Cauza golăniei de la Finanțe (update)

Astea sunt „stimulentele” primite de salariații Ministerului de Finanțe în luna aprilie 2010.

Ceea ce vedeți în tabel, e venit net, nu salariu (a se vedea și mențiunile de la sfârșitul tabelului)!

Uitați-vă, de curiozitate, la pozițiile 736-807 și 1254-1256.

Cum dreacu’ să nu faci grevă dacă pierzi așa ceva…

Ar fi fost interesant dacă exista și un total al coloanei 3 pentru a putea calcula venitul lunar mediu net pe minister…

Merită o „pamflegmă”!

Clic aici

Venit_aprilie2010_MFP[1]

pentru a vizualiza tabelul integral intitulat

SITUAŢIE
privind veniturile salariale nete realizate de personalul din Ministerul Finanţelor Publice – Aparat propriu
şi unităţi subordonate, inclusiv veniturile nete incasate de demnitari, altele decât cele realizate din salarii în luna aprilie 2010

 

În capul de tabel se poate vedea temeiul legal al acordării acelor stimulente: Ordonanța de Guvern Nr. 92 / 2003. Am fost curios să văd despre ce e vorba.

Ordonanța, fiind din 2003, este dată și semnată de premierul P.S.D. de atunci, Adrian Năstase.

Articolul care reglementează acordarea de stimulente este art. 187, initulat „Dispoziţii privind funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale” (subl. mea), și are următoarele trei puncte:

(1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice şi beneficiază de protecţie potrivit legii.

(2) Ministerul Finanţelor Publice poate constitui fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu şi din unităţile subordonate (subl. mea), după caz, prin reţinerea unei cote de 5% din sumele încasate prin executare silită potrivit prevederilor prezentului cod, din sumele încasate în cadrul procedurii de reorganizare judiciară şi faliment, precum şi din surse reglementate prin alte acte normative.

(3) Sistemul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul propriu şi din unităţile subordonate Ministerului Finanţelor Publice, care desfăşoară activităţile prevăzute la alin. (2), va fi stabilit similar sistemului de salarizare pentru personalul bugetar şi va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Așadar, deși articolul se referă la FUNCȚIONARII PUBLICI, definiți și desemnați clar prin Legea nr. 188 / 1999, tovarășul Năstase face șmecheria de a extinde acordarea de stimulente la TOT PERSONALUL din aparatul Ministerului de Finanțe.

De ce? Ghiciți.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Adevărul din fotografii (update)

Nu mă voi referi la golăneala la care s-au pretat milițienii.

Nu mă voi referi nici la cei care le justifică purtarea greu de imaginat.

Citesc, totuși, în DEX:

RĂUFĂCĂTÓR, -OÁRE, răufăcători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele.

În concluzie, l-am auzit mai devreme pe răufăcătorul Antonescu Crin justificând manifestările „liberale” ale milițienilor și condamnând atitudinea, absolut normală, a președintelui care a renunțat la serviciile de escortă ale poliției rutiere.
Individul cu papion nu e în stare să înțeleagă că nu se poate să ai nevoie de cineva care te înjură, așa cum face el însuși cu PSD-ul.

*              *

*

Am descărcat fotografiile de pe HotNews. Le-am decupat și le-am mărit.

Ce se vede în ele? Ce se vede în ele dincolo de iluzii, de minciuni, de manevre, de manipulări, de creiere infierbântate?

Se vede adevărul gol, adevărul DAT DE GOL…

Se vede și PROSTIA!

Și… se vede și CINE sunt, poate, „javrele ordinare”.

*              *

*

♦ În Foto 1 se vede o carte de muncă exhibată mânios de o protestatară.

Cu un zoom bun – Foto 2 – vedem că tovărășica este „FLORIC. V” – adică probabil floricultoare treapta a V-a – și că lucrează, potrivit ștampilei din dreapta jos, la A.D.P. – adică la Administrația Domeniului Public –, care ține de primărie.

