Scuipați aici!

Stenograma VI – Sorin Ovidiu Vîntu – Doru Bușcu:

«DORU BUŞCU: „Da, eu sunt alt gen. Le-am interceptat şi corespondenţa (colegilor – n.m.), printr-o greşeală pe care au făcut-o ei, am pus mâna pe corespondenţa lor pe mail, adică nu a săpat cineva în mod special, dar… şi am văzut că povestea era discutată de 7-8 luni, adică era hă, hă, era o chestie pusă bine la punct.

Dar în fine, nu vreau să mai aud de ei şi nici nu vreau să mai am de-a face cu ei. Deşi sunt vreo 2-3 acolo care au fost luaţi cu forţa, ştii, dintr-un entuziasm din ăsta, băieţesc, la bere şi de solidaritate soldăţească.”»

Mi se pare că Cristian Cioacă, soțul celebrei Elodia Ghinescu – dispăruta de la OTV – risca PUȘCĂRIA pentru citirea mail-urilor soției sale.
La jigodia de Bușcu nu se sesizează nimeni???

«S. O. VÎNTU: – Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de… dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mişcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl lasă pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia fututului din România. Toată lumea începe să înjure Instituţia fututului din România.»

ĂȘTIA! sunt oamenii de la „Realitatea-Cațavencu”, cu Emil Hurezeanu și cu Cristian Tudor Popescu cu tot

Iar la „Intact” nu cred că e altfel. Și când Băsescu i-a numit, elegant, „tonomate”, vai, ce s-a mai bășicat „lumea bună”…

O altă caricatură umanoidă, Cristian Tudor Popescu, individ slinos caracterial și el însuși o obscenitate, care a mâncat din banii pe care i-a dat Vîntu:

«Simplul fapt că nişte ziarişti stau de vorbă cu un ins care se războieşte cu Băsescu, din motive care îi privesc pe cei doi foşti derbedei de cartier, e destul, se consideră în laboratoarele de manipulare ale puterii, pentru a induce opiniei publice imaginea ziariştilor ca „duşmani ai poporului”.» (subl. mea).

Brusc, Vîntu a devenit pentru licheaua CTP… „derbedeu”.

Acesta este, în general, tipul de oameni care susțin „opoziția”!

Mă gândesc la jena lui Rebengiuc care cerșea pentru ĂȘTIA, ca un puradel de rrom trimis la produs,… „RESPECT”.

♦♦♦ ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET CARE TREBUIE CITIT, INTERPRETAT ȘI CONSIDERAT CA ATARE ♦♦♦

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Domnul Victor Rebengiuc se întoarce la Bască

Domnul Victor Rebengiuc, un incontestabil mare talent al teatrului și cinematografiei românești, devenit, însă, la senectute un fel de vuvuzelă de bloc care își dă cu părerea și care iese să strige la copii, începe să semene din ce în ce mai mult cu personajul „Bască”, din „Mormântul călărețului avar”, de D.R. Popescu, pe care-l interpreta magistral pe scena Naționalului prin ’80.

Întrebat, neîntrebat, concernat, neconcernat de vreo treabă, domnul Rebengiuc iese în balcon și vociferează. Ba, pentru ca bătălia de joc la care se autosupune să fie maximă, ziarele îi mai și popularizează băgările în seamă, pentru ca de bietul bătrân să râdă cu compasiune toată țara, nu numai țățimea din cartier. Maniera aceasta este mai veche, „Realitatea” i-a mai exploatat vanitatea, ridiculizându-l când cu „Noi vrem respect”,  de parcă făcea reclamă la Coprol.

Acesta este Victor Rebengiuc*

De fapt, televiziunile exhibă penibilul bătrâneților multor foste vedete doar de dragul unui rating de tip gerontofil. Dacă vedem varicele lui Liz Taylor, de ce n-am vedea și sclerozele lui Lucian, Piersic sau Beligan.

„Ziarul Financiar” îl face, deci, de cacao pe domnul Rebengiuc publicându-i una dintre opiniile care îl caracterizează în ultima vreme, de când a ajuns, ca și alți colegi de-ai domniei sale, senili de-a binelea, un fel de Mircea Badea cultural-obștesc.

