Madam ”What’s her name”

Probabil că în ziua de Paște ar trebui să fim buni și toleranți.

Ei bine, cât de buni și cât de toleranți am putea fi când vedem cum o televiziune se închină la Sfântul Rating calcând în picioare până și Sărbătoarea Învierii lui Isus Christos.

Cât de toleranți putem fi cu o pițipoancă din liga de senioare a campionatului autohton de parvenitism ostentativ, al cărei tupeu începe să devină agresiv?

Am văzut, consternat, că postul de televiziune Antena 1 n-a găsit pe nimeni altcineva mai potrivit în showbiz-ul românesc care să prezinte o emisiune de… Paște decât pe celebra apostazică Judith ex-Schwartzenberg, ex-Mihaela Bănică, ex-Mihaela Rădulescu, ex-Mihaela Țiganu, ex-ortodoxă – actualmente convertită la religia mozaică –.

Dacă și „Paștele în familie” încape pe mâna uneia cu trecutul și prezentul glorios al acestei madame, atunci în curând vom asista și la Învierea din „Bamboo”, sau la spectacolul trupei „Flamingo Boys” de Înviere.

Dacă „Diva” se mulțumea să prezinte „Peștele în familie” mai înțelegeam (deși Tibanu sau matroanele din Mătăsari ar fi mai calificate), dar mi se pare o nesimțire să te insinuezi în Sfânta Sărbătoare a creștinilor după ce te-ai lepădat de religia lor ca de prima pereche de Jimmy Choo – din motive comentabile și relativ lesne de înțeles având în vedere situația materială a domnului Schwartzenberg –. Cu madam’ Judith, însă, nimic nu e imposibil. Mai ales tupeul dat la maximum. După ce, într-un interviu acordat lui Marius Tucă, explica fără s-o oblige nimeni, cui era destul de fraier s-o creadă, că trecerea ei la iudaism are ca temei o convingere intimă solidă («Eu am trecut foarte convinsă la această religie şi cu ea am să mor.»), iat-o recunoscând, pentru Observatorul Antenei 1, că «Am petrecut Valentine’s Day la o cabană, la munte, cu câțiva prieteni. Ne-am simțit minunat, cu slănină și ceapă.» Nu știu dacă slănina era cușer, dar sigur era de porc, ceea ce ar fi trebuit să contravină „convingerii” mai sus amintite. Nu mă interesează ce articole din carne obișnuiește să pună în gură persoana în cauză, dar o mozaică convinsă mâncând slănină cu ceapă mi se pare la fel de haioasă ca o columbeancă mâncând ridichi cu șampanie. De altfel, sinceritatea tradițională a vedetei e probată de o altă declarație: «Sunt foarte bucuroasă că aici găsesc la orice colț de stradă fructe proaspete, care par mult mai naturale și nu arată ca plasticul, cum sunt cele din România. De asemenea, aici mă bucur de pește și de orice vine din mare. Prefer să mănânc asta, decât ce vine dintr-un coteț sau dintr-un grajd», spunea Mihaela la matinalul „Europa FM” în 22 ianuarie, cocina nefiind pe listă.

Se spune că cele mai moraliste și mai severe mame de fete sunt fostele curve lăsate de meserie. Mutatis mutandi, cele mai à cheval pe anti-mitocănie sunt cele ca Mihaela Rădulescu, care se simt datoare să dea lecții de savoir vivre și de bune maniere dintr-un instinct de sepie. Totuși, la publicul educat și deprins cu bunul simț păcălelile de acest gen nu pot masca natura frustă a persoanei și substratul gros de sub pojghița camuflajului cu grifă. „Păruielile” cu Zâna Surprizelor, cu Bahmuțeanca și cu toate și toți aceia care au văzut-o „la pielea goală” pe sub țoale, bijuuri, accesorii și fițe, sinceritățile sexuale făcute publice, sau seriile de rufe matrimoniale spălate în stradă n-o deosebesc pe Raduleasca de orice alta ciumacă de cartier, cu exhibiționismul tipic al celor care cred că amanții, scandalurile, escapadele, chiloții ori odraslele lor constituie grija cea dintâi a populației de pe Terra sau măcar a celei din Piatra Neamț.

