Nicoleta Savin, Blog de veghe • «Cum a fost transformat Mugur Isărescu din acuzator în acuzat. Verdict: minciună»

Textul de mai jos aparține Nicoletei Savin și a fost publicat pe blogul ei personal.

«Veţi citi în continuare un caz de manual la capitolul de manipulare grosolană prin media, în care numele lui Mugur Isărescu a fost folosit de trustul Realitatea pentru a da greutate unor acuzaţii de minciună la adresa guvernului Boc.
Mai exact, guvernatorul BNR a apreciat drept mincinoase estimările veniturilor publice în baza cărora au fost făcute programele de buget în perioada 2007-2008, de către Varujan Vosganian. Realitatea a atribuit aceste minciuni guvernului Emil Boc.
La apogeul manipulării, o singură concluzie putea trage orice telespectator cu neuronii şi axonii la locul lor, başca sinapsele aferente, din spusele acuzatului Varujan Vosganian, necontrazise de gazdele emisiunii “Ora de foc”: Mugur Isărescu a minţit.
Nu este adevărat, dar ce contează?»

Joi, 6 mai 2010, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a prezentat raportul trimestrial asupra inflaţiei, raport urmat de o conferinţă de presă.

Precizez, din start, că la astfel de conferinţe nu participă jurnalişti specializaţi pe politică, social, investigaţii, cultură, sport sau monden, ci jurnalişti cu expertiză în economie, specializaţi pe finanţe-bănci. Mai exact, jurnaliştii de economic acreditaţi de fiecare redacţie de ziar, radio sau televiziune la Banca Naţională. În rare cazuri, dacă omul acreditat este bolnav, în concediu, în delegaţie, el este înlocuit de către un  alt coleg din secţia Economic. Aşadar, se prezumă că Mugur Isărescu vorbeşte de fiecare dată cu oameni avizaţi, obişnuiţi cu stilul sobru, de tehnocrat care a văzut de toate în 20 de ani la cârma Băncii Naţionale.

Vorbind de nivelul de colectare al banilor la buget, Mugur Isărescu a declarat, la un moment dat: „S-a tot sperat că o să crească veniturile, s-au făcut programe cu venituri de 39% din PIB, însă toate s-au dovedit dacă nu false, cel puţin incorecte. Cuvântul bun e mincinoase”.

Urechea oricărui jurnalist ar fi tresărit la cuvântul „mincinos”, pronunţat de Mugur Isărescu.
Nu ştiu să mai fi folosit vreodată public un cuvânt atât de dur în 20 de ani.

Chiar dacă, temperat şi elegant cum îl ştim, n-a rostit nici un nume, guvernatorul BNR a sugerat fără putinţă de confuzie şi cine e „delicventul” (vorbea cu cunoscători, nu-i aşa? Oameni cu expertiză…).

Jurnaliştii din sală (dacă nu erau cu toţii studenţi aflaţi în practică, trimişi să înlocuiască jurnaliştii acreditaţi… ) ştiau că proiecţiile celor două bugete anuale întocmite de premierul actual Emil Boc, pentru anii 2009 şi 2010, s-au bazat pe estimări ale veniturilor publice de 31-33 % din PIB. Scrie negru pe alb în programele de bugete.
Nici unul dintre jurnalişti nu avea voie să uite că singurul ministru de finanţe din istoria postedecembristă care a operat cu estimări ale veniturilor publice cuprinse între 37 şi 39 % din PIB a fost Varujan Vosganian, pe vremea cabinetului Călin Popescu Tăriceanu. O ţintă total nerealistă, neatinsă niciodată. Liberalul s-a autoiluzionat că va atrage şi 2-3% din PIB fonduri europene, dar, oricum optimista bază de calcul nu avea acoperire.

Pentru a împrospăta memoria celor dispuşi şi azi să spună că albul este negru, iată ce scria, la vremea respectivă, Ziarul Financiar: “Ministrul finanţelor, Varujan Vosganian, care a împlinit ieri vârsta de 49 ani, a prezentat prima schiţă a bugetului pe 2008 în şedinţa de guvern. Spre comparaţie, veniturile bugetare vor creşte de la 37% din PIB în 2007 (incluzând o estimare de atragere de fonduri europene de 2% din PIB) până la 39% din PIB în 2008 (nivel care include şi speranţa unor fonduri europene de 2,68% din PIB).

Reflectarea evenimentului la Realitatea (tv şi net)

Nici n-a terminat bine de vorbit Mugur Isărescu şi, la ora 13.50, Realitatea net a titrat: “Mugur Isărescu acuză Guvernul Boc de minciună”. Titlul mincinos s-a regăsit şi pe ecran, în Jurnalul orei 14.00.