Urmărim evoluția salariului brut de încadrare:

• 01.01.2008 = 529 RON (salariu majorat conf. O.G. 10 / 2008) + 15% spor de vechime = 608 RON
• 01.04.2008 = 649 RON (salariu majorat conf. O.G. 10 / 2008) + 15% sper de vechime = 746 RON
• 01.05.2008 = 649 RON (conf. O.G. 24 / 2000) – nu știu ce reprezintă această mențiune.
• 01.10.2008 = 672 RON (salariu majorat conf. O.G. 10 / 2008) + 15% spor de vechime = 773 RON
• 01.09.2009 = 680 RON (salariu majorat conf. O.G. 24 / 2000) + 15% spor de vechime = 782 RON
• 01.01.2010 = 782 RON (salariu stabilit conf. H.G. 330 / 2009) –  se vede că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază și NU a fost, deci, eliminat.
• 01.07.2010 = 587 RON (salariu diminuat cu 25% conf. L. 118 (?) / 2010)

Rezultă că în perioada 01.01.2008–01.01.2010 salariul unei floricultoare bugetare de grupa 3, treapta a V-a, a crescut cu 29% (din care 27% doar în 2008), la o inflație de 6,3% în 2008 și de 4,74% în 2009. Pe ce bază??? Numai Tăriceanu și PSD-ul știu. Nu știu câtor angajați din sectorul privat le-a crescut salariul cu 27% într-un singur an. Mie nu…

♦ În Foto 3 se poate vedea un „fluturaș” al unei bugetare cu un salariu brut de încadrare de 1.607 RON din care mai rămâne la „lichidare” cu… 77 RON, puși pe card.

Ce se-ntâmplă (vorba lui Văcăroiu)? Păi, chiar și cu zoom – Foto 4 –, nu se vede cât avans a luat la „chenzina I”, dar se vede că plătește cotizația la sindicat 9 RON, la Asociația umanitară 5 RON și… restituie la C.A.R. (Casa de Ajutor Reciproc) 762 RON!!!

În final mai apar pe „fluturaș” un rest de plată (rd. 12) de 237 RON și niște bizare „NORME DE HRANĂ” (!) (rd.13) în valoare de 540 RON. Deși scrie clar că „TOTAL DREPTURI ACORDATE PE CARD” (alea de 77 RON) se calculează prin însumarea rd. 12 și rd. 13, care ar totaliza 777 RON, pe „fluturașul” arătat apar doar… 77 RON. Ce minune! O minune care se face, poate, cu Tipp-Ex-ul???

Nu mă interesează dacă manifestatoarea fluierătoare și-a luat C.A.R.-ul pentru a-și plăti o plasmă, o mașină, un concediu în Antalia, sau, Doamne ferește, o operație. Cert este că s-a întins mai mult decât îi permitea plapuma. Căci, chiar și cu un salariu brut nediminuat cu 25%, de 2.142 RON, din care mai rămânea cu un net de vreo 60%, adică cu vreo 1.300 RON, a plăti o rată la C.A.R. echivalentă cu 60% din venitul net total mi se pare o imprudență nepermisă. Ca să nu spun o prostie.

Iată care sunt temeiurile pentru care ACEASTĂ lume manifestează, înjură, insultă, huiduie, tropăie și se dă cu curul de pământ; și încă în mod ilegal, se pare.

Părerea mea. Dacă am greșit pe undeva, sunt dispus să revin.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Mitingul pinguinilor, un… FÂS!

„MARELE MITING SINDICAL” a fost un fâs în formă de șezătoare! S-a văzut că Vanghelie nu a participat cu grătarele. Ce s-a întâmplat de fapt în Piața Victoriei? Mitingul a făcut… POC!

• Noroc că a fost soare. Au participat, așa cum au promis liderii, în jur de 60.000 de manifestanți, socotindu-le și umbrele.

• A zbierat ca la ușa cortului maniacul nevrozat Marius Nistor, care le striga celor  30.000 de pinguini că sunt 60.000.

• Hossu a cerut „dictatorului” DEMITEREA (sic!) guvernului, în baza unei Constituții de dânsul inventate.

• Marica a spus nimic.

• Cornea a vorbit, ca de obicei, agramat.

• Au rămas la fund liderii sindicali compromiși în afacerea „Realitatea”.

• Nimeni nu a pomenit vreo SOLUȚIE.

• Au suflat în fluiere niște matracuce supraponderale deprinse cu gestul (ceea ce indică o îmbucurătoare emancipare).