Cu clătitele proprii și cu iubitul Dani Oțil – de un șic tulburător – mergând la festivalul „DaKino”

Reclamă la fumatul „de după”?

Dintre sutele, poate miile, de articole închinate acestei… până la urmă what’s her name (Mihaela, Judith, Țiganu, Rădulescu, Bănică, Schwartzenberg, etc.), am ales trei, pe care îmi permit să le reproduc aici. Două aparțin lui Grigore Cartianu, iar al treilea lui George Roncea. What’s her name le merită cu prisosință.

*           *

*

__________________________________________________

Chiloțăreala doamnei Judith

(fragment)

Grigore Cartianu • 16 martie 2009

__________________________________________________

«Ca şi cum nu erau de ajuns stolurile de manelişti, hoardele de cocalari, armatele de mitocani şi legiunile de becali, la care se adaugă pupezele-ciumacele-matracucile intrate în viaţa publică prin haznale de tip OTV, iată că ne-am pricopsit cu o altă futuristă care ţine morţiş să ne facă părtaşi la chiloţăreala ei. Doamnelor şi domnilor, Mihaela-Judith Ţiganu-Rădulescu-Bănică-Schwartzenberg-Oţil-etc.-etc.!

Femeia asta, bolnavă după publicitate, a ajuns la o schizofrenie dezgustătoare. Pozează în intelectuală, dar etalează certe calităţi de ţaţă. Cântă virtuţile familiei, dar înşiră divorţurile şi amanţii ca pe mărgele. Ţine ­discursuri moralizatoare, dar rade aproape un milion de euro, din bani publici, ca să ne înveţe cum să ne lăsăm de fumat în poziţia aaah-aaaaah-aaaaaaah!»

*           *

*

__________________________________________________

Dulcele gust al parvenirii

Grigore Cartianu • 24 iunie 2009

__________________________________________________

«Fetelor, n-o invidiaţi pe Mihaela Rădulescu! Nu tânjiţi după milioanele ei! Nici după sandalele ei! Nici după Monte Carlo-ul ei! Nici după Porsche-ul ei, strigat în gura mare! Iar voi, oameni în toată firea, nu le doriţi fetelor voastre trasee sociale precum cel al doamnei Ţiganu-Rădulescu-Bănică-Schwartzenberg!

Dacă totuşi insistaţi în direcţia asta, luaţi în calcul şi nota de plată a dorinţei de parvenire: descoperirea misterelor Capitalei alături de rafinatul Dan Iosif + zborul de libelulă de la un bărbat la altul + telenovele suculente, întreţinute discret prin tabloide + creşterea copilului fără tată, eventual cu amantul, prin camere de hotel + căpuşarea vârtoasă a banilor publici + schimbarea religiei în funcţie de contul fraierului.

Dacă totuşi insistaţi în direcţia asta, luaţi în calcul şi nota de plată a dorinţei de parvenire: descoperirea misterelor Capitalei alături de rafinatul Dan Iosif + zborul de libelulă de la un bărbat la altul + telenovele suculente, întreţinute discret prin tabloide + creşterea copilului fără tată, eventual cu amantul, prin camere de hotel + căpuşarea vârtoasă a banilor publici + schimbarea religiei în funcţie de contul fraierului.

Sunteţi dispuse – voi, fetelor – să faceţi toate aceste compromisuri, ba şi altele pe deasupra? (Pudoarea ne obligă să nu pomenim chiar totul.) Dacă da, atunci umpleţi ţara de Mihaele Răduleşti! Sigur, multe vă veţi ofili pe parcurs, căci compromisurile nu oferă garanţia parvenirii; ele sunt necesare, nu şi suficiente. Ca să parvii vârtos – cum a reuşit doamna Mihaela – trebuie să fii dotat cu mult tupeu şi cu infinită neruşinare. În plus, mai e nevoie şi de oleacă de noroc: nu oricărei fâţe îi iese în cale, la momentul potrivit, un Dan Iosif înfierbântat de Revoluţie sau un Bănică junior aflat la vânătoare de moldovence.

