Petre Barbu, „Presa ca o flegmă”

__________________________________________________

Presa ca o flegmă

Petre Barbu, senior editor • 22 octombrie 2010

__________________________________________________

Pentru cine facem presă: pentru propriile interese sau pentru public?

«Stenogramele discuţiilor lui Sorin Ovidiu Vîntu cu ziariştii şi managerii trustului său de presă seamănă cu nişte flegme. Groase şi verzi. Am simţit un puternic disconfort al viscerelor când am citit cum Stelian Tănase îi cerea voie patronului să se ducă la TVR 1 să comenteze rezultatele alegerilor prezidenţiale. („Problema ­este să nu te superi tu sau Realitatea să-mi zică…”) Parcă Stelian cerea voie tatălui să se ducă afară, să se joace cu p… în nisip. În faţa patronului nu mai era analistul politic tobă de păreri, care măcăne jovial în fiecare vineri seară cu Mircea Dinescu. (Şi când mă gândesc că Tănase a condus cândva „Revista 22” şi a fost membru fondator al GDS!).

Ce jalnic mi s-a părut Cornel Nistorescu care i-a dat în gât pe „ăştia de la Realitatea”, care „au de două zile caseta cu povestea Alro şi nu vor s-o dea”. Imaginea lui Nistorescu, care îi şuşoteşte în ureche stăpânului cât de proaste şi rele îi sunt slugile, este memorabilă, oricât am blama aceste stenograme. Ce caraghios este „faimosul” manager de presă Sergiu Toader, care aproba, ca un yesman desăvârşit, „strategia de business” a stăpânului. („Absolut! OK! E corect, da!”)

M-am ţinut de burtă, de parcă băusem pilitură de electrozi de sudură cu suc de roşii, când am citit cum gomosul Doru Buşcu se făcea preş şi cum simandicosul manager de la Realitatea TV, Cătălin Popa, îi raporta „cârmaciului” ultimele „realizări”. Să mai spun ceva despre odiosul Bogdan Chirieac? (Şi când mă gândesc cu câtă emfază vorbeşte despre geostrategia politică a Rusiei…)

Aceste flegme au un singur destinatar: consumatorul de presă (scrisă şi audiovizuală). Modul acesta de administrare a presei exclude cu cinism publicul. Mai mult, îl umileşte. Românul care scoate din buzunar bani pentru a cumpăra produsele de presă şi cărora le asigură audienţa (vânzările de publicitate!) este ignorat şi manipulat. Dacă trusturile de media din România, aflate în proprietatea aşa-numiţilor moguli, funcţionează după astfel de „strategii de business”, să nu-i mai mire pe ziariştii oneşti de ce scade audienţa muncii lor. Pentru că alţii, slugi şi pupincurişti de vocaţie, le îngroapă credibilitatea. În fond, pentru cine facem presă: pentru propriile interese sau pentru public? Ce încredere mai poate avea consumatorul de presă într-un jurnalist onorabil şi cinstit, care munceşte la trusturile lui Vîntu, Voiculescu şi Patriciu? Mai ales când trăieşte tot timpul cu suspiciunea (sau dovada) că informaţia pe care o cumpără este otrăvită! Sau totul este umplut cu flegmă şi publicul nu mai are scăpare?

Aceste stenograme nu vor schimba faţa (sau feţele) presei româneşti. Să le căutăm scuze acestor oameni de presă sau să le plângem de milă este ca şi cum am juca rolul unui chelner care, înregistrând plângerea unui client că ciorba îi miroase a urină, l-ar chema pe bucătar şi acesta, după ce ar evalua situaţia, ar scuipa gros şi verde, asigurându-l pe client că a adăugat ingrediente naturale. Poftă bună!»

Scuipați aici!

Stenograma VI – Sorin Ovidiu Vîntu – Doru Bușcu:

«DORU BUŞCU: „Da, eu sunt alt gen. Le-am interceptat şi corespondenţa (colegilor – n.m.), printr-o greşeală pe care au făcut-o ei, am pus mâna pe corespondenţa lor pe mail, adică nu a săpat cineva în mod special, dar… şi am văzut că povestea era discutată de 7-8 luni, adică era hă, hă, era o chestie pusă bine la punct.

Dar în fine, nu vreau să mai aud de ei şi nici nu vreau să mai am de-a face cu ei. Deşi sunt vreo 2-3 acolo care au fost luaţi cu forţa, ştii, dintr-un entuziasm din ăsta, băieţesc, la bere şi de solidaritate soldăţească.”»