• S-a suflat și în buhai.

• „Coregrafia”, de prost gust, după moda mitingurilor ceaușiste de pe stadionul 23 August.

• Au bălmăjit niște aiureli câțiva confuzați.

• S-a cântat un cântecel haios despre Boc pe muzica dansului pinguinilor, cu care manifestanții s-au identificat perfect.

• S-a strigat „DE-MI-SI-A!”

• Activiști PSD mascați s-au agitat încercînd, fără spor, să agite.

• S-a declarat cu patos „NU SUNTEM DE ACORD!”.

• S-a strigat „JOS!”, deși fluierătoarele fluierau cu susul.

• Minerii n-au mai ajuns până în piață, oprindu-se, probabil, în cârciumile de pe drum.

• Televiziunile s-au străduit din răsputeri să facă ca mica scenetă de cămin cultural să pară o superproducție în Panavision.

• Cristina Șincai (RTV) și Alessandra Stoicescu (A3) s-au chinuit să taie microfonul fraierilor care făceau gafe sau care vorbeau „incorect politic”.

• Panarama s-a încheiat apoteotic în ritmurile unui fel de manele rap interpretate de Cerebel.

• În urmă n-a rămas nicio concluzie, ci aceeași confuzie.

• S-a amenințat cu greva generală (pe care profesorii o vor face, practic, în vacanță).

• Sindicatele și-au arătat adevărata măsură a incompetenței, neputinței, demagogiei și ipocriziei de carnaval.

• Marea izbândă a luptei sindicale s-a consumat prin fugărirea, huiduirea și stropirea cu apă a parlamentarului PDL-ist Hoară, care fusese invitat de Antena 3 la „studioul” amenajat în piață.

• Lumea sastisită a plecat la un suc și-o bere, ceea ce a sporit consumul și deci bugetul. A fost singurul efect pozitiv al acțiunii.

• În rest, a rămas cum am discutat. Ca-n gară.

• Și gunoaie și spații verzi călcate în picioare.



***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

EI vor respect ?!?!

________________________________________________________

Datoriile enorme la bugetul statului ale Realităţii TV

compromit şefii sindicatelor din România

Dana Iliescu

________________________________________________________

«După ce am relatat săptămåna trecută cum Vîntu încearcă să-i paseze Realitatea TV lui Patriciu în schimbul unei datorii de 10 milioane de euro, mişcare menită să-l lase cu buza umflată pe mogulul petrolului, un avertizor de integritate ne-a semnalat că Realitatea Media SA nu numai că are bunurile şi licenţele gajate către terţi, dar s-a început şi executarea silită împotriva sa de către fiscul romån, conform mai multor  titluri executorii emise de către MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI.
Titlurile executorii emise împotriva Realitatea Media SA sunt înregistrate la arhiva electronică de garanţii reale mobiliare în data de 18 septembrie 2009 sub numărul 2009-00014707191982-ZBF. Totalul celor 19 sume neachitate de Realitatea către bugetul consolidat al statului ajunge la 1 milion de euro. Cam mult pentru o televiziune care  ne vorbeşte zilnic, de cåteva zeci de ori, despre respect.

Administrarea societăţii e realizată de lideri sindicali

Deşi postul de televiziune aparţine lui Sorin Ovidiu Vîntu, care şi l-a asumat public, responsabili pentru această situaţie sunt marii corifei ai sindicalismului românesc, care atunci când nu scot oamenii în stradă şi nu fac grevă generală se ocupă de administrarea Realităţii TV, fentând bugetul de stat.
Conform Legii 31/1990, a societăţilor comerciale, răspunderea aparţine administratorilor societăţii care sunt chiar liderii marilor confederaţii sindicale din Romånia, Liviu Luca, Marius Petcu, Dumitru Costin, Iacob Baciu, Achille Duţu şi Ion Popescu (vezi facsimile: 1, 2, 3, 4), aceiaşi care au organizat azi, 5 octombrie, o grevă în principal în scopul majorării salariilor bugetarilor. Realitatea TV e o firmă privată care trebuie lunar să plătească impozite şi taxe către statul romån.
După cum se ştie, salariile bugetarilor se plătesc din bugetul consolidat al statului, unde chiar şefii sindicatelor, administratori la firme private, nu achită banii pe care-i datorează la fisc. Nu e amuzant? Bieţii sindicalişti se dau de ceasul morţii că vor salarii mai mari, dar înşişi şefii lor, organizatorii grevei, nu dispun plăţile către bugetul statului, de unde banii ar trebui să ajungă la bugetari.