Mihaela Rădulescu ar fi fost de admirat dacă s-ar fi îmbogăţit din profesia ei. Miliarde să fi făcut, şi n-ar fi deranjat pe nimeni. Dar aşa, cu bani de pe la ministere, consilii judeţene şi din divorţuri profitabile, chestiunea nu sună a performanţă managerială, ci a curvăsărie financiar-contabilă.

Când ai păpat 800.000 de euro de la Ministerul Sănătăţii ca să mă întrebi: „Fumatul este chiar singura ta plăcere?!“, atunci am şi eu dreptul să te întreb: „Parvenirea este chiar singura ta plăcere?!“ Pe lângă pleaşca fostului ministru Nicolăescu, cei 20.000 de euro făcuţi cadou de gaşca lui jupân Pinalti sunt un mizilic.

Ei, dar dintr-un mizilic în altul şi dintr-un bărbat în altul, ajunse cucoana pe Coasta de Azur! Aş mai spune o dată: nu asta-i calea, fetelor!, dar multe dintre andrisante mă consideră, probabil, un naiv caraghios, neadaptat timpurilor moderne…»

*           *

*

__________________________________________________

Mihaela Rădulescu între sincretism și cretinism

George Roncea • 14 ianuarie 2009

__________________________________________________

«O revistă de divertisment a realizat recent un sondaj – „TOP 2008: În cine au încredere românii”. Sondajul a fost efectuat prin intermediul companiei IMAS în luna octombrie 2008, pe un eşantion reprezentativ. „Eşantionul” a dat calificative unei liste de 100 de personalităţi prezentate ca fiind de notorietate de către operatorii sondajului. Cam la jumătatea listei, în preajma lui Andrei Pleşu, se găseşte pe această listă, la poziţia 55, Mihaela Rădulescu. Reprezintă aşadar o medie. Este un personaj cu atât mai semnificativ cu cât ea a fost singura care a definit cu sinceritate cine sunt aceia care o votează, cine este „eşantionul” sociologic reprezentativ. În noiembrie 2008 Mihaela Rădulescu a fost chiar sancţionată de CNA deoarece i-a făcut pe electori „imbecili” şi „cretini”. Fără îndoială ea ştie destule despre cretini şi cretinism, altfel nu ar fi ajuns pe o listă de „celebrităţi” ale cretinoizilor.
Ne-a atras atenţia mai mult decât alte personaje nu doar datorită sincerităţii sale fruste şi ne-am oprit asupra ei deoarece a mai comis recent una dintre acele stupide şi aberante propoziţii care o definesc atât de rotund.

• Crăciun & Hanuka?

Într-o revistă colorată starleta se pronunţă – profund, cum altfel – „Despre Crăciun şi despre deriva din presă”. Deriva ca deriva, dar cât despre Crăciun, laureata poziţiei 55 spune cam aşa: „Crăciunul este o sărbătoare frumoasă, veselă, care, alături de Hanuka, sărbătoarea similară evreiască, dă strălucire” etc şamd. „Diva” o ţine tot aşa povestind cum sărbătoreşte ea şi Hanuka şi Crăciunul la un loc, cum împodobeşte bradul şi aprinde lumânările de Hanuka, cum îşi face ea bilanţuri personale şi aşa mai departe, până la greaţă.
Celebrarea Crăciunului, a Naşterii Domnului, a lui Iisus Mântuitorul, nu are nici în clin nici în mânecă cu Hanuka, o sărbătoare evreiască care celebrează victoria Macabeilor asupra grecilor. În plus, raportarea evreilor şi a creştinilor la Iisus este antagonică – total diferită ca percepţie. Iisus, Naşterea şi Învierea sa nu au nici un fel de semnificaţie comună pentru creştini şi evrei. Dimpotrivă. Nici un fel de putere nu ar putea aduce la reconciliere, pe o poziţie apropiată, „platformele” creştinilor şi evreilor pe această temă.

