Căcărău 1er, Le Roi Sommeil

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013

De ce trebuie să facă Pufulete ciocu’ mic, mic…

Cei care o căinează pe „biata” Adriana Săftoiu pentru proaspăta dar binemeritata șutare în cur din PNL omit o sumedenie de lucruri, care, e drept, n-au nicio legătură cu spiritul telenovelist, lacrimogen, de tip „Romantica” sau „Acasă”, care îi animă pe cei mai emotivi în asemenea cazuri – nu-i așa? – strigătoare la cer.

Acest articol nu se referă la golănia generalizată și cu metastaze din actualul P„NL”, nici la nevropatiile probabile ale liderului semi-nord-coreean KăK-ă-Rău Sen-Il, ci la partea „vătămată”.

Să fim realiști. Doamna Săftoiu era ceva spre „nimendrum” până când Traian Băsescu nu a numit-o consilier prezidențial la Cotroceni. Urmând ca, la scurt timp după aceea, să-i numească șef la S.I.E. și provizoriul soțior, celebrul Elvis.

Părerea mea este că dacă cineva te face om, e urât ca tu să-l faci neom, evident ulterior, adică în momentul în care îți găseșeti pe  altcineva are te face și mai om (a se citi parlamentar vedetă). Iar procedeul cu omul și neomul a continuat până ieri, când al doilea „cineva”, respectiv Partidul Național Liberal, a devenit (extrem de brusc și prin surprindere) mai rău decât… Partidul Comunist.

Doamna Săftoiu, să nu uităm, ne-a tot uimit cu moralitatea dânsei din ultimii șase ani, adică de când păstrează o tăcere de aur atunci când colegii dânsei îl fac de băcănie și îl acuză de abuz pe Traian Băsescu pentru suspendarea din funcția de ministru al apărării a lui Teodor Atanasiu, în decembrie 2006, după o plângere penală dovedită a fi calomnioasă semnată personal de… Adriana Săftoiu („Consilierul prezidențial Adriana Săftoiu a depus la Parchetul Militar o plângere penală împotriva ministrului apărării, Teodor Atanasiu, pe care îl acuză că ar fi folosit Direcția de Informații a Armatei pentru a afla detalii despre activitatea ei la Cotroceni.” – Sursa: EVZ)

N-am prea auzit-o pe fosta consilieră prezidențială să-și asume acea porcărie, nici s-o regrete, disculpându-l pe Președinte. Iar dacă cumva a fost pusă s-o facă și a făcut-o, porcăria ei morală e și mai mare. Asta ca să punem un prim jalon…

Așadar, obiceiul doamnei Săftoiu de a flegma abil, printre dinți și cu boltă, spre locurile în care s-a încălzit, nu e de ieri, ci de alatăieri și chiar de răsalaltăieri.

Să ne amintim și de discretele apropouri sau insinuări, la fel de calomnioase, la moralitatea altei femei (o colegă întâmplător mai frumoasă, mai inteligentă și mai capabilă), în situația în care paparazzi au imortalizat fotografic o aventură de scară de bloc, pe cât de adulteră, pe atât de notorie în presă (Sursa: Cancan).

Căci, ceea ce deranjează la doamna Săftoiu nu-i ceea ce este ea, ci ceea ce vrea să pretindă sau să pară că este. Adică un fel de sfântă în latex…

Biografia doamnei Adriana Săftoiu este, poate, mai puțin cunoscută, sau poate doar… uitată.

