„Trădarea” cu care se trădează trădătorii democrației

Duminică, 22 iulie 2012

Vreau să cred că ultima „bombă”, sub forma unei bășini mintale trase de US„L” prin gaura Eugen Nicolaescu, este doar o formă de instigare pre-referendum a unor lombrozieni cu mentalitate de gauleiteri, de teapa acestui Ion Manea („slutu’ și urâtu’, grosu’ și-arțăgosu’”), primar la Orșova, penelist(!). Adică o declanșare a instinctelor celor mai primitive ale unor indivizi iresponsabili, brutali și gregari.

Faptul că acest semi debil mintal cu aspect de pederast a fost ales s-o emită nu este întâmplător. US„L” se bazează în astfel de situații pe personaje grotești, de halul lui Greblă, sau burlești, ca acest Nicolaescu. Uitați-vă la mutrele lor sinistre…

Ion Manea – primal P„NL” Orșova

Observați ghiulul de toționar securist al acestei brute cu minte de târnăcop, care astăzi a fost în stare să atace, la drumul mare, un grup de tineri în scopul de a-i jefui (detalii aici)

Punerea efectivă în practică a acuzației de „trădare” împotriva liderilor opoziției din România (după cea de „denigrare”) – fiind vorba despre următoarele personalități: Traian Băsescu, Emil Boc, Monica Macovei, Cristian Preda, M.R. Ungureanu, Vasile Blaga, Sever Voinescu, Cezar Preda, Cristian Boureanu, Anca Boagiu, Raluca Turcan, Nicuşor Păduraru, Ioan Oltean, Sebastian Lăzăroiu, Andreea Paul – ar constiui ULTIMA DOVADĂ de care întregul mapamond ar mai avea nevoie pentru a constata efectivitatea LOVITURII DE STAT FASCISTO-BOLȘEVICE DIN ROMÂNIA.

Adică exact a faptei pentru a cărei denunțare sunt acuzați cei citați.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2012


Lipsesc doar tancurile!

Marți, 1 decembrie 2009

Există unele informaţii care apar discret şi disparat pe agenţiile de ştiri sau în jurnalele televizate şi pe care nimeni nu pare a avea interesul, perspicacitatea sau curajul de la pune una lânga alta.

Prima ciudăţenie se referă la Dinu Patriciu. Am mai scris că mie personal mi se pare şi suspect şi nereal succesul său în afaceri.

În primul rând pentru că ori de câte ori apare la televizor şi zice câte ceva pe teme economice e mai catastrofal ca Soviani. Nicio previziune nu i se confirmă, reţetele sale par preluate din comics-uri de Wall Street, iar liberalismul lui este medieval.

În al doilea rând, este absolut inedită – ca să nu spun dubioasă – performanţa sa de a-i bate la avere şi pe Ion Ţiriac şi pe Iosif Constantin Drăgan, care s-au apucat de această treabă cu mulţi ani înaintea lui.

În al treilea rând, domeniul de activitate în care a performat nestingherit şi în mod neverosimil Patriciu este unul deosebit de „exclusivist”, de competitiv şi de „greu”. Petrolul mondial este dominat de câteva ţări mari şi de câteva companii uriaşe. A face o cifră de afaceri anuală de câteva miliarde de euro fără greţuri, rupând, practic, de la gura celorlaţi monştri această sumă, după ce te-ai apucat de petrol la bătrâneţe într-o ţară „emergentă” lipită pământului, mi se pare neplauzibil.

La fel de suspecte mi se par, în cazul lui Patriciu, încă două chestiuni. După ce a săvârşit ingineriile financiare cunoscute şi a comis vrăji economice necunoscute, lăsându-şi patria cu buzele umflate, f*** şi cu banii luaţi, Patriciu s-a decis, cam brusc, să-şi vândă o parte grupului „Rompetrol” (75%) unei companii din spaţiul ex-sovietic. Suma reprezentând contravaloarea acestei prime tranzacţii nu a apărut pe piaţă. Patriciu a rămas CEO la „Rompetrol”. Îmi amintesc că, la un moment dat, a declarat că este un moment excelent pentru afacerile cu petrol. Ei bine, n-a trecut o lună, cred, şi Patriciu vindea aceleiaşi companii şi restul pe care îl mai deţinea din „Rompetrol”. Nici a doua tranşă de bani încasată n-a fost vizibilă pe piaţă. Nu ştiu în ce a investit Patriciu banii în mod discret, dar ştiu în ce i-a investit în mod ne-discret: o bancă din… acelaşi spaţiu ex-sovietic.