• Diva Judith

În 2004 Mihaela Rădulescu se căsătorea, în secret, cu omul de afaceri Elan Schwartzenberg, tatăl copilului ei. Omul de afaceri de origine israeliană Elan Schwartzenberg este un evreu potent, cu o avere estimată la 65-70 de milioane de dolari şi este prezent în primii o sută din topul celor mai bogaţi români (?), întocmit de revista „Capital”. Imobiliarele şi panotajul exterior sunt cele două domenii principale care i-au adus succesul pe piaţa românească. Succesul său principal a fost însă convertirea moldovencei Mihaela la iudaism, în Israel, fiind botezată cu numele Iudith.
După convertirea la religia mozaică, într-un interviu luat de Marius Tuca, „Diva” Judith (ex Răduleasca) a declarat că nu se mai întoarce la Ortodoxie fiind convinsă mai degrabă de iudaism:
Marius Tucă: Ce faci cu religia? Te mai întorci la ortodoxie?
„Diva” Judith – Nu, nici nu mai încape vorbă.
MT: Şi dacă ar fi să te căsătoreşti din nou?
„Diva” Judith – Nu mai poate fi luat în calcul nimeni din acest punct de vedere. Eu am trecut foarte convinsă la această religie şi cu ea am să mor.
MT: Deci nu va mai fi altă căsătorie?
„Diva” Judith – Dacă va exista, va exista în aceste condiţii. Nu mă interesează o compatibilitate religioasă, ci aceea sufletească. Copilul meu va creşte în aceeaşi religie cu mine şi cu tatăl său”.

• Sincretism versus cretinism

Dacă am avea în Mihaela Rădulescu o colaboratoare la „Dilema” lui Andrei Pleşu, aflat mai sus pe lista cretinilor care votează „vedete” am putea-o suspecta de mai ştiu eu ce sincretism neo-moldav, eventual. Sincretismul este, conform DEX, un  amestec de doctrine filozofice şi religii diferite şi contradictorii care au fost reunite în mod forţat (ignorându-se deosebirile dintre ele). Dacă Mihaela-Judith ar avea propensiune către ale spiritului, am putea crede că a trecut printr-o fază de apostazie, (renegare publică a credinţei), atunci când a declarat public că se leapădă de ortodoxie şi trece, convinsă, la iudaism. Poţi renunţa însă cu adevărat doar la ceea ce posezi, iar la Judith este neclar dacă a avut parte vreodată de vreo altă „credinţă” decât în ban („credinţă” care poartă şi un nume, numele lui Mamona).
Mult mai plauzibilă mi se pare ideea că în mintea divei totul este un fel de haloimăs inept, şi că apropierea sa de propriul său electoral cretin este determinantă ca sursă de înţelegere a străfundurilor sale.»

*           *

*

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

La Piovra [3]