«La rândul său, actorul Victor Rebengiuc a spus că nu cunoaşte exact noul sistem de impozitare a drepturilor de autor, însă nu se aşteaptă la o măsură bună. „O măsură bună nu are cum să fie. De când este, guvernul ăsta a luat numai măsuri proaste. Nu mă aştept la ceva bun”.» – „Ziarul Financiar”

Adică, precum spuneam, habar n-are despre ce e vorba, dar dacă e s-apară în papuci cu părerea în punga de-un leu, cu care i-ar sta mai bine la vreo coadă, domnul Rebengiuc nu ezită. Și-o scoate și și-o dă.

Trucul e gata. Ziarul ia opinia actorului, moale cum e ea la vârsta asta, o cizelează nițel să pară că e tare și-o pune pe pagină, pe net sau o dă la televizor sub câte-un titlu „incendiar”, dar bine ticluit:

«Artiştii refuză să stea la cozi pentru drepturile de autor. Vedeţi aici ce părere au Victor Rebengiuc şi Alexandru Arşinel»

Ce înțelege prostimea care citește asemenea ziare sau care cască gura la televizor?

Că domnul Victor Rebengiuc instigă la grevă fiscală, că domnia sa nu este dispus să stea la coadă pentru a-și plăti taxele, umilit în vedetismul lui semicentenar de către un guvern abuziv, nemilos și nerecunoscător. Că eroul domn Rebengiuc iese cu pieptul dezvelit și cu capul gol în fața terorii de partid și de stat.

De fapt, realitatea este că domnul Victor Rebengiuc, transformat în muțunacul civismului de trust, vorbește ca aia-n târg pentru că, așa cum recunoaște, habar n-are că…

«Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 791/2010 persoanele care au calitatea de pensionari ai sistemului public de pensii si realizeaza venituri de natura profesionala pe baza de contract de drepturi de autor nu datoreaza contributiile individuale de asigurari sociale, asigurari sociale de sanatate si asigurari de somaj incepand cu 1 iulie 2010.»

Ticăloșia este cu atât mai mare cu cât eventuali puitori de bot la asemenea instigări nu-și dau seama că vor plăti penalizări de-or să se spetească crezând, naivi, că domnul Rebengiuc, multiplu pensionar, autor, colaborator și protagonist le va fi solidar.

Iată ce scria D.R. Popescu pe www.pro-saeculum.ro:

«Victor Rebengiuc, în Bascã („Mormântul cãlãrețului avar”) era memorabil: un amestec de poltronerie și humor, un gângav la minte, de la naturã, dar devenit lucid al dracului fațã de propriile sale interese, pe creștet cu o bascã – fes! – mereu în schimbare, ca vântu-n zbor!»

Să ne trăiești, nene Rebengiuce!

_________________________

* N.B. – Fotografia prezentată în text este un model de dezinformare, de tipul celor practicate de mass media cu care domnul Rebengiuc colaborează. În fapt, reprezintă doar o secvență din filmul „Medalia de onoare” a lui Cătălin Netzer și nu o scenă reală.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

EI vor respect ?!?!

________________________________________________________

Datoriile enorme la bugetul statului ale Realităţii TV

compromit şefii sindicatelor din România

Dana Iliescu

________________________________________________________

«După ce am relatat săptămåna trecută cum Vîntu încearcă să-i paseze Realitatea TV lui Patriciu în schimbul unei datorii de 10 milioane de euro, mişcare menită să-l lase cu buza umflată pe mogulul petrolului, un avertizor de integritate ne-a semnalat că Realitatea Media SA nu numai că are bunurile şi licenţele gajate către terţi, dar s-a început şi executarea silită împotriva sa de către fiscul romån, conform mai multor  titluri executorii emise de către MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI.
Titlurile executorii emise împotriva Realitatea Media SA sunt înregistrate la arhiva electronică de garanţii reale mobiliare în data de 18 septembrie 2009 sub numărul 2009-00014707191982-ZBF. Totalul celor 19 sume neachitate de Realitatea către bugetul consolidat al statului ajunge la 1 milion de euro. Cam mult pentru o televiziune care  ne vorbeşte zilnic, de cåteva zeci de ori, despre respect.

