Olé, Olé, Olé… P.N.L.-u’ nu mai e! [update / 10.01.]

Joi, 6 ianuarie 2011

Dragă Domnule Crin Antonescu, când atât de mulți îți spun că ești beat, te duci și faci ce știi dumneata mai bine… TE CULCI!

Alexandru Mitache

Memento: «E mai important pentru țară, pentru mersul ei să realizăm acest lucru (doborârea Guvernului Boc – n.m.) și să nu lăsăm dreapta să se refacă

Ion Iliescu

Ce-ați zice dacă , din întâmplare, domnul Dan Voiculescu ar fi fericitul deținător al DOSARULUI 2456sca / DSS 01429 Tulcea”?

Ar putea constitui o explicație…

____________________________________________________________________________________________

ALIANȚA DINTRE PNL ȘI ANTENELE LUI VOICULESCU

România | 06.01.2011

Autor: George Arun
Redactor: Medana Weident

*********************************

În orice ţară din lume oamenii politici, fie ei şi lideri importanţi, sînt sortiţi să dispară, pe cînd ideologiile rămîn. La noi pare că lucrurile stau tocmai pe dos, în sensul că ideologiile se schimbă după interesul oamenilor politici şi al clientelei acestora.

Alianţa pe care Partidul Naţional Liberal a încheiat-o cu Partidul Conservator şi care va fi înregistrată la tribunal în următoarele zile sub numele de Alianţa de Centru Dreapta confirmă ideea că doctrinele şi ideologiile partidelor din România sînt şi inconsistente şi inconsecvente în egală măsură. Acestea funcţionează conjunctural, în funcţie de locul în care se află partidele pe scena politică, adică la putere sau în opoziţie.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Ambiţia preşedintelui fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, este de a forma o alianţă politică pe termen lung la care să se alăture şi Partidul Social Democrat. Acest proiect ar trebui finalizat, conform declaraţiei lui Voiculescu, pînă la 31 ianuarie, anul acesta.

Personal nu cred că „marea alianţă” formată din partidele din opoziţie pe care şi-o doreşte patronul Antenelor se va realiza cu acte în regulă. Pînă şi denumirea ei ar fi imposibilă. Cum să se numească: Alianţa de Stînga Centru Dreapta? Sau poate Alianţa de Centru Dreapta Stînga?

Dar neseriozitatea şi lipsa de morală politică nu stau desigur în latura aceasta formală, care este şi ridicolă. Cum spuneam la început, este vorba de o chestiune de fond, care descrie elasticitatea nefirească şi nocivă a ideologiilor îmbrăţişate de partidele româneşti.

La modul concret, cum se poate raporta cetăţeanul la Partidul Naţional Liberal care a fost parte a Convenţiei Democrate, iar acum la acelaşi partid, cel puţin după nume, care îşi dă mîna cu partidul lui Voiculescu? Sau cu Partidul Social Democrat, creat şi lăsat moştenire de Ion Iliescu?

Undeva lucrurile nu se leagă. Ce se întîmplă oare cu electoratul lucid care i-a susţinut pe ţărănişti şi liberali încă din 1990? O parte s-a repoziţionat optînd pentru Partidul Democrat Liberal. O altă parte a rămas fidelă Partidului Naţional Liberal, fără să se întrebe însă dacă partidul lor este acelaşi de acum zece ani, sau doar îi poartă în mod abuziv numele. Gesturile politice din ultimii ani ale liberalilor ar fi trebuit să pună acest electorat pe gînduri, dar mă tem că nu s-a întîmplat deloc aşa.

Lipsa de morală politică a partidelor a reuşit să inducă nu puţină confuzie în rîndul electoratului. Nu de puţine ori românii se orientează după cît se minte mai frumos, iar nu după spunerea adevărului, care descrie o realitate deloc roz, aşa cum e ea în România de azi.

Aşa va fi privită de către mulţi şi alianţa liberalilor cu conservatorii: ca o construcţie politică, iar nu ca un tîrg în care singurul capital al celor din urmă sînt Antenele lui Voiculescu.

*              *

*

DUPĂ SOLUȚIA JOHANNIS, ZOAIELE VOICULESCU

05 Ian 2011 de Mihai Radu

*********************************

Dacă s-ar fi putut face partid pe persoană fizică, Dan Voiculescu nu ar mai fi fost nevoit să angajeze membri de partid, secretari şi preşedinte.

Deşi se vrea un partid de centru, e de notorietate că PC este un partid de periferie, cu studiourile în Băneasa.

E uimitor cum primul gest politic al PNL în acest an a fost să se asigure că preşedintele Crin Antonescu va avea timpi de emisie asiguraţi şi în 2011. Altfel de ce să faci alianţă cu PC?

Pentru politică, PC are aceeaşi relevanţă pe care o au Bigfoot, Monstrul din Lockness sau Chupacabra pentru Discovery: faci bani minţind oamenii.

*              *

*

O VESTE PROASTĂ

5 January, 2011

*********************************

Ca nespecialist in politica, dar ca votant al dreptei inca din ’90, ma intreb cum au gindit liberalii atunci cind s-au facut frati cu PC, partid care a intrat de trei ori in Parlament in marsupiul altora si niciodata pe forte proprii?

Si ce tip de strategie au ales aceiasi liberali de au decis sa se pregateasca de un parteneriat de lunga durata cu PSD?! In conditiile in care PD-L a scazut meritat, drum bun!, pina la cota unde nu mai poate colecta masa critica a votantilor traditionali de dreapta, PNL avea sansa sa devina principalul partid care sa-i reprezinte pe acesti oameni.

Intr-un moment in care se putea distinge, PNL alege sa se amestece in ambiguitatea aliantei cu PC si a parteneriatului cu PSD.  In loc sa se defineasca mai clar decit acum, PNL  isi pericliteaza atributul diferentiator.

Inca un loc gol lasat partidului care inca nu exista. Si care e putin probabil sa se nasca.

*              *

*

OMUL ELASTIC

de Dan Tapalaga HotNews.ro
Joi, 6 ianuarie 2011, 17:18 Actualitate | Opinii
*********************************
Cand sunt buni, cand rai, azi se jura ca n-are intelegeri cu mogulii, maine bate palma cu ei. Cand exclude, cand include Securitatea in PNL. Ba vede in Ponta un partener pe urmatorul deceniu, ba un tanar imatur. Cand il injura lacomia, clientela, demagogia PSD, cand propune Romaniei un proiect pe 10 ani cu ele. Denunta dictatura, dar se poarta in partid ca un mic satrap. Il uraste public pe Basescu, insa il admira in intimitate. Ultimul eveniment care a atras atentia asupra omului-elastic este contopirea sa cu omul-pisica. Din aceasta intalnire s-a nascut o Alianta, foarte elastica si ea. Desi astazi pare de dreapta, ea poate vira maine la stanga. O fi croita pe zece ani, dar se poate destrama cat ai zice Crin.

Omul elastic dovedeste o capacitate iesita din comun de a demonstra ca orice e posibil, ca nimic nu conteaza cu adevarat, ca semenii lui sunt moluste fara creier si coloana, ca liberalii lui inghit orice le vara el pe gat iar calcatul pe cadavre este calea catrea puterea suprema. Nu aflam niciodata ce inseamna pentru el binele si raul, care sunt reperele si scopul sau in viata. Se agita, dar nu munceste. Le zice bine, dar nu spune nimic.

Latra fioros principii, dar ridica piciorul pe stalpii oricarui caracter puternic.

Are obiceiul de a vorbi in avalanse de sinonime, un talent rarissim capabil sa declanseze mici orgasme intelectuale bolnavilor de Rebusache. „Sugerez o alianta, o comasare si o unire sub formele cele mai eficiente intre aceste doua mari partide”, a spus omul-elastic despre Alianta stanga-dreapta. Practic, poti intelege orice.

Construieste frazele arborescent, intr-o avalansa ametitoare de subordonate care par sa nu se termine niciodata. Este o metoda impecabila de zapacit audienta sau adversarii oricat de versati, inecati finalmente intr-un debit verbal mereu peste cota de inundatie. Cu tehnica oratoriei torentiale isi mascheaza perfect inconsecventa si goliciunea, devenite proverbiale.

Ce daca stergea pe jos cu mogulii in noaptea alegerilor din 2009, pe motiv ca „si-au batut joc de votul romanilor”? Ce daca spumega ca „rezultatul votului nu e dat de Vantu si Voiculescu” si ii soma „sa plece din viata romanilor, daca rezultatele votului infirma aceste mizerii de sondaje”? Unul dintre mogulii atacati in 2009 este acum partenerul sau de Alianta. Sa zicem ca atunci l-au lasat nervii. Dar cum de l-a lasat subit si memoria pe tanarul istoric? Ne amintim ca, in martie 2010, l-a exclus din partid pe Viorel Catarama, reprosandu-i ca s-a purtat la congres „ca un securist ordinar, ca un diversionist grosolan de pe vremuri„.

Cum ar veni, e rau sa fii securist. Atat de rau, incat nu meriti carnetul de liberal. Numai ca pentru omul elastic exista securisti si securisti, ordinari si extraordinari. Felix, omul-pisica, trebuie sa faca parte din ultima categorie. Securistii extraordinari pot fi buni liberali. Unul care isi toarna verisoarele la securitate ca sa castige o paine este desigur rau, dar totusi bun, daca stii cum sa-l vinzi.

Totul e sa aburesti publicul, cu o maiastra intorsatura de fraza: Voiculescu este o problema la fel de grava  ca „a altor domni, de exemplu domnul Basescu”, dar reprezinta „o problema mai mica” decat prezentul actualei guvernari. O pirueta dibace si iata cum raul se evapora iute din securisti. Felix s-a oferit sa-l coafeze zilnic in oglinda stramba a Antenelor sale, primind la schimb cateva locuri in Parlament in 2012.

Oare ce are de zis liberalul Marius Oprea, vanatorul de securisti, de unirea, comasarea, alianta liberalilor cu Partidul Conservator? Dar viitorul fost ministru Andrei Marga? Dar istoricul Stejarel Olaru? Dar actorul vesnic revoltat Diaconu? Se simt ei aliati cu turnatori de calibrul Felix? In caz ca omul elastic uita pana si trecutul omului-pisica, merita sa revada dezvaluirile publicate in 2009 de ziarul Adevarul, patronat de bunul sau amic Dinu Patriciu. Cateva titluri: Voiculescu a mai turnat o verisoara/ Paraschiva Silaghi deconspira turnatoriile lui Felix: Din cauza lui am avut probleme!/ Verisoara lui Voiculescu: Am crezut ca e o ruda corecta; Felix: Eram obligat sa castig si eu o paine/ Felix si-a ingrozit verisoara cu turnatoriile/ CNSAS: Felix isi turna seful cu facaturi etc. Detalii aici

Cum va putea totusi inghiti Alianta de Centru Dreapta  un partid de stanga, PSD-ul cu Iliescu si Nastase cu tot, iar comasarea, unirea, alianta sa mai si dureze 10 ani? In cazul omului elastic, foarte simplu. Ponta si ai lui pot fi inghititi la fel de usor cum au fost scuipati. Nu mai departe de noiembrie 2010, pumnul omului elastic lovea in plin figura PSD: „Traian Basescu a fost adus la putere, inainte de toate, de lacomia, de clientela, de hotia, de demagogia PSD, a regimului Adrian Nastase. A regimului Iliescu-Nastase. Ponta, mai mititel, dar acolo” (noiembrie 2010, la Liga Alesilor Locali ai PNL)

Dar poate omul elastic ne va spune peste cateva zile ca vi s-a parut, ca n-a incheiat vreodata alianta cu omul-pisica, care a cazut mereu in picioare si s-a furisat in Parlament, parazitand alte partide sau chiar in Guvern, adus de Basescu pe post de „solutie imorala”. Acum doua luni se jura ca nu are „nici o intelegere cu PC sau cu Dan Voiculescu”, desi toata lumea il vedea rasfatat seara de seara in studioul Antenelor. Prin urmare, daca va rupe hartiile cand va constata ca motanul turnator catarat in spatele sau il trage in jos inseamna ca vi s-a nazarit. Omul elastic s-a comasat, unit, aliat cu omul pisica doar in vis.

Ce flexibilitate de nevertebrata, ce traiectorie politica ametitoare. Cum sa amesteci albul si negrul cu atata lejeritate? Ce sinteza gresita s-a produs in acest personaj de sex politic incert? Si totusi, multi aplauda, sedusi de flicflacurile exectuate de omul elastic pe platoul Antenelor, sub bagheta dresorilor – bufoni Gadea si Ciutacu. Desigur, stiti deja cine despre cine-i vorba. Numele lui este azi Crin Antonescu, desi nici asta nu-i foarte sigur. In cazul oamenilor supraelastici, totul se poate schimba de pe o zi pe alta.

*              *

*

ÎN ABJECȚIA LUI VOICULESCU

de CRISTIAN CAMPEANU

7 ianuarie 2011

*********************************

Crin Antonescu a reuşit să înece partidul Brătienilor în smârcurile abjecţiei voiculesciene pentru a-şi asigura osanalele gorniştilor imunzi de la Antene. Partidul Naţional Liberal moare batjocorit de un personaj mediocru şi iresponsabil, dar cu ambiţii megalomane.

În unanimitate! Nu a existat nici măcar o voce în Biroul Politic al PNL care să fi făcut apel la bun-simţ, cuviinţă şi raţiune pentru a-i atrage atenţia lui Antonescu că este pe cale să comită o oroare comparabilă cu detestabila participare a lui Guţă Tătărescu în guvernul Petru Groza. Nici Andrei Marga, cu toate acreditările sale filosofice, nici Mircea Diaconu, cu remarcabilul său bun-simţ rătăcit prin politica de partid, şi nici măcar Dinu Zamfirescu, omul care i-a cunoscut pe Brătieni, nu au avut curajul să se opună acestui gest abominabil.

Când s-a format Alianţa 322, în martie 2007, Tăriceanu a avut suficientă minte să nu o formalizeze. El însuşi s-a discreditat ca om politic liberal, dar cel puţin a salvat pentru partid ceea ce americanii numesc „plausible deniability”, posibilitatea de a nega în mod plauzibil un târg compromiţător. Antonescu a parafat crearea unei monstruozităţi politice pe care a avut neruşinarea să o boteze orwellian, în dispreţ faţă de inteligenţa alegătorului, „Alianţa de Centru-Dreapta”. Alianţa de Centru-Dreapta cu Voiculescu este o contradicţie în termeni! Dacă PNL ar mai fi putut revendica – mai curând din inerţie decât pe temeiul acţiunilor politice şi al poziţiilor doctrinare – un loc la dreapta spectrului politic, a aşeza parodia de partid conservator al lui Voiculescu la dreapta e o jignire adusă dreptei. Are de-a face Voiculescu cu Edmund Burke, Ronald Reagan şi Maggie Thatcher cum are Patriciu cu liberalismul clasic.