Bogdan Chireac: Geoană fură banii de campanie şi-i duce la soacră-sa

Scris de Dana Iliescu, Victor Roncea

«Aşa cum am promis, revenim cu partea a treia din stenogramele ticăloşiei, unde Bogdan Chirieac vorbeşte fără perdea despre viaţa politică din România, făcând totodată şi câteva dezvăluiri extrem de grave. Chirieac declară, nici mai mult nici mai puţin, decât că Mircea Geoana, candidatul PSD la preşedinţie fură banii de campanie, zeci de milioane de euro, şi îi dă socrei sale, Margareta Costea, pentru a-i pune la păstrare că, deh, vin vremuri grele. Acuzaţia, extrem de gravă, a lui Chirieac,  este argumentată prin  eşecul anticipat al lui Geoană în alegeri, de care acesta ar fi conştient, considerând probabil că nu e cazul să mai irosească banii pe o campanie din care oricum va ieşi pierzător.  Din dorinţa de a se da informat şi de a-l impresiona pe Macovei, Chirieac dezvăluie şi de unde a strâns Geoană zeci de milioane de euro: din vânzarea locurilor  în Parlament şi în Guvern, având în vedere că în 2008 au fost alegeri parlamentare, în urma cărora PSD a ajuns la marele ciolan. Potrivit declaraţiilor lui Chireac, Geoană s-a înfruptat din plin din borcanul cu miere al puterii, a adunat ca o furnicuţă şi banii obţinuţi din vânzarea funcţiilor şi n-a  împărţit cu alţii, motiv de mare supărare. Pentru aceste lucruri, Chireac susţine că Mircea Geoană, vânzătorul de locuri în Parlament şi Guvern, va plăti cu vârf şi îndesat, urmând o campanie de presă dură în care „i se va băga p..a până-n epiglotă“.
Bogdan Chireac, cel care ne vorbea recent de deontologie şi morală, chiar şi după apariţia în presă a stenogramelor, încearcă să acrediteze ideea, pe parcursul discuţiilor cu Macovei,  că-l are la mână pe ministrul Cătălin Predoiu, despre care spune că „mi l-au făcută“, referindu-se la o înregistrare cu camera ascunsă apărută la Realitatea TV.
Probabil tot din dorinţa de a epata cu informaţiile sale, Chirieac scapă şi o informaţie care l-ar putea lovi puternic pe bunul său prieten Sorin Roşca Stănescu. Chireac povesteşte cum l-a ameninţat Roşca la telefon pe preşedintele Traian Băsescu, pentru a-i apăra pielea prietenului Dinu Patriciu. Or, tocmai Roşca s-a lăudat recent că a câştigat în justiţie procesul cu Evenimentul zilei, care-l acuzase de şantaj la preşedinte. Acum, în lumina noilor dezvăluiri, Evenimentul Zilei poate cere redeschiderea dosarului şi-l poate chema pe Chirieac să declare adevărul despre Roşca, în faţa instanţei.

Noi ştim că SRS acţionează nu numai la ordinele mogulului Vîntu – invocat cu respect de executantul Chirieac – ci şi la directivele vecinului şi tovarăşului său, oligarhul Patriciu, care îi mai este şi naş. Carevasăzică, după cum unui-i „fra’su dracului“, altul e naşul „Naşului“.

Întrebarea este simplă: dacă cei doi „derbedei cu ştaif“ sunt atât de mari în grad în compartimentele lor speciale – sunt şefi, nu?! – cum trebuie să fie în această Reţea „boşii“ Clanului Şantajiştilor, şefii şefilor?! Aşa mai înţelegem şi noi ce vrea Traian Băsescu, prin demersul său de expunere a „naşilor“, „maeştrilor“, „profesorilor“ şi, nu în ultimul rând, a „bunicuţelor“ mafioţilor. Lumea interlopilor politicii şi informaţiilor provoacă, pe drept cuvânt, scârbă.

Din această nouă conversaţie mai aflăm şi cum s-a întâmplat când Roşca i-a promis „că-l face“, „îl termină“ pe preşedintele României, atunci când Băsescu „a vrut să-l fută pe Patriciu“.

Un adevărat „insider“, Chirieac ştie şi cum a vândut şeful Senatului, al doilea om în stat, fotolii în Parlamentul şi Guvernul României.»

*******************************

STENOGRAMA (file-urile audio AICI):

Bogdan Chirieac: Şi de ce mi l-au futut şi pe Cătălin Predoiu?… N-am apucat să vorbesc cu Vîntu faţă către faţă. Chestia aia făcută de Realitatea cu intratul în vestiar peste el. Băi, nu se poate aşa ceva.
Cătălin Macovei: Ei, nu se poate. Bine că n-a intrat la duş.
BC: Da, mă. Aşa ceva, şi înregistrare ilegală. Băi, nu se poate aşa, băi, nu se poate aşa ceva. Şi Vîntu ştia de chestia asta că i-am zis: „Băi, ce pula mea, mă, asta-i Realitatea?“ Face: „Să mă dai în judecată!“.
CM (întrebător): Aa?
BC: „Să mă dai în judecată!“
CM: Cine-a zis?
BC: Vîntu! Tre’ să ajung să vorbesc faţă către faţă cu el.