Administrarea societăţii e realizată de lideri sindicali

Deşi postul de televiziune aparţine lui Sorin Ovidiu Vîntu, care şi l-a asumat public, responsabili pentru această situaţie sunt marii corifei ai sindicalismului românesc, care atunci când nu scot oamenii în stradă şi nu fac grevă generală se ocupă de administrarea Realităţii TV, fentând bugetul de stat.
Conform Legii 31/1990, a societăţilor comerciale, răspunderea aparţine administratorilor societăţii care sunt chiar liderii marilor confederaţii sindicale din Romånia, Liviu Luca, Marius Petcu, Dumitru Costin, Iacob Baciu, Achille Duţu şi Ion Popescu (vezi facsimile: 1, 2, 3, 4), aceiaşi care au organizat azi, 5 octombrie, o grevă în principal în scopul majorării salariilor bugetarilor. Realitatea TV e o firmă privată care trebuie lunar să plătească impozite şi taxe către statul romån.
După cum se ştie, salariile bugetarilor se plătesc din bugetul consolidat al statului, unde chiar şefii sindicatelor, administratori la firme private, nu achită banii pe care-i datorează la fisc. Nu e amuzant? Bieţii sindicalişti se dau de ceasul morţii că vor salarii mai mari, dar înşişi şefii lor, organizatorii grevei, nu dispun plăţile către bugetul statului, de unde banii ar trebui să ajungă la bugetari.

Cine sunt administratorii rău-platnici?

Marius Petcu – preşedinte CNSLR FRĂŢIA – 800.000 de membri, Iacob Baciu – preşedintele Confederaţiei Sindicatelor Democrate din Romånia, în care se regăsesc majoritatea cadrelor didactice, Preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Chimie şi Petrochimie, Achille Duţu – 65 de sindicate cu 40.000 de membri, Dumitru Costin – preşedinte Blocul Naţional Sindical, 500.000 de membri, Liviu Luca – preşedinte Fsli Petrom, şi Ion Popescu – preşedintele Confederaţiei Sindicale „Meridian“, aproximativ 200.000 de membri.
Deci peste 1,5 milioane de salariaţi sunt conduşi şi manipulaţi din punct de vedere sindical de către aceşti administratori rău-platnici. Oare cum se uită ei în ochii sindicaliştilor cånd ştiu că ei nu achită taxe şi impozite? Cu ce tupeu vin ei să ceară mai mult cånd ei nu dau nici măcar ce datorează?

Cei şase sindicalişti riscă puşcăria pe legea evaziunii fiscale

Lege nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale prevede la art. 6, că reţinerea şi nevărsarea, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentånd impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
Probabil că aţi remarcat Campania „vrem respect“ lansată de Realitatea TV. Suntem de acord să le acordăm tot respectul nostru, dar după ce-şi plătesc datoriile la fisc, aşa cum facem cu toţii.»

*           *

*

________________________________________________________

Realitatea Media SA are datorii de 1,3 mil. € la stat,

sindicaliştii membrii în CA vor grevă

Mihai Boicu, Carmen Neacşu

Marţi, 06 Octombrie 2009

________________________________________________________

«In timp ce sindicalistii membri in CA indeamna oamenii la greva, in timp ce liderii principalelor sindicate din tara isi cheama membrii la greva pentru nerezolvarea problemei salariilor, o parte dintre acestia „patroneaza” societati comerciale care acumuleaza datorii mari catre stat. In componenta CA al Realitatea Media SA, societate cu datorii de 1,3 milioane de euro la Bugetul de stat, al asigurarilor sociale si de somaj figureaza lideri de sindicat precum Liviu Luca, Marius Petcu sau Iacob Baciu.

Realitatea Media SA are datorii la Bu­getul de stat, potrivit datelor Agen­tiei Na­tionale de Administrare Fiscala, de 2.137.319 lei. La acestea se adauga si suma de 2.434.176 de lei  acumulata la bu­getul asigurarilor sociale de stat de Rea­litatea Media SA, precum si datoria de 102.755 de lei la bugetul asigurarilor pen­tru  somaj.

