tapalaga HotNews.ro

Vineri, 20 ianuarie 2012, 19:53 Actualitate | Opinii

****************************************

Am vazut cu ochii mei si pot sa spun: ca oamenii aia care ies cu copiii pe umeri in strada sunt pur si simplu iresponsabili. Ca nu ai voie sa expui un minor intr-un spatiu unde violentele pot izbucni oricand. Ca televiziunile care invita copii de zece ani in studio pentru a propaga prin intermediul lor mesaje politice se fac vinovate de grave incalcari ale deontologiei, exploatand cinic inocenta in scopuri propagandistice.

Ca jurnalisti, reporteri sau comentatori se implica trup si suflet in sustinerea protestelor dupa care dau fuga la televizor sa “relateze obiectiv” sau sa denunte oripilati abuzurile fortelor de ordine. Ca sunt jandarmi care raspund brutal la o violenta animalica, nu din placerea sadica de a sparge niste capete. Nu ca violentele s-ar justifica in vreun fel de o parte sau de alta, dar cand vorbim de ele macar sa le punem corect in pagina.Ca jurnalisti sau protestatari provoaca in mod deliberat jandarmii, forteaza nota cat mai agresiv pentru a tipa apoi strident ca sunt victimele lor, ca sunt bruscati si abuzati exact ca intr-o dictatura pentru a fi impiedicati sa-si faca meseria. Ca nu e limpede nici astazi cine coordoneaza grupurile violente de suporteri, ultrasi si vandali de cartier. In mod evident, provocatorii n-au venit de capul lor la Universitate nici duminica, 15 ianuarie, cand s-a declansat bolovaniada, nici joi, 19 ianuarie, cand USL a organizat mitingul de partid. Ca toata recuzita tot mai profesionista utilizata in Piata Universitatii nu pare deloc produsul spontan al cetatenilor nemultumiti. Ca mesajele, lozincile, scandarile suna suspect de profesionist elaborate.

Ca majoritatea celor aflati in strada acuza o dictatura inchipuita. Este poate cea mai ridicola exagerare a mesajelor din Piata Universitati. Ca adevaratul pericol pentru democratie este sa pui semnul egal intre dictatura si un inceput de functionare institutionala, semanand astfel confuzie. Asta dupa ce tot tu urlai deunazi pe tema disolutiei autoritatii statului. Ca se goleste de sens un cuvant – dictatura – si se confisca un simbol – Piata Universitatii.

Ca e o mare diferenta intre ce-i in strada si ce se vede la televiziunile de stiri. Ca se manipuleaza fara jena prin imagini luate in asa fel incat lasa impresia unor valuri de revolta populara, de stadioane care au umplut strazile, desi vorbim in fiecare seara de cateva sute de oameni. Ca aceste proteste sunt organizate politic, cel putin incepand cu cele de duminica, 15 ianuarie, si ca e greu de evaluat cati protestatari neafiliati ies in strada din convingere.

Ca mesajele de pe Facebook sunt propagate in special de liberali. Ca presa internationala a incadrat mecanic protestul in stereotipul revoltelor generate de criza economica desi, in Romania, revoltele nu seamna nici cu cele din Grecia, cu atat mai putin aduc a primavara araba, ci se explica intai de toate printr-o sofisticata mobilizare politica. Ca opozitia a mai incercat revolutii si nu i-a prea iesit, ca am mai vazut revolte produse mediatic si ca baietii s-au mai rafinat dupa cateva incercari grosolane.

Ca zeci de activisti de partid sunt deghizati in simpli cetateni, inseland astfel opinia publica. Ca or fi destui nemultumiti neafiliati dar ca numarul lor real, cel putin al celor din strada, e mult mai mic decat cel proiectat de televiziunile de stiri. Ca diverse revendicari particulare, aiuritor de diferite si incompatibile, sunt prezentate la pachet drept expresia saraciei si a marsului fortat prin desertul austeritatii. Ca revolutia trucata din 2012 n-are nici cea mai mica legatura cu revolta care l-a dat jos pe Ceausescu. Ca unii au luat-o razna rau de tot elaborand simpatice utopii anti-capitaliste. Ca n-am vazut prea multe figuri din sectorul privat prezente la revolutia de platou, ca lipsesc in mod semnificativ figuri reprezentative din elita societatii. Ele cum de nu se declara apasate de cumplita dictatura?

Ca exista o baza reala de nemultumire in crestere dar ca multi dintre cei care ar iesi, poate, in strada nu accepta sa joace in rolurile distribuite in filmul tot mai prost transmis live din Piata Universitatii. Ca piata colcaie de mesaje de o vulgaritate inspaimantatoare, nationalism primitiv (am auzit pe cineva racnind ca sanatatea se duce de rapa deoarce guvernul a dat-o pe mana maghiarilor!), sexism feroce, mesaje dezgustatoare cu care orice om rational sau de minim bun simt nu se poate asocia fara sa se simta pur si simplu murdarit.