Cine sunt administratorii rău-platnici?

Marius Petcu – preşedinte CNSLR FRĂŢIA – 800.000 de membri, Iacob Baciu – preşedintele Confederaţiei Sindicatelor Democrate din Romånia, în care se regăsesc majoritatea cadrelor didactice, Preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Chimie şi Petrochimie, Achille Duţu – 65 de sindicate cu 40.000 de membri, Dumitru Costin – preşedinte Blocul Naţional Sindical, 500.000 de membri, Liviu Luca – preşedinte Fsli Petrom, şi Ion Popescu – preşedintele Confederaţiei Sindicale „Meridian“, aproximativ 200.000 de membri.
Deci peste 1,5 milioane de salariaţi sunt conduşi şi manipulaţi din punct de vedere sindical de către aceşti administratori rău-platnici. Oare cum se uită ei în ochii sindicaliştilor cånd ştiu că ei nu achită taxe şi impozite? Cu ce tupeu vin ei să ceară mai mult cånd ei nu dau nici măcar ce datorează?

Cei şase sindicalişti riscă puşcăria pe legea evaziunii fiscale

Lege nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale prevede la art. 6, că reţinerea şi nevărsarea, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentånd impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
Probabil că aţi remarcat Campania „vrem respect“ lansată de Realitatea TV. Suntem de acord să le acordăm tot respectul nostru, dar după ce-şi plătesc datoriile la fisc, aşa cum facem cu toţii.»

*           *

*

________________________________________________________

Realitatea Media SA are datorii de 1,3 mil. € la stat,

sindicaliştii membrii în CA vor grevă

Mihai Boicu, Carmen Neacşu

Marţi, 06 Octombrie 2009

________________________________________________________

«In timp ce sindicalistii membri in CA indeamna oamenii la greva, in timp ce liderii principalelor sindicate din tara isi cheama membrii la greva pentru nerezolvarea problemei salariilor, o parte dintre acestia „patroneaza” societati comerciale care acumuleaza datorii mari catre stat. In componenta CA al Realitatea Media SA, societate cu datorii de 1,3 milioane de euro la Bugetul de stat, al asigurarilor sociale si de somaj figureaza lideri de sindicat precum Liviu Luca, Marius Petcu sau Iacob Baciu.

Realitatea Media SA are datorii la Bu­getul de stat, potrivit datelor Agen­tiei Na­tionale de Administrare Fiscala, de 2.137.319 lei. La acestea se adauga si suma de 2.434.176 de lei  acumulata la bu­getul asigurarilor sociale de stat de Rea­litatea Media SA, precum si datoria de 102.755 de lei la bugetul asigurarilor pen­tru  somaj.

Pentru aceasta din urma crea­nta de plata, Realitatea Media are inre­gistrata o cerere de compensare in curs de solu­tionare. Realitatea Media are da­torii de 1.023.912 lei si la bugetul asi­gurarilor de sanatate, pentru care de ase­menea a inaintat cerere de com­pen­sare in curs de solutionare. Realitatea Media SA a acu­mulat astfel numai catre stat datorii de 5.698.162 de lei, echi­va­lentul in euro a 1,32 milioane de euro calculate la un curs de 4,3 lei/euro.

Pierderi nete ale exercitiului financiar in ultimii ani

De altfel, Realitatea Media SA figu­reaza pe site-ul Ministerului Finantelor cu pierderi nete de 76.316.436 de lei (20.738.161,9 euro la cursul mediu de 3,68 lei/euro)  la finele anului trecut, la o cifra de afaceri de 100.369.220 de lei (27.274.244,5 euro). In 2007, Realitatea Media SA a avut o pieredere neta de 27.137.427 de lei, (echivalentul a 8.149.377 de euro la cursul mediu al anului de 3,33 lei/euro), la o cifra de afaceri de 103.571.264 de lei.