Pentru aceasta din urma crea­nta de plata, Realitatea Media are inre­gistrata o cerere de compensare in curs de solu­tionare. Realitatea Media are da­torii de 1.023.912 lei si la bugetul asi­gurarilor de sanatate, pentru care de ase­menea a inaintat cerere de com­pen­sare in curs de solutionare. Realitatea Media SA a acu­mulat astfel numai catre stat datorii de 5.698.162 de lei, echi­va­lentul in euro a 1,32 milioane de euro calculate la un curs de 4,3 lei/euro.

Pierderi nete ale exercitiului financiar in ultimii ani

De altfel, Realitatea Media SA figu­reaza pe site-ul Ministerului Finantelor cu pierderi nete de 76.316.436 de lei (20.738.161,9 euro la cursul mediu de 3,68 lei/euro)  la finele anului trecut, la o cifra de afaceri de 100.369.220 de lei (27.274.244,5 euro). In 2007, Realitatea Media SA a avut o pieredere neta de 27.137.427 de lei, (echivalentul a 8.149.377 de euro la cursul mediu al anului de 3,33 lei/euro), la o cifra de afaceri de 103.571.264 de lei.

Chemata la tribunal pentru a-si plati datoriile

Mai multe firme au recurs la Jus­ti­tie pentru a-si recupera banii din ser­viciile prestate pentru compania Rea­litatea Me­dia, care opereaza, prin­tre al­tele, tele­viziu­nea cu acelasi nume.

Ast­fel, in data de 8 iulie 2009, compania Estilo SRL a dat in judecata Realitatea Media inre­gistrand dosarul 29244/3/2009, obiectul cau­zei fiind somatie de plata. Urma­torul ter­men, potrivit Tribu­n­a­lu­lui Bucuresti, este pe 14 octombrie.

De asemenea, Rea­litatea Media a fost la un pas de faliment in d­osarul inre­­gistrat de compania SC Datagon Ser­vice SRL, care cerea declan­sarea pro­cedurii insolventei. Pe 29 septem­brie a.c., Tribu­nalul Bucuresti anu­leaza ce­rerea, fiind „insuficient timbrata”. Practic, Realit­a­tea a scapat din cauza unei lipse de pro­cedura, si nu pentru ca nu ar fi existat datoriile.

Neinteresati de cifre

Ce spun sindicatele despre prezenta lor in componenta CA al Realitatea Me­dia SA? „Eu cred ca datoriile la buget trebuie platite.Sunt vremelnic acolo (in CA), nu stiu cat voi mai fi. In momentul de fata nu cunosc situatia finan­ciara a socie­tatii. Rolul meu si al celorlalti este in limitele prevazute de lege, ca membru in Con­siliul de Admi­nis­tratie“, declara Ia­bob Baciu, pre­se­dintele Con­fede­ra­tiei Sin­dicatelor De­mo­crate din Roma­nia (a ca­drelor di­dactice).

Reuniunea confederatiilor

Mai putin comunicativ s-a dovedit a fi Liviu Luca, liderul sindi­ca­telor libere Petrom, care, intr-o prima faza, a de­clarat ca „nu dau interviuri, discutati cu Sergiu Toader sau cu Sorin Enache“. Dupa insistentele noastre, Liviu Luca s-a adresat cu „Stimabile, nu ai invatat lectia? Cand ai sa ma cunosti pe mine, atunci ai sa-mi pui intrebari“. Fara comentarii. In schimb, Marius Petcu, prese­dintele Sanitas, spune ca a fost cooptat in CA al Realitatea Media la pro­­punerea lui Liviu Luca. „Sunt mem­bru in Con­siliul de Administratie, im­pre­una cu toti ceilalti lideri ai con­­­federatiilor sin­dicale. Mi-a fost pro­pusa participarea in CA de catre cole­gul nostru Liviu Luca“.

