U.S.„L”. și suspen… darea cu capul de pereți

Deci terrifficca „Comisie” US„L”, investită cu menirea să judece faptele neconstituționale ale președintelui Băsescu – reamintesc, condusă din celebrul constituționalist hidrotehnician Tăriceanu –, și-a dat verdictul: DA, dictatorul Băsescu merită să fie suspendat!

Drept pentru care QL Antonescu, maniacul pereche al politicii noastre – fidel sloganului partidului său „Să ne facem de râs prin noi înșine!” – a declarat, cu aplombu-i cunoscut și întorcând-o ca la Ploiești (sanchi, cică NOI n-am fi înțeles…):

„Este, cum am spus de la început și nu au înțeles toți cei care au ascultat, un demers care nu e destinat în acest moment Parlamentului actual, ci este un demers destinat unei ample dezbateri publice, pentru care dorim susținere publică masivă.” (subl. mea)

Atât de „masivă” e susținerea publică respectivă încât repetentul nepereche a adăugat:

„În momentul în care vom considera că trebuie să strângem și semnături, ceea ce înseamnă deja altceva, o vom face.”

Să ne amintim însă că, potrivit ziarului „Adevărul” din 6 decembrie, Victor Ponta, celălalt maniac pereche, a declarat, marţi, că:

„USL doreşte să strângă 5,2 milioane de semnături pentru susţinerea suspendării din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, adică numărul de voturi pe care acesta le-a obţinut la turul al doilea al alegerilor din 2009.”

Cei doi năuci se înțeleg, iată, ca Niță cu ta-su prin gaura cheii. Cât despre susținerea publică, e moartă-n coteț. Ca de altfel mai toate „planurile” celor două mazete, planuri ce par a fi scoase din „BURDA”, din foile alea cu tipare de șorț…

Iar cu suspendarea… rămâne cum am stabilit… ca-n gară.

© http://karikaturapolitika.wordpress.com/

Prostia fulminantă a liderului „mamă” al US„L” rezultă, în acest ultim caz, din simplul fapt că, dacă demersul nu era pentru acum, cum „nu au înțeles toți cei care au ascultat”, ci pentru la paștele cailor, atunci ce rost are ACUM un raport al „comisiei hidrotehniciene” când, nu-i așa, până „atunci” dictatorul mai poate viola  de vreun infinit de catralioane de ori biata noastră Constituțiune.

„Nește” proști!

Ura și la … gară!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011

Noi vrem autostrăzi, de George Coșbuc

Cineva îmi replica, undeva, că nimeni nu vrea să fim ca nemții sau ca ca englezii, să avem ceea ce au aceștia, ci… «vrem să fim ca ungurii, slovenii sau cel puțin ca sârbii».

Replica aceasta m-a dezarmat. I-am răspuns așa…

Tu ai idee cum era în aceste țări în 1989 față de România?

Tu ai trecut vreodată printr-un sat unguresc, sloven, sârbesc, slovac sau cehesc imediat după 1989? Ai văzut vreodată diferențele DE ATUNCI față de satele românești?

Tu știi ce Ungarie a lăsat János Kádár, ce Yugoslavie a lăsat Tito și ce Românie a lăsat Nicolae Ceaușescu?

Tu știi ce diferențe culturale și de civilizație există între Ardeal și restul țării?

Apoi tu știi cât la sută dintre unguri, sloveni sau sârbi au locuință proprietate personală și cât stau în chirie, ca în restul lumii?

Tu știi ce productivitate a muncii au avut aceste țări după 1989?

Tu știi în ce ritm au mers privatizarea și implementarea economiei reale de piață în aceste țări față de România iliesciană care nu-și vindea țara și care frâna capitalismul benefic încurajând capitalismul sălbatic, de cumetrie, jaful activelor statului, etc.?

Tu știi că politicile asistențiale, de stânga, de încuranjare a nemuncii n-au existat în nicio altă țară la nivelul la care au fost la noi?

Aberația și marea păcăleală sau amăgire a populației a fost că guvernul Tăriceanu, încurajat sau presat de PSD, pe baza unui boom imobiliar de butaforie și a unor intrări masive de bani de la căpșunari și din investiții străine de capital, ambele conjuncturale și temporare, dar fără creștere economică bazată pe producție industrială și pe o creștere reală a productivității muncii, a pompat bani „falși” în consum, adică în salarii și pensii umflate, a dat impresia oamenilor că lefurile lor sunt etern și constant majorabile. Ignoranți sau tâmpiți, oamenii s-au angajat în credite și leasing-uri uriașe, fără să înțeleagă condițiile bancare la care se supun (vezi O.G. 50), fără să realizeze gradele uriașe de îndatorare pe care și le asumă, fără să priceapă riscurile valutelor „exotice” și fără să se gândească că previzibilitatea economico-financiară pe termen de 10-15-20-25 de ani este nulă. Azi dau vina pe bănci, pe guvern, pe oricine altcineva sau altceva decât pe propria lor prostie și lăcomie.

