Ponta cu mălaiul

A trecut cu totul neobservată o dovadă din categoria „super-supremă” a prostiei bietului Victor Ponta.

După cum se știe, Prostănacul II l-a adus în România pe Tony Blair, plătindu-i un onorariu de 200.000 Euro și un comision gras grasului de Bogdan Teodorescu, codoș.
Că PSD e dator vândut și cu portăreii la ușă este un fapt notoriu, cert, lichid și exigibil.

Poanta care-l face pe Ponta „Fraierul națiunii” este că, pe banii PSD-ului (o nouă datorie), el s-a ales de la Blair doar o lecție de antipopulism de clasa I, devastatoare la nivelul „programului” US„L”, lecție pe care i-o tot predă Băsescu moca de 3 ani, dar pe care nici derbedeu’, nici repetentu’ n-o învață. Vorbind despre componenta economică a discursului politic („ideea de a păstra, mai ales într-un an electoral, un discurs pragmatic pe teme economice, foarte serios, că în zona asta nu este loc de populism şi de promisiuni pe care nu poţi să le ţii”), Tony Blair l-a scuipat cu boltă și pe QL Antonescu, pe care nu și-l imaginează nimeni silabisind măcar „P.I.B.” în vreuna din compunerile sale orale cu care încântă cirezile seara.

În schimb, în contul aceluiași onorariu, Mihai Răzvan Ungureanu a beneficiat de o jumătate de oră cu Blair, pe gratis. Conversație de oameni mari, după ce Goe a fost trimis la culcare.

Toată tărășenia este perfecta ilustrare a golănismului despre mersul la dame: „Tu vii cu mălaiul, eu vin cu futaiul”.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012