Postdurerea în cur

Trei indivizi care au redus instituţia societăţii civile la nivelul de celulă de partid bolşevic, Cristian Pârvulescu, Mircea Toma şi Victor Alistar – adică un mic dictator care a modificat statutul „Pro Democraţia” pentru a se putea realege şef, un interesat care a şovăit să se pronunţe în legătură cu cazul Roşca Stănescu & Bogdan Chirieac şi un cercetat de către ANI– au inventat, înaintea primului tur al alegerilor prezidenţiale, noţiunea de… PREFRAUDARE.

Mişcarea lor subersivă îndreptată spre suspendarea democraţiei în România a fost, din fericire, anihilată de justiţie. Tribunalul le-a respins obraznicia, iar Curtea Constituţională a validat referendumul. Pârvulescu, Toma şi Alistar au fost puşi între parantezele absurdului şi în boxa nesimţirii. Unul dintre ei – sinistrul Pârvulescu – mai cerea şi „reglementarea” internetului, după un model neomaoist.

*            *

*

Televiziunile isterizante – „Realitatea TV” şi „Antena 3” – şi-au umplut programele de duminica trecută (între comunicatele BEC), în ţipete de matracuci stătute şi zbierete de papagali solemni, cu ficţiuni şi cu mistificări privind… FRAUDAREA alegerilor prezidenţiale.

*            *

*

A trecut o săptămână de atunci. Am aşteptat-o cu sufletul la gură. Ca de obicei n-a mai venit. Nici de la pulifricii care au scornit PREFRAUDAREA, nici de la cei cu FRAUDAREA.

Aşteptam de la ei, naiv… POSTFRAUDAREA!

De fapt, îi postdoare-n cur!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

De ce este Crin Antonescu un prost…

*

Crin Antonescu

este un prost pentru că:

*

*

*

1. Este un SUPER CONSECVENT, aşa cum admirativ l-au catalogat toţi apropiaţii, inclusiv fanul şi votantul său declarat CTP.
Un cunoscut adagiu care aparţine, culmea, lui Vintilă Brătinau, spune, însă, pe bună dreptate, că NUMAI BOU-I CONSECVENT!

Înţelegem, implicit, de ce şi CTP este pe aceeaşi lungime de undă cu consecvenţa dusă la absurd.

2. Pretinde şi susţine că Traian Băsescu nu ar fi un politician de dreapta, ci unul populist.
Definiţia comună a populismului indică „o atitudine favorabilă satisfacerii dorințelor poporului, chiar în detrimentul intereselor reale ale acestuia.” (DEX)

Ori, numai un prost poate spune aşa ceva despre un politician care îşi asumă cele mai dure şi mai nepopulare măsuri anticriză şi de reformare a statului chiar în timpul propriei campanii electorale. Băsescu face, deci, exact inversul a ceea ce ar face un populist. Dar, în schimb, Antonescu nu vede că partenerul său politic, Geoană, este întruchiparea populismului şi a demogogiei.

3. Nu explică niciodată şi nimănui mecanismul politic sau juridic prin care ar putea controla sau garanta, în vreun fel, aplicarea „condiţiilor” pe care se laudă, toată ziua bună ziua, că le-ar pune PSD-ului şi lui Geoană, indiferent de promisiunile acestora. Cine şi cum îi garantează naivului Antonescu că Geoană va avea voie de la greii partidului – şi de la soacră-sa, cea nedată afară din casa RAPPS-ului – să-l desemneze pe Iohannis premier?

Este clar, pentru orice alt prost mai mic, că, odată ajuns la Cotroceni, PSD-ul îşi va pune un premier propriu (neputând să rişte vreo năzbâtie morală a unui neamţ),  iar PNL-ului i se va arata, cu ridicări din umeri, curul. Iar Geoană, diplomat, îi va replica pururi nedumeritului şi absentului Crin: „Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois…”

PNL-ului îi va mai rămâne doar fie să moară repede, demn şi consecvent, în opozitie, cu revoluţie în teritoriu, fie să accepte, umil şi jalnic,  o sinecură guvernamentală măruntă, uitându-l pe Iohannis în debaraua politicii, făcând ciocul mic şi… aplecându-se benevol după săpun.

Mai ştie cineva altă variantă mai avantajoasă pentru PSD?