Frenezia achizițiilor cu buletinul de al Altex, Flanco, Domo etc. o mai ții minte? Pensionari bezmetici care au pus botul la toate reclamele și ÎN CIUDA AVERTISMENTELOR date de Isărescu și de Adrian Vasilescu, s-au aruncat pe plasme și pe tot felul de electrocasnice mai mult sau mai puțin utile o mai ții minte?

Cozile la semnat contracte – de la târgurile imobiliare – pentru cumpărarea a tot felul de imobile „rezidențiale” mizerabil realizate și cu tot felul de „plase” și „țepe” contractuale ascunse și recordurile la vânzările de mașini scumpe le mai ții minte?

Pe CE se bazau toate aceste achiziții? Pe CE REALIZĂRI? Ai văzut cumva răsărind ceva realmente valoros și trainic din România, cu excepția „Daciilor” (și asta în condițiile de criză din Germania)? Au produs firmele CU CAPITAL ROMÂNESC vreo plusvaloare atât de extraordinară încât tot cocalarul român să-și facă concediul la all-inclusive, cu daiquiri-ul la piscină, așa cum a văzut el și mai ales nevastă-sa în telenovelele cu milionari americani din Bahamas?

Prețurile aberante pe metru pătrat de apartament vechi din Militari, Berceni sau Drumul Taberei (nu mai vorbesc și de cele din Pipera), egale cu cele din marile capitale ale lumii, le mai ții minte?

Mai ține cineva minte ce „bogați” se credeau cretinii care și-au luat apartamentele pe vremea lui Roman cu vreo 8.000 $ și vedeau, în 2006-2007, în ziare, că hrubele lor igrasioase și dărăpănate, dar cu „îmbunătățiri de lux” constând în termopane din plastic albe, uși metalice cu aspect de ușă de cavou, gresii și faianțe cu păuni și păsari ale paradisului și robineterii turcești, erau evaluate la peste 100.000 €? Când piața imobiliară și-a revenit la un oarecare nivel de bun simț, acești tembeli au sărit la gâtul guvernului că i-a sărăcit.

Știi câți afaceriști de carton, care formează, cică jetset-ul național, au mașini de fițe, de-a a ajuns Bucureștiul reputat în lume pentru numărul mașinilor de lux, au birouri de fițe, accesorii de fițe, hobby-uri de fițe, amante de fițe, concedii de fițe, dar sunt, de fapt, rupți în cur și au datorii uriașe la furnizori și restanțe la fel de uriașe la taxele, prelevate de la anagajți, dar pe care au omis să le plătească mai departe la stat? Aceștia instigă azi la grevă fiscală.

A da vina ACUM pe guvernul Boc pentru un primitivism popular endemic cultivat în cei 50 de ani de comunism și apoi în alți 15 ani de neocomunism, mi se pare o naivitate sau o porcărie.

E normal ca atunci când cineva intervine și taie macaroana acestor metehne incontinuabile,  încercând reforme care să trezească cu dușuri reci un popor grizat și leneș, poporul respectiv să facă gură. Mai ales că este spălat pe creier și îndopat, de ani de zile, cu minciunile și exagerările, cu manipulările și mistificările, cu apocalipsele și enormitățile emanate zilnic de televiziuni, la modul isteric, prin gurile unor sclavi șantajabili financiar, sau prin gurile unor jalnici reprezentanți ai opoziției, ca Bănicioiu, Surupăceanu, Ghișe, Mariana Câmpeanu sau Olguța Vasilescu, personaje grotești cărora le țin hangul și isonul invitați siniștri sau cu patologii netratate de nivelul lui Bolcaș, Ciorbea sau Mădălin Voicu.

Faceți o comparație între modul, limbajul și tonul cu care se exprimă orice PDL-ist – Udrea, Flutur, Stolojan, Cezar Preda, Berceanu, Blaga, Videanu, Boc, Voinescu, Baconschi, Funeriu, Valeriu Stoica, Turcan, Negoiță, Boagiu, Mircea Toader, Cristian Rădulescu etc. – și cum o fac cei pe care opoziția îi afișează pe micile ecrane, cu isterii, invective, incontinențe verbale și țipete.  E, de fapt, reflectarea diferenței culturale dintre cei care susțin fiecare tabără.