În schimb, Voiculescu are legătură cu altceva. Ca şi S.O. Vîntu, Voiculescu simbolizează întreaga mizerie morală a României postdecembriste. Securist detaşat în Cipru pentru a se îngriji de afacerile Securităţii, Voiculescu a făcut avere cu binecuvântarea fostei Securităţi şi a regimului Iliescu.

Acoliţii lui de teapa lui Şereş au fost adesea acuzaţi că au traficat influenţă la vârf şi i-au câştigat licitaţii trucate. Şi-a făcut trust de pre-să, pe care îl foloseşte discreţionar pentru a-şi promova interesele po-litice, şi oameni de paie care să îi apere interesele de afaceri. Antene-le sale au compromis pentru mulţi ani ideea de etică jurnalistică cu atât de mult succes încât modelul a fost copiat şi de celălalt oligarh media, Vîntu. Voiculescu este omul responsabil pentru castrarea CNSAS şi este omul care şi-a legat numele de o lege de blocare a restituirii proprietăţilor confiscate de comunişti. Până şi primarul Sibiului, Iohan-nis, a fost compromis de patronajul Alianţei Grivco. Nimic din ceea ce atinge Voiculescu nu scapă fără să fie maculat, pentru că asocierea cu el murdăreşte. Atât Năstase, cât şi Geoană au înţeles, într-un final, acest lucru, dar nu şi Crin Antonescu. A da girul moral al PNL unui personaj pentru care abjecţia este mediul natural este o crimă. Şi pen-ru ce? Pentru a-şi asigura bună-vo-inţa unui trust media care şi-a pier-dut de mult orice urmă de credi-bi-litate? Cum poţi da onorabilitatea (câtă mai rămăsese) PNL pe aso-cierea dezonorantă cu Voiculescu? Că Patriciu a interzis refacerea Alianţei D.A. şi a presat pentru o alianţă cu PSD – visul său încă din 2004 – este, până la un punct, de înţeles: omul are interese de afaceri clare, pe care numai o asemenea alianţă le poate satisface.

Din punctul lui de vedere, distincţia stânga-dreapta şi incompatibilităţile ideologice sunt mofturi. Dar să te asociezi de bunăvoie cu Voiculescu şi să te numeşti Alianţa de Centru-Dreapta este odios într-o măsură cu atât mai mare cu cât este un act gratuit. Antonescu ar fi avut şanse bune să câştige preşedinţia şi fără acest aranjament, dar, victimă a aceleiaşi manii a grandorii care l-a făcut să transforme PNL în organizaţie „militarizată”, micul dictator de carton şi-a pierdut simţul realităţii. În loc să refacă credibilitatea PNL astfel încât să îl transforme într-un partid onorabil, care să fie capabil să preia steagul dreptei după eventualul dezastru al PDL, Antonescu este pe cale să înece PNL în abjecţia voiculesciană şi apoi să-i dea lovitura de graţie prin asocierea cu PSD-ul pontist. Crin Antonescu este lipsit de substanţă, făcut din suprafeţe, aparenţe şi imagini. Personalitatea lui e atât de transparentă, încât prin ea se vede oligarhia comunisto-securistă care a nenorocit ţara.

*              *

*

Mircea Cărtărescu:

„N-am fost niciodată antiliberal, dimpotrivă. Dar anti-PNL sunt azi din toate puterile mele, ca un om care şi-a văzut o veche iubire trădată şi târâtă-n noroi.”

*              *

*

SOLUȚIA IMORALĂ A LUI ANTONESCU

de Rodica CIOBANU | joi, 6 ian. 2011 • 19:51

*********************************

Din tot documentarul „Kapitalism”, singurele secvenţe care mi-au rămas în minte sunt cele cu Dan Voiculescu. Mai exact, acelea în care străbate coridorul parcă nesfârşit al palatului său de beton, îndreptându-se spre biroul elegant, unde, pe un perete, tronează portretul lui, pictat în mărime naturală. O tăietură de montaj, şi îl vedem într-o altă încăpere. Stă răsturnat într-un fotoliu aurit, reflectat în două oglinzi imense. Majordomul înmănuşat îi strecoară în faţă un pahar cu apă, în timp ce Voiculescu deapănă amintiri despre profitabila sa ucenicie la „Dunărea” şi filosofează despre lume şi bani. Pe peretele din spate, un Voiculescu mai tânăr, pictat în aceeaşi manieră clasică, sfredeleşte oaspeţii cu privirea. Este imaginea tipică a pater-ului, a întemeietorului de dinastii, din care vor curge, prin galerie, portretele urmaşilor. De sub ea, modelul râde satisfăcut.
Surprins în ambianţa de ostentativă bogăţie a noilor parveniţi, cu biografia lui marcată de colaborarea cu Securitatea şi suspiciunile privind provenienţa primului milion, Voiculescu devine, mai mult decât Dinu Patriciu şi George Copos, întruparea prădătorului din Estul Sălbatic. Senatorul nu e măcinat de niciun scrupul, iar când trece printre oamenii obişnuiţi (există şi o scenă de campanie), o face cu un aer vag plictisit, în grabă, parcă scuturându-se de atingeri imunde. Cu acest personaj, liderul PNL Crin Antonescu a încheiat, fără măcar să-şi fi anunţat partidul, alianţă. A găsit „soluţia imorală” (formularea îi aparţine preşedintelui Traian Băsescu, referindu-se la cooptarea PC la guvernare în 2004) între Crăciun şi Revelion, uniunea dintre PNL şi PC primind şi un nume: Alianţa de Centru Dreapta (ACD). Voiculescu şi partidul său ies aşadar de sub pulpana PSD, care i-a adus în Parlament, şi intră sub cea a liberalilor, sperând să guverneze împreună cu aceştia. Dacă PC şi-a asigurat, astfel, viitorul parlamentar – pesediştii nemaifiind dornici să-i remorcheze -, PNL nu are mai nimic de câştigat. Propaganda prin Antenele voiculesciene – folosită şi de pesedişti în campanie, fără folos – nu-i poate transforma pe liberali în ceea ce nu sunt, iar cele 3-4 procente adăugate de PC celor 20 ale PNL sunt departe de a pune ACD pe picior de egalitate electorală cu PSD, cum şi-ar dori Crin Antonescu. Şi, în cazul în care social-democraţii ar avea nevoie de un partid mic ca să guverneze fără liberali, Dan Voiculescu îşi va lua partidul sub braţ şi se va duce la ei într-o clipită. Prin această alianţă însă, liderul PNL îşi dezamăgeşte o parte dintre alegători, pe aceia care l-au văzut în campania electorală trecută aşa cum a pozat: drept soluţia morală la Preşedinţia României. Atunci, propăvăduia despre domnia bunului simţ şi a principiilor, se declara adversarul compromisurilor urâte, vorbea despre demnitate, cinste şi onoare. Nimic din toate acestea nu se regăseşte în alianţa cu un fost colaborator al Securităţii, oportunist politic, rege al unui partid de buzunar şi al unui imperiu mediatic, a cărui prezenţă într-o funcţie de demnitate publică este o permanentă sfidare pentru aceia care mai cred în moralitate. Ştiu, nu există neprihăniţi în politică, dar nici compromişi ca Dan Voiculescu nu există mulţi. Întovărăşindu-se personal cu acesta, Crin Antonescu dă apă la moară teoriei lui Traian Băsescu, potrivit căreia mogulii, pentru a-şi spori puterea, îşi pregătesc oamenii pentru principalele funcţii în stat. Ei bine, de-acum se poate urmări în direct cum îl antrenează Voiculescu pe al său.

*              *

*

ANTONESCU ȘI-A TRAS ANTENE. ÎI VOR FOLOSI?

Andreea Pora •  Dezbatere
6 ian. 2011
*********************************
Doar un calcul politic gresit si lipsa oricaror principii, vai, ce surpriza, l-au putut face pe Crin Antonescu sa conecteze Partidul National Liberal, cu tot cu tablourile bratienilor, la cablurile antenelor.

Intilnirea vinovata dintre tinara speranta damboviteana si securistul milionar are loc pe terenul solid al obsesiei comune Traian Basescu, pe care cei doi il vor mazilit cu orice pret. Pentru Voiculescu-Felix, pretul este unul onorabil si usor de inteles: PC, partid fara doctrina, fara program, lideri si, mai ales, fara procente, are nevoie de un animal de povara care sa-l suie in parlament. Altul decit obisnuitul PSD, de la care nu mai poate stoarce suficiente locuri pe liste.

Pentru PNL insa, pretul achitat pentru prime-time-urile si part-time-urile zilnice de la Gadea, Grecu, Dumitrescu, Ciutacu, Firea si alti comisari cu microfon este unul nu cu “Parfum de femeie”, ci cu parfum de ticalosie in stare avansata de putrefactie. Oricit nu i-ar mirosi lui Crin securismul cu patalama de la CNSAS si banetul facut pe cai ocolitoare, Dan Voiculescu ramine in ochii romanilor personajul politic cel mai compromis. Iar pentru romanii care sint si liberali, el este chintesenta raului comunist si postcomunist, un individ pe cit de detestat, pe atit de nedorit la propria masa. Oricit ar incerca Antonescu sa-l spele pe fostul colaborator, comparind “mica problema” a trecutului acestuia cu “prezentul altor domni”, oricit ar incerca sa-l onorabilizeze implantindu-i in mina cu care semna turnatorii si chitante pentru banii de la Dunarea o “doctrina de dreapta” si sa convinga ca o ticalosie o scuza pe alta, nu reuseste.

Chiar daca domniei sale astfel de chestiuni i se par “plicticoase”, iar reziduurile Securitatii frecventabile doar pentru ca au televiziuni in care iti poti petrece multul timp lasat liber de chiulul din parlament, electoratul liberal s-ar putea sa nu-i impartaseasca aspiratiile.

In acest context ar fi de remarcat ca Antonescu nu invata din greseli. Probabil nu are timp de reflexie sau nu-i sta in fire. Precedenta tentativa de incuscrire cu firma Grivco si offshore Vantu-Geoana a fost un esec tocmai din motivele mai sus expuse. Nu toti liberalii au pus antibasescismul deasupra Securitatii si coruptiei, iar episodul infratirii de la Timisoara, pupatul in direct cu urmasii oficiali ai FSN-ului si schimbatul de tricouri i-a indepartat electoratul, care n-a prizat asemenea chestii. Ce-l determina pe Antonescu sa creada ca liberalii vor fi mai deschisi acum la cununiare cu Felix decit au fost la cea cu PSD-PC de acum un an, nu stiu si cred ca nici domnia sa nu are date care sa sustina aranjamentul.

Liderul PNL nu a invatat nimic nici din greseala de a considera ca alegerile se cistiga cu televizorul. Mai ales cind acesta se numeste Antena 3, a carei faima proasta este destul de raspindita, iarasi, mai ales printre liberali. Dovada a fost facuta in ultimii trei ani si in special in campanie, in afara de talibanii care ridica ratingul mediu in urban pe prime-time la 2,2 pct.( pe zi, raitingul mediu este de 1.0), alt auditioriu nu s-a adaugat. Asadar, manipularea are limitele ei stricte.

Din aceste motive se poate spune ca Antonescu dovedeste o lipsa consecventa de respect pentru propriu-i electorat. Si o la fel de consecventa lipsa de principii. Acest lucru s-ar putea sa-l coste electoral mai mai mult decit cele 21 de locuri oferite PC pe listele Aliantei. Exista riscul serios ca exact antenele sa-i imprastie in eter procentele (suficient de consistente) adunate pina acum. Unele, care ar fi trebuit sa-l indemne sa stea cuminte doar in banca liberala.

In plus, aranjamentul este o mina intinsa lui Traian Basescu si PDL. Da, democrat-liberalii au dat un guvern slab, au luat masuri cu mare intirziere, exceleaza in clientelism si contracte pe bani publici. Dar sint cumva mai buni PC si Voiculescu? N-as prea crede. Ba din contra. Iar daca contabilizam valoarea adaugata a PNL, vestit in cei patru ani de guvernare prin politizare, tunuri si repartitia bugetului pe criteriul culorii galbene, mixtura reiesita nu este incurajatoare. De ce ar culege voturi in plus o Alianta cu astfel de ingrediente? Liderii PDL probabil isi freaca multumiti miinile, o “pleasca” mai mare nici ca li se putea oferi.

De ce a facut Antonescu acest gest? Singura explicatie poate fi cea oferita recent de Andrei Plesu. “E, in mod vadit, bucuros sa fie contemporan cu el insusi” si “Mie mi se par suspecti oamenii care au o foarte buna parere despre ei insisi si care sint mereu multumiti de ei”, spunea Plesu despre acest “Rica Venturiano tomnatic”.

Antonescu are o atit de buna parere despre el insusi incit a ajuns sa se creada cel mai iubit dintre romani, daca nu chiar dintre paminteni. In consecinta, isi poate permite orice, crezind ca este deasupra a orice.

*              *

*

PNL – AMURG FĂRĂ SFÂRȘIT

Totul în scris

Traian Ungureanu TRU • 07 ianuarie 2011

*********************************

Nu e nimic accidental în apropierea mocirloasă a liberalilor de (scuzați expresia) conservatori. Înțelegerea Antonescu-Voiculescu e o un contract între două figuri de subsol și va fi ruptă, cu prima ocazie, după tipicul jurisprudenței subterane care leagă brute, infractori, mitomani și alte persoane neterminate uman. Adică, deîndată ce una din părți va simți miros de importanță și rost de pripășire, în altă parte. Mica înțelegere a acestor doi figuranți zgomotoși e normală. Ea constată și fixează caractere comune.