Ca tot felul de insi incearca sa profite istet de mesajele anti-sistem ca sa iasa putin in fata desi traiesc bine de pe urma sistemului, sunt parte din el. Ca vezi oameni cu care te-ai solidariza pe loc, simti toata compasiunea pentru ei dar ca sunt la fel de numeroase figurile de care iti vine sa fugi mancand pamantul sau sa le intorci spatele.

Am vazut toate astea cu ochii mei si nu pot sa nu spun.

***

Piața Universității 2012: Mesaje • Scandări • Fețe • Cântecel • Rromi

NOTA:

Atenție, videoreportajul conține și pasaje cu limbaj licențios!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

© – Anonim • YouTube 2012 – via HotNews

Indignată, „Piața Universității” se răsucește în mormânt… (update)

Motto:

Relu Fenechiu, la B1TV – emisiunea „Sub semnul întrebării” (16 ian. 2012):

„În această seară, dl. Crin Antonescu va anunța un miting al PNL pentru joi”. *)

=================================================================

Nu știu cum se vor termina manifestațiile de zilele acestea. Nici nu mă interesează personal. Probabil cu un fâs. Așa cred eu că ar fi și drept și oportun și necesar. „Surpriza US„L”” mai poate aștepta 11 luni.

Manifestațiile din provincie sunt organizate și manipulate politic, având o relevanță socială nulă.

Mă gândesc, însă, cu oarecare compasiune, la toți naivii sinceri și chiar necăjiți care, de patru zile, stau ore în șir, în frig, în Piața Universității din București, visând la „Piața Universității 1990” a lui Pătrușcă și închipuindu-se, fiecare, câte un mai mic sau mai mare Marian Munteanu. Nu vreau să mă gândesc la impostorii, la pomanagii, la profitorii, la ipocriții sau la mondenii care frecventează azi „Piața”. Îi disprețuiesc, îi miștocăresc, îi bag, cu alte cuvinte, în mă-sele lor de nesimțiți împuțiți.

Nu degeaba ediția manifestației 2012 se derulează sub semnul grupului statuar Caragiale…

Pare, însă, că unii dintre cei onești habar n-au și că alții, mai bătrâni, au uitat că atunci manifestanților „golani” nu urma să li se bage pe gât figuri sinistre, precum sindicaliștii săraci Marian Nistor sau Vasile Marica, precum „revoluționarii” Nicolae Dide sau Dorin Lazăr Maior sau diverși politicieni de talia lui Negoiță sau Bănicioiu. Pe atunci nu apăreau personaje caricaturale, precum Irinel Columbeanu și Viorel Lis, la preumblare, ca în „Bamboo” sau ca pe Dorobanți.

Lângă acei demonstranți stătea figura lui Corneliu Coposu, a Regelui Mihai, a lui Ion Rațiu, a Anei Blandiana, ba chiar și a lui Emil Constantinescu, a unei societăți civile pe atunci active și neajunse pe statele de plată ale televiziunilor. Apropo, unde e Emil Constantinescu? Unde e Casa Regală? Unde e iluziile mele care le-am avut?

Astăzi, deasupra „spritului Pieții” tronează spectrul lui Felix Turnătorul prin televiziunile sale.

Atunci „Piața” avea un IDEAL. Azi „Piața” are… „decât nește” INTERESE: pensia, butelia, salariul, un post pentru ăla micu’,  taxa auto, Roșia Montană, prețuri, tarife, câinii vagabonzi, medicamentele pentru inimă, o operație de vezică, indemnizația, lizingu’, ratele… De fapt frustrări absolut banale și poate chiar justificate într-o țară capitalistă ce trece printr-o criză economică.

„Tânăr condamnat la foame” și extras din lista locurilor de muncă vacante la ANOFM București

 

Azi manifestația idealiștilor și a intelectualilor sinceri – adică a acelor „indignados” – este confiscată și siluită de OTV. Realizează vreun infrigurat această tristă realitate? Nu cred… După cum nu cred că realizează cât îi subminează penibilul unor pancarte, al unor declarații, al unor mistificări, al unor scandări…

©  ziuanews.ro

Principiile de odinioară, exprimate în versurile lui Valeriu Sterian

Vrem libertate
Nu comunism
Si nici schimbari de forme
Si deaceea, securisti,
Sa nu ne puneti norma.
Noi nu vrem neocomunism,
Nici neolibertate,
„Democratii” originale
Si nici minciuni sfruntate.