Discutii amicale

Marius Petcu declara ca nu se lanseaza in subiecte legate de datoriile Realitatea Media „Prezenta noastra acolo a fost generata de echilibrul cu care se genereaza mesa­jele Realitatea TV. Partea cu cifre nu e treaba mea. Nu avem pozitii privilegiate, dar am dorit ca pe ecranele Realitatii sa fie pre­zen­tate si pozitiile sindicale. Nu am in­cer­cat niciodata sa influentam politica pos­tului, am considerat ca pe ecrane este bine sa fie prezenta si socie­tatea civila, nu numai politicieni”, decla­ra li­derul Sanitas.

In schimb, Ion Po­pes­cu, prese­dintele Confederatiei Meri­dian, este mai direct si spune ca aceasta cali­tate de membru in CA al Realitatea Media SA da posi­bilitatea unor discutii pe teme sindicale intre membrii CA.

„Nu stiam ca au datorii. E o intal­nire a confederatiilor sindicale, de fapt. Numai acolo mai reusim sa stam de vorba despre viata sindicala. Sau, cum a fost ultima data, ni s-a prezentat situa­tia financiara. Atunci nu era situatia asta cu datoriile.(…) Noi facem schim­buri de infor­matii intre noi cu pro­ble­mele sin­dicale. De foarte multe ori avem discutii de felul acesta, ce tema­tici sa mai abor­dam, care sa vina si in spri­jinul vietii sociale. Ultima tema au con­stituit-o par­ca schim­barile cli­matice. Abor­dam mai mult te­me gl­obale“, spune Ion Popescu.

Titluri executorii pentru 900.000 de euro

Realitatea Media SA este inscrisa in Arhiva Elec­tro­nica de Garantii Reale Mobiliare cu datorii to­tale la Bugetul de stat de peste 3,8 milioane de lei, adica aproximativ 900.000 de euro. Directia Ge­nerala de Administrare a Marilor Con­tri­bua­bili din cadrul Agentiei Nationale de Ad­mi­nis­tra­re Fiscala a emis titluri executorii pentru 17 creante fiscale, cum ar fi pentru neplata TVA, a contributiilor la sanatate, somaj, a veni­tu­rilor salariale sau neplata impozitului pe profit.»

*           *

*

Comentariul meu:

la chestiile ASTEA a pus botul şi…

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Întrebare deschisă adresată lui Victor Rebengiuc (Un lacheu la curtea regelui Vântur)

Domnul Victor Rebengiuc – stânjenitoare rima politică a acestui patronim! – apare într-o postură absolut jenantă de cap de afiş în ultima producţie a departamentului de agitaţie şi propagandă a postului de televiziune „Realitatea”.

Nu întâmplător am ales această fotografie în care privirea sa stă coborâtă, aşa cum, cred eu, ar trebui să mai stea destul timp de acum încolo.

După fâsurile penibile rezultate în urma celorlalte campanii iniţiate de-o minte fără priză în realitatea din afara „Realităţii”, „Treziţi-vă! Asta nu e România noastră” (în rolul principal diva Alexandra Svet) şi „Solidari cu judecătorii” (în rolul principal cabotinul Cornel Nistorescu), grupul media al domnului Sorin Ovidiu Vântu a inventat ceva nou, cu o râvnă demnă de o cauză mult mai bună: campania intitulată coşbucic „Noi vrem respect!”.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Textul dramoletei, deşi se vrea patetic şi mobilizator, este şchiop, ciung şi chior, este banal, seamănă a compunere şcolară şi ca autor al lui îl bănuiesc pe Răzvan Dumitrescu sau pe Cosmin Prelipceanu. E prea sărac cu duhul şi prea proletcultist pentru a fi fost închipuit de altcineva. Faptul că domnul Rebengiuc a acceptat contractul ţine de demnitatea domniei sale şi apare cu atât mai paradoxal cu cât în propoziţie este vorba tocmai de solicitarea respectului. Sentiment care, domnule Rebengiuc, nu se cere, ci se MERITĂ! Mă aşteptam ca dumneavoastră — în calitate de actor care a muncit o viaţă întreagă pe scenă pentru a-l câştiga – să ştiţi acest lucru.