4. Nu înţelege un alt fapt simplu şi evident: deşi a clamat şi a urlat pe toate drumurile şi la toate televiziunile, în întreaga ţară şi de-a lungul întregii lui campanii electorale, solo, în cor sau în canon cu tot felul de tipi moralmente bizari, ca Mircea Toma sau Cristian Pârvulescu, că referendumul lui Băsescu este anticonstituţional, ilegal, imoral, nul, zero, rău, fentos, inutil, dictatorial, abuziv, etc… 94%(!) dintre cei care s-au prezentat la vot NU l-au luat în seamă pe Antonescu, NU i-au luat în serios isteriile, NU au boicotat referendumul (ca Iliescu), ba chiar 78% (pentru unicameral), respectiv 89% (pentru concedierea a 171 de parlamentari) AU FOST DE ACORD CU BĂSESCU, NU cu Antonescu, al cărui sfat l-au IG-NO-RAT!

5. Este incapabil să citească şi să înţeleagă rezultatele statistice privind propriul său electorat, pe de o parte, şi cele ale lui Traian Băsescu şi Mircea Geoană, pe de altă parte. Antonescu nu pricepe că electoratul liberal este foarte apropiat, structural, de cel care îl susţine pe Băsescu şi nu are nimic de-a face cu segmentele sociale majoritar marginale: cele cu studii primare, cu vârsta de peste 50 de ani, sau din zone geografice defavorizate, aşa cum sunt cele care l-au votat pe Geoană.

A-i pune pe tinerii intelectuali dinamici şi cu vederi liberale din mediul urban să voteze ca nişte pesedişti pensionari şi semi analfabeţi mi se pare o gravă insultă la adresa primilor.

Întrebarea realmente importantă este, însă, câţi dintre cei care l-au votat pe Crin Antonescu sunt mai proşti, la fel de proşti, mai puţin proşti sau chiar muuuult mai inteligenţi decât Antonescu?

Răspunsul pe care îl dau eu acestei întrebări este încurajator pentru România atât prin prisma rezultatului referendumului, cât şi prin prisma ponderii mari a electoratului liberal urban, cu studii medii şi superioare.

_____________________________________________
P.S. – Aud că numiţii Mircea Toma şi Cristian Pârvulescu – altfel vajnici actvişti ai democraţiei originale – se încăpăţânează să conteste, nu ştiu unde, referendumul. Sunt şi ei, iată, nişte SUPER CONSECVENŢI! Adică tot nişte… (vezi mai sus)

Este, evident, o acţiune la fel de prostească şi de inutilă, dar şi fudulă şi ticăloasă. Dupa chipul şi asemănarea lui Antonescu.

Poporul român s-a exprimat, iar exprimarea sa este consemnată în Monitorul Oficial al României. Definitiv!

Mircea Toma, Cristian Pârvulescu şi cei care îi susţin constituie opoziţia la poporul român.

P.P.S. – Sunt în măsură să vă informez că – pentru a întări regula printr-o excepţie – există în România şi BOI INCONSECVENŢI.

Unul dintre inconsecvenţii de acest tip este o cunoscută arătare televizoristică de sex masculin care l-a adus în emisiunea sa pe Corneliu Vadim Tudor, în ciuda faptului că postul de televizune care îl utilizează impusese urmatoarea regulă: „Fără sincroane, fără invitaţii în emisiune, fără transmisii live. Printre alţii, pe listă se regasesc Gigi Becali, Corneliu Vadim Tudor, Aurelian Pavelescu, Marius Marinescu sau Lavinia Şandru” (conform Catalin Tolontan pe blogul sau, citând o parte din mailul trimis de Sergiu Toader).

Ba mai mult, când Vadim Tudor a făcut „un spirit de glumă” de-o mitocănie cumplită spunând că Melania Medeleanu prezintă ştirile cu picioarele în sus (sic!), „moderatorul” s-a hlizit ca un adolescent cu apucături solitare, fără a-l pune la punct pe nervosul său invitat.

_____________________________________________________________

ACEST TEXT ESTE UN PAMFLET

ŞI EL TREBUIE CITIT, INTERPRETAT ŞI CONSIDERAT CA ATARE

_____________________________________________________________

***

© Alexandru Dan Mitache

Mircea Toma, ONN-ist

Mircea Toma este un jurnalist cu pretenţii. Este chiar mai mult decât un jurnalist, este un vector şi un activist. De altfel a ajuns să se semneze „Mircea TOMA ziarist şi ONG-ist”.