La respectul şi încrederea de care se bucură expertiza lui Mugur Isărescu în România şi în afara ei, este ca ca şi cum guvernul Boc ar fi fost ciuruit la zidul de la Târgovişte şi îngropat la Ghencea. Una e să nu ştii, alta este să greşeşti, involuntar, şi cu totul altceva este să minţi. Iar Mugur Isărescu are proprietatea cuvintelor.

Isteria s-a declanşat, instantaneu. Lideri politici, analişti politici şi economici, lideri sindicali, exponenţi ai societăţii civile şi ai mediului de afaceri s-au perindat prin jurnale şi talk-show-uri, până la orele 24.00, acuzând minciuna guvernului Boc şi dând cu presupusul cum trebuie să plătească tâlharii: demisie sau căderea cabinetului prin moţiune de cenzură, dacă se poate şi demisia preşedintelui Băsescu, alegeri anticipate, ba chiar şi ceva puşcărie, pentru „ditamai” infractorii.

Discursul de la ora 18.00 al lui Traian Băsescu a trecut în faţă ca vizibilitate, dar tema minciunii guvernului Boc a fost valorificată pentru a lovi mesajul în mesajul preşedintelui, care nu remaniază, ba chiar susţine un guvern tocmai declarat mincinos de Isărescu.

De la anumiţi „oameni ai Realităţii” (nu-i pot acuza pe toţi, acolo mai sunt, încă, şi profesionişti de bună credinţă, dar fără putere de decizie) aşteptam mai mult respect pentru adevăr, că tot îl cer mereu, uitând că respectul se câştigă.
Aşteptam echilibru şi responsabilitate, căci, oricât ai fi de partizan şi orice interese politice ai avea, cu siguranţa naţională nu este de joacă. Mai-marii televiziunilor de ştiri ştiu foarte bine ce înseamnă acest tip de mesaj pentru cancelariile lumii, pentru investitori, pentru bursă, pentru bancheri şi, nu în ultimă instanţă, pentru cetăţeni.
În Ungaria, la Budapesta, pe o minciună guvernamentală au izbucnit lupte de stradă, sediul guvernului fiind atacat cu pietre şi sticle incendiare. Vă amintiţi, cu siguranţă.
In Grecia, pe raportările mincinoase ale guvernului socialist, s-a cocoţat şi rânjeşte criza elenă, ameninţând, ca în efectul de domino, întreaga zonă euro, fără a ocoli state care nu au aderat încă la euro, precum România şi Bulgaria, dar au importante investiţii greceşti.
La Bucureşti, în timpul delirului manipulatoriu de la Realitatea, delegaţia FMI negocia taman cu cei acuzaţi de minciună. S-a gândit cineva că subminează bazele negocierii? S-a gândit cineva în ce situaţie penibilă sunt puşi, astfel, negociatorii fondului şi reprezentanţii României?

Emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, „Realitatea zilei” a fost o demonstraţie de forţă în favoarea ideii de moarte a deontologiei jurnalistice.
Pe principiul „Dacă vreau să am dreptate, am dreptate!”, Dumitrescu l-a sunat pe Mugur Şteţ, purtătorul de cuvânt al BNR. Şteţ a spus că e vorba de programele lui Vosganian, din anii 2007-2008.
Citez din emisiune, ca să nu spuneţi că mint:

Răzvan Dumitrescu: “Deci e vorba despre Vosganian? El a fost mincinosul?”
Mugur Şteţ: “E vorba despre guvernarea 2007-2008, deoarece (…)”
Răzvan Dumitrescu: “Domnule Şteţ, n-am timp de filozofii, când cetăţenilor le scad salariile cu 25%”.

Mugur Şteţ a fost trimis la plimbare şi, ca şi când purtătorul de cuvânt al BNR n-ar fi intervenit, Răzvan Dumitrescu şi invitaţii săi au tocat minciuna guvernului Boc până la finalul emisiunii.

Singura “urmare” a intervenţiei lui Şteţ a fost pe Realitatea.net: titlul “Mugur Isărescu acuză Guvernul Boc de minciună” a devenit “Mugur Isărescu acuză Guvernul de minciună”. Un cuvânt lipsă, acelaşi înţeles. Dacă eu greşesc şi modificarea v-a dus cumva cu gândul la guvernul Tăriceanu, să-mi spuneţi.