În linie politică, schema Antonescu-Voiculescu pare o repliere organizată a opoziției dar șansele de cristalizare ale acestei asocieri sînt mici, tocmai pentru că sînt minate de vidul politico-intelectual al celor două căpetenii. Oricum, nici o regrupare la stînga nu va fi funcțională fără arbitrajul și tutela PSD. Într-un fel, Antonescu și Voiculescu își permit să mimeze forța și coeziunea, cu speranța ascunsă că vor grăbi, astfel, o ofertă de parcare în spațiul social-democrat. Cu acest calcul abia ascuns, Antonescu și Voiculescu își confirmă copios submedicoritatea. PSD nu e în situația de a face strategie de alianțe și asta din două motive care se bat cap în cap dar produc aceași efect. Mai întîi, dezorientarea internă generată, în PSD, de statura sub-managerială a lui Vicotr Ponta (tot mai evident, o persoană colectoare de orgolii și nu un lider de partid). Dealtfel, pe plan personal, Ponta ar fi încăput lesne într-un triumvirat ieftin, alături de Antonescu și Voiculescu. În al doilea rînd, PSD e, cu siguranță, captivat psihologic de perspectiva unei mari restaurații socialise, după un tur de forță electoral. Iluzia Triumfului Istoric pilotează PSD spre un nou eșec în 2012. Analiza electorală PSD ignoră complet logica unei epoci de criză care își muncește amarnic alegătorii dar le consolidează, în timp, antipatia față de logoreea pro-miracol a stîngii. În orice caz, PSD nu e nici cu mintea, nici cu interesele pregătit să dea atenție gimnasticii pofticioase a PNL și PC.

În plan ideologic, discuția e și mai scurtă. PNL nu mai e un partid orientat de valori, din clipa în care s-a auo-epurat, eliminînd capetele, pentru a păstra gușile, burțile și fierea. PC n-a fost nicodată partid.

Dacă e ceva de discutat pe larg, atunci e vorba de traiectoria PNL. Primele analize au insistat melancolic și funerar pe degradarea ideii liberale care se dizolvă, după 20 de ani de oscilații și reformulări, în mahalaua politică locală. Adevărat, liberalsimul românesc ar fi trebuit să dea agenda modernizării post-comunste și să impună definitiv, în spațiul ideilor publice, în filzofia juridică și în comportamentul economic privat, o direcție autonomă și anti-etatistă. Asta numai în teorie. Din nefericire, o parte a celor ce așteaptă, încă, americanismul liberal în România au uitat să se decupleze, la fața locului, tocmai pentru a face față locului, de lectura marilor Hayek sau Von Mises.

În afara coperților de carte, liberalismul românesc a fost, de la început, contrafăcut. Ideea liberală a atras, automat, o rețea de profitori și speculanți care aveau toate motivele să se distribuie în roluri de capitalist. Mișcarea liberală putea fi salvată de cei cîțiva politicieni de reală convingere liberală conduși de Valeriu Stoica. Grupul lor a fost expulzat de pofta în creștere a majorității interne și de influența imperiaă a lui Dinu Patriciu, omul-cash, capabil să plătească prețul potrivit pentru oricine și pentru orice. Prin urmare, mișcarea liberală a devenit o umbră și, apoi, o farsă, cu mult înainte de întîlnirea Antonescu-Voiculescu. Adevărat, supremația lui Antonescu a decis soarta partidului și l-a transformat într-o organizație absolut indiferentă politic, în stare de orice viraj, orice alianță și nici o direcție. Însă, răul fusese făcut iar cei ce continuă să idealizeze liberalismul, în timp ce îi scriu necrologul, nu înțeleg că decesul a avut loc cu mult înainte, poate chiar la naștere.

Partidul Național Liberal e cea mai mare dezmăgire politică a lumii post-comuniste. Dacă, după 50 de ani de colectivism impus, obiectivul societății românești era eliberarea și evadarea spre libertatea neîngrădită, atunci în primul rînd liberalii ar fi trebuit să predice și să lucreze politic în această direcție. Eșecul lor rapid și, nu mai puțin, umilința totală de astăzi, sînt, din acest motiv, o dezmăgire fundamentală. O cădere de sistem care fortifică sistemul greșit. Căci, între alte mari delicte de ipocrizie, liberalii au asistat sau participat activ la construcția statului corupt pe care ar fi urmat să-l scoată din istorie.

Drama sau mai degrabă farsa care pune capăt, pentru mult timp, prezenței politice liberale trebuie bine înțeleasă. Snobismul, încă răspîndit în afara și în interiorul partidului, reduce liberalismul la o anume ținută personală care deosebește și boierește liberalul de celelalte partide. Adevărul trebuie căutat altundeva: în necesitaea istorică pe care liberalismul a promis că o va acoperi în România. Și în eșecul grav al acestei întîlniri.

*              *

*

UN PARTID DE TOMBATERE

Senatul EVZ

Autor: Mircea Cărtărescu

Vineri, 07 Ianuarie 2011

*********************************

De fapt, liberalii mi-au luat-o chiar înainte, căci eu nu prevăzusem decât o înţelegere (de mult ticluită de Patriciu) între ei şi PSD, ceea ce este, oricum am lua-o, mai puţin ruşinos. Alianţa lui Crin Antonescu cu Felix Motanul, cu turnătorul Securităţii, cu gestionarul firmei Crescent, cu proprietarul Antenelor cele mizerabil famate ar trebui să deschidă ochii, acum, în ceasul al doisprezecelea, şi ultimilor suporteri liberali oneşti. Adică al celor ce cred în doctrina liberală, trădată abject de bidonul gol Antonescu.

Cu câţiva ani în urmă nu era nicio diferenţă între mine (par egzamplu) şi ceilalţi liberali: priveam cu toţii cu acelaşi dezgust partidul PUR, devenit ulterior Partidul Conservator – şi care n-a fost niciodată nici pur, nici conservator, dacă nu cumva înţelege prin asta conservarea comunismului securistic căruia aparţine Dan Voiculescu. Astăzi însă aceiaşi oameni care-ntre timp au guvernat sprijiniţi de PSD coboară, iată, încă o treaptă pe scara turpitudinii politice şi a trădării ideii liberale în România. După ce era să ne vândă pe toţi, la ultimele alegeri, PSD-ului şi lui Mircea Geoană, iată că azi acelaşi Crin Antonescu defilează de mână cu unul dintre oamenii cei mai nefrecventabili din politica românească. De fapt, în acest moment PNL nici nu mai are, practic, unde coborî mai mult, dacă nu cumva o nouă idee genială nu-i vine marelui conducător: să se facă frate de cruce cu Vadim însuşi.

Înghiţiţi, dragi liberali, înghiţiţi mai departe. Faceţi-vă că nu vedeţi, ţineţi-vă de nas ca să nu miroasă. În definitiv, trecutul securistic al lui Voiculescu este doar un „mic impediment” faţă de marele câştig politic al alianţei, cum vă asigură marele Crin. L-aţi înghiţit pe Geoană, mai luaţi o gură de apă de trandafiri ca să se ducă pe gât şi Voiculescu. Aţi fost gata să daţi o ţară întreagă pe mâna PSD-ului (şi o veţi da în curând, dacă lucrurile vor merge tot aşa), acum daţi mai bine de douăzeci de posturi de parlamentari Antenelor.

Perpetuaţi, adică, în parlament un partid care nu are nicio legitimitate, care trăieşte doar printro televiziune jegoasă şi de o stupefiantă rea-credinţă, care nu reprezintă pe nimeni în afara intereselor politico-economice ale unui mafiot. L-aţi lăudat pe Crin Antonescu până la ilaritate pentru demnitatea sa, pentru faptul că nu se apleacă în faţa lui Băsescu. Iată că azi acelaşi om se apleacă în spatele lui Dan Voiculescu, un personaj politic de zece ori mai nociv. Şi-l veţi vedea de-acum încolo şi-n spatele altora, al tuturor celor care l-ar putea ajuta să se cocoaţe pe tronul României.

Nu asta înseamnă să fii liberal. Nu aşa a procedat partidul liberal de-a lungul istoriei sale. Nu poţi avea demnitate alături de fantoşele cele mai nocive ale lumii politice. Când, acum câţiva ani, la Primăria Capitalei, se înfiripase o absurdă alianţă PDL-PRM, am ţipat cât am putut, deşi eram un susţinător fidel, în acel moment, al PDL. Sau tocmai de aceea. Nu văd azi niciun liberal ieşind din rând, nu văd niciun protest, nu văd nicio condamnare a politicii sinucigaşe a lui Crin Antonescu. Văd pe de-o parte o mare laşitate (din partea celor cinstiţi) şi o mare venalitate din partea celor ce sug bani cu nemiluita de la zisele antene. A fugi de Băsescu ca să te arunci în braţele lui Voiculescu este una dintre cele mai absurde opţiuni luate în absurditatea vieţii noastre politice postdecembriste.

Îngrozitor este, într-adevăr, că partidul liberal arată azi mai monobloc decât era şi cel comunist de pe vremuri. Un om, o ţară, un popor. Nici o grupare disidentă, ca să nu mai vorbesc de vreo minte lucidă. Nici o singură personalitate care să se poată opune dictaturii lui Antonescu. Până şi-n PSD sunt curente divergente, ca să nu mai vorbesc de PDL. Ce fel de democraţie e la liberali? „Vei avea, stimabile, nu majoritate, ci u-na-ni-mi-tate”, par să-i cădelniţeze „nembrii” de rând preşedintelui, zi cu zi şi ceas de ceas. Într-o vreme, Tăriceanu mai deschidea o jumătate de gură. L-au cuminţit şi pe el cu aceleaşi unelte primitive: tirania majorităţii, pumnul în gură.

Aliindu-se cu conservatorii, liberalii se arată asemenea lor: un partid de tombatere. N-am fost niciodată antiliberal, dimpotrivă. Dar anti-PNL sunt azi din toate puterile mele, ca un om care şi-a văzut o veche iubire trădată şi târâtă-n noroi.

*              *

*

ANTONESCU ȘI SECURITATEA. CÂMND DUMNEZEU ÎȚI IA MINȚILE

Mihai Goțiu • 9 ianuarie 2011

*********************************

Țăranii români (nu țăranii proști) au învățat ceva din Biblie: ”Când Dumnezeu vrea să piardă pe cineva îi ia mințile”. Domnul Crin Antonescu a chiulit însă la lecțiile de înțelepciune populară, ignorând faptul că toate aceste pilde nu au venit cu ploaia, ci reflectă experiențele de viață, transmise mai departe, vreme de zeci de generații, de la părinți la copii și nepoți. Dar domnul Crin Antonescu refuză să priceapă și să învețe ceva nu doar din înțelepciunea populară, ci și din ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în România. Ceea ce a văzut ori a avut ocazia să experimenteze chiar el.

Astfel, se pare că domnul Antonescu nu a înțeles de ce fostul său aliat de pe ultima sută de metri a alegerilor din 2009, domnul Mircea Geoană, a pierdut: pentru că și-a asociat numele cu imaginea (în acel moment) a întâiului corupt al țări, cea a lui Sorin Ovidiu Vântu (asta după ce purta ca balast la purtător și imaginile lui Ion Iliescu și Adrian Năstase). De asemenea, domnul Crin Antonescu nu pare să înțeleagă de ce domnul Traian Băsescu a ajuns să fie atât de detestat în aceste zile: pentru că a ales să fie președintele doar a unei părți a românilor (și chiar și pe o parte din aceștia i-a dezamăgit). Pentru că nu s-a sfiit să-i jignească pe cei care nu l-au susținut, la fel cum i-a jignit și pe o parte dintre cei care l-au susținut (dar nu au făcut-o orbește, necondiționat, ci la modul critic).

Neînțelegând nimic din toate acestea (ori ignorându-le premeditat), domnul Crin Antonescu se încăpățânează să repete greșelile făcute atât de domnul Mircea Geoană, cât și de domnul Traian Băsescu. Despre alianța cu domnul Voiculescu am scris deja: faptul că nu a colaborat înainte de 89 cu Securitatea devine un amănunt nesemnificativ, atâta timp cât s-a aliat pe față cu imaginea succesului post-decembrist al Securității. La fel cum nu are relevanță (cel puțin la nivel de mental colectiv) dacă asocierea care se face între domnul Dan Voiculescu și fosta Securitate are sau nu acoperire în realitate. La nivel de percepție comună asta reprezintă șeful Antenelor și Intactului – imaginea succesului post-decembrist al Securității.

Domnul Crin Antonescu nu se oprește însă aici cu gafele și, iritat de criticile aduse din cauza alianței cu PC, plusează: ”Nu dau socoteală în faţa propagandiştilor lui Traian Băsescu şi nici în faţa altor categorii de frustraţi dintr-un partid sau altul”, afirmă domnia sa. Generalizarea, catalogarea la comun a criticilor săi, e exact ceea ce face domnul Traian Băsescu. Iar efectul nu se va lăsa așteptat, pentru că jigniți nu vor fi adversarii politici, ci chiar o parte dintre foștii lui susținători și (mai ales) susținătorii ideilor liberale (care au susținut PNL principial și nu pentru persoana aflată la un moment dat în fruntea partidului). Aceștia chiar au motivele să fie frustrați în momentul în care, în mod public, președintele PNL îi cataloghează ca fiind ”propagandiști ai lui Traian Băsescu”.

Iar dacă încă mai dorește să ajungă la un moment dat președintele României, domnul Crin Antonescu trebuie să accepte un lucru: în caz de victorie, va trebui să dea socoteală tuturor românilor, inclusiv ”propagandiștilor lui Traian Băsescu” ori diferitelor categorii de ”frustrați”. Desigur, poate să aleagă să fie președintele doar al unei găști ori a unor grupuri de interese (politice și economice). Însă mi-e greu să cred că un asemenea discurs și o asemenea imagine publică vor mai fi câștigătoare într-o viitoare confruntare electorală.

*              *

*


CÂT POT ÎNCĂPEA ÎN ACEEAȘI TEACĂ DOUĂ SĂBII ȘI BRICEAGUL LUI VOICULESCU

Cristian Teodorescu • 9 ianuraie 2011

*********************************

Din alianţa pe care vor s-o înregistreze la tribunal PNL + PC şi PSD vor ieşi cît de curînd scîntei. După care doar PC-ul lui Voiculescu va mai lupta pentru menţinerea ei. Asta nu din cauza incompatibilităţii doctrinare între PSD şi PNL, care nu prea există. Cele două partide şi ceva au intrat însă în alianţă din motive suficient de fragile, încît să nu le ţină prea mult timp laolaltă. Crin Antonescu vrea să-şi asigure prezenţa permanentă la televiziunile lui Voiculescu, ceea ce i-ar surîde şi lui Ponta. Voiculescu s-ar alia cu oricine, numai să nu rămînă pe dinafara Parlamentului.