Nimic nu mă poate împiedica să bănuiesc că, de fapt, Patriciu n-a deţinut niciodată ceva în mod real, fiind doar un om de paie, cu bune dar nelegitime contacte şi influenţe politice. El a fost utilizat pentru a spăla compania de datorii şi debite şi pentru a-şi însuşi diversele creanţe. Prima parte a tranzacţiei de vânzare (24.08.2007) a avut loc într-un moment deloc întâmplător: la doar trei luni după referendumul care a invalidat intenţia de demitere a preşedintelui Traian Băsescu. Putem bănui că adevăraţii proprietari ai „Rompetrol” au intrat în panică după ce Patriciu a rămas vulnerabil penal şi după ce încrederea în el a fost compromisă de eşescul nescontat al demiterii preşedintelui. Patriciu a retrocedat, de fapt, întregul grup „Rompetrol” proprietarilor e drept, nu înainte de a executa şi o mică vrajă pe bursă, de care au profitat şi câţiva prieteni buni.

Rezumând, constatăm că marea afacere a vieţii lui Dinu Patriciu este, de fapt, luarea aproape moca a unei marişi moderne companii petroliere de la statul român, transferul ei către statul kazah („KazMunaiGaz” este companie de stat) şi al capitalului rezultat din tranzacţie către o bancă georgiană. A mai rămas ceva în România? Niet!

*           *

*

«Europarlamentarul PSD Ioan Mircea Paşcu a declarat că Rusia caută să refacă sfera de interes a fostei URSS în răsăritul Europei, în ciuda apartenenţei ţărilor din zonă atât la NATO cât şi la Uniunea Europeană, potrivit unui comunicat remis, vineri, MEDIAFAX.

Potrivit comunicatului, Paşcu apreciază că succesul sau insuccesul unei asemenea tentative depinde de gradul de solidaritate pe care vechii membri ai NATO şi UE o vor arata noilor membri.

Paşcu a făcut aceste declaraţii joi, într-o intervenţie în cadrul audierii publice privind relaţiile Uniunii Europene cu Rusia din cadrul Comisiei de afaceri externe a Parlamentului European (AFET).

„Prăbuşirea comunismului, dezmembrarea fostei URSS şi terminarea războiului rece au dus la dispariţia sferei de influenţă sovietice în Europa răsăriteană. Aceasta a permis ţărilor din zonă să-şi decidă în mod independent soarta, solicitând şi obţinând aderarea atât la NATO cât şi la UE. Numai că, în ultimi ani, Rusia revine şi, drept urmare, asistăm la dorinţa ei de renegociere a unor documente acceptate de ea din anii 90 şi de încheiere a altora noi, care să consacre revenirea Rusiei la masa deciziilor europene”, a declarat Ioan Mircea Paşcu, vicepreşedintele AFET, potrivit comunicatului citat.

Paşcu s-a întrebat dacă această revenire este sau nu însoţită şi de refacerea vechii sfere de interes a fostei URSS în răsăritul Europei.

„În opinia multora, inclusiv a mea, Rusia caută să îşi refacă aceasta sferă, în ciuda apartenenţei ţărilor respective atât la NATO cât şi la UE. Principalele instrumente utilizate de Rusia sunt, pe de o parte, marea dependenţă a acestor state de gazul rusesc – a se vedea recenta iniţiativă de convocare a unui summit al gazului la Moscova- şi, pe de alta, încercarea de a convinge membri occidentali ai celor două organizaţii să îi socotească pe noii membri răsăriteni drept un grup special la deciziile căruia Rusia să poată avea din nou acces”, a argumentat deputatul european.

El şi-a încheiat intervenţia apreciind că „succesul sau insuccesul unei asemenea tentative depinde de gradul de solidaritate pe care vechii membri ai NATO şi UE o vor arăta noilor membri”.»