E penibil că persoane de un anumit nivel intelectual, care ar trebui să vadă și să priceapă aceste fenomene, rămân încremenite în idiosincrasii, în ură, în manii și ticuri politice, în idei fixe, în amnezii selectiv-propagandistice, în argumentații gen „Chiorul”, „Curva”, „Ochilă” sau „Piticul”. Aceste apelative, utilizate ca argumente în polemici politice, nu vin de la peluza vreunui stadion, sau din fundul minei, ci de la tot felul de „domni” mânioși cu Harley Davidson, ajunși la starea gregară de cyber-măciucari. Cărora le lipsesc, brusc, autostrăzile.

Tuturor… un sincer și călduros SICTIR!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

MEMENTO – Erori au fost, erori sunt încă…

MEMENTO… azi, după „eroarea legislativă” din Cameră… 🙂

• Faza 1: «Tăriceanu reiterează că majorarea salariilor profesorilor este „iresponsabilă”.
Premierul a vorbit din nou, pe larg, despre efectele economice dezastruoase, care ar crea „dezechilibre majore şi haos”, ale majorării peste noapte cu 50 la sută a salariilor cadrelor didactice, urmată de satisfacerea ulterioară şi implicită a cererilor celorlalte categorii de salariaţi bugetari. „Nu putem să consumăm mai mult decît producem”,
a spus premierul, invocînd exemplul Ungariei care a acordat în 2004 creşteri salariale, iar în prezent nu poate face faţă plăţilor, fiind surprinsă descoperită, într‑o situaţie de precaritate financiară, de criza economică actuală.»

• Faza 2: «Unanimitate pentru creșterea salariilor profesorilor • Votul a fost, la propunerea PSD, nominal, astfel că fiecare deputat a trebuit
să-şi exprime opţiunea deschis, în sală. Până şi ministrul Cristian Adomniţei, care îi criticase luni pe deputaţi că nu au precizat sursele de finanţare pentru această majorare, a votat pentru, opţiunea sa fiind salutată prin aplauze de deputaţi. Şi ministrul Eugen Nicolăescu a votat pentru majorarea salariilor profesorilor, şi el fiind aplaudat.»

 

• Faza 3: «PNL l-a mandatat ieri pe Premierul Călin Popescu Tăriceanu să respingă Legea, Guvernul fiind in cautarea soluţiei juridice pentru a o bloca.»

______________________________________

P.S. – Rog rețineți vorbele unui talentat premier, care a lăsat țara în prag de criză economică mondială cu un deficit bugetar de 5,2%, după ce a avut creștere economică de 7,8%: „Nu putem să consumăm mai mult decît producem.” 😀

Haios, nu?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Paradoxurile politice ale o-poziției 69

Liviu Dragnea, secretar general al P.S.D., luni 4 octombrie 2010:

«Noi, la ora asta, avem mai multi parlamentari decat avem nevoie. Daca ei se mentin pe pozitie, Guvernul pica. Daca in astea doua – trei saptamani de zile, pana cand va veni ziua votului, ei se mentin pe pozitie si rezista la presiunile celorlalti, guvernul pica.»

Și totuși, marți 5 octombrie 2010…

«Deputatii PDL, UDMR si independentii au reusit, marti, sa adopte doua proiecte de hotarare care valideaza infiintarea grupului independentilor de la Camera. Totodata, hotararile vor schimba si configuratia politica din conducerea Camerei Deputatilor. In prezent, reprezentantii Coalitiei de guvernare nu au o majoritate in Biroul Permanent al Camerei Deputatilor, fapt care blocheza initiativele si proiectele Guvernului. Deputatii au adoptat cu 170 de voturi hotararile care prevad modificarea regulamentului intern. Modificarile vor permite Coalitei sa-si numeasca un reprezentant in conducerea Camerei in detrimentul opozitiei. In prezent, PSD-PNL controleaza Biroul Permanent.» – Hotnews

Și…

«UDMR se opune formarii unei alte coalitii de guvernamant, deoarece „nu e momentul sa schimbam macazul si sa facem alta coalitie”, a declarat la RFI vicepresedintele executiv al Uniunii, ministrul Mediului, Laszlo Borbely. Politicianul UDMR a comentat intentia Opozitiei de a depune o motiune de cenzura.» – Hotnews

Și…

«Deputatii au respins, marti, solicitarea PSD si PNL de constituire a unei comisii de ancheta care sa verifice modul in care a fost exprimat votul la Legea Pensiilor. Potrivit Agerpres, cererea a fost facuta in plen de catre liderul grupului parlamentar al PNL de la Camera Deputatilor, Calin Popescu Tariceanu. Acesta a precizat ca solicitarea este facuta atat in numele grupului PNL, cat si in numele grupului parlamentar al PSD+PC.» – Hotnews

Deci?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Elena Udrea, ea înşivă*…

Aş fi vrut să intitulez articolul „ELENA UDREA FAŢĂ CU REACŢIUNEA”, dar mi-am amintit aserţiunea „Madame Bovary c’est moi”.  L-am preferat pe Flaubert lui Caragiale.