Să ne amintim că…

„Dupa ce intre anii 2001-2004 a lucrat drept consilier la REMITROM 2000 si director al Biroului de Presa al Partidului Democrat (PD), in urma alegerilor din noiembrie 2004, Adriana Saftoiu a fost aleasa ca deputat de Bucuresti pe listele Aliantei Dreptate si Adevar PNL-PD. A fost validata ca deputat la data de 17 decembrie 2004 prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.36/2004, dar a demisionat din Parlamentul Romaniei la 22 decembrie 2004, demisie aprobata prin Hotararea Camerei Deputatilor nr.40/2004.” (Sursa: RTV)

Așadar, despre „seriozitatea parlamentară” a domniei sale se pot bănui multe. O demisie după numai 5 zile de deputăție spune, în acest sens, totul. Ceea ce reprezintă un al doilea jalon. De asemenea, să remarcăm că pe doamna Săftoiu n-au deranjat-o deloc „bubele” biografice sau „vamale” ale domnului Vasile Blaga, nici cele de „integritate” ale domnilor Radu Berceanu, Adriean Videanu, Cezar Preda etc., din moment ce a acceptat nu numai slujba „de tinerețe” și „de lansare” la P.D., ci și o candidatură parlamentară pe listele acestui partid, într-o perioadă în care „compromișii” îl conduceau. Grețurile doamnei Săftoiu apar mai mereu atunci când treaba se împute pentru domnia sa, nu pentru cei de care se delimitează strategic, după modelul Bastus.

Iată de ce și-a găsit doamna Săftoiu să demisioneze și să plece de lângă președintele Traian Băsescu în data de 28 martie 2007, la modul teatral, în plin proces de suspendare a acestuia (18 ianuarie 2007 – 19 aprilie 2007), când orice element „de imagine” conta enorm. Dar, vorba zicalei… „prietenul la nevoie se cunoaște”. Iar doamna Săftoiu era, probabil, deja prietena cuiva. Schimbarea tontului de soț dintr-o extrem de importantă funcție de securitate națională pe care o făcea de caterincă a trebuit sancționată de către soțioara pălită în onoarea ei de familistă (destul de) convinsă.

După demisia de la Cotroceni (cam ca și după cea din februarie a.c. din Parlament), doamna Adriana Săftoiu declara nespus de frumos: „E doar o masură administrativă. Rămân în continuare un susținător al politicii și proiectelor lui Traian Băsescu.”

Cât de apropiată a rămas de binefăcătorul ei, Traian Băsescu, și cât de susținătoare i-a rămas, s-a văzut în primăvara lui 2008, când s-a înscris în partidul care, cu nici un an în urmă, votase mizerabil pentru suspendarea și demiterea acestuia, partid declarat cel mai fanatic și mai ticălos dușman al lui Traian Băsescu. Dar urmau alegerile din același an 2008 și nu se putea ca doamna Săftoiu să rămână, fără „coledz”, mă-nțelegi neicușorule. Ce mai conta o onoare nereperată, dar remaiată mediatic prin atitudini de primadonă ingenuă care nici usturoi n-a mâncat, nici până-n loje gura nu-i miroase? Mai ales că, doar în trimestrul I 2010, dânsa avea să pape fix 10.584 € pe deplasări externe cu efecte desigur vitale pentru patria mumă. Despre zelul parlamentar al doamnei deputat Săftoiu am scris, în 25 septembrie 2008, într-un pamflet intitulat „Proasta și chestia”, după celebra luare la mișto a Parlamentului României de către doamna Adriana Săftoiu, membră a acestuia. Aceasta ținuse un discurs complet aiurea, pe care nu i l-a ascultat nimeni (semn de „mare prețuire și respect”), dar care a fost aplaudat din plin, pe linie de partid. În urma acelui discurs, doamna deputat declara, nonșalantă și fără să demisioneze imediat dintr-un for atât de tembel:

«„Am vrut să le arăt colegilor că putem să spunem orice, lucruri alandala, ilogice sau, dimpotriva, lucruri perfect logice şi de substanţă, că oricum nu conteaza”, a declarat Săftoiu pentru cotidianul citat, precizând că a facut acest gest ca “revoltă” faţă de felul în care aleşii îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce ar trebui să fie activitatea parlamentară.»