*           *

*
Mai sunt de adăugat: telefonul lui Iliescu la Moscova din timpul revoluţiei, crimele agentului GRU Nicolae Militaru numit ministru al apărării de către acelaşi Iliescu, împotrivirea PSD şi PNL faţă de proiectul Nabucco şi cramponarea de South Stream, nepăsarea guvernării PSD faţă de problema Bîstroe şi faţă de regimul platoului continental, întreaga politică anti occidentală practicată de Iliescu timp de 10 ani, tradarea lui Emil Constantinescu prin semnarea tratatului cu Ucraina, dinamitarea de către PSD-PC-PNL a axei Washington – Londra – Bucuresti şi a politicii la Marea Neagră promovate de Băsescu.

În sfârşit, VIZITELE NEELUCIDATE ale lui Mircea Geoană la Moscova.

Chiar nu ştiu cine nu reuşeşte să vadă realitatea. Cine nu reuşeşte să vadă ca PSD este acelaşi partid primitiv nereformat? E suficient să vedem cine sunt aceia care au luat, astăzi, locul dinozaurilor lui Iliescu din anii ’90.
Vedem atitudinea PSD-PC-PNL şi a întregului lor aparat de propagandă faţă de evenimentele de la Timişoara de ASTĂZI, 1 decembrie 2009. Nicio diferenţă faţă de 16-17 decembrie 1989!
Asta ne-ar aştepta cu Geoană la Cotroceni şi cu PSD -PC la guvernare.


***
© Alexandru Dan Mitache • 2009



Candidul „candidac” Geoană şi anormalizarea relaţiilor sale cu România

Vineri, 13 noiembrie 2009

WP-AM - CREIONUL CHIMIC«Contactele neoficiale sunt contacte neoficiale, ele au pregatit acest moment politic care se prefigureaza. De aceea, faptul ca Traian Basescu a paralizat relatia cu vecinii nostri nu este o invitatie la inactiune din partea mea (…) Stiu extrem de precis care este limita unui mandat chiar neoficial si am facut acest lucru cu consultarea institutiilor care au prerogative, in principal MAE, si vreau sa desfid orice fel de provocare de a politiza o tema care pana la urma este in interesul tarii acesteia.

Avem o relatie practic congelata cu Federatia Rusa, normalizarea dialogului a fost principalul meu scop.

Am fost ca ambasador in America si ministru de Externe, un ostas al interesului national. Am stiut si stiu ca locul Romaniei apartine in Occident, am stiut si stiu ca aliantele noastre cu marele puteri ale democratiilor occidentale reprezinta marca fireasca a poporului roman. Dar acelasi interes national impune Romaniei normalizarea relatiilor cu vecinii, suntem o tara membra a NATO, a UE, si cu baze militare americane in tara noastra. De aceea normalizarea relatiilor cu vecinii si indreptarea modului primitiv in care actualul presedinte a abordat relatia cu tari ca Republica Moldova, Ucraina sau Rusia trebuie sa inceteze.»

Citatul de mai sus reprezintă explicaţia chinuită– în stil propriu şi profund: «contactele neoficiale sunt contacte neoficiale»pe care candidul „candidac” Geoană a dat-o referitor la vizita făcută incognito la Moscova, vizită aranjată, se pare (chestiunea nu ştiu să fi fost dezminţită), de un tip cu referinţe KGB. Presa, dar şi candidatul liberal Crin Antonescu, mai sărăcuţ în toate, vorbesc despre faptul că Geoana a cerut sprijin financiar şi politic din partea unor cercuri din Federaţia Rusă. Ceea ce ar fi deosebit de grav, deoarece un preşedinte – fie şi numai al Senatului – cu obligaţii faţă de cine ştie ce Roşcov Stăneski rus nu e o bucurie pentru noi şi pentru interesele ţării noastre.

După rostirea alocuţiunii domnului Geoană mă aşteptam să se intoneze Internaţionala.