Deci… Elena Udrea! Un subiect sau o temă pe care o văd, a posteriori, încadrabilă în mai multe dintre categoriile acestui blog: „Creionul chimic”, „Gică Contra”, „Atitudini” şi „Întrebări deschise”…

Opiniile pesediştilor şi liberalilor despre ea nu se califică pentru o discuţie cât de cât serioasă. Şi unii şi alţii sunt ori complexaţi, ori vindicativi, ori în general şi una şi alta. De asemenea, părerile publicului de matracuce bovarice (că tot venise vorba) aflate la menopauză, sau de tatai frustraţi, bolnavi de „sindromul anti-Udrea„, care o detestă motivat, nu mă interesează.

Nici crizele erotico-economice ale unor maniaci vulgari şi misogini, de tipul C.T. Popescu, Dinescu sau Nistorescu, nu pot fi luate în discuţie, aceştia fiind incurabili şi motivaţi doar patologic şi financiar.

Dar constat că şi oameni cu un presupus scaun la cap, pe cât posibil neutri sau chiar susţinători ai preşedintelui Băsescu, se lasă bântuiţi de obsesia Udrea. Persoane, personaje şi, din păcate, chiar personalităţi din societatea civilă cu ştaif se lasă duse de această „convenienţă” inedită şi absurdă: distanţarea de Elena Udrea. Ultima pe care am „prins-o” este poeta Angela Marinescu.

Desigur, când eşti om de cultură, sau jurnalist din categoria „quality”, dă prost să te contrapui intelectualismului alinamungiupippidic. Nu te poţi pune rău cu dumnezeirea academică în chiloţi tetra şi ciorapi mercerizaţi dându-te cu necurata care se îmbracă de la Prada.

Noţiunea „Elena Udrea” – că a ajuns o noţiune, o sintagmă –  este mereu întâmpinată în cercurile înalte cu „văleu ma chère” sau „olio dear„. De ce? Nu cred că ştie nimeni. Cum ziceam şi despre raportarea la Traian Băsescu în articolul «„Şozul” de a fi anti-Băsescu», probail că acelaşi curent „şoz” funcţionează şi în cazul Elenei Udrea.

Hai să fim lucizi şi în fond respectuoşi cu noi înşine.

Cine şi mai ales CE este, de fapt, Elena Udrea, dincolo de personajul folcloric şi imaginar (creat de aspectul ei plăcut, de o incontestabilă inteligenţă, de un talent şi un curaj politic şi de o certa charismă) maculat scatologic prin trecerea din gură-n gură de la grobienii Ciutacu şi Badea, prin obscenul grotesc Dinescu până la toţi cei care cred că demnitatea proprei lor autobiografii necesită o trecere pe trotuarul celălalt când vine vorba despre ea?

Există bigoţi ai lui „crede şi nu cerceta” care trăiesc cu convingerea fermă că Elena Udrea s-a născut la Pleşcoi, că firma „Dalli” îi aparţine ei sau soţului ei, Dorin Cocoş, că a achiziţionat perdele în valoare de 75.000 €, că toată activitatea ei s-a rezumat la tricotat, dat cu mopul, călărit, plimbat cu bicicleta şi scris pe zidurile pariziene „Romania land of choice”, doar pentru că aşa a apărut în gazetele lui Patriciu, Sorin Roşca Stănescu, Vântu, sau Voiculescu sau aşa s-a văzut la televizor. Deşi alegaţiile şi calomniile au fost dovedite ca mincinoase, deşi turismul s-a mişcat bine, deşi, în ciuda crizei şi a infrastructurii, TUI a revenit în România.

De unde provine această voluptate a calomniei, a asocierilor porcoase şi a dispreţului extrem faţă de o persoană?

Şi atunci chiar întreb:

• De ce se crede, fără niciun temei serios şi concret, că Elena Udrea ar fi imorală, când ziarele au publicat fotografii sau secvenţe video şi au arătat-o pe sfânta Adriana Săftoiu vinovată de adulter, pe Ana Birchall în ipostaze… (de)favora(bi)le, sau pe Paul Păcuraru făcând cybersex de unul singur.
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai proastă, dacă a făcut acum nu ştiu câţi ani, când nu ocupa nicio funcţie importantă, o gafă privind Norvegia, decât Adrian Severin (cel cu H2O-ul), decât viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu (care habar n-are cât este dobânda de politică monetară), decât ministrul Adomniţei (pe care l-au învăţat copiii câte stele sunt pe drapelul Europei), sau decât mulţi, mulţi alţii?