O nouă actualizare s-a făcut pe site-ul Realitatea.net vineri, la ora 09.54: „Mugur Isărescu acuză guvernanţii de minciună”. Nu-i aşa că şi acest titlu vă evocă pălăria lui Vosganian? Şapoul materialului spune clar că este vorba de perioada 2007-2008, pentru ca în text să regăsim acuzele la guvernul Boc. Curat modificat, din doi în doi, ca să nu mai înţeleagă rumânul nimica nimicuţa.

La “Ora de foc” a fost invitat însuşi Varujan Vosganian, care a negat vehement acuzaţiile guvernatorului BNR. Dar nu s-a luat, în contrapartidă, nici un punct de vedere al vreunui oficial BNR, aşa cum era deontologic. Şi aşa, de la ora 13.00 până la ora 24.00, Mugur Isărescu a devenit din acuzator acuzat. Mai pe româneşte, mincinos, pe principiul “Cine spune, ala este!”.

Pe cine credeţi – pe Mugur Isărescu sau pe Varujan Vosganian – e treaba dumneavoastră!

Realitatea l-a crezut pe Varujan, că-i mai bărbos, probabil, şi bărbile lui “se pun”.
Dovada: Ca delirul să fie întreg, astăzi, sâmbătă, 8 mai, la 48 de ore de la conferinţa BNR, Emma Zeicescu a început emisiunea “Fabrica”, la ora 15.00, cu referiri la minciuna guvernului Boc, idee împărtăşită cu drag şi emoţie de invitaţii social-democraţi şi liberali. Ideea a revenit, mai edulcorată, ce-i drept, la 3X3, la Stelian Tănase. Picătura chinezească funcţionează. Şi minciuna se repetă până tot ea, minciuna, se dă de trei ori peste cap şi se preface în adevăr.

Dacă, după cele ce v-am povestit, mai credeţi în ceea ce vedeţi, auziţi şi citiţi la Realitatea, să fiţi sănătoşi!

P.S. Vă spun, în episodul 2, cum a prezentat presa scrisă declaraţia guvernatorului Mugur Isărescu. Bomboana pe colivă, opiniile liderilor de partide Ponta şi Antonescu, ca nişte iubitori de interes naţional ce sunt.»

*           *

*

Recursul la adevăr

Pentru a pune capat alegatiilor, speculatiilor, minciunilor si manipularilor grosolane privind „vina” lui Basescu de a fi promulgat „Legea nr. 221 din 27 octombrie 2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din invatamant” si pentru a pune capat, o data pentru totdeauna, obrazniciilor celor care se bat cu caramida in piept ca in toamna stiau ca va veni criza si ca ii mai si anticipau amploarea, am deschis acest subiect.

„Comisia Nationala de Prognoza” (CNP), infiintata in 2003, institutie subordonata primului ministru, are ca rol principal elaborarea de prognoze privind dezvoltarea economico-sociala la nivel national (mai mute detalii aici).
Putem considera, asadar, ca o institutie cu 140 de salariati, tinuta din banii contribuabilului pe langa casa premierului si a guvernului si hranita la masa bugetului, nu e nici o trupa de circ si nici un stabiliment de dat in bobi.
Presedintele CNP este Ion Ghizdeanu numit in functie in martie 2005 de catre premierul Tariceanu, ca sa fie clar.

O alta institutie abilitata oficial in acest sens nu exista. “Analizele” presarate cu istericale ale unor chibiti gen Radu Soviani, sau ale altor atoatestiutori de serviciu, gen Gadeaciutacustan, nu pot constitui o baza serioasa de informare, decat pentru cei carora le plac OTV-ul, manelele si Vanghelie. Presedintele Romaniei (si cred ca nici premierul Tariceanu) nu se puteau lua, ca orice Andreea Cretulescu, dupa „YouTube” sau dupa „Martor ocular”, cum se practica la RTV.

Legea la care ne referim (221/2008) a fost adoptata de Parlament (votata de Camera Deputatilor, in unanimitate!) la data de 27 octombrie 2008 si a fost promulgata de presedintele Romaniei, prin Decretul nr. 1000/2008 la data de 24 octombrie 2008 (un paradox pe care ii rog pe specialisti sa mi-l explice).

La inceputul lunii octombrie, premierul Tariceanu s-a intalnit, la Palatul Victoria, cu ministrii Finantelor, Muncii, Internelor si Educatiei pentru a discuta despre cresterile salariale ale profesorilor, iar la finalul intalnirii a anuntat ca Guvernul va contesta la Curtea Constitutionala decizia Parlamentului de majorare cu 50 de procente a salariilor profesorilor.

Este esential sa analizam doua aspecte fundamentale:

1°. pe CE s-a bazat presedintele in momentul in care a decis sa promulge legea in cauza;
2°. pe CE s-a bazat premierul in momentul in care s-a opus legii in cauza.