Pentru început, în disputa lui cu Băsescu, Crin e încîntat să dea mîna cu Ponta, dar cînd se vor apropia alegerile parlamentare încîntarea asta îl va părăsi din cauza presiunilor din partid. Dacă ar fi şanse ca PDL să crească de aici încolo, peneliştii ar sta cu capul la cutie, dar cînd ei simt de pe acum că ar putea obţine voturi de la cei care au mers pe mîna PDL-ului, de ce le-ar împărţi cu PSD-ul? Parcă-l aud pe Tăriceanu spunînd că din cauza acestei alianţe PNL ratează şansa istorică de a redeveni primul partid al ţării.

Cel mai cîştigat, deocamdată, din afacerea asta mi se pare Ponta care a barat astfel calea spre PC  lui Geoană şi celor care îl mai susţin pe fostul preşedinte al PSD. Ameninţat de o nouă hemoragie în partid, Ponta intră în alianţă cu gîndul să-i pună cu botul pe labe pe amatorii de dezertare şi pentru a-l termina pe Geoană.

Lui Crin Antonescu se vede de pe acum că-i sticlesc ochii să ajungă la Cotroceni, încît şi pentru el personal alianţa asta ar fi o probă că reuşeşte din postura de prezidenţiabil să coalizeze în jurul lui niscai forţe politice. De ce-ar fi însă Ponta mai fraier, încît să-l lase pe Crin să candideze la preşedinţie şi din partea PSD, cînd îşi poate încerca el însuşi norocul?  El n-are nevoie de alianţa asta decît ca să-i jughinească pe geonişti şi ca să-l ţină în partid pe Vanghelie pînă după alegerile locale. După care, aici sîntem!, Ponta îşi va aduce aminte de idealurile stîngii, care nu poate coabita cu liberalii care au făcut şi au dres cît s-au aflat la putere.

*              *

*

RĂTĂCIREA LUI CRIN ANTONESCU (I)

Ștefan Vlaston • 28 dec. 2010

*********************************

Ultimele declaratii ale lui Crin Antonescu sunt aiuritoare, demonstreaza ca liderul PNL si-a piedut busola politica, daca a avut-o vreodata.

In ultima sa aparitie televizata, Crin Antonescu declara, cu subiect si predicat: “Sugerez o alianţă, o comasare a acestor două mari partide. (…) Trebuie foarte repede să punem la o parte diferenţele dintre noi. Este limpede ce ne uneşte”.

In primul rand ca una este alianta, alte e “comasarea”. Daca alianta este un concept legal, comasare ce inseamna? Absorbtia unui partid de catre celalalt? Si cine absoarbe pe cine, Antonescu pe Ponta sau invers? Mister!

Cat despre afirmatia “Este limpede ce ne uneste”, aceasta este limpede, intr-adevar. Ii uneste ura fata de Basescu si fata de actuala coalitie. E clar. Nu e clar cum poti conduce o tara, o societate, o economie, bazati doar pe sentimentul de ura. Fara directii programatice, fara un minim de doctrina comuna, fara un program de guvernare comun, bazat pe ce? Cota unica sau impozitare progresiva, stat social sau stat minimal liberal, redistribuirea saraciei (ca bogatie nu prea avem) sau sprijinirea intreprinzatorilor, ajutoare sociale sau  libera initiativa ca baza a cresterii economice?

Cand ultimele actiuni ale opozitiei, motiuni de cenzura, contestatii la CCR, participarea la consultarile de la Cotroceni, votul in Parlament, au dovedit o dezbinare mai mare ca oricand, orgolii si lipsa de compromis, risti sa te acoperi de ridicol vorbind de “comasarea” celor doua mari partide, unul de stanga, altul de centru dreapta (cel putin prin doctrina si program). Si ce fac cu nucleul dur electoral al celor doua partide? Se vor pupa ele in Piata Independentei ?

Si cine va conduce noua forta politica “comasata”, Ponta sau Antonescu? Este posibila o conducere bicefala? Cine va fi premierul? Ce pondere sa aiba in guvern? Egale? Cel putin sa se  certe la tv, sa avem circ gratis.

Caragiale mai actual ca oricand. Catavencu si Tipatescu in actiune.

In aceeasi emisiune Antonescu ii considera vinovati pe PD-L-isti pentru “dezastrul economiei romanesti”.  Asta le intrece pe toate. Adica nu Tariceanu si Vosganian sunt vinovati ca au dublat salariile si pensiile, contand pe o “duduiala” economica infinita, ca au praduit 3-4 miliarde de euro in doua luni, inclusiv banii luati pe BCR, ci actualii guvernanti, care s-au trezit la inceputul lui 2009 cu un deficit bugetar de 5,3%, dupa o crestere de 8%, cu arierate de 1,5 miliarde euro, cu dezechilibre structurale in toate bugetele, (de stat, de pensii, sanatate, ajutoare sociale, etc.), cu 1,4 milioane de bugetari, desi luasera tara cu 800.00 de bugetari si 1,5% deficit bugetar in 2005.  Adica toti specialistii romani (Isarescu, Daianu, Baltazar, Croitoru) plus cei de la FMI, UE si BM sunt tampiti, singurii destepti sunt Antonescu, Ponta, Tariceanu si Vosganian.

Isi mai propune Antonescu sa atraga si UDMR de partea lor.

Opozitia a  tot anuntat in lunile anterioare ca zeci de parlamentari ai puterii sunt pregatiti sa treaca la partidele din opozitie, lucru ce nu s-a intamplat si acum isi propun, nici mai mult nici mai putin, sa atraga tot UDMR alaturi de opozitie. Doar ca pragmatismul si intelegerea corecta a fenomenelor sociale si economice este o caracteristica a managementului UDMR. Nu cred ca dau doi bani pe cantecele de sirena ale opozitiei.

Vorbeste Antonescu despre fraudele si coruptia actualului regim. Probabil ca sunt. De ce nu-si prezinta dovezile la DNA, asa cum a facut Catalin Tolontan in cazul Ridzi. Dupa cazurile Solomon, Gutau, Banias, Ridzi si altele, exista premise ca  in   cazurile documentate sa fie intreprinse cercetari penale. Asa este corect. In loc sa vorbeasca ore sir la tv-uri despre coruptie, asa la modul general, mai bine ar duce dovezile pe care le are la DNA, la presa. Altfel, ce credibilitate se asteapta sa aiba? Ca si Stalin a omorat milioane de oameni cu argumentul “se stie” (kak izvestno), ca persoana x este dusmanul poporului. N-am depasit faza asta politica? Se pare ca nu.

Antonescu nu renunta nici la suspendarea Presedintelui Basescu. Nu conteaza daca va avea sau nu, abateri grave de la Constitutia Romaniei. Astea se prezuma a fi existat oricum si pana acum.

In concluzie, exista doua posibilitati. Ori Antonescu n-a invatat nimic din acesti multi ani petrecuti in politica, ori ne crede asa de prosti ca inghitim orice debiteaza domnia sa, seara de seara, pe la tv-urile prietene.

Cu sinceritate si prietenie ii spun sa nu conteze pe a doua alternativa.

*              *

*

RĂTĂCIREA LUI CRIN ANTONESCU (II)

Ștefan Vlaston • 09 ian. 2010

*********************************

Crin Antonescu, seful liberalilor, a gasit doua solutii pentru salvarea Romaniei: se pupa pe gura cu comunismul (PSD) si cu securitatea (PC). Nici ca se putea o combinatie mai mortala!

Dorinta orgasmica de a inlatura de la putere pe presedintele Basescu si PD-L i-a intunecat mintile. Nimic nu mai conteaza. Trecutul de dreapta al PNL, seniorii care refuza sa faca declaratii de sustinere, excluderea Monei Musca pentru acuzatii mai putin grave decat acelea adresate lui Voiculescu, nucleul dur al partidului, care dupa pupatul cu Mircea Geoana, inghitit cu greu,  trebuie sa asiste acum, neputincios, la un menage a trois: Antonescu, Ponta, Voiculescu.

Toata lumea intelege ca partidul lui Voiculescu cauta blana unui dulau sa intre in Parlament, mai putin intelege cum Antonescu accepta sa devina caraus de lux pentru un astfel de  partid minuscul. Cate voturi i-ar aduce PC, cand la trecutele alegeri abia strangea 2-3%?

Care sunt directiile de actiune comune pentru cele trei partide? Nimeni nu stie exact. Si sunt multe de lamurit. Cota unica vs. impozitarea progresiva, sprijinirea intreprinzatorilor vs ajutoare sociale, diminuarea rolului statului vs cresterea influentei statului in toate sectoarele, diminuarea impozitarii vs cresterea fiscalizarii pentru asigurarea bugetului, etc. Iar la impunerea clientelei pe posturi va fi macel in toata regula.

Din 1998 pana in 2008 am fost simplu membru PNL. M-am bucurat cand Tariceanu a devenit premier, sperand ca, in sfarsit,  va trece la modernizarea statului roman. Am tot asteptat dar, crunta dezamagire. Cand am vazut ca nu se intampla nimic in educatie, dar nici in alte domenii, am inceput sa-mi strig public dezamagirea. Drept urmare, am fost dat afara dar am si demisionat. Nu mai conteaza care dintre cele doua variante a contat.

Nu credeam insa ca decaderea PNL va fi asa de dramatica. Faptul ca Tariceanu si Vosganian au lasat bugetele praf si pulbere mai puteam trece cu vederea. Nu i-a dus mintea la mai mult. Dar sa nu te duca mintea si sa vinzi partidul primit in gestiune PSD-ului, cum a facut odinioara Athanasiu cu partidul lui Titel Petrescu, e prea mult. Nici  in visele cele mai negre n-as fi crezut asa ceva.

Cum o alianta bipolara nu s-a prea vazut pe meleaguri dambovitene, e clar ca, de fapt, PSD va conduce valsul. Iar PNL va trebui sa inghita toate piruetele. Ajungand un partid de stanga, anexa a PSD. Asta isi doreste activul PNL? N-as crede, pe multi ii cunosc drept oameni onesti si verticali.

Nici macar nu e o buna strategie. Eliberand culoarul de dreapta pentru PD-L, lupta se va da, la viitoarele alegeri, intre stanga PSD+PNL+PC si dreapta, reprezentata doar de PD-L, caruia nu-i vine sa creada ce bafta a cazut  pe capul sau. De aceea tace chitic, ca mortu-n papusoi. Cum sa nu-i convina asa ceva.

Dar noua, cetatenilor de rand, ce ne convine? Eu cred ca o clarificare a spectrului politic este benefica. Sa avem de ales intre doua partide mari, de stanga si de dreapta. Asa functioneaza parlamentarismul in multe tari si e bine. Nu ne mai zapacesc unii care se declara de dreapta dar au convingeri de stanga si invers.

In curand vom asista la Congresul de fuziune, comasare, alianta, a celor trei partide. La Sala Palatului, in amintirea congreselor PCR.

La masa prezidiului ii vom vedea imperecheati, pentru simbolistica momentului, astfel: Ion Iliescu langa Mircea Ionescu Quintus, Marian Vanghelie langa Neagu Djuvara, Radu Mazare langa Balaceanu Stolnici, Dan Voiculescu langa Dinu Zamfirescu si Victor Ponta langa Crin Antonescu.

Bravos! Felicitari!

In sala, jumatatea dintre participanti cu ochii in lacrimi.

Si uite asa, dupa disparitia PNTCD, inca un partid istoric se duce la groapa istoriei.

Implinind, in mod ironic, blestemul comunistilor.

*              *

*

SOBARU AL II-LEA

Senatul EVZ

Autor: Mircea Mihăieș

Luni, 10 Ianuarie 2011

*********************************

Nu-mi imaginam că gestul dramatic al lui Adrian Sobaru de a se arunca în cap de la balcon va fi imitat cu asemenea promptitudine.

Trebuie să fie vreun semn misterios, deoarece nenorocirea se întâmplă tot în zona liberală a parlamentului, unde căzuse electricianul de televiziune. Încercarea de sinucidere nu vine chiar din senin. Cel care-şi dă drumul în hău, Crin Antonescu, stă de multă vreme pe balustradă, într-o scabroasă (dez) echilibristică politică.

Am obosit să tot scriu despre dezertările lui morale, dar mă simt, în fine, eliberat de singura vină pe care mi-o recunosc: aceea de-a fi avut dreptate prea devreme. Întrebarea din ultimii ani a mai multor prieteni – „Pe ce te bazezi când îl ataci pe Antonescu?” – şi-a primit răspunsul. Un răspuns năucitor. Iată pe ce mă bazam: pe neruşinarea şi inconştienţa celui care s-a căţărat, încet şi inexplicabil, în douăzeci de ani de tăiere a frunzei la câini, în jilţul Brătienilor. Mă bazam pe inflexibilitatea autistă a fanaticului obsedat de putere, pe cinismul mincinosului care nu crede în nimic. Mă bazam pe vasta prostie a fesenistului travestit în liberal. Mă bazam, finalmente, pe faptul că în România nu există un singur balcon şi un singur Sobaru.

Din acest punct de vedere, nicio surpriză. Sinucigaşul e în grafic. A făcut, mai întâi, tabula rasa din partid, a înlăturat vechea gardă, inclusiv slugile obediente din categoria Orban sau trădătorii din familia Tăriceanu. S-a descotorosit prin şantaj şi arguţie avocăţească de posibilii contracandidaţi. A promovat o garnitură de yesmen-i surzi şi muţi, în aşa fel încât să n-aibă cine protesta la trăsnăile sale cotidiene. Când le reproşam tăcerea în faţa abuzurilor acestui Arturo Ui, prietenii liberali încheiau discuţia cu un argument, în opinia lor, forte: „Atâta vreme cât are 25-30 la sută în sondaje, e intangibil”. La cât de credibile sunt măsurătorile comandate de partide, Antonescu poate să urce şi la sută la sută. Realitatea implacabilă arată că individul a reuşit să facă ţăndări o formaţiune care, în condiţii normale, ar fi trebuit să aibă o contribuţie decisivă la modernizarea României.Ce mă scârbeşte nu e, totuşi, sinuciderea lui Antonescu, ci tăcerea vinovată a numelor cândva importante din PNL. Ce v-a putut face, oameni buni, acest individ? Cum de-a reuşit, în timp-record, să vă amuţească? Cu ce vă are la mână? Cât sunteţi de şantajabili? De ce vă temeţi mai mult: de gura lui spurcată sau de mâna de fier, ce vă controlează carotida, a lui Patriciu? Ce-a mai rămas, în vremea domniei isterice a lui „Chucky”, din dorinţa de înnoire, de la începutul anilor ’90, a unui Horia Rusu? E sugestiv că un singur liberal, dintr-un partid de optsprezece la sută, Raymond Luca, are curajul delimitării de alianţa dintre Felix şi „Chucky”. Ceilalţi, membri de partid sau tovarăşi de drum, tac apăsat. Încă o dovadă că ceea ce îi uneşte nu sunt valorile politice comune, ci ura împărtăşită.Intimidaţi de aplombul, până ieri cu nuanţe de roşu, şi, începând de azi, cu fibre de securism felixiot, al întâistătătorului din partid, liberalii con – simt să devină garantul celei mai reacţionare, nostalgic-comuniste şi securiste zone a politicii româneşti. 