Ne-ati intrebat ce vrem aici
Dar stie toata tara,
Noi sustinem punctul 8
De la Timisoara.
Sa cada patru-sapte-trei
Ce tine TVR,
Legînd in lanturile ei,
Chiar si cuvintele !

sunt astăzi înlocuite cu lozinci tâmpe sau grobiene, tip APACA și IMGB. Chiar și categoria „principialilor” a derapat spre anarhie, împrumutând obsesiile lui Ponta și Antonescu: „JOS BĂSESCU! / JOS GUVERNUL!”, dar fără să știe ce ar fi de pus în loc. Intelectuali fini – nu-i așa? – au preluat și scandează isteric sloganuri preluate de la milițieni: „Ieși afară, javră ordinară!” Ce mai e de zis?

Manifestația „capitalistă” din 1990 a devenit azi, după 21 de ani, o manifestație „socialistă”.

Diferențele dintre Piața Universității 1990 și Piața Universității 2012 sunt la fel de uriașe precum cele dintre PNL 1990 și PNL 2012.

Manipularea prin mass media • Antena 3 prezintă „asaltul” asupra guvernului

Azi, niște jigodii, în care bieții oameni efectivi săraci își pun chiar ultimele speranțe, nici nu-i bagă în seamă decât în măsura în care îi includ în calcule oribile de eficiență propagandistică și în interese politicianiste și electorale. Liderii US„L” se mai gândesc… Nu sunt lămuriți cine sunt manifestanții… ce vor ei… ce idealuri au… Adică dnii. Ponta și Antonescu nu știu încă dacă ar fi ovaționați și ridicați pe brațe sau dacă nu cumva ar fi huiduiți și luați la șuturi.

Vorba celor de la Times New Roman:

„Ponta: Vom decide miercuri dacă ne implicăm în proteste.

De ce i-o fi frică să meargă în Piaţa Universităţii, că doar n-o să dea oamenii într-un ochelarist?”

„Piața Universității” LOR riscă să devină un număr de majorete dintre marile reprize de proteste sanchi sindicale și de partid, care se vor desfășura cu dansul pinguinului, cu teleormăneni  rumeni, cu bugetare moarte de foame rubiconde, cu Rambo Mazăre, cu Ciutacu și Mircea Badea.

Deja ieri a fost autorizată marea demonstrație – cu până la 10.000 de persoane – a… militarilor disponibilizați, cu pensii – nu-i așa – mici. Vor urma altele, la fel de obscure, de penibile… sau, din contră, mărețe, care vor anihila, mai rău decât jandarmii, protestele sincere din Piața Universității de azi.

Deja astăzi, fără circul și vandalismul derbedeilor de cartier, fără ultras-i și contras-i, spectacolul din „Piață” nu mai face rating.

Pentru că Gică Contra e doar caraghios, nu și spectaculos. La fel cum acel personaj care aduce cu Yeti și care stă cocoțat în picioare pe o fereastră a Universității fluturând un steag a rămas astă seară singur și ridicol. Acest personaj suspect se retrage noaptea la OTV, unde perorează răgușit întru admirația beată a lui Condurățeanu.

Minerii de azi nu sunt jandarmii, ci manifestanții înșiși, iar bâta minerului de odinioară este naivitatea lor de azi, dar și derâderea cvasi unanimă din opinia publică (Times New Roman, Cațavencii, Kamikaze, Academia Cațavencu, Futezătorii etc.)

Și peste toate, mai rea decât orice, senzația de manipulare groasă, de ridicol inutil, de bășcălie, care plantează grațios panseluțe cu miros de naftalină.

Asta e!

_________________________________________

*) A trecut „această seară” și dl. Antonescu nu a anunțat nimic. În schimb dl. Ponta a anunțat că nu s-a hotărât nimic.

© pentru pancartele inserate în text –  Futezătorii

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012

Comunistorina Drăgotescu (update)

Lumea a auzit, probabil, deja, despre schimbul dur de replici de la conferința de presă de astăzi, de la Cotroceni, dintre Corina Drăgotescu (reprezentanta postului „Realitatea TV”) și președintele Traian Băsescu.

Nu aspectul frivol al momentului e interesant. Grav, foarte grav, e că una ca Drăgotescu se face portavocea, sau vuvuzeaua, unei mentalități comunistoide grave, care riscă să ajungă politică de stat începând cu 2012.

 

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

VIDEO

Drăgotescu era revoltată că nu sunt mărite salariile pe bază inflaționistă și că vor fi strict corelate cu productivitatea muncii. Ceea ce dovedește, în subsidiar, nu numai nivelul ei moral, ci și pe cel mintal. Similare celor ale oricărui lider sindical la modă.