Instrumentul de masura oficial, LA ACEA DATA, era un material elaborat de CNP, intitulat „PROGNOZA DE TOAMNĂ 2008 (Varianta finală) • PROIECŢIA PRINCIPALILOR INDICATORI MACROECONOMICI”, si care poarta data de 20 octombrie 2008. Documentul in format pdf poate fi descarcat de la adresa de aici, punctul „• Prognoza pe termen mediu 2008-2013 – varianta finala de toamna 2008”.

Ce indica acest document oficial, despre care nu putem crede ca nu a fost prezentat premierului, ministrului economiei si finantelor sau guvernului in ansamblul sau?

Iata ce (urmariti in special anii 2008 si 2009):

http://www.cnp.ro/ro/prognoze

Materialul este, desigur, mult mai vast si contine 32 de pagini.
Dar in el nici vorba de criza.
Iar domnul Ghizdeanu nu a fost demis nici pentru incompetenta, nici pentru subminarea autoritatii primului ministru, nici pentru raspandirea de idei fanteziste.

Este evident ca presedintele Basescu dispunea, in octombrie trecut, de ACESTE date care nu erau date STATISTICE ci de PROGNOZA!
Conform acestor cifre prognozate de singura institutie competenta in materie (Ministerul Economiei si Finantelor al domnului Vosganian NU avea aceasta competenta de a face prognoze), cu o crestere de 6,0, alocarea unui procent de 0,14% din PIB-ul anului 2008 si a unui procent de 0,74% din PIB-ul anului 2009 nu era un obstacol insurmontabil, mai ales in conditiile in care aceste procente SE DEDUCEAU DIN procentul total din PIB alocat invatamantului de 5,9-6,0%, “paguba” urmand a fi suportata exclusiv pe seama reducerii corespunzatoare a “investitiilor” (de tipul WC-ului sau gardului de mii de euro).

Este la fel de evident ca institutia condusa de domnul Ghizdeanu habar nu avea de manariile bugetar-electorale pe care Tariceanu, in concubinaj cu Geoana, le punea la cale chiar in zilele in care se elabora studiul CNP.

Dar Vosganian si Tariceanu stiau un lucru! Stiau ca praduisera pe sest bugetul, prabusindu-l la un deficit de 5,2% din PIB, într-un an cu o crestere economica de 7,9%, asa cum a constatat si comisarul european Joaquin Almunia (numai unii dintre noi nu vrem sa vedem evidenta si efectele se vad si in noile presiuni care se fac asupra Romaniei de catre U.E.).

Despre criza mondiala fostii guvernanti habar n-aveau la acea data si azi o-ntorc cu nerusinare. O dovada a faptului ca liberalii nu vedeau nicio criza sta in „Planul lui Tariceanu” din… noiembrie(!) 2008 (link).

„Planul lui Tariceanu”, prezentat aici si aici, este de un suberb roz chilot cu irizatii de nicotina: cresteri, locuri de munca, bunastare, lapte si miere, abracadabra. De fapt… „abracadavra”. Caci despre el Juan Jose Fernandez Ansola, reprezentantul regional al Fondului Monetar International pentru Romania si Bulgaria, declara facand misto:

«”Planul bine articulat de crestere economica si a locurilor de munca”, prezentat de Calin Popescu Tariceanu ca o strategie viabila pe timp de criza, este doar o oferta electorala.» (Sursa aici.)

Iar acelasi Tariceanu declara, la Bruxelles in decembrie(!) 2008, senin, cinic, textual si incredibil:

«Si la noi, in Romania, exista posibilitatea ca deficitul bugetar sa fie depasit.», cand el stia pertinamente ce gaura uriasa lasa in urma: un MINUS de 6,7 miliarde de euro!

ESTE CLAR CA IN OCTOMBRIE 2008 NU EXISTA NICIUN DOCUMENT OFICIAL DE PROGNOZA CARE SA ANALIZEZE EFECTELE CRIZEI MONDIALE ASUPRA ROMANIEI.
Doar zvonuri. Zvonuri pe baza carora nu iti poti permite, ca presedinte, sa refuzi promulgarea unei legi sociale adoptate in unanimitate de legislativ.
Ar fi superflu sa intreb ce s-ar fi iscat in cazul in care Basescu returna legea catre parlament, mai ales ca nici nu avea vreun temei serios sa o faca.

De altfel si ziarele scriau astfel de comentarii:

«In acceptiunea acestora, impactul crizei financiare internationale asupra economiei romanesti „este mai degraba unul pozitiv”, in conditiile in care aceasta contribuie la temperarea ritmului de crestere a creditarii si la restrangerea deficitului de cont curent.