E suficient să te uiţi la organele de presă ale PC, Antenele şi „Jurnalul naţional”, ca să vezi direcţia pe care s-au înscris, sub Antonescu, liberalii. Până şi PSD-ul, moştenitorul comunismului ideologic, e mai raţional decât oa menii de sub pulpana lui Dan Voiculescu. Că pentru Crin Antonescu nu există decât oportunităţi, că pentru el memoria reprezintă cârpa de şters mizeria momentului, şi nimic mai mult, nu e o noutate. Obişnuit să manevreze cu ocaua mică, n-are complexe să folosea s că standarde duble. Pe vremea când – aşa cum arată Cristian Pătrăşconiu pe blogul său -, Mona Muscă, omul cel mai popular al PNL-ului, îl ţinea în umbră, Antonescu a ţâşnit coleric din insignifianţa veşnicei adormiri şi-a devenit de-o intransigenţă vecină cu ghilotina. Atunci, a simţit că poate prinde un loc mai în faţă, deşi CNSAS-ul încă nu-şi dăduse verdictul. Atunci, era de-o intoleranţă luciferică. Atunci, securiştii îi provocau vomă, făcându-l să regurgiteze principial.

Astăzi, deşi ştampilat în frunte, Dan Voiculescu e frecventabil. Ba chiar îngurgitabil. Cu Antene cu tot. Nu-ţi trebuie multă imaginaţie să prevezi că înjosirea PNL nu-i va aduce procente, ci ponoase. Dintr-o simplă mişcare, PNL-ul i-a adăugat între inamici şi pe pesedei, deposedaţi de partidul pe care-l foloseau pe post de bordel. Prostia incomensurabilă, de tip Geoană, a liderului penelist are un singur rol: să arate câte parale face alternativa (imaginară) la Traian Băsescu. Aduni, scazi, te scarpini la ceafă, mai zvârli câţiva gâdea, badea, ciutaci pe cântar. Degeaba. Orice-ai mai pune pe talger, obţii la infinit acelaşi rezultat: zero lei şi zero bani. Ce nu se poate contabiliza sunt datoriile acumulate şi costul ruşinii de pe blazonul penelist. Dar astfel de amănunte nu-i dau lui „Chucky” insomnii. Somnul lui Antonescu nu e din categoria „sfetnicilor buni”, ci din speţa coşmarurilor născătoare de monştri.

P.S.: Reacţionând drastic la impostura şi imoralitatea liberalilor din epoca Antonescu, la alianţa vinovată cu „partidul-televiziune”, Vladimir Tismăneanu a decis să returneze Premiul „Ion I. C. Brătianu”, conferit de PNL în 2001.

*              *

*

DEVIS GREBU

*********************************

Via Cristian Pătrășconiu (Facebook photos)

 

*              *

*

FELIX ȘI CÂRLANII – SAU PLANUL OPOZIȚIEI DE A PIERDE ȘI ALEGERILE VIITOARE

Senatul EVZ

Autor: Sorin Ioniță

Marți, 11 Ianuarie 2011

*********************************

Mereu m-am întrebat în ce o fi călcat Băsescu când era mic de are norocul ăsta: nu doar să câştige alegeri după alegeri la milimetru, dar şi să fie cadorisit de soartă cu atare adversari politici.

Cu popularitatea redusă, cu PDL prăbuşit în sondaje, cu o criză care nu se mai termină şi doar un an jumătate până la prima confruntare la urne, ai fi zis că timpul joacă pentru oponenţii săi. Când colo, trăim un nou moment stelar din categoria „Geoană, dragostea mea”. În loc să stea liniştiţi să se uite la film cu punga de popcorn în braţe, aşteptând ca Boc să aducă bugetul ţării pe linie, iar ei să culeagă roadele, cum e regula în politică, marii lideri români de opoziţie nu se pot abţine şi acţionează, strategizează, se dau tumba, ca să se vadă la TV. Pare să fie ca scărpinatul în public: contraproductiv, dar irepresibil.

Nu era suficient că liberalii defilau cot la cot de câţiva ani cu partidul lui Voiculescu (ştiu, dar hai să păstrăm convenţia de limbaj, că ăla ar fi un partid) şi cu PSD, având ca fixaţie demolarea individuală a lui Băsescu. Asta le dădea oricum acces nelimitat la vuvuzelele electronice ale mogulului, dar păstrau măcar aparenţa independenţei. Nu e clar ce câştigă în plus dl Antonescu dacă se agaţă cu acte de sacoul bej în carouri al lui Voiculescu, model Romarta, circa 1976. Dar ce pierde, e limpede: pretenţia de onorabilitate, plus coerenţa propriului partid şi a electoratului său, care, totuşi, nu e compus doar din fanatici dispuşi să înghită orice din ură faţă de preşedinte.

Toate astea sunt însă nimic pe lângă viziunea luminoasă a dlui Ponta, care a ridicat jocul la nivelul 2: într-o emisiune TV şi pe blogul personal a spus cu subiect şi predicat că PSD se va alătura construcţiei, formalizând-o la notariat, astfel încât cele trei partide să meargă împreună în viitoarele alegeri. La localele din vara lui 2012 şi parlamentarele din acelaşi an, PSD, PNL şi PC ar urma să aibă liste comune, deci vor agrea în prealabil asupra unul algoritm de împărţire a candidaturilor la primării, Consilii, preşedinţii de judeţe şi colegii parlamentare. Cu alte cuvinte, filialele se vor înţelege asupra câte unui singur om care să se bată cu candidatul PDL în fiecare dintre aceste competiţii, lăsând în afara cursei pretendenţii din celelalte două partide. Iar resursele vor fi puse cu onestitate la comun şi fiecare va trage pentru colegul de la cealaltă formaţiune.

Întrebarea crucială nu este cât e de probabil să se întâmple asta – ci, în fond, de ce? Pentru care motiv să te angajezi în aşa o construcţie complicată, dictată de la centru contra a sute de micro-interese locale, şi cu ce rezultat net anti-PDL? Altul, adică, decât acela de a reînvia guvernarea din morţi, polarizând politica românească în două tabere, de unde până acum PDL era atacat din toate direcţiile, dând acestuia posibilitatea să iasă din defensivă.

După cum s-a văzut în 2008, a fost o naivitate să speri că într-o atmosferă atât de personalizată, centrată în lideri, decalarea parlamentarelor de prezidenţiale ar putea produce campanii mai raţionale. În 2012, ca şi data trecută, vor fi toate otova, cu primari, prezidenţiabili şi prim-ministeriabili trăgând cu toate tunurile. Deci Băsescu va avea ocazia perfectă să se dezlănţuie contra unei alianţe contorsioniste, ce îşi va reconcilia cu greu ideile despre impozitare şi proprietate, deasupra căreia va pluti zâmbetul serafic al Securităţii. Iar publicul va avea o alegere simplă: lista pestriţă a lui Boc, sau lista pestriţă a alianţei antifasciste şi antiimperialiste Ponta-Antonescu-Voiculescu, ce practică deja o gargară rococo faţă de care Caragiale e mic copil. Nici nu merita PDL să ajungă aşa de uşor în situaţia de bătălie 50-50%.

În plus, ce sens are să anunţi o asemenea alianţă cu termen de valabilitate 2019, ţinută împreună doar liantul anti-anticorupţiei şi ostilitate faţă de Băsescu, din moment ce acesta nu va mai fi oricum preşedinte din 2014 încolo? Cât de plauzibil este că baronii PSD, cei ai PNL şi firmele lui Voiculescu vor guverna liniştiţi împreună dacă singura idee politică pe care o au acum în comun – suspendarea preşedintelui – nu va mai fi de actualitate, iar DNA, ANI sau alte instituţii care mai deranjează cât de cât politicienii vor fi puse rapid cu botul pe labe în primul an de la preluarea puterii de noua echipă galactică?

Marele câştigător din acest plan este, bineînţeles, Voiculescu. Pentru a N-a oară se va strecura în parlament (şi în conducerea acestuia) deşi are doar zecimale de voturi, jucându-şi avantajele comparative mai abil decât cârlanii cu care s-a întovărăşit: faţă de adolescenţii întârziaţi Ponta şi Antonescu, are în plus o televiziune pe care le-o flutură în faţa ochişorilor pofticioşi de luminile rampei; faţă de mogulul-filosof al culturii Vîntu are în plus un partid şi un cash-flow mult mai bun.

*              *

*


Din ciclul „Mentalități românești”… MIORIȚA, DROBUL DE SARE ȘI MUIEȚI ÎS POSMAGII

Vineri, 2 iulie 2010

Un certain Codrin Scutaru – activist politic de orientare… social liberală, adică admirator al cuplului Geoană-Antonescu, după cum rezultă din profil – titrează pe blogul său (reverberat pe Facebook de prietenul meu Dorin, care mă servește regulat cu astfel de fursecuri), hiperbolic și apocaliptic cum numai la televizor vedem, «România sub ape și lacrimi». Nimic special în această evidentă minciună, dacă pînă și jurnaliști de oarecare ținută, precum Cristian Teodorescu, cad în facilul clișeelor de lemn gen „agoniseala de-o viață”, devenite adevărate piese de butaforie stilistică scoase ocazional din magazia cu exprimări „plastice” și „de impact”, de nivel redactor/telespectator fidel „Realitatea Tv”.

Chestia sinistră e alta, în afara situației tragice a unor oameni (era să scriu „soartei tragice”, dar sintagma e inoportună, deorece soarta e o fatalitate independentă de puterea și voința oamenilor). Chestia sinistră – ziceam – e că, din nou, orice se întâmplă, niște maniaci revin, obsedant, la cine altcineva decât la președintele Băsescu. După ce, tot ei, țin teoria cu „tătucul”, care nu-i lasă, cică, pe alții să doarmă.


«Moldova mea natală e sub ape. Un fior tresare tot mai puternic în sufletul încă rezonant la ce a fost pentru mine cămin. Agitaţia şi tensiunea din jurul meu, într-o capitală păzită de falia căderii abrupte în realitate mă fac să îmi doresc să pot să fac ceva. Şi poate că, ca de altfel mereu, răspunsul se află în noi. La fel ca şi întrebările.
Imaginea conducătorului care ne duce la pieire lipseşte de la televizor.»


Cât patetism în patru fraze bombastice din care cei în cauză n-ar înțelege o iotă! Cât dor nebun de-a face ceva… Câtă ipocrizie!

Grija care îi f…recventează atât pe domnul Scutaru cât și pe domnul Teodorescu („Unde eşti, Traian Băsescu?” pe VoxPublica) privind absența lui Băsescu din mijlocul „puhoaielor dezlănțuite” (sună bine, hm?) este paradoxală și ticăloasă în același timp, dacă niște condeieri profită și de înecați pentru a face nițică propagandă politică „de partid”, respectiv „de trust”.

Avem de-a face, din păcate, din nou, cu o penibilă mentalitate extraeuropeană, mioritică.


«Acum, barbari şi semi-primitivi aşteptăm izbăvirea. Este. În noi.», scrie moldoveanul Scutaru.

Nu, teică, nu AȘTEPTAȚI IZBĂVIREA! IZBĂVIȚI-VĂ SINGURI! Cu lopata și cu cârca! Cu dinții, dacă e nevoie! De sute de ani Prutul și Siretul vă inundă și în aceleași sute de ani ați fi putut să ridicați, cu mâna goală, diguri cât piramidele. Dar nu degeaba și povestea cu „drobul de sare” și cea cu „da’ muieți îs posmagii” sunt de sorginte moldavă…

Pe olandezi – să mă scuze că-i compar în halul ăsta – ce Băsescu i-a asistat când și-au construit damurile, când și-au regularizat apele și când au făcut tradiție din îmbunătățirile funciare?


Sinistrații de astăzi, de anul trecut, de-acum doi ani, din vecii vecilor și până-n vecii vecilor, vor sta, „emblematici și cuminți” cum zice poetul, în cizme de cauciuc, în fața crâșmei cu țoiul în mână, dând interviuri și lamentându-se, așteptând soldații, pionierii, uteciștii, studenții sau deținuții să le facă soarta, sau, dacă nu, măcar curățenie în ogradă.


Incredibilul Scutaru, un mutant în felul lui, scrie mai departe:


«Până atunci, livrăm livrabile într-o capitală cu sufletul pierdut între facturi, contracte cu multinaţionale, în sluj faţă de marele capital, în sluj faţă de propria neputinţă de schimbare.
Dacă mai ai în tine ceva uman, dacă te căieşti că poate te-ai transformat în neom livrator de livrabile, uită-te o clipă la cei care acum nu mai au nimic. Şi poate, în sălbăticia artificială a sufletului tău corporatist sau mutant, vei decide să fii din nou om…».

Nu-i așa că zice/combate bine? Social-liberalul fregolian își pune surtucul cu fața roșie la exterior, își întoarce, precum Janus, fața stângă și agită pumnul strâns. Spre vila lui Videanu, spre poșetele lui Udrea, spre casa de 800.000.000 de euro a lui EBA, spre avatarurile capitalismului imperialist și global. Căci, bineînțeles, acestea sunt de vină pentru nefericirea istorică și ciclică a unor oameni rămași la stadiul mental de nomazi.

Să vină Băsescu? Mai bine să vină Moise!


***

© Alexandru Dan Mitache • 2010


Din ciclul „Mentalități românești”… VOLUPTATEA ABERAȚIEI

Marți, 22 iunie 2010

Cazul din episodul de astăzi al ciclului „Mentalități românești” decurge din cel anterior cu DELAȚIUNEA.

Despre Simona FICA, numai de bine. E deja notorie pentru cretinismele și minciunile pe care le debitează și pe care le răspândește în mod… „exploziv”, spre deliciul unui anumit tip de public stăpânit de VOLUPTATEA ABERAȚIEI.

Ea este autoarea celebrului articol din octombrie 2009 «DOSARUL DE SECURIST AL LUI CRIN ESTE 2456sca/ DSS 01429. A FILAT MINORE, ÎNTREŢINÂND ŞI RELAȚII SEXUALE CU ELE!».

