O povestire politico-economico-fantastică, by Dan Voiculescu

Bună seara, copii!

Îl auzeam aseară pe Dan Voiculescu (la „Realitatea TV”!!! Îl așteptăm, nu-i așa, și pe Vântu la „A3”), propunând ca statul să se împrumute de la bugetari prin intermediul unor titluri de stat în valoare echivalentă reducerii salariale de 25% (i-a și scris o scrisoare președintelui Băsescu pe această temă). Acele titluri de stat ar fi, cică, imediat valorificabile pe piața financiară astfel încât cine are bani (băncile, zicea D.V.) să le poată cumpăra de la proprietarii bugetari care ar evita, astfel, reducerea veniturilor. Evident este o bazaconie, căci în momentul în care câteva milioane de oameni aruncă deodată pe piață o asemenea cantitate de titluri, valoarea lor s-ar prăbuși și ar începe o speculă și o bulibășeală formidabilă, la fel cum s-a întâmplat și cu certificatele din 1990, pe care le tranzacționau țigăncile în Obor, printre anticoncepționale și facturiere false. Unii ar putea vinde, alții nu, etc.

Apoi, chiar dacă, să zicem, băncile și numai băncile (adică nu și „rechinii”) ar cumpăra aceste titluri de stat (așa sugera D.V., care pretindea că n-are niciun interes personal în toată afacerea) am ajunge la situația în care TOT băncile ar fi creditorul statului. Adică ne-am întoarce înapoi „à la case départ”, cum zice francezul. Păi de ce-ar mai trebui să ne complicăm cu titluri de stat și cu împrumutul prin ricoșeu, când statul s-ar putea împrumuta direct de la bănci și cu banii respectivi să plătească salariile? Dacă-mi veți răspunde că prin sistemul propus de D.V. se evită dobânda, înseamnă că D.V. propune o iluzie, căci scadența de 3-5 ani preconizată de el pentru acele titluri presupune cel puțin o inflație (și probabil nu una mică), fără să mai vorbim că nicio bancă nu lucrează fără dobândă, pe care cineva ar trebui s-o suporte. Iată că, uneori, și „părinții economiei”, profesori universitari, spun lucruri trăznite. Sau, după ureche.

Dacă ceea ce a propus Dan Voiculescu se numește tot masură pro-activă, atunci m-am lămurit. Din păcate, aseară, gazdele emisiunii, Adrian Ursu și Oana Stancu, erau prea ocupate cu periajul unui viitor potențial stăpân (având în vedere situația de la „Realitatea TV” și precedentul Răzvan Dumitrescu), pentru a-i demola domnului Voiculescu castelul spaniol.

Povești politico-economico-fantastice!

Noapte bună, copii!

P.S. – La această oră – 17:30 –, pe „OTV”, un oarecare M. Russin pretinde, conform burtierei: «DAN VOICULESCU MI-A FURAT MUNCA ȘI IDEILE!» referindu-se la povestea cu titlurile de stat.
A ajuns lumea să se bată și pe prostie!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010

Lucian Davidescu, „Un prostănac economic”

____________________________________________________

Un prostănac economic

Lucian Davidescu

Vineri, 13 noiembrie 2009

____________________________________________________

«“Băncile comerciale vor trebui, în opinia mea, să primească resursele de la rezerva BNR invers proporţional cu cantitatea de titluri de stat pe care le-au achiziţionat de pe piaţă (…) pentru a încuraja şi a stimula ca băncile să nu fie atât de comode în a face profit mai puţin riscant prin cumpărarea de titluri de stat”, a spus azi la Braşov Mircea Geoană, citat de Mediafax.

Pentru cei mai mulţi pare, proabil, un anumit tip de politică anticriză. În realitate, este o mostră de analfabetism economic. De ce:

Băncile cumpără titluri de stat tocmai pentru că pot obţine în schimbul lor ‘resurse’ de la BNR. Iar BNR oferă aceste ‘resurse’ tocmai pentru ca băncile să le ofere mai departe statului.

Puţină mecanică: BNR nu poate finanţa direct deficitul bugetar. Însă o poate face prin intermediul băncilor. Când Pogea vine să plângă de foame la Isărescu, cel din urmă zice, pe scurt, “repo”. Pe lung: “Domn generos, ofer bani cu împrumut pentru bănci care au titluri de stat. Dacă n-aveţi titluri de stat, mergeţi la Pogea să vă dea”

Ce înseamnă asta? Că traducerea vorbelor lui Geoană ar trebui să sune cam aşa: “Vă dăm bani dacă nu vă dăm, dar doar dacă nu vă dăm vă mai dăm”

Dacă BNR decide să nu mai finanţeze deficitul, o poate face fără contorsionări logice. Dacă Guvernul vrea să nu se mai împrumute şi să lase banii disponibili pentru companii, taie din cheltuieli şi gata. Ce sugerează Geoană, probabil neintenţionat, este că vrea să bea în continuare pe datorie, dar să-şi împuşte bancherul.

Alte confuzii:

1. Băncile nu primesc ‘resurse’ de la rezerva BNR, ci din emisiune monetară, pe care n-o poate face decât în lei. Dacă BNR are interesul să dea bani, cere dobânda de politică monetară – acum, 8%. Dacă doar banca comercială vrea să ia bani şi are titluri de stat, plăteşte dobânda lombard, adică 4 puncte peste cea de politică monetară, adică 12%.
2. De la rezerva BNR pot fi eliberate RMO-urile inclusiv în valută ale băncilor, însă cea mai mare parte ajung tot în trezorerie, pentru finanţarea deficitului. Geoană ar trebui să dea goagăl după ‘club loan’ respectiv ‘cupon în valută’.
3. E bizar chiar faptul că Geoană, mai ales cu aşa idei inepte, face planuri de politică monetară pentru BNR, care este independentă.

Cam multe tâmpenii pe secundă, mai ales de la un candidat la preşedinţie. Nu trebuie să le ştie pe toate, dar are oameni în partid sau consilieri pe care să-i întrebe înainte de-a deschide gura.»