Mi se pare că Cristian Cioacă, soțul celebrei Elodia Ghinescu – dispăruta de la OTV – risca PUȘCĂRIA pentru citirea mail-urilor soției sale.
La jigodia de Bușcu nu se sesizează nimeni???

«S. O. VÎNTU: – Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de… dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mişcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl lasă pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia fututului din România. Toată lumea începe să înjure Instituţia fututului din România.»

ĂȘTIA! sunt oamenii de la „Realitatea-Cațavencu”, cu Emil Hurezeanu și cu Cristian Tudor Popescu cu tot

Iar la „Intact” nu cred că e altfel. Și când Băsescu i-a numit, elegant, „tonomate”, vai, ce s-a mai bășicat „lumea bună”…

O altă caricatură umanoidă, Cristian Tudor Popescu, individ slinos caracterial și el însuși o obscenitate, care a mâncat din banii pe care i-a dat Vîntu:

«Simplul fapt că nişte ziarişti stau de vorbă cu un ins care se războieşte cu Băsescu, din motive care îi privesc pe cei doi foşti derbedei de cartier, e destul, se consideră în laboratoarele de manipulare ale puterii, pentru a induce opiniei publice imaginea ziariştilor ca „duşmani ai poporului”.» (subl. mea).

Brusc, Vîntu a devenit pentru licheaua CTP… „derbedeu”.

Acesta este, în general, tipul de oameni care susțin „opoziția”!

Mă gândesc la jena lui Rebengiuc care cerșea pentru ĂȘTIA, ca un puradel de rrom trimis la produs,… „RESPECT”.

♦♦♦ ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET CARE TREBUIE CITIT, INTERPRETAT ȘI CONSIDERAT CA ATARE ♦♦♦

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Mogulologie – Genul proxim

Pentru ipocriţii care pretind că nu ştiu cine sunt „mogulii” de presă, am dat un search pe Google: numele vehiculate sunt Michael Ringier, Adrian Sârbu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Dinu Patriciu, Ioan şi Viorel Micula, familia Păunescu şi chiar Dan Diaconescu…

Deşi unii dintre ei pretind că n-ar avea nicio legătură cu trusturile de presă pe care le controlează prin interpuşi, ca în cazurile „Intact” şi „Realitatea-Caţavencu” (S.O. Vântu declara deunăzi: «Nu eu, ci copiii mei sunt proprietarii trustului de presă „Realitatea-Caţavencu”. Iar ei nu au nici cel mai mic interes politic.»), este clar ca bună ziua pentru toată lumea că ei sunt totuşi cei care manevrează bateriile de tunuri grele şi decid  „politicile editoriale” ale posturilor de televizune şi ale ziarelor din subordine cu care trag salve mai mult sau mai puţin eficace.

Mă îndoiesc profund că, de pildă, convocatul domn Geoană l-a vizitat pe domnul Vântu la reşedinţa acestuia din Deltă – aşa cum se bârfeşte – exclusiv în scopul nobil de afla unde sunt banii delapidaţi de la FNI de către capra ispăşitoare Vlas.

Nu pot uita gafa monumentală comisă de-o angajată a unuia dintre moguli care, dintr-o conştiinciozitate de sclav silitor dar prost, a căutat în DEX definiţia termenului „interlop” pe care i-a servit-o unui consilier prezidenţial: «Care are o reputație proastă; rău famat, dubios, suspect, deocheat». Evident că interlocutorul, inteligent şi pe fază, n-a putut rata ocazia de a-i replica cu umor: «Va referiţi cumva la domnul (…),  patronul dumneavoastră?». Potrivirea între definiţia DEX-ului şi respectivul patron este atât de flagrantă, încât biata femeie, cunoscută îndeobşte după rictusul rânjit si fălcos ce-i ţine loc de zâmbet, era să cadă de pe scaun înţelegând că va ajunge în curând să aducă bani de acasă, după sancţiunile şi amenzile pe care le primeşte postul de la C.N.A. din cauza ei şi a minciunilor pe care le dă pe post, în goana după un senzaţional salvator de rating, şi după penalizările pe care probabil le primeşte de la propriul loc de muncă pentru ineficienţa economică a emisiunii pe care o face într-un mod atât de lamentabil (Mircea Marian scria în „Evenimentul Zilei” din 4 septembrie a.c.: «Realizatorii de la (…) TV sunt ameninţaţi cu amenzi de fiecare dată când audienţa emisiunilor lor este sub cea a concurenţei de la Antena 3.»).