Chemata la tribunal pentru a-si plati datoriile

Mai multe firme au recurs la Jus­ti­tie pentru a-si recupera banii din ser­viciile prestate pentru compania Rea­litatea Me­dia, care opereaza, prin­tre al­tele, tele­viziu­nea cu acelasi nume.

Ast­fel, in data de 8 iulie 2009, compania Estilo SRL a dat in judecata Realitatea Media inre­gistrand dosarul 29244/3/2009, obiectul cau­zei fiind somatie de plata. Urma­torul ter­men, potrivit Tribu­n­a­lu­lui Bucuresti, este pe 14 octombrie.

De asemenea, Rea­litatea Media a fost la un pas de faliment in d­osarul inre­­gistrat de compania SC Datagon Ser­vice SRL, care cerea declan­sarea pro­cedurii insolventei. Pe 29 septem­brie a.c., Tribu­nalul Bucuresti anu­leaza ce­rerea, fiind „insuficient timbrata”. Practic, Realit­a­tea a scapat din cauza unei lipse de pro­cedura, si nu pentru ca nu ar fi existat datoriile.

Neinteresati de cifre

Ce spun sindicatele despre prezenta lor in componenta CA al Realitatea Me­dia SA? „Eu cred ca datoriile la buget trebuie platite.Sunt vremelnic acolo (in CA), nu stiu cat voi mai fi. In momentul de fata nu cunosc situatia finan­ciara a socie­tatii. Rolul meu si al celorlalti este in limitele prevazute de lege, ca membru in Con­siliul de Admi­nis­tratie“, declara Ia­bob Baciu, pre­se­dintele Con­fede­ra­tiei Sin­dicatelor De­mo­crate din Roma­nia (a ca­drelor di­dactice).

Reuniunea confederatiilor

Mai putin comunicativ s-a dovedit a fi Liviu Luca, liderul sindi­ca­telor libere Petrom, care, intr-o prima faza, a de­clarat ca „nu dau interviuri, discutati cu Sergiu Toader sau cu Sorin Enache“. Dupa insistentele noastre, Liviu Luca s-a adresat cu „Stimabile, nu ai invatat lectia? Cand ai sa ma cunosti pe mine, atunci ai sa-mi pui intrebari“. Fara comentarii. In schimb, Marius Petcu, prese­dintele Sanitas, spune ca a fost cooptat in CA al Realitatea Media la pro­­punerea lui Liviu Luca. „Sunt mem­bru in Con­siliul de Administratie, im­pre­una cu toti ceilalti lideri ai con­­­federatiilor sin­dicale. Mi-a fost pro­pusa participarea in CA de catre cole­gul nostru Liviu Luca“.

Discutii amicale

Marius Petcu declara ca nu se lanseaza in subiecte legate de datoriile Realitatea Media „Prezenta noastra acolo a fost generata de echilibrul cu care se genereaza mesa­jele Realitatea TV. Partea cu cifre nu e treaba mea. Nu avem pozitii privilegiate, dar am dorit ca pe ecranele Realitatii sa fie pre­zen­tate si pozitiile sindicale. Nu am in­cer­cat niciodata sa influentam politica pos­tului, am considerat ca pe ecrane este bine sa fie prezenta si socie­tatea civila, nu numai politicieni”, decla­ra li­derul Sanitas.

In schimb, Ion Po­pes­cu, prese­dintele Confederatiei Meri­dian, este mai direct si spune ca aceasta cali­tate de membru in CA al Realitatea Media SA da posi­bilitatea unor discutii pe teme sindicale intre membrii CA.

„Nu stiam ca au datorii. E o intal­nire a confederatiilor sindicale, de fapt. Numai acolo mai reusim sa stam de vorba despre viata sindicala. Sau, cum a fost ultima data, ni s-a prezentat situa­tia financiara. Atunci nu era situatia asta cu datoriile.(…) Noi facem schim­buri de infor­matii intre noi cu pro­ble­mele sin­dicale. De foarte multe ori avem discutii de felul acesta, ce tema­tici sa mai abor­dam, care sa vina si in spri­jinul vietii sociale. Ultima tema au con­stituit-o par­ca schim­barile cli­matice. Abor­dam mai mult te­me gl­obale“, spune Ion Popescu.