Acum, doamna Săftoiu recidivează. Sesizând, probabil, că profilul mediatic neprihănit al domniei sale nu se prea potrivește cu tâmpeniile și ororile săvârșite ori comise de colegii politici, s-a transformat într-o Doina Cornea a Partidului Național Liberal, de astă dată. Or, problema cu partidele este că ele sunt organizații politice caracterizate prin ceea ce se numește „democrație de partid”, pe de o parte, și „disciplină de partid”, pe de alta. Democrația de partid presupune că partidele au sisteme de decizie și de conducere alese liber, că ideile pot fi exprimate liber, dar că, odată o decizie adoptată, ea devine obligatorie pentru toți membrii acelui partid. Opiniile contradictorii se exprimă până la vot. După vot, după alegeri și după adoptarea unor hotărâri, intervine disciplina de partid. Obligatorie pentru fiecare membru, indiferent cât de vedetă e. Dacă fiecare membru al oricărui partid ar fi liber să critice ceea ce majoritatea a decis deja, n-ar mai fi partide, ci simpozioane sau cenacluri. Așadar, disidența individuală într-un partid reprezintă un nonsens, o aberație. Disidențele, când sunt colective, conduc la sciziuni, iar cele individuale la… demisii. Asta în prezența unei minime morale și a lipsei fripturismului. „Marile caractere”, care nu suportă constrângerile și canoanele vieții de partid, nu au decât să rămână ziariști la „Rompres” sau la „Mediafax”, sau pur și simplu „liber-cugetători” apartinici.

Nimeni nu mai e obligat (încă) să se înscrie în vreun partid, ca pe vremea lui Ceaușescu. Adeziunile sunt astăzi benevole, libere, dar presupun și niște asumări. Doamna Adriana Săftoiu, atunci când s-a înscris în P.N.L. a semnat, în Cererea de adeziune, sub următorul text, pe care și l-a asumat:

 „Declar că am citit Statutul Partidului Naţional Liberal, Regulamentul de aplicare al Statutului, Codul Etic şi sunt de acord cu toate prevederile acestora.

 Consider a fi de datoria mea ca după dobândirea calităţii de membru PNL, să susţin moral şi material partidul, în vederea atingerii ţelurilor pe care şi le propune, fără a condiţiona această susţinere de favorizarea obţinerii de avantaje.” (Sursa: P.N.L.)

A critica însuși sistemul statutar al alegerii conducerii partidului imediat după desfășurarea acesteia, chiar dacă acest sistem implică alegerea „pe găști”, înseamnă un act de indisciplină de partid, dar a rămâne în continuare în acel partid înseamnă o acceptare a situației și a conducerii alese. Doamna Săftoiu avea obligația să demisioneze sau să tacă. Numai că tăcerea nu face rating și deci nici publicitate personală în mass media.

Anul acesta, în luna februarie, doamna Adriana Săftoiu a rămas, sau a fost lasată, din nou, în ofsaid. După ce toți parlamenatrii liberali – și dânsa laolaltă cu ceilalți – au promis, prostește și absurd, că demisionează din parlament în semn de protest, aceștia s-au răzgândit brusc, dar previzibil, în buna tradiție deschisă de celebrul „Răzgândeanu”, iar doamna a rămas, cum se zice, cu plasa în mână. Goală (plasa, nu doamna).

Demisia de „onoare” a doamnei Săftoiu (ajunsă deja o demisiomaniacă) din Parlament a reprezentat, evident pentru orice minte deprinsă cu logica, o arătare cu degetul, ba chiar cu reflectorul, a „dezonoarei” în primul rând a tuturor colegilor ei parlamentari răzgândeni, care n-au mai demisionat, dar și a partidului în ansamblu care a luat decizia „răzgândirii” oportune. Deoarece ori aceștia au fost niște oameni fără caracter, ori doamna Săftoiu a fost o apucată. A fost un nou moment în care doamna Săftoiu a fost mai mult „Pufulete” decât doamnă, acceptând să rămână membră a unui asemenea colectiv politic de toată mizeria. O persoană de atâta „onoare” într-un partid de atâta „dezonoare”. Nț, nț, nț…

De fapt, apartenența doamnei Săftoiu la P.N.L. – la acest P.N.L. –  a continuat, fără mari mustrări de conștiință, și în timpul recent confirmatului (de către Comisia de la Veneția) „puci” antidemocratic, antistatal și antiprezidențial. Doamna Pufulete a cotit-o șmecherește, toată vara, prin studiourile televiziunilor în care își dădea cu părerea la modul „da, dar nu”.

