Nicoleta Savin, „Operațiunea «Iubiți Regele!»”

Operațiunea «Iubiți Regele!»

Autor: Nicoleta Savin

Vineri, 28 oct. 2011 – ora 15:10

********************************************************

«Ruşii de la Izvestia avansează un scenariu în care Regele Mihai I ar putea deveni „un stindard ideal pentru consolidarea opoziţiei române”. Am crezut sincer că monarhia ar putea salva România. Puţini eram în anii ‘90, mulţi am mai rămas acum, în 2011… Dar am înţeles că voinţa majorităţii este suverană şi că trăiesc într-o republică consacrată de o Constituţie pe care nu am votat-o, dar pe care trebuie să o respect.

M-am revoltat ca orice român de bună credinţă în aprilie 1990, atunci când oamenii lui Ion Iliescu l-au fugărit şi expulzat pe Regele Mihai ca pe ultimul pungaş. Am plâns şi m-am transfigurat de bucurie în magica zi de Paşte din 1992, când un milion de români au umplut străzile Capitalei pentru a-l vedea pe cel despre care învăţaseră la istorie că a fost ultimul Rege al României. Am înţeles raţiunile pentru care Casa Regală a fost de acord cu căsătoria Principesei Margareta, fiica cea mai mare a Regelui Mihai şi a Reginei Ana, cu actorul Radu Duda. Am fost prezentă la acest eveniment şi am trecut, cu emoţie, aproape pe vârfuri, pragul reşedinţei regale de la Versoix. Mulţi dintre invitaţii la nuntă au strâmbat din nas în 1996, atunci când ironia sorţii l-a adus pe Rene Duda, şeful PDSR Iaşi, în imediata apropiere a Regelui nostru, al românilor. Ne plăcea sau nu, Casa Regală a României şi familia Duda s-au încuscrit. Nu era căderea noastră, a românilor, să judecăm, am spus atunci. Regelui i s-a redat cetăţenia, a revenit în România, Emil Constantinescu l-a ignorat cu graţie şi meşteşug. Iliescu a revenit, la braţ cu Adrian Năstase, Radu Duda a acceptat să lucreze pentru guvernarea PSD. Reprezenta România, spunea el, dar ştia bine că legitima regimul. E problema lui Radu Duda, am comentat atunci.

Când Regele Mihai a acceptat să-i înmâneze lui Adrian Năstase un premiu acordat de o revistă, mi-am spus că poate greşi. Sau că resorturile iertării şi ale uitării la un rege îmi sunt inaccesibile. În 2005 şi 2010, când a participat la Paradele Militare de la Moscova, nici măcar n-am mai tresărit, aşa cum nu m-am mirat atunci când prinţul Duda l-a tăiat de pe lista invitaţilor la nunta de diamant a Regelui Mihai cu Regina Ana pe şeful Statului. Nu m-am minunat nici când Regele Mihai i-a permis ginerelui să candideze la Preşedinţia României, nici când s-a apropiat periculos de mult de politică şi de opoziţie, nici când s-a lăsat folosit la jubileul din Parlament, zilele trecute. Ştiţi de ce? Toate acestea sunt gesturi asumate explicit. Un rege are dreptul să greşească, chiar dacă e uns al lui Dumnezeu. Şi cine sunt eu să-l judec pe Regele Mihai? Una este asumarea explicită a celor două vizite la Moscova, cu totul altceva este ca un cotidian rusesc precum Izvestia, apropiat mai mult de FSB decât de Kremlin, să aplaude revenirea în politica mare a României a Regelui Mihai, iar acesta să nu reacţioneze.