Titluri executorii pentru 900.000 de euro

Realitatea Media SA este inscrisa in Arhiva Elec­tro­nica de Garantii Reale Mobiliare cu datorii to­tale la Bugetul de stat de peste 3,8 milioane de lei, adica aproximativ 900.000 de euro. Directia Ge­nerala de Administrare a Marilor Con­tri­bua­bili din cadrul Agentiei Nationale de Ad­mi­nis­tra­re Fiscala a emis titluri executorii pentru 17 creante fiscale, cum ar fi pentru neplata TVA, a contributiilor la sanatate, somaj, a veni­tu­rilor salariale sau neplata impozitului pe profit.»

*           *

*

Comentariul meu:

la chestiile ASTEA a pus botul şi…

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Apocalypse now!

Sunt indubitabile câteva fapte:

1. Conducerea PSD s-a situat, încă de la începutul guvernării coaliţiei PD-L + PSD, pe o poziţie de permanentă dinamitare a politicii executivului.
2. Parlamentarii PSD s-au situat, practic, în opoziţie deşi teoretic ar fi trebuit să susţină guvernul.
3. Interesele politice dar mai ales personale ale lui Mircea Geoană, Ion Iliescu, Adrian Năstase au fost mereu contrare acordului semnat cu PD-L.
4. Am avut de-a face cu o IEŞIRE de la guvernare, nu cu o excludere de la guvernare a PSD, fapt certificat de toti analiştii şi consilierii care nu-i dădeau nicio şansă candidatului Geoană din poziţia de co-preşedinte al coaliţiei de guvernare.
5. Se pune la cale o moţiune de cenzură, cu valoare şi consecinţe de trădare naţională, care va arunca România în aer definitiv.

În aceste condiţii astăzi, PSD, prin vocea aceluiaşi Geoană, declară că va susţine moţiunea de cenzură iniţiată de PNL. După declaraţiile deja date, îmi este greu să găsesc un punct şi comun şi univoc al celor două partide în motivarea moţiunii. Liberalii susţineau ideea unui guvern de tehnocraţi, ceea ce este cel puţin o naivitate dacă n-ar fi o ipocrizie. Social-democraţii merg pe ideea nelegitimităţii guvernului Boc II, neputându-se lega de aspectele politice, căci actulaul executiv nu face decât să continue aplicarea unui program de guvernare elaborat, asumat şi în mare măsură aplicat de foştii miniştri PSD cu acordul întregului partid.

A crede că se poate forma rapid un guvern apolitic de tehnocraţi care să şi poată lucra este o nerozie marca Patriciu-Antonescu. N-a putut lucra în condiţii normale un guvern cu o susţinere parlamentară de 70%, aşa că un guvern fără nicio susţinere politică ar fi chiar absurd. De asemenea, orice om nelovit cu leuca în cap îşi dă seama cam cum s-ar desfăşura şi cam cât ar dura negocierile interpartinice privind componenţa unui asemenea guvern. O nebunie!

O eventuală adoptare a moţiunii de cenzură ar doborî guvernul Boc II. Ce se întâmplă mai departe? Există doar două posibilităţi teoretice:

1. Preşedintele Băsescu îl redesemnează pe Emil Boc să formeze un nou guvern (sau desemnează un alt membru PD-L), pe care parlamentul l-ar refuza ş.a.m.d.;
2. Preşedintele Băsescu acceptă ideea unui guvern de tehnocraţi şi desemnează un neutru, urmând discuţii şi certuri nesfârşite.

În ambele situaţii perioada de adevărată NON-GUVERNARE s-ar prelungi până la data alegerilor prezidenţiale.

Adică… TOUCHÉ!

Căci ce vor, de fapt, atât PSD cât şi PNL? Vor, cu preţul aruncării definitive a ţării în haos, să provoace o ADEVĂRATĂ CRIZĂ POLITICĂ. După situaţia anarhică creată de nişte sindicate politizate, iresponsabile şi ipocrite, cei doi lideri, Geoană şi Antonescu, sunt, iată, în stare să sacrifice întreaga ţară, înrăuntăţindu-i poate ireversibil situaţia economică şi financiară, doar pentru a-l pune pe Traian Băsescu într-o situaţie proastă din punct de vedere electoral. APOCALYPSE NOW!