Să nu uităm că aceeași Corina Drăgotescu, această matracucă a presei, alături de alte lichele oportuniste, ca Cristian Tudor Popescu, Lelia Munteanu sau Sergiu Andon, înfiera cu mânie proletară, în „Adevărul” din 1990, fenomenul «Piața Universității». Acolo unde militau de zor , nu-i așa, și Ponta și Antonescu.

Paginile arhivate pe site-ul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România sunt elocvente.

*          *

*

 

Parcă pentru a demonstra că e un fel de Mircea Badea al „Realității TV”, Corina Drăgotescu a apărut la televizor… AȘA:

Această imagine este un pamflet și ea trebuie considerată și interpretată ca atare!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011

Amintiri despre un viitor cu Mircea Geoană

Domnul Mihai Necreala mi-a trimis un comentariu sub forma unui video inspăimântător de pe YouTube.

Îmi permit să-l public „la vedere” pentru un remember…

Mă întreb ce atitudini interioare iau astăzi, în faţa propriilor conştiinţe, cei „100 de intelectuali”, dar şi sutele de mii de români cu convingeri sincer liberale, de dreapta,  care au sperat în Crin Antonescu, după ce, aseară, l-au văzut declarând forfait în faţa PSD-ului şi-a lui Geoană, recunoscând implicit că nu va intra în turul doi şi explicit că anexează PNL-ul (16%) la un PSD (33%) al lui Iliescu, Vanghelie, Hrebenciuc, Năstase şi Mazăre… făcând din partidul Brătienilor o remorcă a unui partid rămas bolşevic în mentalitate şi apucături.

Gestul acela umil din final în care Antonescu a fost nevoit să bată palma cu Geoană, în faţa lui Gâdea, evocă şi calchiază perfect momentul sinistru în care regele Mihai a „bătut palma” abdicării cu Petru Groza, omul comuniştilor susţinuţi de Uniunea Sovietică.

Unii vor ca istoria să se repete întocmai 62 de ani mai târziu punând în fruntea ţării un doi în unul: Geoană un Petru-Groza-Vâşinski.

În 1945 sovieticii trimiteau la Bucureşti un reprezentant care să le facă jocul.

În 2009 ruşii cheamă la Moscova un reprezentant care să le facă jocul.

2009<–––1989<––––1950<––––1947<–––1945

—   Zâmbete moscovite   —

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Crin Fantomescu, o adeziune linguală

CRIN ANTONESCU:

«Dacă Ion Iliescu, după o carieră în Partidul Comunist, după lucrurile întâmplate în 1990, a ajuns totuşi – că a ajuns în acest moment – unul dintre apărătorii constituţionalis- mului*, al pluralismului în România, este un efort care merită salutat şi chestiunea asta merită o reverenţă fără să uităm cele întâmplate în 1990.

(…)

Numai că, văzându-l pe Traian Băsescu, încep să apreciez că în 1990 Ion Iliescu nu a pus armata să ne împuşte în Piaţa Universităţii.»

Pentru aceste atrocităţi declarative, dacă nu înspăimân- tătoare, atunci cu siguranţă proaste şi nesimţite, candidatul Crin Fantomescu  preia de astăzi tricoul negru al cursei prezidenţiale.

_____________________________

* Este vorba despre ceea ce sesiza foarte bine, astăzi, Cristian Pătrăşconiu pe „VoxPublica„:

 

 

«Nu e zi in  care sa nu aud de citeva ori, uneori de zeci de ori, ca Traian Basescu a actionat anticonstitutional in chestiunea desemnarii premierului.

Constitutia spune clar ca presedintele DESEMNEAZA, iar Parlamentul evalueaza aceasta desemnare – ori cu plus, ori cu minus. Altfel ar fi stat lucrurile daca Romania ar fi fost o republica parlamentara (atunci, majoritatea din parlament si-ar fi putut impune premierul dorit). Or, cum nu e, nu putem sa consemnam decit rafale de perdele de fum ale unor politicieni care repeta mecanic niste aberatii pe post de mari adevaruri.»

Fraza aceasta – standard! – pare sa fie nelipsita din pachetelul de vorbe pe care il primesc de la partid liberalii si social-democratii.

Ideea e, pe scurt, asta: Traian Basescu desconsidera Constitutia Romaniei pentru ca nu vrea sa desemneze drept premier pe cel nominalizat de majoritatea nou creata.

La un moment dat, cei din PSD amenintau ca vor face o sesizare la Curtea Constitutionala in legatura cu aceasta chestiune, spuneau ei, inacceptabila dpdv constitutional. Era secondati, cu vocea mai scazuta e drept, de liberali in intentia lor.

FAPT e ca, din ce stiu eu, nici pina azi nu a fost facut o asemenea sesizare. Oare de ce? – cred ca merita sa ne punem serios aceasta intrebare. Si cred ca tb sa ne si raspundem: pentru ca sansele de reusita la CCR tind spre zero.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009