Corolar:

E ușor penibil să te vaiți mereu că ești violată dacă tot umbli noaptea pe la capătul tramvaiului 8 din Prelungirea Ferentari.

 

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012

© Foto: http://www.sutu.ro; http://www.enational.ro

Calendar de Advent USL

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012

 

Madam’ de Recrinier

ACESTA ESTE UN PAMFLET ȘI EL TREBUIE CITIT, CONSIDERAT ȘI INTERPRETAT CA ATARE!

© Alexandru Dan Mitache • 2012

„În curând pe ecrane”

Calamity Marga

După celebra Calamity Jane, iată-l și pe… Calamity Marga.

© Alexandru Dan Mitache • 2012

„Parlamentul GRĂJDAN” (sau cum o insultă Dan Șova pe Viviane Reding) – UPDATE!

Cum o insultă incultul notoriu DAN ȘOVA – celebra pușlama care nega holocaustul -, dar și presa aservită US„L”-ului („DCNews” , „Cotidianul” sau „Sursa de Știri” etc.), pe doamna VIVIANE REDING, comisarul european pe justiție…

Acești iresponsabili o consideră pe doamna Reding atât de naivă sau de proastă încât să iasă și să facă declarații extrem de grave la adresa guvernului Ponta, privind atacul la Curtea Constituțională (materializat prin deja celebra Ordonanță de Urgență a Guvernului care anuleaza prerogativele Curții Constituționale de a se pronunța cu privire la hotărârile Legislativului) și nu numai, bazându-se doar pe… o întrebare presupus tendențioasă adresată ei de-o ziaristă, doamna Carmen Valică, corespondenta de presă a postului „Radio România Actualități” la Bruxelles???

Cum își pot imagina acești neisprăviți că un comisar european pe justiție se poate pronunța public, în ORICE fel de chestiune, fără a se documenta în primul rând din surse diplomatice serioase și apoi din mai multe surse media de mare prestigiu? Cine e tâmpitul care vrea să uităm de „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, de „New York Times”, de ”Süddeutsche Zeitung”, de „Le Monde”, de „Le Figaro”, de „The Economist”, de „El Pais”, de „Kurier”, de „Neue Züricher Zeitung”, de „Komersant”, de „Nature”, de „Reuters”, de „Deutsche Welle”, de „CNN” și până și de „ING Bank” („Acapararea puterii de către USL poate duce la un curs de 4,55 lei/euro mai repede decât se credea”? (vezi pe larg aici, aici și aici).

Pentru incapabilul de Șova și pentru lombrozienii care votează US„L” nu există declarațiile colegilor doamnei Reding: Joseph Daul, Gunther Krichbaum, Thorbjørn Jagland, Markus Ferber, Susanne Kastner, Elmar Brok, Alain Lamassoure etc. etc.???

Era nevoie de doamna Valică pentru ca imaginea de potlogar a lui Ponta să fie extinsă asupra întregului său guvern?
Era nevoie de „dinamita” doamnei Valică pentru ca întreaga lume să vadă grosolanele și bolșevicele manipulări politice la care se dedă US„L” și complicii ei, în goana lor după putere și în fuga lor de justiție?

Cât de ticălos sau de tâmpit trebuie să fii ca să pretinzi și să crezi așa ceva?
Cât de ticălos sau de tâmpit trebuie să fii ca să pretinzi și să crezi că TOATĂ LUMEA critică dur abuzurile și ilegalitățile, minciunile și imposturile găștii Voiculescu-Ponta-Antonescu, fiind „intoxicată” de doamna Valică?