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai abuzivă decât tot guvernul Tăriceanu, care a prăpădit pe nimic 3,5 milarde de Euro la sfârşitul lui 2008? Sau decât Rodica Stănoiu, care şi-a aranjat vânzarea unei  coşmelii din Filiaşi, în valoare reală  de 2.500 $, către SNP Petrom (companie de stat pe atunci!) cu 100.000 $? Sau decât atâţia alţii despre ale căror abuzuri, acte de corupţie sau matrapazlâcuri ziarele au tot scris de 20 de  ani încoace?
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai putin onorabilă decât aceeaşi Stănoiu, sau decât Voiculescu, Roşca Stănescu, Ghişe şi ceilalţi turnători la Securitate? Sau decât Vadim Tudor ori Adrian Păunescu? Sau decât alte persoanje feminine sinistre de teapa Aurei Vasile?
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai puţin cinstită decât Hildegard Puwak, Mircea Beuran, Şerban Mihăilescu, Ovidiu Muşetescu, Sorin Pantiş, Ioan Avram Mureşan?

• De ce se crede că activitatea ministerială a Elenei Udrea ar fi mai „oneroasă” decât cea a lui Orban, Mitrea, Nicolăescu, Remeş, Dan Ioan Popescu, etc.? De ce ar fi ea o membră a unei camarile şi n-or fi toţi clienţii politici ai PSD şi PNL? De ce ar fi ea o jefuitoare de bani publici şi n-ar fi cei care au privatizat ca în codru, la comision, tot ce s-a putut, cei care au returnat ilegal TVA în valoare de miliarde sau cei care au cedat subsolul Mării Negre? Cazuri în care, democratica şi transparenta coaliţie majoritară din parlament nu a găsit de cuviinţă să ceară, prin intermediul unor justiţiare comisii (şi încă cu celeritate) nicio începere a vreunei cercetări penale.

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai cu tupeu decât Adrian Năstase, primul care a introdus golănia în discursul politic invitând, de la tribuna parlamentului, să i se numere coaiele. Pe care a dovedit că nici nu le are, ascunzându-se, de ani buni, pe sub scaunele parlamentului şi în fustele mătuşii Tamara de justiţia care îl caută.
  

• De ce se crede că Elena Udrea ar fi mai incompetentă decât miniştrii Chiuariu, Adomniţei, David, Nicolăescu sau Cioroianu, ca să nu-i pomenim decât pe unii mai recenţi. Sau mai incapabilă decât Crin Antonescu care n-a realizat absolut nimic într-o intreagă carieră de politician şi de parlamentar, care n-a votat nici măcar o singură dată în sesiunea parlamentară de toamnă a anului 2007 şi care este cunoscut ca un chiulangiu notoriu de la serviciul în care l-au trimis credulii care l-au votat.
  

• Şi a propos, de ce se crede că Elena Udrea nu este un bun ministru al turismului? Au făcut mai multe şi au fost oare mai buni şi mai competenţi: Mihai Lupoi (guvernul Roman), Dan Matei Agathon (guvernele Văcăroiu şi Năstase), Akos Birtalan (guvernul Ciorbea), Sorin Frunzăverde (guvernul Vasile), Ovidiu Silaghi (guvernul Tăriceanu)??? Îşi mai aminteşte cineva de ei? N-au consumat şi ei bugete? Proiectul ţeapă al cuplului Agathon-Năstase „Dracula Park” n-a existat? Palmierii din Mamaia morţi de mici n-au existat? Ce amnezii subite handicapează astăzi onorabilele creiere din societatea civilă şi din mass media de salon?

Doamnelor şi domnilor intelectuali civili, civici, cinici, cum oţi mai fi, sunteţi nişte ipocriţi!

De ce vedeţi, abia acum, şi numai în Elena Udrea, toate defectele şi toate metehnele celor enumeraţi mai sus de care nu v-aţi indignat decât prea puţin?

Cu ce, prin ce şi de ce este Elena Udrea mai rea sau mai puţin bună decât oricare dintre noi sau dintre voi?

N-aveţi şi domniile voastre scăpari şi bâlbe, interese şi veleităţi, ambiţii şi putere, cadavre prin dulap?

Vă rog puneţi mâna şi citiţi Ioan 8,7.

Obiecţia că ea, spre deosebire de dumneavoastră, este demnitar, nu ţine. La fel aţi gândit şi v-aţi comportat şi când nu era ministru.

N-am onoarea!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

___________________________

* O fi oare necesar să mai precizez că acest dezacord al pronumelui de întărire are un schepsis?