Una dintre problemele acestei campanii este că ea este promovată de un post de televiziune care demonstrează zilnic că NU mă respectă, încercând ca prin intermediul angajaţilor săi să-mi mototolească mintea, să mă convingă ca albu-i negru, ca negru-i alb şi că griul jeg e roz bonbon sau bleu cais.

O altă problemă este că ea a fost realizată mai demult, dar a fost declanşată – evident on purpose – exact în ziua în care PDL şi-a asumat cu curaj o guvernare monocoloră şi minoritară, după ce Ion Iliescu şi Marian Vanghelie au scos PSD din guvern rupând coaliţia, bagând în mă-sa munca lui Bazac, a lui Diaconescu, a lui Marian Sârbu sau a lui Andronescu; după ce nicio altă formaţiune politică n-a avut curajul să-şi asume răspunderea şi riscul de a oferi măcar un ministru. Aşadar intenţia de manevră politică, de acţiune electorală, este evidentă şi numai un actor bonom ar putea să n-o constate. Mă îndoiesc, însă, că domnul Rebengiuc este un bonom ingenuu. Îi acord doar lipsa de viziune politică caracteristică acelui tip de intelectuali şoz care făceau, în occident, apologia stângii pe vremea când, dincolo de cortina de fier, mureau în lagărele comuniste milioane de alţi intelectuali. Sunt convins că domnul Rebengiuc habar nu are că, dacă Traian Băsescu nu câştigă alegerile prezidenţiale, indiferent cine ar deveni preşedintele României după 6 decembrie, ţara ar încăpea inevitabil pe mâna unui guvern făcut de şi după asemănarea lui Iliescu şi Vanghelie, cu tuşe de diferite grosimi puse de Hrebenciuc, Năstase, Mazăre şi compania de baroni hămesiţi după dieta impusă în ultimii cinci ani de actulalul preşedinte.

Cu indiferent cine la Cotroceni, chiar şi cu Oprescu, independentul lui Iliescu, sau cu Antonescu, tot PSD-ul va învârti ţara. Liberalii n-ar face decât să ţină bâzul, stipendiaţi şi controlaţi de un tip ca Patriciu care, s-a văzut recent cu ce respect maro şi moale îi umple pe cei căinaţi şi cică reprezentaţi de Rebengiuc: preconizează să înlocuiască 600.000 de bugetari cu calculatoare şi îşi bagă banii, scoşi din vânzarea, către străini, a unor active româneşti(!) – dobândite aşa cum se ştie –, în Georgia, în loc să-i investească în România, unde ar da de lucru unor români şi unde ar contribui la efortul comun de combatere a crizei economice.

Domnul Rebengiuc se crispează pe noţiunea de „respect” în timp ce televiziunea care l-a angajat dă imagini cu pensionari care se bat pentru un kilogram de zahăr şi pentru o sticlă de suc ieftin.

Domnul Rebengiuc îşi imaginează că „respectul” a fost cooperativizat şi că poate fi revendicat, ca pe o cotă-parte în natură, de către tot poporul. De către babele care se păruiesc la coada de la agheasmă sau de la moaşte, de către judecătorii Monei Pivniceru, de către funcţionarii cu prime de vacanţă la Ibiza, de către pişcotarii lui Vanghelie de la Romexpo, sau de halitorii de mici ai aceluiaşi din parcul Izvor. Respect pentru mass media? Respect pentru acei profesori care impun prin şantaj meditaţii obligatorii? Respect pentru cadrele medicale care cer şpagă? Respect pentru funcţionarele nesimţite? Nu, dragă domnule Rebengiuc. Statistic, ca şi deştepţii, oamenii respectabili sunt o minoritate.

Demersul „Realitatea TV” este o mânărie politico-ideologică comisă într-o situaţie electorală. Iar domnul Rebengiuc apare, oarecum zăpăcit – culmea ironiei – nu de Prospero, ci de Calibanul Vanghelie.