De dragul lui Patriciu, Roşca îl ameninţă pe Băsescu

CM: Roşca e jucător. Într-un fel, să ştii că-mi place. Hai să fim sinceri. Omul ştie să joace.
BC: Băi, şi să ştii că dac-ajungi… Să ştii că eu am fost profund surprins de ce-a făcut atunci.
CM: Ţi-am zis, cu doza lui de ticăloşie.
BC: El este, era în acelaşi timp foarte bun prieten şi cu Băsescu, şi cu Patriciu, în mod real. Şi cånd Băsescu a vrut să-l fută pe Patriciu…
CM: Atunci s-au stricat, nu?
BC: Atunci s-a stricat. Atunci cånd l-a sunat pe Băsescu. Deci ei jucau table împreună la Snagov, la pula mea, înţelegi? Şi l-a sunat la telefon spunåndu-i: „Traiane, să-mi bag pula, dacă te iei de Dinu, te fac!“. Iar Băsescu a ieşit în presă şi-a spus că a fost ameninţat de un jurnalist!
CM: Da, mi-aduc aminte episodul.
BC: Roşca Stănescu, pula mea, nu ştiu ce…
Bogdan Chirieac vorbeşte la telefon în limba engleză cu un „prieten din ţările calde“, care îi solicită un CV pentru a putea fi cooptat în stafful său. Formează un număr de telefon unde îi răspunde „Dudişor“, asistenta iubită, pe care o roagă să-i trimită CV-ul său prin fax domnului Ernst Rohrer. (rezumat)

Geoană a strâns câteva zeci de milioane

BC: Greu cu gagicile. Măcar să fii bucuros că esţi ok cu prietena. Pe mine m-a lăsat amanta iară. Aveam tot timpul discuţii. Şi apoi mă întreabă lumea de ce sunt aşa de rău la televizor.
BC: A fost de un ridicol absolut Geoană cu chestiile alea, 50.000 de case pentru familiile tinere cu chirie. Dom’le, n-a făcut una.
(Apoi dă un interviu unei ziariste de la „Gazeta de Cluj“ despre referendum, în care afirmă că acesta nu are rost).
BC: Deci, Cătăline, începe o campanie anti-Băsescu şi anti-Geoană. O să spui, bine, de ce anti-Geoană? De ce? Geoană ştie că n-are nicio şansă şi atunci toţi banii pe care i-a stråns, şi a stråns cåteva ZECI DE MILIOANE, îi duce la soacră-sa. N-ai văzut aşa ceva. Bătråne, n-a plătit ni-că-ieri pe nimeni!
CM: De ce?
BC: Păi dacă tot pierde.
CM: Păi şi nu ţipă lumea, băi, banii, ţi-am dat banii, ce faci?
BC: Asta se întåmplă, asta se întåmplă. Deci, pă televiziuni, pă ziare, nene, îi bagă pula pånă-n epiglotă (n.r.: Mic cartilagiu al regiunii superioare a laringelui. Situată la extremitatea superioară a laringelui, ea face parte din peretele anterior al acestui organ; baza limbii se găseşte chiar deasupra şi în faţa ei.)

Vânzătorul de locuri în parlament şi în ministere

BC: E un fenomen! Să fuţi cel mai mare partid comunist, cel mai mare partid din Romånia, care-i partidul comunist, numai pentru bani. În condiţiile-n care-ai stråns, Cătăline… Lasă-mă-n pula mea! Deci ai våndut locurile-n parlament!… Aicia la stånga?
CM: Da, încolo…
BC: Ai våndut locurile în parlament, ai våndut locurile în ministere, ţi-ai luat banul, bătråne. Ai intrat pe toate „deal“-urile (n.r.: afacerile) şi s-au aşezat nişte lucruri. Şi frate, ai stråns bani. Ai luat cu şapte måini, ai luat cu pula mea…