BURSUCUL DRASTIC, „Antonescu, eşti o floare, eşti un chin”

___________________________________________________________

TUPEU 2009: Antonescu,

eşti o floare, eşti un chin

Bursucul Drastic

Acest articol a apărut în „Academia Caţavencu” din 02 Sep. 2009

___________________________________________________________

«Ultra-tîmpeu 2009 (3 puncte): Sorin Roşca Stănescu. După ce a minţit spunînd că are dovezi despre implicarea lui Traian Băsescu în al treilea război mondial, fostul securist Sorin Roşca Stănescu a mai explodat o bombă: bomba cu căcat. Această bombă are la bază următoarele ingrediente şi o puteţi încerca şi dumneavoastră în gospodărie: încercare disperată de a reintra în atenţia publică, ramolisment şi doi-trei realizatori TV dispuşi să-l bage în direct pe Sorin Roşca Stănescu pentru nişte elucubraţii, de dragul unei audienţe cretine, formate din fani ai fenomenului OZN şi SRS.

Aşa-zisele dezvăluiri despre Traian Băsescu sînt mai de doi lei decît cele scrise în chirilică cu creionul chimic în numele KGB-ului de pe vremea lui Iliescu. Mai rămîne să ne dezvăluie că, de fapt, Băsescu e un robot construit de NASA şi menit să ne cucerească ţara! Da’ dacă e robot, de ce bea şi nu rugineşte?!

Tîmpeu 2009 (2 puncte): Călin Popescu Tăriceanu. Omul care a omorît PNL, trimiţîndu-l în opoziţie, alături de PSD, continuă să fie penibil: „Relaţia României cu Republica Moldova suferă din pricina atitudinii conflictuale a preşedintelui Băsescu“, a declarat fostul premier. Unii oameni nu se mai repară niciodată – Tăriceanu, de exemplu, ţine să ducă mai departe steagul anti-Băsescu, deşi tot partidul vrea un singur lucru: Băsescu preşedinte şi guvern PD-L-PNL. Deşi se spune despre politică că este arta compromisului, Tăriceanu a înţeles altceva: că trebuie să te compromiţi, adică. Penelişti, vă meritaţi soarta!

Tembeleu 2009 (1 punct): Crin Antonescu. Nu ştim cine îl consiliază pe Crin, dar discursul lui anti-Băsescu arată că nu poate conduce în propriul partid, da’ România! Ca şi Tăriceanu, Antonescu nu înţelege că însuşi partidul său doreşte să iasă Băsescu preşedinte, ca să cadă Guvernul PD-L-PSD şi să poată intra ei la guvernare şi, în consecinţă, îi dă înainte contra lui Băsescu: „România trebuie să aleagă între boală şi vindecare, între şmecherie şi cinste“. În acest caz, dacă ar fi deştept, Crin ar vota şi el din primul tur cu candidatul Băsescu, că oricum aşa va vota 90% din PNL la prezidenţiale!…»

Bursucul drastic

Recursul la adevăr

Pentru a pune capat alegatiilor, speculatiilor, minciunilor si manipularilor grosolane privind „vina” lui Basescu de a fi promulgat „Legea nr. 221 din 27 octombrie 2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din invatamant” si pentru a pune capat, o data pentru totdeauna, obrazniciilor celor care se bat cu caramida in piept ca in toamna stiau ca va veni criza si ca ii mai si anticipau amploarea, am deschis acest subiect.

„Comisia Nationala de Prognoza” (CNP), infiintata in 2003, institutie subordonata primului ministru, are ca rol principal elaborarea de prognoze privind dezvoltarea economico-sociala la nivel national (mai mute detalii aici).
Putem considera, asadar, ca o institutie cu 140 de salariati, tinuta din banii contribuabilului pe langa casa premierului si a guvernului si hranita la masa bugetului, nu e nici o trupa de circ si nici un stabiliment de dat in bobi.
Presedintele CNP este Ion Ghizdeanu numit in functie in martie 2005 de catre premierul Tariceanu, ca sa fie clar.

O alta institutie abilitata oficial in acest sens nu exista. “Analizele” presarate cu istericale ale unor chibiti gen Radu Soviani, sau ale altor atoatestiutori de serviciu, gen Gadeaciutacustan, nu pot constitui o baza serioasa de informare, decat pentru cei carora le plac OTV-ul, manelele si Vanghelie. Presedintele Romaniei (si cred ca nici premierul Tariceanu) nu se puteau lua, ca orice Andreea Cretulescu, dupa „YouTube” sau dupa „Martor ocular”, cum se practica la RTV.

Legea la care ne referim (221/2008) a fost adoptata de Parlament (votata de Camera Deputatilor, in unanimitate!) la data de 27 octombrie 2008 si a fost promulgata de presedintele Romaniei, prin Decretul nr. 1000/2008 la data de 24 octombrie 2008 (un paradox pe care ii rog pe specialisti sa mi-l explice).

La inceputul lunii octombrie, premierul Tariceanu s-a intalnit, la Palatul Victoria, cu ministrii Finantelor, Muncii, Internelor si Educatiei pentru a discuta despre cresterile salariale ale profesorilor, iar la finalul intalnirii a anuntat ca Guvernul va contesta la Curtea Constitutionala decizia Parlamentului de majorare cu 50 de procente a salariilor profesorilor.