De curând, institutul britanic „Oxford Analytica” (OXAN) a dat publicităţii un raport privind starea mass-media din România: «Oxford Analytica a realizat un studiu în care arată că presa din România nu mai joacă un rol pozitiv în formarea opiniilor politice. Prestigiosul institut de consultanţă politică Oxford Analytica (OXAN) a publicat o analiză în care arată că trusturile media controlate de Vîntu, Patriciu şi Dan Voiculescu şi-au coordonat, în 2009, atacurile împotriva lui Traian Băsescu. Potrivit acestei analize, strategia televiziunilor lui Vîntu şi Voiculescu este să reducă interesul publicului pentru politică. Această strategie a avut efect la alegerile parlamentare din 2008, când mai puţin de 40% din electorat s-a prezentat la urne.» (Mircea Marian in „Războiul mogulilor cu Băsescu”, Evenimentul Zilei, 4 septembrie 2009).

In acest context, este imposibil sa nu sară în ochi o teribilă coincidenţă: dintre cei citaţi mai sus, „mogulii” anti-Băsescu se definesc printr-un gen proxim extrem de evident, diferenţele speficice fiind, practic, neglijabile.

Genul lor proxim este PENALUL! Sau, dacă avem în vedere înţelesul strict lexical al termenului conform DEX, aceştia sunt, cu toţii, nişte INTERLOPI.

O dubioasă şi bizara fatalitate face ca numai mogulii cu dosare penale să fie înverşunaţi împotriva preşedintelui Traian Băsescu şi, prin ricoşeu, împotriva apropiaţilot acestuia şi PD-L-ului în ansamblu său.

Se ştie că domnii Dan Vloiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Dinu Patriciu, dar şi Sorin Roşca Stănescu (pe care îl asimilez taxonomic categoriei de „mogul”, deşi nu este decât un rechin de presă, adică un fel de peşte) au avut sau au pe rol dosare penale.

• SORIN OVIDIU VÂNTU – «Scăpat (deocamdată!) cu faţa curată din dosarele FNI, BID, BRS, FNA-Banca Agricolă şi din alte cauze conexe acestora, fostul infractor Sorin Ovidiu Vîntu va trebui să facă faţă unui nou dosar penal. Documente oficiale arată că părintele FNI este cercetat în prezent de Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti (BCCO) – Serviciul de Combatere a Marii Criminalităţi Economico-Financiare din cadrul MIRA, în Dosarul penal nr. 754/D/P/2006, în care se cercetează „reţeta” prin care Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzătorii Privaţi (FRGC) SA.» (Mediafax)

• DAN VOICULESCU – Deşi declara senin (sau senil?): «Voi încerca să promovez o lege referitoare la patronii de presă, că de aici pleacă problema. Să îndeplinească o minimă conditie ca să fie patron de ziar – sa nu aiba dosar penal (sic!). Îmi pare rău pentru presă, dar până nu o să scăpăm de directorii de acest gen, presa nu o să se facă bine.» (Informatia.ro), domnul Voiculescu a a avut şi domnia-sa parte de dosare penale: «Liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, este urmarit penal in dosarul Loteria Romana si cercetat in dosarul privatizarii Institutului de Cercetari Alimentare.» (Romaniacurata.ro), dar si fiica sa, Camelia, cea care, formal, conduce trustul pe presa „Intact”: «Dosarul penal „Rompetrol” n-a fost singurul în care Dan Voiculescu şi-a împins copilul la înaintare pentru a umfla buzunarele familiei, dar să şi răspundă penal pentru afacere. Camelia Voiculescu a fost vârâtă de tatăl ei şi în dosarul „Loteria”, în care preşedintele de onoare al PC şi-a reglat, în siguranţă, conturile personale cu George Copos, într-o afacere caracterizată de procurori drept ilegală.» (Stiri.rol.ro).