La randul sau, Calin Popescu Tariceanu identifica, la inceputul saptamanii, doar riscul unei crize de lichiditati, care va determina o scumpire a creditelor, ca urmare a crizei financiare internationale.

Atat premierul, cat si Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Centrale, au recunoscut ca, in cazul in care criza persista, exista totusi riscul ca ritmul de crestere economica sa se tempereze.

Pana in prezent, nici Isarescu, nici Tariceanu si nici Basescu – care a avut o intrevedere cu seful BNR de curand, nu au intrevazut o scadere a ritmului de crestere economica sub 6-7% in 2009, in cele mai rele conditii.

In acceptiunea oficialilor, criza economica nu se va reflecta nici pe Bursa Bucuresti, cu toate ca o parte dintre investitorii straini au luat decizia de a se retrage de pe piata de capital autohtona.»

Sursa: aici

Ca Tariceanu este cel care bate campii in prezent reiese clar de pe blogul sau personal, unde scrie ACUM, in 2009:

«Traian Băsescu a continuat ieri să mintă, afirmând că nu a fost avertizat că România va fi afectată de criza economică mondială si că o crestere a salariilor profesorilor cu 50% nu poate fi suportată de economia românească. Băsescu si-a pierdut si curajul, si se comportă ca un scolar de generală, care prins copiind dă vina pe colegul de bancă.

Cel mai simplu răspuns în cazul unor minciuni repetate, este să repeti adevărul.

De aceea, voi posta scrisorile pe care i le-am trimis lui Traian Băsescu, prin care îl avertizam asupra posibilelor efecte economice dezastruoase, dacă va promulga legea prin care salariile profesorilor ar fi fost crescute cu 50%.»

Sublinierea sintagmei “criza economica mondiala” imi apartine.

Cum speculeaza Tariceanu, gogonat si prosteste? Simplu: din cele trei scrisori (ale caror texte se pota gasi aici) prima reclama o problema de constitutionalitate, rezolvata ulterior de Curtea Constitutionala; a doua contine o singura fraza tip “bla-bla-bla” referitoare la criza: «Ignorarea riscurilor ce decurg din acordarea acestor drepturi devine din ce în ce mai îngrijorătoare în contextul actualei crize economice mondiale, când instituţiile abilitate ale statului trebuie să-şi concerteze unitar toate forţele pentru preîntâmpinarea efectelor acestei crize asupra economiei româneşti.»; a treia este de fapt doar o nota de insotire a a unor materiale elaborate de ministrii Vosganian si Campeanu in scopul informarii presedintelui la solicitarea acestuia. Ce a cerut exact presedintele, fata de ce i s-a dat, nu se stie.

Este remarcabil (in sens negativ) modul in care, atat primul ministru – in cea de-a doua scrisoare – cat si cei doi ministri – in “Informarea” transmisa presedintelui prin intermediul primului ministru – fabuleaza. Intreaga lor “pledoarie” nu contine ABSOLUT NICIO proiectie a efectelor crizei mondiale in cifre sau in indicatori macroeconomici, asa cum ar fi fost normal daca se prevedea vreo criza. Nicio prognoza privind somajul, puterea de cumparare, cresterea economica, cursul de schimb, PIB-ul.

Ambele documente – scrisoarea a doua si “Informarea” – isi cladesc INTREAGA argumentatie pe o premiza complet falsa. Anume faptul ca promulagarea Legii 221/2008 ar antrena automat si obligatoriu cresterea salariilor TUTUROR BUGETARILOR. Cei care vor avea curiozitatea sa se uite la aceste materiale vor vedea ca Vosganian si Campeanu arata doar “dezastrul” care ar avea loc in conditiile cresterii cu 50% a salariilor tuturor bugetarilor, in loc sa faca o analiza de impact doar a efectelor concrete si reale ale legii in discutie, nu a presupunerilor lor.

Acum, acesti nerusinati fac gat si se milogesc sa fie votati, desi practic ei nici nu mai conteaza din punct de vedere politic, ci doar imagistic, la televizor.

Din cauza acestor grave bube in cap, PNL-ul se vede nevoit acum sa strige, ca hotul, „hotii!”.

Sper ca prin acest articol lung, greoi si poate prea tehnic, sa fi lamurit pe toata lumea care este adevarul privind modul in care unii sau altii au actionat in octombrie 2008, modul in care mint cei care azi sustin ca EI au prevenit, inca de ATUNCI, asupra grozaviei ce va sa vina.

***
© Alexandru Dan Mitache • 2009