Guvernul va continua să nu facă nimic pentru țară, urmând a fi ocupat, în ședințele sale de partid, 70% cu contracararea „obstrucțiilor” făcute de presa (încă) independentă și de europarlamentarii PDL, care „se fac vinovați” de prăbușirea leului, a ratingurilor, a bugetului, a economiei, pentru creșterea șomajului și pentru dusul buhului în lume privindu-l pe plagiatorul și mincinosul Ponta. De asemenea, tot doamna Valică e de vină că pensiile vor crește la paștele cailor și că nicio promisiune uselistă nu se mai respectă.

Propaganda US„L” a pornit deja cu atacuri la adresa Monicăi Macovei. Urmează altele și altele, după bunul sistem și după practica bolșevică cu „lupta împotriva dușmanului de clasă”…

Parlamentul României are, de ieri, un nume: „Parlamentul GRĂJDAN”!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012

UPDATE! – Viviane Reding îi răspunde mincinosului Dan Șova:

„Este absurd să faci un jurnalist responsabil pentru o poziţie a Comisiei Europene“

Cine l-a suspendat pe Președintele României…

Iată cine sunt cei care l-au suspendat pe Președintele României, țară membră a Uniunii Europene!
Iată cine sunt membrii forumului „suprem” al „democrației” românești, în fapt al dictaturii mafiote!
Își închipuie cineva că ceilalți 253 de indivizi care au votat ieri suspendarea lui Traian Băsescu sunt mai altfel, din moment ce-i tăinuiesc, îi tolerează, îi cauționează, îi susțin pe aceștia trei?

Cătălin Voicu (US„L”), condamnat penal…

Sergiu Andon (US„L”), incompatibil cu funcția de parlamentar…

Florin Pâslaru (US„L”), incompatibil cu funcția de parlamentar, colaborator al Securității…

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012

ROBERT TURCESCU… de la talk-show, la show-talk

Domnule Robert Turcescu,

V-am admirat mult când realizați pe vremuri, la „Realitatea Tv”, emisiunea „100%”, mai ales în faza mai de început, aceea romantică, cu bilele.

Apoi ați devenit vedetă. Ceea ce n-a fost un câștig, decât poate de… „cotă”.

Emisiunea „Sub semnul întrebării” de ieri m-a determinat să vă scriu această „scrisoare deschisă”. În ceea ce mă privește, ați ieșit din sfera semnului întrebării, pe care mi-o pun de ceva vreme, situându-vă, în ultimul timp, în aceea a semnului mirării. De ieri, mirarea a luat forma consternării.

Ați devenit, treptat, un fel Dan Negru al emisiunilor politice. Ușor agitat, uneori chiar exaltat și țâfnos, mult mai agresiv și mai abuziv-ironic decât pe vremea calmului înțelept al debutului. Ați sucombat ratingului. Ați dobândit regretabile reflexe crețulesciene, de anchetator care lucrează cu lampa în ochii anchetatului, ca în cazul domnului Valentin Boldea, cercetat și condamnat într-una din emisiunile dv. pentru delictul de frate.

Ieri ați dat dovada care, după părerea mea, a umplut paharul. Nu știu, sincer, ce să aleg ca explicație: reaua credință partizană, sau crasa lipsă de profesionalism și ignoranța agravantă.

Cum altfel s-ar putea explica faptul că, într-o emisiune dedicată unui subiect în fond penibil („Cazul Boldea”) – despre care Adriean Videanu spunea, pe bună dreptate, că n-ar interesa pe nimeni într-o țară normală, preocupată de teme cu adevărat importante –, în care ați trecut de la particular la general, abordând tema accederii în politică a unor indvizi suspecți sau bizari, v-ați ferit ca de dracul să fiți onest?

Pentru că, dacă erați onest cu acest subiect atât de „arzător la ordinea zilei”, era IMPOSIBIL de evitat măcar citarea în treacăt a numelui lui VIRGIL POP, PRIMUL PARLAMENTAR ROMÂN CONDAMNAT LA PUȘCĂRIE CU EXECUTARE. DEFINITIV.