• DAN COSTACHE PATRICIU (alias Dinu Patriciu) – «În septembrie 2006, Dinu Patriciu a fost trimis în judecată, în dosarul „Rompetrol”, fiind acuzat de comiterea a şapte infracţiuni.» (Ziare.com). Nu-i vorba că nici domnul Patriciu nu se lasă mai prejos decît domnul Voiculescu şi se poate mândri că şi fiica sa a dobândit, de curând, un dosar penal; e drept că doar pentru beţie la volan: «Ana Patriciu, fiica preşedintelui TRG, Dinu Patriciu, s-a ales cu dosar de cercetare penală după ce, în dimineaţa zilei de 6 martie, în jurul orei 3.00, a fost depistată conducând sub influenţa băuturilor alcoolice, au declarat pentru NewsIn surse din Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti. Ana Patriciu a fost oprită, în noaptea de 6 martie, de poliţişti de la Brigada Rutieră Bucureşti care au descoperit că testul cu alcoolmetru a scos în evidenţă o îmbibaţie de 0,46 miligrame de alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care au condus-o la Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici pentru recoltarea probelor biologice. Ulterior, i s-a întocmit dosar de cercetare penală pentru conducere sub influenţa băuturilor alcoolice, dosar care se află la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.» (Realitatea.net). De precizat, în acest caz minor, frivol şi colateral, «că în astfel de cazuri, în sânge alcoolemia constatată cu alcoolmetrul apare cel puţin dublă. (…) Potrivit legii, conducerea autoturismului cu o alcoolemie de peste 0,8 se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani si anularea permisului.» (9am.ro).

• SORIN ROŞCA STĂNESCU – pe care colegii de breaslă îl compară – probabil cu temei – cu Pamfil Şeicaru, dar numai prin prisma vorbei „Şantajul şi etajul” (Evenimentul Zilei), este un personaj de o moralitate greţoasă, iar dacă îi parcurgi dosarul de turnător îi vezi abjecţia în toată mizeria ei (vezi blogul lui Dan Badea). Despre SRS „penalul” aflăm că: «Procurorii Parchetului General au extins cercetările în cazul jurnalistului S. R. Stănescu şi i-au adus, miercuri, la cunoştinţă o nouă acuzaţie: aderare la un grup de crimă organizată, infracţiune pedepsită cu până la 20 de ani de închisoare, transmite TVR.» (HotNews). Totodată, «Sorin Roşca Stănescu a fost pus sub acuzare în calitate de învinuit în dosarul privind operaţiuni pe piaţa de capital cu acţiuni emise de societatea „Rompetrol Rafinare”.» (HotNews). Cei care vor să afle mai multe despre acest mic manevrator de presă pot citi, aici şi aici, două articole extrem de interesante.

Despre celelalte implicări ale celor patru în cazuri anchetate şi documentate doar de presă, fără transpunerea lor în dosare penale,  gen afacerea „Sterling”, nu îmi permit să discut aici şi acum. Nici despre  „calităţile” de turnători – certificate de C.N.S.A.S. – ale domnilor Voiculescu (Felix) şi Roşca Stănescu (H15 şi Deleanu) nu mai are rost să discutăm, căci ele nu se încadrează decât în domeniul diferenţelor specifice.

De asemenea, este de prisos să mai adug că toate aceste dosare, inclusiv cele de poliţie politică, au fost deschise după ce Traian Băsescu a dat semnalul că justiţia nu mai trebuie sa aibă inhibiţii în instrumentarea cazurilor de corupţie şi de infracţiuni economico-financiare şi după ce, acelaşi Traian Băsescu, a „forţat” transmiterea arhivelor Securităţii către C.N.S.A.S., dându-i acestuia, practic, viaţă.

Constatăm, aşadar, pe de o parte, isteria aberantă şi inutilă a mogulilor „penali” şi, pe de altă parte, calmul profesionist şi deontologic al celorlalţi moguli de presă, animaţi şi ei, desigur, de interese economice şi financiare diverse, dar suficient de inteligenţi pentru a-si prezerva investiţiile în credibilitate pe care le-a facut principalul lor acţionar care este, în fond, publicul.

Uniţi în muget şi în nesimţiri, mogulii „penali” au început să enerveze până şi occidentul, dovedind ce anume îi mână în luptă şi ce temeri cu zăbrele îi animă atât de cumplit.

Cu o chitară ale cărei… coarde sunt alde Badea, Ciutacu, Gâdea, Stan, Dumitrescu, Drăgotescu, Creţulescu, Tudor, Prelipceanu, Grecu sau Vrânceanu-Firea orice acord sună fals şi ajunge sa zgârie urechile, iată, până hăt departe.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

//