De ieri dimineaţă până aproape de ora de închidere a ziarului am tot deschis site-ul Casei Regale, cu speranţa că voi găsi o dezminţire. Nici o reacţie. Mi-e greu să cred că articolul din Izvestia reprezintă altceva decât paie ruseşti pe focul unei dispute politice româneşti. Că ar putea fi citit la Kremlin, la Cotroceni sau în alte cancelarii occidentale în altă cheie decât cea a unei diversiuni FSB. Izvestia ştie bine cum e cu rusofobia românească. Mai mare deserviciu decât să sugereze că Moscova aplaudă preluarea stindardului opoziţiei de către Casa Regală, nici nu se putea face Regelui sau opoziţiei filo-ruse, dacă un astfel de plan ar fi real. Nu-l judec pe Regele Mihai, orice ar face. Nu e dreptul meu. Dar îi pot cere să se apere, atunci când numele său şi al Casei Regale a României este târât într-o diversiune de către agenţii unei puteri străine. Mai ales când este vorba de puterea care l-a silit să abdice în 1947, iar acum moare de dragul detronatului şi îi aplaudă frenetic ceea ce numeşte „discursul tronului”. „Nu este foarte clar rolul care-i va reveni lui Mihai în viitorul guvern în cazul viitoarei coaliţii de opoziţie. (…) Singurul obstacol care poate sta în calea dezvoltării unui asemenea scenariu îl constituie vârsta înaintată a fostului suveran. Deşi, pentru anii lui, Mihai afişează o formă fizică excelentă”, declară pentru cotidianul rus directorul Centrului pentru studii balcanice, caucaziene şi central-asiatice al Academiei Ruse, Artiom Ulunian. Aşa să fie, Maiestate? Noi, românii care nu vă judecăm, dar ştim că un monarh domneşte, nu guvernează, şi, mai ales, se situează deasupra partidelor politice, am vrea să ştim. Nu din Izvestia, ci de la Maiestatea Voastră.»

______________________________

N.B. – Sublinierile îmi aparțin, A.M.

Huidu vs Peter

Unii dau dovadă, iarăși, de acel abject populism ipocrit, de acel subiectivism mizerabil, de fățărnicia cea mai joasă. Părem un neam de Ianuși.

Acum 7 ani, în decembrie 2004, lumea făcea spume la gură cerând până și pedeapsa capitală pentru Christopher Van Goethem, sergentul american care, la bordul unui jeep de 3 tone, a spulberat, pe strada Polonă, bietul taxi în care se afla compatriotul nostru Teo Peter. S-a vorbit despre o presupusă alcoolemie, dar s-a vorbit și despre un stop ascuns de ramurile unui copac. Accidentul de circulație devenise, într-o parte gregară a mentalului colectiv, un abominabil abuz imperialist american, o crimă săvârșită de un „barosan” cu imunitate asupra unei victime ce întruchipa, brusc, un adevărat erou național.

Astăzi, în octombrie 2011, un alt tip de „imun”, cu oarece antecedente atât medicale cât și contravenționale, vedeta de televiziune Șerban Huidu, lovește frontal, tot cu un jeep de 3 tone, o biată „Dacia Logan” omorând nu două, ci TREI persoane. Ce-i drept, niște babalâci anonimi de cincizeci și ceva de ani.

Imediat, oamenii de bine uită de iresponsabilitățile trecute și notorii ale lui Huidu și caută vina în cele mai puerile, ridicole și penibile cauze. Eludându-se toate evidențele. De data asta morții sunt de vină și noroc că sunt morți pentru că altfel opinia aceea publică gregară i-ar condamna la moarte pentru… distrugerea foarte viului Huidu.

O duduie cam apucată se smiorcăia pe Facebook că Huidu ar fi „la pământ”, uitând, sinistru, că locul este extrem de confortabil în comparație cu acela al morților, care e… SUB pământ. Dintr-o dată devenim pragamtici, practici… „morții cu morții, viii cu viii”.

Alte vinovății nesimțite, bizare sau chiar năstrușnice prin exclusivitatea lor categorică au fost alocate: ghinionului, blestemului, medicilor, lipsei de aderență a mașinii „Mercedes ML” pe carosabil ud, slăbiciunii caroseriei „Daciei Logan”, președintelui Băsescu pentru rezilierea contractului cu firma „Vinci” (care lucra la autostrada București-Brașov), ba chiar și morților care, cică, n-ar fi avut ce să caute acolo, în drumul ales de Huidu. Huidu însuși nu pare a avea decât vina de a fi victima unor oribile și nemiloase linșaje. Deși el poate, de mâine, să calce cu mașina și alți oameni, pentru că nici permisul de conducere nu i-a fost ridicat.

Se confundă, lejer, fortuitul cu actul deliberat. Se amestecă situația imprevizibilă, independentă de voința umană, cu cea cauzată printr-o acțiune voluntară. Lui Huidu nu i-au sărit în față, din nou, un grup de copii pe schiuri, el a decis să meargă mai repede decât era permis, el a decis că LEGEA poate fi încălcată. Și mai luase aceeași decizie, cel puțin o dată, și cu un an în urmă, când poliția i-a luat permisul pentru depășirea vitezei legale cu… 50 km/oră, adică cu 100%.