În ochii mei apare, nu ştiu de ce, mereu ca totemul sacrosant invocat de nişte adepţi de-ai lui, ecologişti „şoz” înveşmântaţi în şlapi, care făceau gălăgie, la 2 Mai, în legătură cu jet-ski-ul unui prieten. Acolo, gunoaiele ecologiştilor-scanadlagii stau morman şi pe plajă şi pe faleză, în faţa vilelor, dar un jet-ski folosit în larg li se pare scandalos.

Despre „războiul” său din Vama Veche au circulat diverse bârfe care situau civismul lui Toma în umbra unor interese mercantile pe care nu vreau să le discut aici.

În calitatea mea de infim contribuabil la bunăstarea sa materială, am îndrăznit să-l întreb pe Mircea Toma ce părere are – ca responsabil al Agenţiei de Montorizare a Presei – despre derapajele mintale şi verbale ale colegului său CTP. N-am cunoştinţă despre vreun răspuns sau despre vreo delimitare. Ceea ce mă face să mă mai îndoiesc o dată de onestitatea lui Toma. Aştept, de astăzi, să tacă timid şi în legătură cu alţi doi colegi: Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chireac – interlopi de presă.

Cam acesta e omul…

*          *

*

Dar nici jurnalistul nu e mai presus. În ultimul număr al „Acadeniei Caţavencu” – nr. 44 (932) / 2009 –, Mircea Toma scrie un „contraeditorial” intitulat „Craniul unicameral al lui Traian Băsescu”.

Acolo, el scrie o… „mică enormitate” logică:

«Apoi, Băsescu, recte o instituţie a statului, intervine în campania pentru referendum: conform cutumei, dar şi recomandărilor Uniunii Europene, o autoritate publică nu trebuie să influenţeze sesnsul votului într-un referendum; campania instituţiilor publice trebuie să se rezume la informare, punct.»

Mircea Toma manifestă o voită ignoranţă pentru a-i minţi pe unii dintre cititorii lui care sunt mai proşti decât ai mei.

Toată lumea ştie că atât preşedintele ceh, Vaclav Klaus, cât şi premierul irlandez, Brian Cowen, au luat atitudini deschise în privinţa Tratatului de la Lisabona la momentul referendumurilor naţionale din ţările lor.

«The Irish Prime minister Brian Cowen of the conservative Fianna Fail party is holding his final press conference in a hotel room in Dublin. A large, yellow „yes” badge is pinned to his lapel. There are journalists from Italy, Belgium, Spain and England. The treaty has already been ratified in 26 countries. The Czech and Polish presidents may be dragging their heels but essentially it is up to Ireland to decide if the treaty comes into force in 2010.» (Der Spiegel)

Apoi este normal şi logic ca însuşi INIŢIATORUL unui referendum să îl şi susţină. Mai ales atâta timp cât o altă instituţie a statului, Parlamentul, ia o atitudine contrară, împotrivindu-se referendumului, ceea ce nu-l mai deranjează pe Toma, care nu are alt scop decât să-l critice, cu orice preţ, pe preşedinte.

Comic este că Mircea Toma după ce spune…

«Dincolo de flagrantul conflict de interese, mesajul poate fi calificat ca atac asupra principalei instituţii a democraţiei.» (parlamentul, n.m.)

uită ce a zis şi îşi aminteşte…

«Oameni împreună cu care am fost în aceleaşi mari campanii – Coaliţia pentru un Parlament Curat, de exemplu – şi împreună cu care eram taxaţi de propaganda lui Năstase că suntem „Coaliţia portocalie” în 2004. E haios de trist să vezi cum persoane care păreau a fi mobilizate de principii, nu emoţionate de persoane, reduc paradigma „corect – incorect” la cea „pro – contra”»

Probail că lui Mircea Toma i se pare că Băsescu i-a luat pâinea de la gură, căci nu văd mare diferenţă, în plan teoretic, între demersul „civil” din 2004 şi cel politic de acum, care propune o punere în practică a dezideratului legat de un parlament curat.

De ce i se pare, astăzi, lui Mircea Toma curată instituţia pe care o considera murdară acum 5 ani, nu înţeleg. Poate pentru că în ea au intrat, cu şperaclul uninominalului lui Pârvulescu, tot felul de NEaleşi, mai ales liberali, gen Antonescu sau Ghişe.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009