Acum, întoarsă politic pe dos, cu fundul în cap și capul în fund, sau ca românca imparțială, duduia FICA (sună italienește, nu? ca și mecla…) produce marfă pentru tâmpimea cu cifre mici dar avidă de cifre mari, împopoțonându-și „opera” cu un „senzațional” de tip otevist despre Elena Băsescu. Textul ei, spre rușinea neamului românesc, se pare că face furori alergând ca mail-ul și ca gândul pe la toată lumea. Aștept vreun Bănicioiu sau vreun Ghișe să sară cu vila în plisc.

Pentru cine poate „mușca” o asemenea gogomanie, ca aceasta cu vila de apropae UN MILARD DE EURO a EBEI evocată și dată-n gât în articol, iată, în continuarea lui, articolul „replică” al Laurei Cernahoschi de pe „VoxPublica”.

*           *

*

NOUĂ SUTE DE MILIOANE DE EURO, VILA de pe RUE Périé Mazamet Nr. 12, PARIS. PROPRIETAR ÎN ACTE: ELENA BĂSESCU!

«Pe strada Périé Mazamet, la numărul 12, se află cea mai luxoasă vilă din zona Parisului, însăşi strada respectivă fiind una de „fiţe”, unde doar bogătaşii lumii îşi pot permite să locuiască. Imobilul este o rarirate pe piaţa imobiliară franceză deoarece a aparţinut unor înalţi demnitari ai Franţei. O astfel de achiziţie, atât în Franţa, cât şi în mai toate ţările Europei Occidentale, necesită ani de muncă şi un credit ipotecar pentru care cineva ar plăti aproape toată viaţa. Şi totuşi, ea a fost cumpărată, cu PLATA INTEGRALĂ (9 sute de milioane de euro!) – in preţul acesta intră şi două vile, mult mai mari, vecine cu prima (în care au fost cazaţi ofiţeri SPP din garda duduii prezidenţiale), de către Elena Băsescu! Interesant de aflat de unde a avut „fata lui tata” banii cu care a cumpărat superba casă. Mai mult ca sigur, această nedumerire se va adăuga celorlalte suspiciuni pe care opinia publică le are cu privire la prosperitatea familiei lui Traian Băsescu (NOTA REDACŢIEI: informaţiile ne-au fost puse la dispoziţie, printr-un important om de afaceri francez, la rândul său europarlamentar, chiar de către reprezentantul agenţiei imobiliare pariziene prin care EBA şi-a achiziţionat bijuteria locativă de 900.000.000 euro, bani gheaţă!). De unde a avut banii, având în vedere că ilustrul său tată este bugetar cu un salariu de 4000 RON, mama este casnică, iar salariul său de europarlamentar – chiar dacă e consistent – nu i-ar ajunge nici să cumpere un perete al acestei vile? Probabil că din… succesuri, nu?»

Simona FICA

exploziv news

*           *

*

EBA ȘI VILA DE 900 DE MILIOANE. DE EURO
de Laura Cernahoschi

«Am primit zeci, ce zeci! Sute! de e-mailuri referitoare la casa pe care şi-ar fi cumpărat-o EBA la Paris. M-am plictisit deja de subiectul ăsta şi m-am hotărât să tranşez o dată pentru totdeauna prostia asta. Conform e-mailurilor care circulă de nebune prin poşa electronică românească, preluate apoi de bloguri bezmetice şi uşor lansatoare de zvonuri, dar confirmate şi de ditai europarlamentarul (e drept, un europarlamentar căruia i se taie adesea microfonul, pentru că bate câmpii şi în plenul de la Bruxelles) – vorbim de Corneliu Vadim Tudor – EBA şi-ar fi cumpărat o vilă la Paris, în valoare de 900.000.000 de euro, cu bani gheaţă. Ba, mai mul, bloggerii care vorbesc despre această “bijuterie locativă” – cum îi spun ei, postează şi o fotografie a respectivului imobil:

Pentru că vreau să pun capăt naivităţii unora dintre concetăţenii noştri, care insistă cu această prostie, vreau să îi rog să ia în considerare următoarele fapte:

1. Nu există locuinţă de 900.000.000 de euro pe acest pământ. Scurt. Adică aproape un miliard, că la sumele astea, ce mi-e o sută de milioane…Cea mai scumpă casă care s-a vândut vreodată, Villa La Leopolda, a fost cumpărată acum vreo doi ani cu vreo 370 de milioane de euro. În plus, vila asta de 370 de milioane arată cam aşa:

Vila „Leopolda” – Nisa, Franța

Ceea ce mă face să trec la punctul

2. Căsuţa aia din poza vehiculată de bloggeri, pe care am postat-o şi eu mai sus, nu vi se pare cam modestă? Fără curte, lipită de vila de alături, pare mai degrabă o căsuţă burgheză. Acuma, serios, oricât de şic ar fi cartierul, căsuţa aia nu are cum să coste mai mult de cinci milioane. Serios, îi dă ruşini palatul lui Videanu de pe terenul bisericii de la Snagov…

3. Nu se plimbă nimeni cu 900 de milioane de euro cash. Nu are nimeni o asemenea sumă, cash. Nici măcar ăia din topul Forbes. Şi, în sfârşit, ajung la punctul

4. Nu v-aţi săturat să luaţi de bun ce vă toarnă pe gât Vadim Tudor? Vă asigur că el nu crede tot ce spune, iar atunci când declară că dovezile lui constau chiar în statutul său de europarlamentar, mizează pe faptul că beneficiază de imunitate, orice tâmpenii ar înşira.

Acum, să nu mă înţelegeţi greşit. Cine citeşte textele mele din când în când ştie că o simpatizez pe EBA ca pe sarea în ochi, dar aş prefera ca duşmanii săi să o atace cu arme credibile…

PS: În timp ce căutam declaraţiile aberante ale tribunului, am găsit în România Mare o ştirucă: Se închide Voxpublica! Staţi liniştiţi, la locurile voastre. Voxpublica se închide aşa cum şi-a luat EBA vilă de nouă sute de milioane de euro. 😀 »


***

© Alexandru Dan Mitache • 2010


Costin Ilie, „Geoană sare la bătaie cu chelnerul”

Marți, 8 decembrie 2009

________________________________________________________

Geoană sare la bătaie cu chelnerul

Costin Ilie

07 decembrie 2009 la 19:33

________________________________________________________

«Dimineaţă, când am văzut rezultatele comunicate de BEC, m-a încercat un sentiment de milă faţă de Mircea Geoană, l-am găsit pe fostul candidat al PSD mai singur decât universul, vorba unui cântec. De-aia nici nu am gustat toate glumele făcute pe seama lui de-a lungul zilei. Puţin îmi pasă  că a pierdut nişte alegeri, un partid sau cariera politică. Dincolo de orice, omul ăsta şi-a pierdut, cel puţin pentru o vreme, mândria de sine, sentimentul acela pe care oricare dintre noi îl posedă, vizibil sau ascuns prin măruntaiele firii.

Nu poate fi deloc simplu să te adormi crezându-te preşedinte,  iar dimineaţă să te trezeşti nu, nu prostănac, cum umbla bancul azi, ci nimeni. Imaginează-ţi că în ziua de salariu mergi la un restaurant cu femeia de care eşti îndrăgostit, comandaţi tot ce vă pofteşte inima, iar la sfârşit, când vine nota, constaţi că nu ai chior pe card, deşi erai sigur că ai auzit-o pe contabilă spunând că „s-au băgat banii”. Evident, în penibilul momentului, îţi vine să îţi dai pumni în cap că nu ai verificat înainte, mai speri că e o eroare a POS-ului, suni prietenii cu inima îndoită – pentru că ştii că nici ei n-au, ba, unii chiar se vor bucura de ce ai păţit -, disperi, ajungi la teribilul moment în care ai vrea să ai inelul Arabellei. Nimic. În cel mai bun caz, va plăti ea, chiar dacă ştii că nu vei mai avea curajul să o vezi vreodată, nu din postura de pretendent, oricum.

Din păcate pentru el, fata cu care a ieşit la masă Mircea Geoană nu are nici ea bani să plătească, l-a ales doar pentru că părea o aventură convenabilă.

Mila am simţit-o de dimineaţă, azi, toată ziua, am aşteptat momentul în care Geoană va veni să-şi înghită amarul în public. S-a înfiinţat în seara aceasta. Pe dos. Geoană contestă nota. E gata să se bată cu chelnerul, speră că, dacă va face destul scandal, încă va putea pleca de acolo cu fata de mână. Sau, măcar atât, să o zăpăcească suficient încât să nu-i rămână în amintire drept un neica nimeni. Încă un rol care nu-l prinde. E jalnic, e alt Geoană decât cel în care a pozat în ultima lună. E gata.»


*           *

*


N.M. – Este, de departe, cel mai bun articol al zilei. Mi-aş fi dorit enorm să-mi fi venit mie ideea acestei „metafore”…

Felicitări Costin Ilie!


România liberă & VoxPublica, STRATEGIA PSD

Duminică, 22 noiembrie 2009

________________________________________________________

Videanu: PSD vrea să se folosească de exit poll-uri pentru a transmite că Băsescu a fraudat alegerile

Rl online
Duminica, 22 Noiembrie 2009

________________________________________________________

«Prim-vicepresedintele PDL Adriean Videanu a prezentat, duminica, un material intitulat „strategia PSD”, in care, la punctul 3, se recomanda folosirea exit-poll-urilor pentru a se declansa campania ofensiva pentru turul doi, cu mesajul ca Basescu a fraudat alegerile, transmite Mediafax.

Videanu a prezentat in cadrul unei conferinte de presa sustinuta la sediul central al partidului o strategie a PSD, in trei puncte.

Potrivit prim-vicepresedintelui PDL, primul punct a fost acela al tentativei de fraudare, al doilea fiind acela de dezinformare, incercand sa creeze o anumita atitudine ca aceste alegeri sunt fundamental viciate de frauda.

Referindu-se la primele doua puncte din aceasta strategie, Videanu a spus ca din punctul de vedere al PDL pana in momentul de fata, in ciuda multiplelor tentative de frauda, autoritatile au reusit sa faca fata acestor provocari, astfel incat sa nu se creeze sentimentul ca alegerile sunt fundamental viciate de frauda.

„In opinia noastra, aceste alegeri nu sunt nici mai putin nici mai mult afectate de aceasta tentativa de frauda a partidelor, dintre toate ciclurile de alegeri din Romania de pana acum”, a spus liderul democrat-liberal.

Adriean Videanu a prezentat si cel de-al treilea punct din strategia PSD, sub forma unui citat: „Recomandam ca in seara de 22 noiembrie, sa se foloseasca exit-poll-urile pentru a se declansa campania ofensiva pentru turul doi. Traian Basescu si PDL au fraudat alegerile.”

„Nu este un lucru nou, ne asteptam, surprinza pe care PSD-ul vroia sa ne-o faca nu este o surpriza pentrui ca am mai trait acest lucru la alegerile pentru Parlamentul European”, a spus Videanu, precizand ca, atunci, „case de sondare a opiniei publice apropiate PSD-ului, au dat castigaor PSD in alegeri la nu mai putin de sapte procente, rezultatul final al alegerilor demonstrand ca PDL a castigat acele alegeri”.

Potrivit lui Videanu, tentativa pe care PSD incearca sa o creeze ca o premisa de declansare a unei potentiale campanii in turul doi este una periculoasa, care nu face altceva decat sa aduca atingere procesului final de numarare a voturilor.

„Vrem sa va reconfirmam faptul ca PDL va face numararea paralela a voturilor, si asa cum v-am prezentat datele public rezultatele, unde eroarea era de 0,02 procente fata de rezultatele finale, vom face si acest proces de numarare paralela si speram ca inclusiv inaintea autoritatilor abilitate sa va prezentam rezultatele finale”, a anuntat Videanu.

El a spus ca PDL dezavueaza public tentativa unor case de sondare de a se ralia acestui demers la PSD-ului, si a precizat ca PDL este convins de faptul ca legitimitatea acestor alegeri va face ca in turul doi sa intre cei mai bine plasati candidati.»

*           *

*

Ioan T. Morar publică, pe VoxPublica, întregul material privind strategia propagandistică de manipulare pentru turul doi avută în vedere de PSD.

O redau în continuare:

________________________________________________________

Pe surse (reale): Fraudarea alegerilor – Strategia PSD

Ioan T. Morar

22 noiembrie 2009 la 19:45

________________________________________________________

«MEMO – turul II ofensiva pe tema fraudării alegerilor

1. Nu repetaţi greşeala din alegerile prezidenţiale 2004

În 2004, Adrian Năstase au câştigat primul tur de scrutin în faţa lui Traian Băsescu la o diferenţă de peste 7% (40,94% faţă de 33,93%). Această diferenţă ar fi trebuit să îi ofere o victorie fără probleme în turul II. Cu toate acestea, Adrian Năstase a pierdut alegerile.
Motivul principal al eşecului din 2004 este campania agresivă realizată de tabăra
candidatului Alianţei PNL-PD pe tema fraudării alegerilor. Acuzaţia că PSD a fraudat alegerile a fost vehiculată în continuu prin intermediul televiziunilor şi a presei scrise, prin intermediul campaniei de afişaj şi prin intermediul internetului. Efectele acestui campanii au fost mobilizarea electoratului lui Traian Băsescu, concomitent cu demobilizarea electoratului nostru. PSD a reacţionat tardiv şi greoi, fiind în permanentă defensivă.
Nu trebuie uitate nici exit-poll-urile din seara celui de al doilea tur de scrutin. Exit-poll-urile din seara de 12 decembrie 2004 arătau iniţial un mic avans pentru Adrian Nastase (51% faţă de 49%). Sub presiunea generată de acuzaţiile de fraudare, institutele nu au avut curaj să anunţe un rezultat aşa de strâns şi au dat egalitate 50%-50%. Rezultatul îl ştim cu toţii: Traian Băsescu a câştigat cu mai puţin de 2 procente în faţă. Aceste greşeli comise în 2004, nu trebuie repetate acum. Este esenţial pentru victorie ca Mircea Geoană şi liderii PSD să gestioneze ofensiv tema fraudării.

2. Folosirea exit-poll-urilor din seara primului tur pentru a declanşa ofensiva pe tema fraudării

Toate sondajele pe care le-am făcut până în acest moment arată că Preşedintele Mircea Geoană se apropie de scorul partidului şi că diferenţa faţă de Traian Băsescu în primul tur al alegerilor prezidenţiale va fi una mică. Cercetările noastre sunt confirmate şi de sondajele prezentate în media. În condiţiile în care diferenţa din primul tur între Mircea Geoană şi Traian Băsescu nu va trece de 5%, este foarte important cine va revendica victoria în primul tur şi mai ales cine va
începe turul II pe ofensivă. Nu trebuie oferită oportunitatea pentru PDL de a prelua ofensiva, pe această temă sau pe alta.