Niște imbecili, că altfel nu-i pot numi, vin cu argumentul „măciucă”: „Da’ ce, dom’le, de ce să facă pușcărie? Ce, a VRUT să-i omoare???” Acești imbecili oare nu știu că pentru omor cu intenție anii de pușcărie nu sunt 5 sau maximum 8, ci 20-25 sau chiar și mai mult în cazul unui număr de trei victime?

Poliția, ca de obicei, pune prudent batista pe țambal. Nimic despre viteza lui Huidu, nimic despre centurile de siguarnță ale victimelor. Ne așteptăm ca Huidu să fi circulat cu 30 km/oră și ca morții să fi gonit bezmetici, fără centurile de siguranță puse. Un excelent articol al Nicoletei Savin din EVZ pune multe puncte pe „i”.

Alți tembeli, ca Drăgoteasca, Chirieac și Mircea Badea, susțineau sus și tare că un automobil ca „Mercedesul ML” nici nu poate merge cu 30 km/oră, impunerea acestei viteze fiind o aberație a poliției rutiere. Evident, zonele rezidențiale din țările civiliazte sau marile parcări discriminează mașinile puternice, care, iată, nici nu pot pătrunde acolo, bietele de ele.

 

„Miloșii” amestecă monstruozitățile debitate de niște nevrotici notorii, precum Oana Zăvoranu sau Mircea Badea, cu opiniile pertinente ale celor cu scaun la cap, care-l condamnă (uman, nu judiciar), pe bună dreptate, pe Șerban Huidu. Și, din fericire, aceștia sunt mulți.

Pe scurt, publicul acesta inferior întoarce foaia cu o ușurință absolut uluitoare. Ieri cu Peter, azi cu Huidu. Ieri cu omorâtul, azi cu omorâtorul.

Mă roade o întrebare: ce-ar fi zis populetul, care ieri înjura omul-jeep și azi îl ia în brațe, dacă Șerban Huidu îl turtea mortal, pe strada Polonă sau pe DN1, pe Teo Peter? Ieșea război civil?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011

Nicoleta Savin, Blog de veghe • «Cum a fost transformat Mugur Isărescu din acuzator în acuzat. Verdict: minciună»

Textul de mai jos aparține Nicoletei Savin și a fost publicat pe blogul ei personal.

«Veţi citi în continuare un caz de manual la capitolul de manipulare grosolană prin media, în care numele lui Mugur Isărescu a fost folosit de trustul Realitatea pentru a da greutate unor acuzaţii de minciună la adresa guvernului Boc.
Mai exact, guvernatorul BNR a apreciat drept mincinoase estimările veniturilor publice în baza cărora au fost făcute programele de buget în perioada 2007-2008, de către Varujan Vosganian. Realitatea a atribuit aceste minciuni guvernului Emil Boc.
La apogeul manipulării, o singură concluzie putea trage orice telespectator cu neuronii şi axonii la locul lor, başca sinapsele aferente, din spusele acuzatului Varujan Vosganian, necontrazise de gazdele emisiunii “Ora de foc”: Mugur Isărescu a minţit.
Nu este adevărat, dar ce contează?»

Joi, 6 mai 2010, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a prezentat raportul trimestrial asupra inflaţiei, raport urmat de o conferinţă de presă.

Precizez, din start, că la astfel de conferinţe nu participă jurnalişti specializaţi pe politică, social, investigaţii, cultură, sport sau monden, ci jurnalişti cu expertiză în economie, specializaţi pe finanţe-bănci. Mai exact, jurnaliştii de economic acreditaţi de fiecare redacţie de ziar, radio sau televiziune la Banca Naţională. În rare cazuri, dacă omul acreditat este bolnav, în concediu, în delegaţie, el este înlocuit de către un  alt coleg din secţia Economic. Aşadar, se prezumă că Mugur Isărescu vorbeşte de fiecare dată cu oameni avizaţi, obişnuiţi cu stilul sobru, de tehnocrat care a văzut de toate în 20 de ani la cârma Băncii Naţionale.

Vorbind de nivelul de colectare al banilor la buget, Mugur Isărescu a declarat, la un moment dat: „S-a tot sperat că o să crească veniturile, s-au făcut programe cu venituri de 39% din PIB, însă toate s-au dovedit dacă nu false, cel puţin incorecte. Cuvântul bun e mincinoase”.