*          *

*

Victor Roncea, „Împărţirea ministerelor în viziunea Coaliţiei PSD-PNL-UDMR”

________________________________________________________

Împărţirea ministerelor în viziunea Coaliţiei PSD-PNL-UDMR

Victor Roncea

________________________________________________________

Publicaţia „Curentul“ a obţinut lista persoanelor pe care doresc să le impună la guvernare membrii Coaliţiei PSD-PNL-UDMR. Sursele noastre ne-au informat că nu s-au tranşat încă la modul definitiv opţiunile pentru ministerele vizate, negocierile şi discuţiile continuă non-stop, se trag sfori pe dedesupt de către grupurile de interese din spatele partidelor, dar tabloul definit în ultimele două zile este mai mult decåt semnificativ, indicånd destul de clar cam ce fel de profil ar putea avea un viitor guvern al Romåniei, în context pre-electoral prezidenţial.
Între timp, Traian Băsescu a ieşit public şi le-a retezat puţin aripile combinatorilor Coaliţiei care se bazau pe împingerea în faţă a „independentului“ Johannis, proiect avizat de consilierii „americani“ ai PSD. Planul Coaliţiei era ca, după ce Băsescu îl numeşte pe Johannis, minoritar, cică, acesta ar fi adus la guvernare în ministere-cheie alţi minoritari, de la UDMR, deoarece fără UDMR e foarte complicat să facă majoritate. La moţiunea care a determinat căderea guvernului, dacă UDMR ar fi votat cu Boc, PD-L-ului i-ar mai fi trebuit 5 trădători.
UDMR însă a jucat tare la negocieri, a fost de neclintit şi a cerut trei ministere foarte tari, al Apărării, al Externelor şi al Învăţămåntului, unde vor să numească trei „Istvani“ de-ai lor. Numele lor nici nu contează, deorece ei sunt doar nişte „soldaţi“ ca în clanurile mafiote.
Cele două ministere strategice – al Apărării şi Externele, sunt instituţii unde se lucrează cu Cifrul de Stat şi unde sunt rulate date şi informaţii cu caracter secret. Obsesia UDMR de a ajunge în preajma obiectivelor şi instituţiilor unde se află informaţii sensibile pentru siguranţa naţională este veche şi are foarte puţin de-a face cu obiectivele unei asocia-ţii culturale – cum este de fapt UDMR, conform statului juridic.
La negocieri, spun sursele noastre, un alt punct greu a fost disputat pe portofoliul Justiţiei – unde PNL a propus-o pe juna care iubeşte – Alina Gorghiu, „protejata“ lui Bogdan Olteanu. PSD l-a propus pe Robert Negoiţă, supranumit galacticul, (vrea să o atragă în spaţiul cosmic pe Paris Hilton – după care băleşte) un fecior care şi-a făcut rost de o diplomă la privat după un liceu încheiat cam spre limita vårstei de 30 de primăveri. La Negoiţă, UDMR a avut obiecţii, susţinånd că nu este indicată numirea unui ministru al Justiţiei a unui absolvent de drept la particular amintind de experienţa penibilă a lui Chioariu. S-au stârnit certuri aprinse, partizanii celor doi reamintind că aceştia s-au descurcat bine în cele două comisii de anchetă, semnează orice e nevoie, au stomac, cum se spune în politică – adică cum ar spune colegul lor, europarlamentarul Vadim Tudor – înghit şi nu scuipă.
UDMR a continuat însă să se opună, dar în final, la propunerea lui Hrebenciuc, care a zis că o împacă el pe Alinutza, s-a ajuns la formula propunerii la Justiţie a Monei Pivniceru pe motiv că e bine privită de către magistraţi.