România între Prospero şi Caliban

Asistăm, evident, la o nouă poziţionare politică mascată a unui trust de presă, într-o conjunctură în care candidatul Mircea Geoană, aflat la a treia(!) lansare consecutivă, de parcă e o rachetă în trepte zburătăcind mereu fără combustibil prin norii politicii româneşti, are un penibil 19% în sondaje, fiind ignorat de o diferenţă de 11%-12% dintre susţinătorii PSD, adică nu mai puţin de… o treime!!! O situaţie în care, deşi îşi frânge bojocii încoţopenindu-se în tirade sforăitoare şi deja obositor de acuzatoare, dar eliptice de predicatul mesajului politic programatic, Crin Antonescu râmâne blocat într-un şablon uzat, ineficient şi nu reuşeşte nici măcar să-i facă pe cei care-l susţin să recunoască deschis acest lucru, fără riscul de a deveni rizibili.

Într-un astfel de context, domnul Rebengiuc se lasă luat de toartă şi pus, alături de Badea, de Ciutacu sau de Ciuvică, pe raftul cu murături al opoziţiei majoritare conduse de Iliescu, Vanghelie şi Patriciu. Restul, s-a văzut în aceste zile, nu (mai) există.

Ca şi în cazul protestului împotriva fenomenului „Spiru Haret”, afacerea „Respect” vine tardiv, prea ostentativ şi neverosimil.

Marele actor Victor Rebengiuc a jucat, din păcate „prea” excelent, rolul micului agitator politic.

Probabil pe bani!

Sau nu?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Ruşine, nu respect!

Manifestul campaniei

NOI VREM RESPECT!

(Realitatea TV)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Noi nu ne facem, de obicei, auziţi.

Noi nu ieşim în faţă.

Noi ducem, în tăcere, România în spate.

Noi mergem la spital cu teama că e ultimul drum.

Noi suntem mereu pândiţi de moarte pe şoselele groazei.

Noi vedem cum şcoala românească se prăbuşeste.

Noi trăim, după o viaţă de muncă, umilinţa bătrâneţii în sărăcie.

Noi ne naştem cu şpagă şi murim cu ea.

Noi vedem cum justiţia îi scapă mereu pe şmecheri.

Noi suntem cei abandonaţi de politicienii care au grijă doar de ei.

Noi nu mai avem încredere în aceşti oameni care s-au obişnuit să ne mintă.

Noi suntem speriaţi de lipsa lor de viziune, de voinţă şi de caracter.

Noi ne simţim în pericol.

Noi trebuie să rupem tăcerea.

Noi trebuie să ducem România înainte.

Noi nu vrem funcţii şi nici putere.

Noi nu cerem nimic.

„Realitatea TV” să solicite respect atunci când ea însăşi îşi va respecta publicul.
Atâta timp cât acest post de televiziune ne ia aproape zilnic de proşti, intoxicându-ne şi manevrându-ne, mi se pare culmea tupeului să pronunţe şi să invoce cuvântul „respect”, implicându-l şi pe Victor Rebengiuc în propaganda asta ieftină penelisto-pesedistă.

Semn că, dacă pui un Parhon în fruntea Marii Adunări Naţionale, comunismul de pe vremea Sighetului ar fi putut să pară un bonjurism amabil.

Cu un Rebengiuc pe catwalk în postura de manechin prezentand moda „şoz” (vezi aici), faci furori in anumite categorii defavorizate sus.

Manechinul Rebengiuc, care, iată, ironia sorţii, s-a lăsat vrăjit fără să ştie nu de Prospero, ci de Calibanul Vanghelie, nu e în stare să înţeleagă că RESPECTUL nu poate fi cooperativizat şi împărţit la tot poporul.

Ce mişto că – şi în acest caz – pe nea Caisă l-a apucat cheful de respect după ce l-au snopit minerii în bătaie şi după ce Năstase îl invita, haios, de la tribuna parlamentului, să-i numere ouăle. O… „zâmbeştire” academică, spre deosebire de „ororile” scandaloase cu găozarul sau cu rroma urât mirositoare, spuse ambele într-un cadru particular.

O campanie nesimţită, ipocrită, populistă şi demagogică, cu evidentă tentă politică, lansată, ca din întâmplare, taman azi.

O campanie în formă de abureală, cu opinii selectate şi cenzurate.

RUŞINE, nu respect!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009