Sindicatele, prin această grevă generală, au demonstrat întregii ţări, dacă mai era nevoie, unde se situează. A cere creşteri salariale într-un moment în care aproape peste tot în lume guvernele au redus salariile bugetarilor, a nu recunoaşte ceea ce au declarat ferm şi clar atât premierul cât şi ministrul de finanţe, ba chiar a reiterat şi ministrul demisionar Marian Sârbu şi anume că veniturile salariale aflate în plată în prezent NU vor scădea odată cu aplicarea legii salarizării unitare este o dovadă clară de rea credinţă.

Duplicitatea politicienilor din opoziţie, care ba cer reducerea cheltuielilor bugetare, ba susţin acţiunile sindicatelor care nu acceptă niciun compromis în acest sens, arată că, pentru ei, mercenari politici, nu contează decât interesele de partid şi, mai presus de orice, înlăturarea lui Traian Băsescu.

Nicioadată nu s-au folosit atâtea invective: de la mineresc-prezidenţialul „dă-l în mă-sa” (adică „dă-l în pizda mă-sii”), la elegantul „codoaşă bătrână”, metaforele lui Dragnea, Vanghelie, Geoană, Hrebenciuc, etc. nu mai ţin cont de nimic.

Disperarea este uriaşă, căci miza este, într-adevăr, uriaşă. La PSD, unde s-a văzut clar că Iliescu a preluat din nou conducerea alături de Vanghelie şi Năstase, miza sunt dosarele revoluţiei şi mineriadelor, dosarele de corupţie şi trafic de influenţă. La PNL, miza este şi una penală dar şi una politică, partidul fiind la un pas de a lua calea PNŢ-CD-ului. E vorba de PUŞCĂRIE! De puşcărie pe viaţă pentru unii. E vorba poate de miliarde de euro… De pierdut sau de prădat în continuare.

Electoratul are de ales, de fapt, între două persoane: Traian Băsescu şi Ion Iliescu, fiecare cu tot ceea ce ştim că reprezintă. A crede că Oprescu sau Antonescu n-ar cădea instantaneu în buzunarul PSD este o naivitate.

Avem, de o parte, pe acel Traian Băsesscu cu relele şi bunele lui şi, pe de altă parte, coaliţia celor pe care îi „deranjează” formată din personaje arhetipale:

1. Ion Iliescu
2. Adrian Năstase
3. Marian Vanghelie
4. Dan Voiculescu
5. Corneliu Vadim Tudor
6. Dinu Patriciu
7. Sorin Ovidiu Vântu
8. Sorin Roşca Stănescu

Aceştia sunt adevăraţii contracandidaţi cartelizaţi ai lui Traian Băsescu. Titularii cu şanse (Oprescu, Geoană, Antonescu)  înscrişi pe listele electorale nu sunt, în modul cel mai evident cu putinţă, decât nişte marionete ale celor enumeraţi mai sus. Iar ceilalţi actori din această piesă formează doar gaşca.

Adevăraţii cavaleri ai acestei apocalipse (pro)vin din gheena comunisto-securistă şi preluarea acum din nou a stindardului de către Ion Iliescu nu este deloc întâmplătoare.

El este cel care a condus şi girat, incontinuu, între decembrie 1989 şi decembrie 2004 RESTAURAŢIA postrevoluţionară cu faţă umană. El este cel către care converg şi Oprescu şi Geoană şi Patriciu-Antonescu şi Năstase şi ceilalţi. Traian Băsescu a avut curajul să se contrapună „lumii” iliesciene. Scoaterea la iveală a celebrului bileţel roz a reprezentat scânteia REVOLUŢIEI lui Băsescu. Elena Udrea, cea care a fost instrumentul declanşator al „ereziei”, plăteşte acum, aproape zilnic, curajul avut atunci.