La Interne, discuţia a fost rapidă şi fără drept de apel, poziţia fiind revendicată dintotdeauna de Vanghelie, susţinut de alaiul/pletora sa de generali mai mult sau mai puţin penali. Gelu Drăjneanu (fostul şef de la doi şi-un sfert, omul de casă al lui Vanghelie) a întrunit acordul unanim. Explicaţia e relativ simplă, doar Vanghelie a declarat şi Mitrea a confirmat că arhiva doi şi-un sfert „e pe måini bune“. Cine ar risca, cu o astfel de arhivă în posesia lui Vanghelie, să se opună numirii lui Drăjneanu?
La Finanţe, propunerea PSD a fost Mihai Tănăsescu, o figură ştearsă şi servilă a partidului, iar la Economie tot PSD-ul l-a impus pe Eugen Dijmărescu (fost viceguvernator al BNR, înlocuit recent de Bogdan Olteanu). Pentru poziţia de ministru pentru Tineret şi Sport, a fost propus de PNL Victor Piţurcă, bun prieten cu Ludovic Orban. La Ministerul Mediului, PSD-ul l-a cerut pe Radu Popa – omul lui Oprescu de la Parcuri.
La Transporturi, poziţia de ministru a fost atribuită lui Cristian Burci, omul tuturor partidelor şi al PSD, şi al PNL, şi al UDMR, şi al serviciilor, pe deasupra înzestrat cu Fabrică de vagoane, firme de transport, cu vechi ştate în activitatea de căpuşare a Transporturilor, via Nicolaiciuc etc.
La IMM-uri, Eugen Chirovici a fost propus de masoni, prin PC, iar la Ministerul Turismului din partea PSD este vizat Alin Nicolae Burcea, patronul firmei Paralela 45. La Sănătate, a fost propus tot de PSD doctorul Sinescu. Numele lui Mugur Ciuvică a fost ventilat şi el pentru acest post, impus de familia sa de suflet – e vorba de familia Voiculescu, alături de care şi-a făcut şi firmă la un moment dat. La Ministerul Muncii, PSD-ul a propus-o pe Simona Marinescu, un personaj feminin complet hăbăuc, dacă ne amintim de episodul recent al scandalului stârnit de ea la adresa „soţului“ său care de fapt s-a aflat că nici nu era însurat cu doamna, care se afla de fapt, social vorbind, în stadiul de nedivorţată, nemăritată, ne…
Guşă Cosmin a fost propus ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul, poziţie perfectă pentru acesta, dacă ne amintim declaraţiile lui Costel Bobic pe seama sa: „Guşă este un traseist găinar al politicii. Căţelul meu, Don Giovanni, înţelege mai multe cuvinte decât Guşă. Vocabularul lui Guşă nu depăşeşte 300 de cuvinte“. Cum spuneam, pare poziţia perfectă pentru Guşă deoarece pentru a relaţiona cu acest Parlament nu pare să fie nevoie de mai mult de 300 de cuvinte.
La Comunicaţii a fost propus Sorin Pantiş, din partea PC, un vechi partener de dosare penale grele cu familia Voiculescu, dar şi cu Dinu Patriciu, la rândul său şogor cu Camelia Voiculescu în dosarul Rompetrol.
PC-ul mai are pe ţeavă şi o altă propunere, Liliana Minca, fostă Chervasiuc, fosta secretară a lui Stănculescu, transformată la forja lui Voiculescu în tehnocrată pură. Agricultura l-ar putea avea în frunte pe un anume don Fernando Enciu – propus de PNL, bun amic cu Ioan Mureşan, marele bandidos al caltaboşilor, şi în sfârşit la un minister asemănător la nume – respectiv la Cultură, scaunul de grande ar reveni lui Claudiu Săftoiu – via Patriciu, mare amator de cultură după cum se ştie, dacă ne gândim la intima sa relaţie cu clanul Pleşu&comp.
Guvernul de mai sus întruneşte, culmea, şi preferinţele noastre, ale ziariştilor, deoarece întâmplarea face ca majoritatea celor de mai sus să fi devenit în ultima perioadă staruri de o zi – nu doar în „Curentul“. Pentru cititorii noştri mai firoscoşi recomandăm un simplu search în arhiva recentă a publicaţiei noastre şi vor avea parte de CV-uri complete ale viitorilor noştri guvernanţi (ptiu drace!).