Urechea oricărui jurnalist ar fi tresărit la cuvântul „mincinos”, pronunţat de Mugur Isărescu.
Nu ştiu să mai fi folosit vreodată public un cuvânt atât de dur în 20 de ani.

Chiar dacă, temperat şi elegant cum îl ştim, n-a rostit nici un nume, guvernatorul BNR a sugerat fără putinţă de confuzie şi cine e „delicventul” (vorbea cu cunoscători, nu-i aşa? Oameni cu expertiză…).

Jurnaliştii din sală (dacă nu erau cu toţii studenţi aflaţi în practică, trimişi să înlocuiască jurnaliştii acreditaţi… ) ştiau că proiecţiile celor două bugete anuale întocmite de premierul actual Emil Boc, pentru anii 2009 şi 2010, s-au bazat pe estimări ale veniturilor publice de 31-33 % din PIB. Scrie negru pe alb în programele de bugete.
Nici unul dintre jurnalişti nu avea voie să uite că singurul ministru de finanţe din istoria postedecembristă care a operat cu estimări ale veniturilor publice cuprinse între 37 şi 39 % din PIB a fost Varujan Vosganian, pe vremea cabinetului Călin Popescu Tăriceanu. O ţintă total nerealistă, neatinsă niciodată. Liberalul s-a autoiluzionat că va atrage şi 2-3% din PIB fonduri europene, dar, oricum optimista bază de calcul nu avea acoperire.

Pentru a împrospăta memoria celor dispuşi şi azi să spună că albul este negru, iată ce scria, la vremea respectivă, Ziarul Financiar: “Ministrul finanţelor, Varujan Vosganian, care a împlinit ieri vârsta de 49 ani, a prezentat prima schiţă a bugetului pe 2008 în şedinţa de guvern. Spre comparaţie, veniturile bugetare vor creşte de la 37% din PIB în 2007 (incluzând o estimare de atragere de fonduri europene de 2% din PIB) până la 39% din PIB în 2008 (nivel care include şi speranţa unor fonduri europene de 2,68% din PIB).

Reflectarea evenimentului la Realitatea (tv şi net)

Nici n-a terminat bine de vorbit Mugur Isărescu şi, la ora 13.50, Realitatea net a titrat: “Mugur Isărescu acuză Guvernul Boc de minciună”. Titlul mincinos s-a regăsit şi pe ecran, în Jurnalul orei 14.00.

La respectul şi încrederea de care se bucură expertiza lui Mugur Isărescu în România şi în afara ei, este ca ca şi cum guvernul Boc ar fi fost ciuruit la zidul de la Târgovişte şi îngropat la Ghencea. Una e să nu ştii, alta este să greşeşti, involuntar, şi cu totul altceva este să minţi. Iar Mugur Isărescu are proprietatea cuvintelor.

Isteria s-a declanşat, instantaneu. Lideri politici, analişti politici şi economici, lideri sindicali, exponenţi ai societăţii civile şi ai mediului de afaceri s-au perindat prin jurnale şi talk-show-uri, până la orele 24.00, acuzând minciuna guvernului Boc şi dând cu presupusul cum trebuie să plătească tâlharii: demisie sau căderea cabinetului prin moţiune de cenzură, dacă se poate şi demisia preşedintelui Băsescu, alegeri anticipate, ba chiar şi ceva puşcărie, pentru „ditamai” infractorii.

Discursul de la ora 18.00 al lui Traian Băsescu a trecut în faţă ca vizibilitate, dar tema minciunii guvernului Boc a fost valorificată pentru a lovi mesajul în mesajul preşedintelui, care nu remaniază, ba chiar susţine un guvern tocmai declarat mincinos de Isărescu.

De la anumiţi „oameni ai Realităţii” (nu-i pot acuza pe toţi, acolo mai sunt, încă, şi profesionişti de bună credinţă, dar fără putere de decizie) aşteptam mai mult respect pentru adevăr, că tot îl cer mereu, uitând că respectul se câştigă.
Aşteptam echilibru şi responsabilitate, căci, oricât ai fi de partizan şi orice interese politice ai avea, cu siguranţa naţională nu este de joacă. Mai-marii televiziunilor de ştiri ştiu foarte bine ce înseamnă acest tip de mesaj pentru cancelariile lumii, pentru investitori, pentru bursă, pentru bancheri şi, nu în ultimă instanţă, pentru cetăţeni.
În Ungaria, la Budapesta, pe o minciună guvernamentală au izbucnit lupte de stradă, sediul guvernului fiind atacat cu pietre şi sticle incendiare. Vă amintiţi, cu siguranţă.
In Grecia, pe raportările mincinoase ale guvernului socialist, s-a cocoţat şi rânjeşte criza elenă, ameninţând, ca în efectul de domino, întreaga zonă euro, fără a ocoli state care nu au aderat încă la euro, precum România şi Bulgaria, dar au importante investiţii greceşti.
La Bucureşti, în timpul delirului manipulatoriu de la Realitatea, delegaţia FMI negocia taman cu cei acuzaţi de minciună. S-a gândit cineva că subminează bazele negocierii? S-a gândit cineva în ce situaţie penibilă sunt puşi, astfel, negociatorii fondului şi reprezentanţii României?

Emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, „Realitatea zilei” a fost o demonstraţie de forţă în favoarea ideii de moarte a deontologiei jurnalistice.
Pe principiul „Dacă vreau să am dreptate, am dreptate!”, Dumitrescu l-a sunat pe Mugur Şteţ, purtătorul de cuvânt al BNR. Şteţ a spus că e vorba de programele lui Vosganian, din anii 2007-2008.
Citez din emisiune, ca să nu spuneţi că mint:

Răzvan Dumitrescu: “Deci e vorba despre Vosganian? El a fost mincinosul?”
Mugur Şteţ: “E vorba despre guvernarea 2007-2008, deoarece (…)”
Răzvan Dumitrescu: “Domnule Şteţ, n-am timp de filozofii, când cetăţenilor le scad salariile cu 25%”.

Mugur Şteţ a fost trimis la plimbare şi, ca şi când purtătorul de cuvânt al BNR n-ar fi intervenit, Răzvan Dumitrescu şi invitaţii săi au tocat minciuna guvernului Boc până la finalul emisiunii.

Singura “urmare” a intervenţiei lui Şteţ a fost pe Realitatea.net: titlul “Mugur Isărescu acuză Guvernul Boc de minciună” a devenit “Mugur Isărescu acuză Guvernul de minciună”. Un cuvânt lipsă, acelaşi înţeles. Dacă eu greşesc şi modificarea v-a dus cumva cu gândul la guvernul Tăriceanu, să-mi spuneţi.

O nouă actualizare s-a făcut pe site-ul Realitatea.net vineri, la ora 09.54: „Mugur Isărescu acuză guvernanţii de minciună”. Nu-i aşa că şi acest titlu vă evocă pălăria lui Vosganian? Şapoul materialului spune clar că este vorba de perioada 2007-2008, pentru ca în text să regăsim acuzele la guvernul Boc. Curat modificat, din doi în doi, ca să nu mai înţeleagă rumânul nimica nimicuţa.

La “Ora de foc” a fost invitat însuşi Varujan Vosganian, care a negat vehement acuzaţiile guvernatorului BNR. Dar nu s-a luat, în contrapartidă, nici un punct de vedere al vreunui oficial BNR, aşa cum era deontologic. Şi aşa, de la ora 13.00 până la ora 24.00, Mugur Isărescu a devenit din acuzator acuzat. Mai pe româneşte, mincinos, pe principiul “Cine spune, ala este!”.

Pe cine credeţi – pe Mugur Isărescu sau pe Varujan Vosganian – e treaba dumneavoastră!

Realitatea l-a crezut pe Varujan, că-i mai bărbos, probabil, şi bărbile lui “se pun”.
Dovada: Ca delirul să fie întreg, astăzi, sâmbătă, 8 mai, la 48 de ore de la conferinţa BNR, Emma Zeicescu a început emisiunea “Fabrica”, la ora 15.00, cu referiri la minciuna guvernului Boc, idee împărtăşită cu drag şi emoţie de invitaţii social-democraţi şi liberali. Ideea a revenit, mai edulcorată, ce-i drept, la 3X3, la Stelian Tănase. Picătura chinezească funcţionează. Şi minciuna se repetă până tot ea, minciuna, se dă de trei ori peste cap şi se preface în adevăr.

Dacă, după cele ce v-am povestit, mai credeţi în ceea ce vedeţi, auziţi şi citiţi la Realitatea, să fiţi sănătoşi!

P.S. Vă spun, în episodul 2, cum a prezentat presa scrisă declaraţia guvernatorului Mugur Isărescu. Bomboana pe colivă, opiniile liderilor de partide Ponta şi Antonescu, ca nişte iubitori de interes naţional ce sunt.»

*           *

*