Avem în faţă o scenă politică de esenţă aproape antichristică. Trăim într-o societate răsturnată în care în cer se află iadul din care Traian Băsescu trebuie alungat precum un Antilucifer. De cinci ani de zile, de la momentul „păcatului iniţial”, cel al devoalării şi respingerii metodelor instaurate în sistemul Iliescu, tolerate şi perpetuate şi de către regimul Constantinescu, Băsescu a fost în permanenţă demonizat, mereu şi mereu pentru cauze şi în situaţii care, în alte cazuri, rămâneau complet ignorate. Este, ca într-o oglindă, cazul abuzurilor la care este supusă şi Elena Udrea pentru nişte „vini” imaginare, în timp ce situaţii cu adevărat grave – ca afacerea „Sterling”, de pildă – sunt trecute sub tăcere. Băsescu este astăzi acuzat de „gregaritate” şi de „tendinţe dictatoriale” de către un personaj care a chemat minerii pentru a bate, a maltrata şi chiar a ucide români care i se opuneau, care a provocat un adevarăt exod de intelectuali în 1990-1991, care a blocat România timp de zece ani din mersul ei firesc către occident, care a instaurat unul dintre cele mai corupte şi mai retrograde sisteme din Europa şi un regim politic între 2000 şi 2004 recunoscut unanim pe plan internaţional ca fiind corupt şi de sorginte comunistă. Acel regim, acel PSD, în ciuda tentativelor mai mult sau mai puţin mimate, nu s-a reformat. Acum chiar a renunţat la orice mască.

Astăzi, sinistrei figuri a lui Ion Iliescu i se alătură, fără scrupule sau remuşcări, liberalii în frunte cu Crin Antonescu, care nu vor cu niciun chip să recunoască că pervertesc, cu bună ştiinţă, ideea de liberalism în România, numele şi istoria Partidului Naţional Liberal de dragul intereselor judiciare şi pecuniare ale celui care stipendiază – şi nu de ieri de azi – atât PNL-ul cât şi PSD-ul.

Astăzi, pe cine vedem alături de acelaşi Ion Iliescu? Îl vedem pe Petre Roman, sclerozat politic (şi poate că nu numai) şi ajuns… liberal (!), după ce sub guvernarea şi oblăduirea lui sediul PNL a fost devastat. Un Petre Roman neiertător cu Băsescu, care i-a luat locul la conducerea PD în mod democratic, după un eşec lamentabil. Petre Roman total amnezic când e vorba despre răsturnarea lui de la putere prin lovitură de stat minerească soldată cu alţi morţi şi răniţi de către acelaşi Iliescu. Tot alături de Iliescu apare şi Constantinescu, schimonosit de invidie şi de nimicnicie, în stare de orice compromis, chiar şi cu Voiculescu, cu Roşca Stănescu sau cu alţi dovediţi de către CNSAS.

Poporul român, cu bugetari hăbăuci sau conştienţi, cu intelectuali şi manageri, cu specialişti, cu muncitori şi ţărani, cu şomerii lui, cu întreprinzătorii care trag de 20 de ani ţara în ciuda edecului care ar ţine-o în loc, trebuie să înţeleagă că, până ce Autorul Suprem va introduce în povestea devenirii noastre un Făt-Frumos mesianic, va trebui să ne descurcăm cu Băse al nostru.

Cine poate dovedi că oricare dintre oponenţii cu şanse de a ajunge în turul al doilea cu Traian Băsescu este de capul lui şi nu este, direct sau indirect, maneta prin care grupul pesedist al lui Iliescu şi Vanghelie va pune mâna discreţionar pe putere?

Băsescu este singur. S-a văzut că aşa zisa lui camarilă – grupul de la „Golden Blitz”, grupul „asfaltatorilor” – s-a mutat cu arme, bagaje, şpăgi şi contracte în curtea lui Orban în clipa în care liberalii au rămas singuri la guvernare. În timp ce baronii PSD sunt legaţi ombilical de structurile lor de partid. Iar „baronii” PD-L nu există pe lângă ei.

• Crin Antonescu – o nadă-fantoşă, o carte moartă destinată celor cu vederi de dreapta şi nazuri intelectualiste;

• Mircea Geoana – decarul oficial al chintei;

• Sorin Oprescu – asul din mânecă destinat celuilalt capăt al chintei la care joacă Iliescu.

Orice alte consideraţii politice, ideologice, morale sau de altă natură nu mai sunt operante. Televiziunile nici nu mai contează.

Aşadar Băsescu sau Iliescu…

Noi sau ei!?!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

____________________________________________

P.S. – Vezi şi articolul Geoană + Antonescu = Oprescu ?