Este esential sa analizam doua aspecte fundamentale:

1°. pe CE s-a bazat presedintele in momentul in care a decis sa promulge legea in cauza;
2°. pe CE s-a bazat premierul in momentul in care s-a opus legii in cauza.

Instrumentul de masura oficial, LA ACEA DATA, era un material elaborat de CNP, intitulat „PROGNOZA DE TOAMNĂ 2008 (Varianta finală) • PROIECŢIA PRINCIPALILOR INDICATORI MACROECONOMICI”, si care poarta data de 20 octombrie 2008. Documentul in format pdf poate fi descarcat de la adresa de aici, punctul „• Prognoza pe termen mediu 2008-2013 – varianta finala de toamna 2008”.

Ce indica acest document oficial, despre care nu putem crede ca nu a fost prezentat premierului, ministrului economiei si finantelor sau guvernului in ansamblul sau?

Iata ce (urmariti in special anii 2008 si 2009):

http://www.cnp.ro/ro/prognoze

Materialul este, desigur, mult mai vast si contine 32 de pagini.
Dar in el nici vorba de criza.
Iar domnul Ghizdeanu nu a fost demis nici pentru incompetenta, nici pentru subminarea autoritatii primului ministru, nici pentru raspandirea de idei fanteziste.

Este evident ca presedintele Basescu dispunea, in octombrie trecut, de ACESTE date care nu erau date STATISTICE ci de PROGNOZA!
Conform acestor cifre prognozate de singura institutie competenta in materie (Ministerul Economiei si Finantelor al domnului Vosganian NU avea aceasta competenta de a face prognoze), cu o crestere de 6,0, alocarea unui procent de 0,14% din PIB-ul anului 2008 si a unui procent de 0,74% din PIB-ul anului 2009 nu era un obstacol insurmontabil, mai ales in conditiile in care aceste procente SE DEDUCEAU DIN procentul total din PIB alocat invatamantului de 5,9-6,0%, “paguba” urmand a fi suportata exclusiv pe seama reducerii corespunzatoare a “investitiilor” (de tipul WC-ului sau gardului de mii de euro).

Este la fel de evident ca institutia condusa de domnul Ghizdeanu habar nu avea de manariile bugetar-electorale pe care Tariceanu, in concubinaj cu Geoana, le punea la cale chiar in zilele in care se elabora studiul CNP.

Dar Vosganian si Tariceanu stiau un lucru! Stiau ca praduisera pe sest bugetul, prabusindu-l la un deficit de 5,2% din PIB, într-un an cu o crestere economica de 7,9%, asa cum a constatat si comisarul european Joaquin Almunia (numai unii dintre noi nu vrem sa vedem evidenta si efectele se vad si in noile presiuni care se fac asupra Romaniei de catre U.E.).

Despre criza mondiala fostii guvernanti habar n-aveau la acea data si azi o-ntorc cu nerusinare. O dovada a faptului ca liberalii nu vedeau nicio criza sta in „Planul lui Tariceanu” din… noiembrie(!) 2008 (link).

„Planul lui Tariceanu”, prezentat aici si aici, este de un suberb roz chilot cu irizatii de nicotina: cresteri, locuri de munca, bunastare, lapte si miere, abracadabra. De fapt… „abracadavra”. Caci despre el Juan Jose Fernandez Ansola, reprezentantul regional al Fondului Monetar International pentru Romania si Bulgaria, declara facand misto:

«”Planul bine articulat de crestere economica si a locurilor de munca”, prezentat de Calin Popescu Tariceanu ca o strategie viabila pe timp de criza, este doar o oferta electorala.» (Sursa aici.)

Iar acelasi Tariceanu declara, la Bruxelles in decembrie(!) 2008, senin, cinic, textual si incredibil:

«Si la noi, in Romania, exista posibilitatea ca deficitul bugetar sa fie depasit.», cand el stia pertinamente ce gaura uriasa lasa in urma: un MINUS de 6,7 miliarde de euro!

ESTE CLAR CA IN OCTOMBRIE 2008 NU EXISTA NICIUN DOCUMENT OFICIAL DE PROGNOZA CARE SA ANALIZEZE EFECTELE CRIZEI MONDIALE ASUPRA ROMANIEI.
Doar zvonuri. Zvonuri pe baza carora nu iti poti permite, ca presedinte, sa refuzi promulgarea unei legi sociale adoptate in unanimitate de legislativ.
Ar fi superflu sa intreb ce s-ar fi iscat in cazul in care Basescu returna legea catre parlament, mai ales ca nici nu avea vreun temei serios sa o faca.