Dar penalul Virgil Pop nu este de la P.D.L, el fiind membru P.N.L., ceea ce – nu-i așa? – constituie un tabu pentru dumneavoastră. Altfel, i-ați luat în colimator cu zel pe cei de la P.D.L., dar pe exponentul cel mai perfect al acuzelor dumneavoastră l-ați menajat total.
Nu vi se pare bizar? Să nu-mi spuneți că ați tăcut pentru că sentința definitivă a fost pronunțată abea azi. Că „mă râd” de dumneavoastră.

 

Iată cine este acest VIRGIL POP (sursa Bleen, pe „Blogary”):

 «Virgil Pop este deputat PNL. A fost ales în 2008 în colegiul 8 din județul Cluj. Virgil Pop a ieșit pe locul 3 în colegiul 8 dar a reușit să ajungă deputat datorită (datorită, din punctul lui de vedere – noi am putea spune: din cauza) sistemului electoral HPO (Hrebenciuc-Olteanu-Pîrvulescu).  Iată rezultatele din colegiul 8 Cluj:

1. Vasile Miclăuș (PDL) – 7 789 voturi

2. Mihai Ucu-Faur (PSD) – 4 483 voturi

3. Virgil Pop (PNL) – 2 299 voturi

sursa: BEC

Numărul voturilor exprimate: 19 434 (ceea ce înseamnă că Virgil Pop a ajuns deputat după ce a obținut 11.83% din voturile valabil exprimate din colegiul în care a candidat). 1 din 9 clujeni din colegiul 8 au votat cu Virgil Pop. Cu toate astea, Virgil Pop a ajuns deputat.»

 

Ce alt exemplu mai elocvent și mai decisiv vreți?

Există o serie de jurnaliști care vor să dea impresia că ar fi mai altfel decât (măcar sincerii) Ciutacu sau Gâdea, care… mănâncă în mod onest, la vedere, cu alimentul pe masă.
Este vorba despre categoria „spălată”, de zonă așa-zis „rezidențială” a ziaristicii, care se vrea delimitată de gangurile mahalalelor insalubre gen „Intact” sau „Realitatea”.

Constat cu tristețe că, în fapt, nu este vorba decât despre acelasi tip de personaje, dar mutate la bloc. Desigur, publicul postului „B1Tv” nu poate fi mânuit cu sârma, ca acela al „Antenei 3”, de aceea se joacă comédia deontologiei și se manipulează mai fițos.
Nici pe altfel gureșa doamnă Pora n-am auzit-o pomenind cazul VIRGIL POP (reamintesc: P.N.L.) atunci când vitupera despre calitatea parlamentarilor și despre modul în care aceștia parvin în politică. Andreea Pora îmi amintește uneori, din păcate, de-o nostimă vecină care, ciorovăindu-se pentru un loc de parcare cu unul mai țăran care i-l ocupase, i-a trântit ceva de genul „Nu te uiti la ‘mneata?!? Eu sunt doamnă de la bloc.” E vorba despre blocul jurnalisticii, cum spuneam.

Exemplele de omisiuni, sau dimpotrivă, de amintiri, „dirijate” sunt mai multe, ca de pildă trecerea pe ordinea de zi a emisiunii a zvonului cu „trântitul ușii”, dar acesta mi s-a părut cel mai flagrant și totodată cel mai revoltător.

Adică bați darabana și o ții langa 3 zile cu unul care, deocamdată, n-a comis nimic ilegal și pui batista pe țambal într-un ditamai cazul politico-penal definitivat cu pârnaie fermă.

Vă propun schimbarea titlului emisiunii în „Batista pe țambal cu Robert Turescu”.

A bon entendeur salut…

Alexandru Mitache

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012

Crin Antonescu, un furios

Montajul de mai jos nu conține niciun trucaj…

Nu, nu e o comparație a personajelor – dintre care unul istoric, iar celălalt isteric -, ci doar una a patologiilor.

Observați grimasele!

Priviți privirile!

În atenția psihologilor…

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012