Recomandăm ca în seara de 22 Noiembrie să se folosească exit-poll-urile pentru a declanşa campania ofensivă pentru turul II: Traian Băsescu şi PDL au fraudat alegerile.
Concret, recomandăm ca exit-poll-urile de pe Realitatea şi Antena să arate o victorie a lui Mircea Geoană cu 3-4 procente în faţă (uşor peste marja de eroare). Dacă la numărătoarea parţială a voturilor diferenţa este mai mică sau Traian Băsescu este în faţa, se va declanşa o campanie extrem de agresivă cu acuzaţia că alegerile au fost fraudate. Recomandăm ca această campanie să nu fie purtată direct de Mircea Geoană. Este important ca Mircea Geoană să facă apel la calm şi să pară ca liderul care nu este dispus să arunce România în haos (spre deosebire de Traian Băsescu). Această strategie îi va permite lui Mircea Geoană să atragă voturile liberalilor, pentru că le va reaminti acestora cine este Traian Băsescu (politicianul care a dus haosul în România). În schimb, liderii PSD – şi ne referim mai ales la liderii din staff-ul de campanie – trebuie să fie foarte agresivi în a împinge această temă.

3. Dezvoltarea temei fraudării alegerilor în turul II

Pentru a dezvolta tema fraudării alegerilor, astfel încât să devină principala temă de campanie pentru turul II, recomandăm acţiuni pe următoarele paliere: liderii PSD (atât la nivel central, cât şi local), media, activiştii PSD şi internet.
La nivelul liderilor PSD
La nivel central va fi sesizat Biroul Electoral Central încă din dimineaţa zilei de luni, 23 Noiembrie pentru fraudarea alegerilor de către Traian Băsescu şi PDL. De asemenea, recomandăm ca sesizări similare să fie depuse la Birourile Electorale Judeţene de cel puţin 14-16 organizaţii ale PSD. Trebuie aduse inclusiv acuzaţii concrete (chiar dacă nu pot fi confirmate) pentru ca media să preia investigarea lor.
La nivelul media
La nivel central şi la nivel local în toate apariţiile în media liderii PSD trebuie să vorbească pe o singură temă: alegerile au fost fraudate de Traian Băsescu şi PDL.
Antena3 şi Realitatea tv (respectiv Jurnalul Naţional şi Cotidianul) vor face investigaţii pe baza acuzaţiilor specifice de fraudare în diverse localităţi. Opinia publică trebuie bombardată în primele zile din turul II cu articole pe tema fraudării.

De asemenea, recomandăm ca acuzaţiile pe tema fraudării să fie preluate într-un articol de fond din presa internaţională, sau de un ONG străin (după scenariul din cazul lui Omar Hayssam care funcţionează foarte bine, după cum v-am spus în strategia anterioară).
La nivelul activiştilor PSD şi pe internet
Trebuie mobilizate echipele de activişti online şi activişti în teritoriu care să răspândească foarte agresiv pe internet (pe ziarele online, pe bloguri şi pe forumuri) acuzaţiile că Traian Băsescu şi PDL au fraudat alegerile.
De asemenea, recomandăm ca sistemul de sms pus deja la punct să fie folosit exclusiv pentru a transmite mesajele cu privire la fraudarea alegerilor. Mesajele trebuie să fie explicite, în genul:
„Nu lăsa PDL să îţi fure votul”.

4. Concluzii

Nu trebuie repetată greşeala din 2004. De data aceasta noi trebuie să fim primii care atacă pe tema fraudării alegerilor.
Pentru a impune această temă este esenţial ca cel puţin 2 exit-poll-urile din seara de 22 Noiembrie (de pe Antena şi Realitatea) să îl arate pe Mircea Geoană în faţa lui Traian Băsescu cu 3-4 procente. Imediat, a doua zi, pe măsura ce vor veni rezultatele parţiale, va fi declanşată ofensiva pe această temă.
Considerăm că ofensiva de proporţii în turul II pe tema fraudării alegerilor este cheia pentru victoria lui Mircea Geoană în alegerile prezidenţiale.»

*           *

*


„Realitatea TV” şi Dragoş Stanca fac campanie electorală mascată profanând textele morţilor

Duminică, 22 noiembrie 2009

„Realitatea TV”, la ştirile serii de sâmbătă 21.11.2009, dar şi un postac ordinar care minte prin omisiune pe „VoxPublica”, Dragoş Stanca*, au făcut campanie electorală mascată, negativă, folosindu-se de un mort.

De bietul Alexandru Miriştea, decedat pe 18.11.2009, la 33 de ani.

Atât „Realitatea TV” cât şi Dragoş Stanca evocau decesul citând, cică, un text scris de Miriştea pe blogul lui Mihnea Măruţă pe 12 noiembrie 2009, la articolul intitulat „Scrisoarea unui emigrant: “Când mi-a căzut cerul peste cap””.

„Citatul”, dat atât de „Realitatea TV” la ştiri, cât şi de Stanca pe VoxPublica, este exact urmatorul:

«“Nu mă mai simt român (cetăţean) în România. Nu mă identific cu un procent majoritar de purtători de carte de identitate în trei culori. Un alt motiv (pentru care vreau sa emigrez) este acela al copiilor, pe care vreau sa-i am. Dar nu vreau să audă de “Becali”, nu vreau să asculte “Salam”. Alt motiv? MIZERIA FIZICĂ şi MIZERIA UMANĂ din această ţară, care a ajuns să se manifeste, în opinia mea, în forme inimaginabile. M-AM SATURAT DE ŞMECHERI ŞI ŞMECHERII! Celor care rămân, mă rog să va fereasca Dumnezeu de alte “succesuri” …”». (subl. mea)

Aţi remarcat „succesuri”, desigur! Aţi remarcat ce insinuează atât „Realitatea TV” cât şi Dragoş Stanca…

De fapt Dragos Stanca (foto) scrie, înainte să-l „citeze” pe Miriştea, urmatoarele:

«În timp ce Băsescu, Geoană, Antonescu şi toţi ceilalţi se vor lupta pentru voturile noastre, Alex va fi înmormântat.

Va fi aşteptat la secţia de votare, dar va fi raportat “absent”.

Le “dedic” tuturor candidaţilor la Preşedinţie ultimul mesaj, scris de Alex pe blogul lui Mihnea Maruţă, înainte să plece de lângă noi, în ţara curată, cu oameni cinstiţi, pe care o visa.»

În realitate, postacul Dragoş Stanca minte gros şi ordinar prin omisiune şi prin fals în citare! În realitate, TEXTUL „citat” este o asamblare, o „făcătură”.

Fraza

«Celor care rămân, mă rog să va fereasca Dumnezeu de alte “succesuri” …» (subl. mea)

nu există în textul celui de-al doilea comentariu (#13982) al lui Miriştea! Ea apare doar într-un ALT scurt comentariu – separat şi… ANTERIOR (#13978) – dat ca raspuns la un comentariu al unei oarecare Laura. Primul comentariu al lui Alexandru Miriştea, în formă COMPLETĂ, este acesta:

«Alex Miristea
1, 12 November 2009 at 10:13 pm

Salut Mihnea,

Mulţumesc pentru publicarea acestei scrisori, nu îmi mai trebuia încă una. E extraordinar de bine scrisă…e o chintesenţă a tot ceea ce simt.

@ Laura : ne-am apucat de strâns acte, venim şi noi acuşica.

Celor care rămân, mă rog să va fereasca Dumenzeu de alte “succesuri” şi/sau “aroganţe”

cu drag,
emigrantul»

(subl. mea)

De ce atât cei de la „Realitatea” cât şi Stanca, fac colajul acela a două texte disparate???

Doar pentru a bagă în ochii publicului cuvântul „succesuri”, prin postpunere???

De ce „întrerup” citatul şi cenzurează acele „aroganţe„, înlocuindu-l, pudic, cu nişte puncte de suspensie???

Simplu, pentru ca sunt fie niste prostanaci, fie niste lichele! Sau ambele!


Click pe imagini pentru zoom

______________________________

* Dragos STANCA este directorul companiei new media „F5” din grupul „Realitatea Caţavencu”!


***

© Alexandru Dan Mitache • 2009


„Nu mă’ntere de ie bine, io votez cu tine Crine!”

Miercuri, 18 noiembrie 2009

Nu ştiu dacă sunteţi suficient de elevaţi  pentru a fi selectaţi ca destinatari ai acestui e-mail plin de bun simţ. Sunt mândru să anunţ onor cititoriul că eu am fost selectat.

Adresa de la care provine mesajul este sanda@gironde.ro (total necunoscută), iar titlul său este „Mai rau decat gripa porcina…”

Aşadar…


From: sanda@gironde.ro

Date: 17/11/2009 17:51:51
To:
alexandrumitache@…
Subject: Mai rau decat gripa porcina …
*
«…este sa nu te duci la vot !!!  🙂
Uite aici mesajul unei gagici cu sange-n pix catre vreun papitoi, merita sa-l citesti si sa-l dai si la altii
On 11/4/09 Alina wrote:
Mai Slaninutza  , baga-ti picioarele alea nespalate in apa rece si incearca sa intelegi, daca esti capabil !
Nu sunt „de la partid”, nu m-a pus nimeni sa scriu pe forum, sunt doar eu „pe persoana fizica” !
N-am dezvaluiri socante, poante rasuflate, armaghedoane, epigrame despre Congo, bancuri cu Base sau poze trucate in Photoshop !
Daca crezi cumva ca iti rapesc timpul tau pretios de pe pitzipoance.ro sau solitaire (desi nu cred ca pricepi regulile), poti sa te opresti aici cu cititul, e clar ca esti un dobitoc, oricum nu vei intelege nimic din ce-ti zic !
In primul rand , mai boule care esti bou, ma duc la vot pentru ca anul acesta votez pentru prima oara la prezidentiale.
Si ma duc pentru  ca la fel ca mine mai sunt probabil si altii care n-au chef dupa facultate sa se care sa munceasca pe-afara, la juma de pret cat nemtii sau italienii lor.
Vreau sa traiesc aici, dar n-am loc de curve de Dorobanti si de idioti ca tine.
Nu ma dau in vant dupa nici un partid, in fiecare sunt plantati securisti si gainari cu mici chestii penale la activ, tinute la foc mic, tocmai bune sa le fie aduse aminte de cine trebuie cand e vorba de vot.
Da, am zis frauda electorala !
Ideea este ca daca eu ma duc la vot si la fel inca multi altii, cat poa’ sa fure aia e o lingurita de cacat la un butoi de miere. Nu se simte !
Si daca stiu ca le stric socoteala la javrele care pun de-o frauda, si sunt multumita !
Pe Oprescu l-am votat, boule, la primaria Bucuresti. Si vreau sa-l las acolo, sa termine ce-a inceput, ca altfel iarasi vine vreunu meserias in borduri. Omul e bun acolo, sa le strice jocurile alora pofticiosi. Si pe urma, ar cam fi corect sa termine ce-a inceput.
Cu Base m-am linistit 5 ani, ce-ai vrea sa se mai intample? Sa redescopere America si gaura de la covrig?
Geoana a fost silitor, si-a invatat bine lectia, n-ar fi un presedinte rau, dar nasol e ca odata instalat acolo, vine gasca din partid cu facturierul ca l-au scos presedinte.
Si baiatul va avea de decontat la greu. De-aia mi-e frica, ca schimb smenarii de azi cu profesorii lor.
Si eu si colegele mele de camera votam cu Crin pentru ca nu e un dobitoc, este un golanas mai cult si mai rafinat decat Oprescu si care te face mai putin de cacat decat Base.
Are moaca de protocol, e destept, stie sa vorbeasca si nu cred ca scrie „merge-ti la vot” asa cum te-a invatat ma’ta sa scrii.
Da, o sa primeasca „decat” ambasadori si sa taie panglici la inaugari, dar ce-ai nevoie de mai mult din partea unui presedinte?
Diferenta e ca Antonescu, ajuns presedinte, n-are de ce sa le multumeasca lui Orban, Olteanu sau Relu Fenechiu pentru simplul fapt ca si ei stiu ca nu din cauza lor si ca NU CU VOTURILE LOR, ALEA 18% A AJUNS PRESEDINTE !
Asta e singura sansa sa avem un presedinte echidistant si intreg la minte, care nu e legat cu prea multe lanturi de vreun trecut, de vreun partid sau de vreun biznis.»
*
Construcţia narativă este de tip scriere „în ramă”, căci Sanda propagă mesajul Alinei (leit Alinutza din bancurile cu fata cea cretină) înlăuntrul propriului ei mesaj. 🙂
Constat, dincolo de maniera impecabilă a logicii psiho-sociologice adoptate în acest mesaj – care nu am reuşit să înţeleg cui i se adrssează până la urma –, că toxina de la ultimele parlamentare şi euro-parlamentare cu „scârba”, cu boicotul şi cu votul alb a omorât cu zile câţiva potenţiali parlamentari liberaloizi şi ca doctorul Conrad Murray al PNL a fost concediat. De data asta „liberalii” strigă după ajutor. Nu cred că Alina a citit povestea „Petrică şi lupul”, iar despre Prokofiev nici nu poate fi vorba.

O alta „jmekerie” oaţă, dar jegoasă moral, care ar trebui să fraierească nişte tâmpiţi mai deştepţi, este delimitarea tip „sanchi” de compromişii din jurul candidatului Crin: Fenechiu, Orban, Olteanu.
Cunoaştem disidenţa eroică a lui Antonescu în partidul pe care l-a condus la diferite niveluri din modelul mai vechi al disidentului pesedist Ponta. Ambii sunt mereu străini, din nefericire a posteriori, de toate relele făptuite de partidele sau de colegii lor. Vezi, în P.S., excelenta marturie a Laurei Cernahoschi.