De altfel si ziarele scriau astfel de comentarii:

«In acceptiunea acestora, impactul crizei financiare internationale asupra economiei romanesti „este mai degraba unul pozitiv”, in conditiile in care aceasta contribuie la temperarea ritmului de crestere a creditarii si la restrangerea deficitului de cont curent.

La randul sau, Calin Popescu Tariceanu identifica, la inceputul saptamanii, doar riscul unei crize de lichiditati, care va determina o scumpire a creditelor, ca urmare a crizei financiare internationale.

Atat premierul, cat si Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Centrale, au recunoscut ca, in cazul in care criza persista, exista totusi riscul ca ritmul de crestere economica sa se tempereze.

Pana in prezent, nici Isarescu, nici Tariceanu si nici Basescu – care a avut o intrevedere cu seful BNR de curand, nu au intrevazut o scadere a ritmului de crestere economica sub 6-7% in 2009, in cele mai rele conditii.

In acceptiunea oficialilor, criza economica nu se va reflecta nici pe Bursa Bucuresti, cu toate ca o parte dintre investitorii straini au luat decizia de a se retrage de pe piata de capital autohtona.»

Sursa: aici

Ca Tariceanu este cel care bate campii in prezent reiese clar de pe blogul sau personal, unde scrie ACUM, in 2009:

«Traian Băsescu a continuat ieri să mintă, afirmând că nu a fost avertizat că România va fi afectată de criza economică mondială si că o crestere a salariilor profesorilor cu 50% nu poate fi suportată de economia românească. Băsescu si-a pierdut si curajul, si se comportă ca un scolar de generală, care prins copiind dă vina pe colegul de bancă.

Cel mai simplu răspuns în cazul unor minciuni repetate, este să repeti adevărul.

De aceea, voi posta scrisorile pe care i le-am trimis lui Traian Băsescu, prin care îl avertizam asupra posibilelor efecte economice dezastruoase, dacă va promulga legea prin care salariile profesorilor ar fi fost crescute cu 50%.»

Sublinierea sintagmei “criza economica mondiala” imi apartine.

Cum speculeaza Tariceanu, gogonat si prosteste? Simplu: din cele trei scrisori (ale caror texte se pota gasi aici) prima reclama o problema de constitutionalitate, rezolvata ulterior de Curtea Constitutionala; a doua contine o singura fraza tip “bla-bla-bla” referitoare la criza: «Ignorarea riscurilor ce decurg din acordarea acestor drepturi devine din ce în ce mai îngrijorătoare în contextul actualei crize economice mondiale, când instituţiile abilitate ale statului trebuie să-şi concerteze unitar toate forţele pentru preîntâmpinarea efectelor acestei crize asupra economiei româneşti.»; a treia este de fapt doar o nota de insotire a a unor materiale elaborate de ministrii Vosganian si Campeanu in scopul informarii presedintelui la solicitarea acestuia. Ce a cerut exact presedintele, fata de ce i s-a dat, nu se stie.

Este remarcabil (in sens negativ) modul in care, atat primul ministru – in cea de-a doua scrisoare – cat si cei doi ministri – in “Informarea” transmisa presedintelui prin intermediul primului ministru – fabuleaza. Intreaga lor “pledoarie” nu contine ABSOLUT NICIO proiectie a efectelor crizei mondiale in cifre sau in indicatori macroeconomici, asa cum ar fi fost normal daca se prevedea vreo criza. Nicio prognoza privind somajul, puterea de cumparare, cresterea economica, cursul de schimb, PIB-ul.

Ambele documente – scrisoarea a doua si “Informarea” – isi cladesc INTREAGA argumentatie pe o premiza complet falsa. Anume faptul ca promulagarea Legii 221/2008 ar antrena automat si obligatoriu cresterea salariilor TUTUROR BUGETARILOR. Cei care vor avea curiozitatea sa se uite la aceste materiale vor vedea ca Vosganian si Campeanu arata doar “dezastrul” care ar avea loc in conditiile cresterii cu 50% a salariilor tuturor bugetarilor, in loc sa faca o analiza de impact doar a efectelor concrete si reale ale legii in discutie, nu a presupunerilor lor.

Acum, acesti nerusinati fac gat si se milogesc sa fie votati, desi practic ei nici nu mai conteaza din punct de vedere politic, ci doar imagistic, la televizor.

Din cauza acestor grave bube in cap, PNL-ul se vede nevoit acum sa strige, ca hotul, „hotii!”.

Sper ca prin acest articol lung, greoi si poate prea tehnic, sa fi lamurit pe toata lumea care este adevarul privind modul in care unii sau altii au actionat in octombrie 2008, modul in care mint cei care azi sustin ca EI au prevenit, inca de ATUNCI, asupra grozaviei ce va sa vina.

***
© Alexandru Dan Mitache • 2009