GEOANA venind de la Moscova * Mircea Geoană revenind de la Moscova *

Trebuie menţionat ca explicaţia a survenit abia după ce presa l-a strâns cu uşa pe Geoană publicând ştirea despre vizita sa secretă în Rusia asupra căreia nici el însuşi, nici invocatul MAE, nici Senatul României, nici PSD nu au spus vreun cuvinţel. Ba mai rău, atât consilierul Guşă cât şi Hrebenciuc şi Diaconescu s-au călcat reciproc pe bombeurile declaraţiilor în legătură cu acest subiect sensibil.

De fapt, Mircea Geoană ne-a obişnuit cu vizitele sale pe cât de private şi neoficiale pe atât de inopinate; ne amintim  de vizitele sale în Deltă, la comanda, ăăă… pardon, invitaţia lui Sorin Ovidiu Vântu, având, desigur, scopul nobil al normalizării relaţiilor României cu Grindul Letea.

Aş fi al dreacu’ dacă m-aş râde de ambasadorul Geoană pentru că nu ştie încă, că Federaţia Rusă nu mai este vecinul României din 1991, dupa ce Ucraina (1990) şi Rep. Moldova (1991) au devenit independente. Dar probabil că ştafeta preluată de la comunistul Ion Iliescu presupune şi nostalgia neostoită după vecinătatea matern-paternă a maicii Rusii cu sula în coastele noastre.

Tot în capitolul intitulat generic „nu fi Geoană” se înscrie şi referirea la relaţiile cu Republica Moldova. Desigur, PSD-ul lui Iliescu ar fi vrut relaţii calde, frăţeşti cu regimul epigon de tip mineresc Voronin, relaţii pe care Traian Băsescu le-a refuzat. Că astăzi unul dintre susţinătorii activi ai acestuia este primarul general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte al Partidului Liberal din Republica Moldova, Geoană evită să menţioneze. După cum se face ca habar n-are că principalele trei partide democratice din Moldova – Partidul Liberal Democrat (PLDM) 16,6%, Partidul Liberal (PL) 14,7% şi Partidul Democrat (PD) 12,5% – sunt în excelente relaţii cu România şi cu preşedintele Băsescu, singura grupare politică antiromânească fiind Partidul Comuniştilor din Rep. Moldova (PCRM), adică exact acel partid cu care actualul preşedinte al României nu a vrut să aibă relaţiile bune de tip cominternist dorite de Iliescu.

În momentul de faţă, domnul Geoană este obligat să lase aburelile diplomatico-retorice şi hau-hau-ul eliptic de conţinut şi să precizeze cu cine (numele, prenumele, gradul) s-a întâlnit, ce a discutat şi cu ce rezultate s-a întors. Pentru România sau pentru el însuşi. Fapte, nu vorbe!

Aşteptăm o poziţie clarificatoare măcar în noua emisiune „PRO EST” de la „Realitatea TV” sau de la „Antena 3” moderată de Bogdan Chireac.

Totuşi, dacă tot îşi face un titlu de glorie din această acţiune şi dacă se erijează în scăpătorul turmei pe terenul relaţiilor externe ale patriei, domnul Geoană este obligat să ne explice de ce nu s-a împopoţonat cu această acţiune patriotică atunci, după întoarcerea din misiune, ăăă…  pardon, din concediu (chiar, oare în perioada respectivă figurează în evidenţele Senatului ca fiind în concediu?) Şi dacă atunci n-a facut-o, de ce n-a profitat acum, în campanie, de avantajul electoral al unui asemenea demers măreţ. Din modestie? Ar fi chiar o prostănăcie să nu te făleşti cu chestia asta diplomatică, dar să te faci până şi de râsul peneliştilor promiţând expedierea prin poştă a medicamentelor pentru bătrâni.

Dacă, însă, Geoană ar invoca discreţia sau confidenţialitatea convorbirilor avute, am intra adânc în pâinea SIE şi cuţitul SRI, pe masa CSAŢ. Mai ales că, se pare, există o documentare în legătură cu „obiectivele turistice” vizitate de Geoană.

Am impresia că candidul „candidac” Geoană a cam îmbulinat-o, îmbunătăţindu-şi, într-adevăr, relaţiile ancestrale, cominterniste, cu Rusia lui, a lui Iliescu şi-a PSD-ului, dar paradindu-şi-le pe cele cu România noastră.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009