Huidu vs Peter

Unii dau dovadă, iarăși, de acel abject populism ipocrit, de acel subiectivism mizerabil, de fățărnicia cea mai joasă. Părem un neam de Ianuși.

Acum 7 ani, în decembrie 2004, lumea făcea spume la gură cerând până și pedeapsa capitală pentru Christopher Van Goethem, sergentul american care, la bordul unui jeep de 3 tone, a spulberat, pe strada Polonă, bietul taxi în care se afla compatriotul nostru Teo Peter. S-a vorbit despre o presupusă alcoolemie, dar s-a vorbit și despre un stop ascuns de ramurile unui copac. Accidentul de circulație devenise, într-o parte gregară a mentalului colectiv, un abominabil abuz imperialist american, o crimă săvârșită de un „barosan” cu imunitate asupra unei victime ce întruchipa, brusc, un adevărat erou național.

Astăzi, în octombrie 2011, un alt tip de „imun”, cu oarece antecedente atât medicale cât și contravenționale, vedeta de televiziune Șerban Huidu, lovește frontal, tot cu un jeep de 3 tone, o biată „Dacia Logan” omorând nu două, ci TREI persoane. Ce-i drept, niște babalâci anonimi de cincizeci și ceva de ani.

Imediat, oamenii de bine uită de iresponsabilitățile trecute și notorii ale lui Huidu și caută vina în cele mai puerile, ridicole și penibile cauze. Eludându-se toate evidențele. De data asta morții sunt de vină și noroc că sunt morți pentru că altfel opinia aceea publică gregară i-ar condamna la moarte pentru… distrugerea foarte viului Huidu.

O duduie cam apucată se smiorcăia pe Facebook că Huidu ar fi „la pământ”, uitând, sinistru, că locul este extrem de confortabil în comparație cu acela al morților, care e… SUB pământ. Dintr-o dată devenim pragamtici, practici… „morții cu morții, viii cu viii”.

Alte vinovății nesimțite, bizare sau chiar năstrușnice prin exclusivitatea lor categorică au fost alocate: ghinionului, blestemului, medicilor, lipsei de aderență a mașinii „Mercedes ML” pe carosabil ud, slăbiciunii caroseriei „Daciei Logan”, președintelui Băsescu pentru rezilierea contractului cu firma „Vinci” (care lucra la autostrada București-Brașov), ba chiar și morților care, cică, n-ar fi avut ce să caute acolo, în drumul ales de Huidu. Huidu însuși nu pare a avea decât vina de a fi victima unor oribile și nemiloase linșaje. Deși el poate, de mâine, să calce cu mașina și alți oameni, pentru că nici permisul de conducere nu i-a fost ridicat.

Se confundă, lejer, fortuitul cu actul deliberat. Se amestecă situația imprevizibilă, independentă de voința umană, cu cea cauzată printr-o acțiune voluntară. Lui Huidu nu i-au sărit în față, din nou, un grup de copii pe schiuri, el a decis să meargă mai repede decât era permis, el a decis că LEGEA poate fi încălcată. Și mai luase aceeași decizie, cel puțin o dată, și cu un an în urmă, când poliția i-a luat permisul pentru depășirea vitezei legale cu… 50 km/oră, adică cu 100%.

Niște imbecili, că altfel nu-i pot numi, vin cu argumentul „măciucă”: „Da’ ce, dom’le, de ce să facă pușcărie? Ce, a VRUT să-i omoare???” Acești imbecili oare nu știu că pentru omor cu intenție anii de pușcărie nu sunt 5 sau maximum 8, ci 20-25 sau chiar și mai mult în cazul unui număr de trei victime?

Poliția, ca de obicei, pune prudent batista pe țambal. Nimic despre viteza lui Huidu, nimic despre centurile de siguarnță ale victimelor. Ne așteptăm ca Huidu să fi circulat cu 30 km/oră și ca morții să fi gonit bezmetici, fără centurile de siguranță puse. Un excelent articol al Nicoletei Savin din EVZ pune multe puncte pe „i”.

Alți tembeli, ca Drăgoteasca, Chirieac și Mircea Badea, susțineau sus și tare că un automobil ca „Mercedesul ML” nici nu poate merge cu 30 km/oră, impunerea acestei viteze fiind o aberație a poliției rutiere. Evident, zonele rezidențiale din țările civiliazte sau marile parcări discriminează mașinile puternice, care, iată, nici nu pot pătrunde acolo, bietele de ele.

 

„Miloșii” amestecă monstruozitățile debitate de niște nevrotici notorii, precum Oana Zăvoranu sau Mircea Badea, cu opiniile pertinente ale celor cu scaun la cap, care-l condamnă (uman, nu judiciar), pe bună dreptate, pe Șerban Huidu. Și, din fericire, aceștia sunt mulți.

Pe scurt, publicul acesta inferior întoarce foaia cu o ușurință absolut uluitoare. Ieri cu Peter, azi cu Huidu. Ieri cu omorâtul, azi cu omorâtorul.

Mă roade o întrebare: ce-ar fi zis populetul, care ieri înjura omul-jeep și azi îl ia în brațe, dacă Șerban Huidu îl turtea mortal, pe strada Polonă sau pe DN1, pe Teo Peter? Ieșea război civil?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011