Deşi, aşa cum am spus, nu înţeleg cărui segment social serios sau consistent se adresează această făcătură e-epistolară, constat că autoarea ei  aparţine categoriei căministă-nefamilistă de ghetou. De fapt, mesajul e tot acela simplist-intelectual cu care acest gen de fătuce dau iama pe forumuri şi pe bloguri:
*
„Nu mă’ntere de ie bine, io votez cu tine Crine!”
*
Este clar că nici mintea Alinutzei, nici cea a Sandei nu fac faţă provocării la uzul inteligenţei. Nici una, nici cealalta, dar nici mult mai mulţi alţii, nu pricep că un preşedinte, care are (dacă-l va mai avea) în spate un partid de numai 16% în parlament (nu 18%), nu poate impune nimic, ci poate doar accepta. Crin Antonescu preşedinte ar însemna un indolent exilat în indolenţa lui, un preşedinte castrat şi fericit că poate absenta motivat de la îndatoririle conjugale. Iar partidul său ar fi fie în opoziţie, fie la remorcă. Alături de alt partid, niciodată. Guvernul ar fi al lui Vanghelie, Iliescu, Năstase şi Hrebenciuc, cu eventuala participare subalternă a lui Orban sau Fenechiu. De Iohannis cred că nici sibienii nu-şi vor mai aduce aminte când se va pune problema desemnării unui prim ministru.

Desigur, clou-ulmesajului este găselniţa prin care receptorului i se cere ceva (recte să-l voteze pe Antonescu) după ce este făcut, indirect, prin intermediul numitului Slăninuţă, dobitoc, idiot, bou. Este, trebuie să convenim, o idee originală, cu un potenţial succes la masochişti.
Sanda trebuie să remarce că am făcut ce mi-a poruncit: l-am dat şi la alţii. Mai bine asta decât o gripă porcină…
*
*
***
© Alexandru Dan Mitache • 2009

Post Scriptum:
_______________________________________________________

Domnule Antonescu,
probleme de memorie?
Laura Cernahoschi
16 nov. 2009 • 01:01
_______________________________________________________

«În dezbaterea purtată la Cluj, când Traian Băsescu a declarat că el a fost cel care nu a vrut să retragă trupele din Irak prematur, Crin Antonescu a intervenit: “Am fost singurul politician liberal care şi-a contrazis premierul şi ministrul apărării şi a spus că nu e bine să ne retragem din Irak”. Păi, domnule Antonescu, lucrurile nu stau chiar aşa.

Depinde la ce episod ne referim. Saga cererilor de retragere a soldaţilor români din Irak este, de altfel, foarte lungă, iar toţi cei trei candidaţi la prezidenţiale aflaţi pe podiumul sondajelor au fost implicaţi în acest foileton. În iunie 2006, de exemplu, premierul de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, era mandatat să ceară CSAT retragerea trupelor din Irak. Premierul primise acest mandat din partea conducerii PNL, reunite de urgenţă în acest scop. Nu fusese consultat, fireşte, preşedintele Băsescu, deoarece ne aflam în plină perioadă de scandaluri în coaliţie. Dar nu fusese consultat nici ministrul de externe de atunci, liberalul Mihai Răzvan Ungureanu. Când s-a ajuns la votul din CSAT, doi miniştri PNL-işti s-au plasat de partea preşedintelui Băsescu, opunându-se retragerii din Irak. Mihai Răzvan Ungureanu şi Sebastian Vlădescu. Deci, în cel mai bun caz, Antonescu nu a fost atunci singurul liberal care s-a opus retragerii trupelor noastre din Irak. Nu am reuşit să găsesc poziţia lui Crin Antonescu  în acel moment. Din păcate, arhivele publicaţiilor noastre din 2006 nu reţin votul actualului candidat în această chestiune, în Biroul Permanent al PNL. E ciudat cum funcţionează mermoria: atunci când Antonescu a spus, sâmbătă, în dezbaterea de la Cluj, că a fost împotriva retragerii din Irak, îmi aduceam aminte vag că un liberal s-a opus deciziei conducerii partidului şi că l-am admirat atunci pentru asta. Am presupus că era vorba de Crin. Acum, cercetând arhivele, mi-am amintit că era vorba de Mihai Răzvan Ungureanu. PNL a avut chiar în vedere sancţionarea acestuia pentru că a votat în CSAT împotriva deciziei conducerii partidului. A scăpat însă nesancţionat. De data aceea.

Şi mai revelator este însă episodul din 2007 referitor la retragerea din Irak. Sfârşitul lui martie 2007, din nou scandal în coaliţie. Cel fatal alianţei DA, de data aceasta. Una din temele de scandal, retragerea din Irak, susţinută din nou de  PNL. De data aceasta, Crin Antonescu, pe vremea aceea vicepreşedinte al PNL, îi scrie o scrisoare deschisă preşedintelui PD de atunci, Emil Boc. În scrisoare, Antonescu  îi cere lui Boc să susţină demersul premierului Tăriceanu referitor la trupele române din Irak. Citez:  “Partidul Naţional Liberal vă solicită public să vă raliaţi deciziei de retragere a trupelor româneşti din Irak, anunţată de prim-ministrul României, dl. Călin Popescu-Tăriceanu. Din punct de vedere al succesului misiunii pe care România şi-a asumat-o în Irak, aveţi toate motivele pentru a vă alătura acestui demers. De patru ani, soldaţii noştri se află în Irak, luptând cu onoare şi cu spirit de sacrificiu pentru naţiunea noastră şi pentru valorile lumii libere. Soldaţii noştrii şi-au făcut datoria în Irak: au contribuit, alături de trupele coaliţiei multinaţionale, la înlăturarea dictaturii şi la instaurarea democraţiei. Un soldat care şi-a îndeplinit datoria trebuie să se întoarcă acasă, la familia lui, şi este de datoria noastră să îi aducem pe soldaţii noştri acasă.”

Despre această scrisoare puteţi citi amănunte şi aici.

Aşa că, sincer, eu nu ştiu la ce episod se referea Crin Antonescu. Chiar vă rog, pe voi, cititorii, dacă aveţi date despre un alt moment când Crin Antonescu s-a opus singur premierului şi ministrului apărării liberali pe această temă, să îmi semnalaţi.  Oricum, tema retragerii din Irak a fost exploatată populist de mulţi politicieni. În mai 2005, cel care urma să devină campionul retragerii din Irak fără consultarea aliaţilor, Tăriceanu, declara că “retragerea din Irak ar avea implicaţii serioase în ce priveşte angajamentele asumate de România şi credibilitatea ţării ca stat NATO.” Iar Geoană, după ce a cerut retragerea trupelor din Irak, s-a supărat că Băsescu s-a bucurat singur de creditul încheierii misiunii şi s-a retras şi el din CSAT. Iar Băsescu…să ne amintim de lacrima vărsată în baza militară, în vizita prilejuită de încheierea misiunii militarilor români acolo. Întâmplător, chiar înainte de alegerile europarlamentare. În orice caz, trupele române nu s-au retras când au vrut politicienii noştri, ci când au vrut politicienii irakieni. Parlamentul irakian nu a reînnoit cererea către România de a-şi păstra trupele pe teritoriul său. Şi aşa s-a încheiat misiunea soldaţilor români în Irak. Aşa că îmi pare rău să îl contrazic pe domnul Antonescu, dar trebuie să restabilim adevărul istoric.»


Lucian Davidescu, „Un prostănac economic”

Vineri, 13 noiembrie 2009

____________________________________________________

VoxPublica

Un prostănac economic

Lucian Davidescu

Vineri, 13 noiembrie 2009

____________________________________________________

LD«“Băncile comerciale vor trebui, în opinia mea, să primească resursele de la rezerva BNR invers proporţional cu cantitatea de titluri de stat pe care le-au achiziţionat de pe piaţă (…) pentru a încuraja şi a stimula ca băncile să nu fie atât de comode în a face profit mai puţin riscant prin cumpărarea de titluri de stat”, a spus azi la Braşov Mircea Geoană, citat de Mediafax.

Pentru cei mai mulţi pare, proabil, un anumit tip de politică anticriză. În realitate, este o mostră de analfabetism economic. De ce:

Băncile cumpără titluri de stat tocmai pentru că pot obţine în schimbul lor ‘resurse’ de la BNR. Iar BNR oferă aceste ‘resurse’ tocmai pentru ca băncile să le ofere mai departe statului.

Puţină mecanică: BNR nu poate finanţa direct deficitul bugetar. Însă o poate face prin intermediul băncilor. Când Pogea vine să plângă de foame la Isărescu, cel din urmă zice, pe scurt, “repo”. Pe lung: “Domn generos, ofer bani cu împrumut pentru bănci care au titluri de stat. Dacă n-aveţi titluri de stat, mergeţi la Pogea să vă dea”

Ce înseamnă asta? Că traducerea vorbelor lui Geoană ar trebui să sune cam aşa: “Vă dăm bani dacă nu vă dăm, dar doar dacă nu vă dăm vă mai dăm”

Dacă BNR decide să nu mai finanţeze deficitul, o poate face fără contorsionări logice. Dacă Guvernul vrea să nu se mai împrumute şi să lase banii disponibili pentru companii, taie din cheltuieli şi gata. Ce sugerează Geoană, probabil neintenţionat, este că vrea să bea în continuare pe datorie, dar să-şi împuşte bancherul.

Alte confuzii:

  1. Băncile nu primesc ‘resurse’ de la rezerva BNR, ci din emisiune monetară, pe care n-o poate face decât în lei. Dacă BNR are interesul să dea bani, cere dobânda de politică monetară – acum, 8%. Dacă doar banca comercială vrea să ia bani şi are titluri de stat, plăteşte dobânda lombard, adică 4 puncte peste cea de politică monetară, adică 12%.
  2. De la rezerva BNR pot fi eliberate RMO-urile inclusiv în valută ale băncilor, însă cea mai mare parte ajung tot în trezorerie, pentru finanţarea deficitului. Geoană ar trebui să dea goagăl după ‘club loan’ respectiv ‘cupon în valută’.
  3. E bizar chiar faptul că Geoană, mai ales cu aşa idei inepte, face planuri de politică monetară pentru BNR, care este independentă.

Cam multe tâmpenii pe secundă, mai ales de la un candidat la preşedinţie. Nu trebuie să le ştie pe toate, dar are oameni în partid sau consilieri pe care să-i întrebe înainte de-a deschide gura.»


VoxPublica

Joi, 12 noiembrie 2009

WP-AM - CREIONUL CHIMICTimeo danaos et dona ferentes a fost primul gând care mi-a trecut prin cap atunci când am descoperit platforma de comentarii, bloguri şi opinii „VoxPublica„, având în vedere că este susţinută în mod declarat de „Realitatea.net”, deci de Sorin Ovidiu Vântu.

Din nefericire pentru starea mea psihică, neliniştea că sunt totuşi manipulat, în ciuda sau chiar prin excelenţa acestei „VoxPublica”, nu mă părăseşte nici când îi citesc pe Pătrăşconiu sau pe VoxPublicaMorar. Este aceeaşi senzaţie nasoală pe care am resimţit-o mulţi, mulţi ani după revoluţie la contactul cu poliţiştii şi de care doar aderarea la U.E. m-a lecuit.

Indiferent, însă, de temerile mele, apariţia „VoxPublica” trebuie salutată. Este un loc virtual prin care orice om cu pretenţii trebuie să treacă măcar o dată pe zi. Manifestul este generos, arhitectura inteligentă şi perfect „ergonomică”, tematicile diverse şi bine structurate, echipa, în marea sa majoritate, de clasă şi chiar magnifică.

VoxPublica

Ce mi se pare remarcabil la aceşti jurnalişti este curajul, asumat (conştient sau inconştient) sau neasumat, deci impus. Acest curaj este direct proporţional cu numărul de articole postate de fiecare dintre cei 60 de membri titulari ai „clubului”. Părerile, poziţiile sau convingerile lor politice nici nu mai au importanţă, atâta timp cât evită partizanatul mercantil, lucrativ.

Se vede, la mulţi dintre protagonişti, o plăcere şi o efervescenţă a scrisului liber consimţit, o dedicare benevolă  şi firească deontologiei jurnalistice. Beneficiem, astfel, de o publicistică de calitate pe care numai nişte oameni liberi, sau măcar temporar şi local eliberaţi, o pot face. Un fel de parafrază şi de victorie a artei pentru artă maioresciene faţă de teoria lui Dobrogeanu-Gherea.

Spre deosebire de copacul sau de turnul de fildeş în care stau cocoţaţi aşa zişii „ziarişti de televiziune” sau chiar de vizuinile ziarelor, aici relaţia cu publicul nu  mai este una contractuală de vânzare-cumpărare, ci una mult mai personală, mai directă, mai expusă. Jurnaliştii de pe „VoxPublica” renunţă atât la alonja moral neregulamentară cât şi la scutul furnizate de televizor, radio sau ziar şi se expun, pugilistic vorbind, croşeurilor, upercuturilor şi directelor publicului. Ceea ce este o premieră remaracabilă, din câte ştiu eu.

Ba mai mult, unii jurnalişti „de trust”, care la birou îndeplinesc sarcini de serviciu mai mult sau mai puţin onorabile, scriu pe VoxPublica dezinhibaţi, din propriul lor creier, ceea ce cred că le oferă o satisfacţie dar şi un fel de penitenţă.

Chiar şi forumurile publice sau blogurile personale sunt cenzurate sau, eufemistic vorbind, „moderate”. Aici, pe „VoxPublica”, lupta (de idei) este liberă şi – paradoxal – este şi corectă, înjurăturile explicite fiind sporadice. Este o dovadă că respectul impune respect.

Nu pot, însă, trece cu vederea că la noi orice proiect onorabil este sortit imediat maculării de către indivizi care nu au nicio legătură cu onoarea, cu profesionalismul, cu morala, ci doar cu abjecţia. Cum altfel putem explica acest trucaj de prost gust în care ni se prezintă familia VoxPublica?

VoxPublica-Grup

E drept că orice familie bună îşi are degeneraţii şi rataţii ei, dar a-i pune în poza de familie pe Dinescu şi pe Ursu mi se pare o antireclamă pe care doar „Cotidianul” lui Nistorescu o putea comite. Parcă pentru a arăta că fripturişti nu sunt numai în trucajul mizerabil din cealalată parte a paginii „Cotidianului”.

Felicit iniţiativa şi sper să dureze, chiar şi după alegeri (vreau să zic după realegerea lui Băsescu. LOL!), ferindu-se de nonvalori, de găozari, de tonomate, de şobolani, de activişti.

So help them God!

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009


Femeile lui Geoană

Joi, 29 octombrie 2009

WP-AM - POLITICOYALA

NewsIn

«Mircea Geoană a găsit un nou motiv pentru care oamenii n-ar trebui să-l voteze preşedinte pe actualul şef al statului. Dacă va câştiga un nou mandat, Băsescu o va numi premier pe Elena Udrea, susţine Geoană.

Candidatul PSD la prezidenţiale a făcut această declaraţie în timpul unui miting electoral la Botoşani.

MIRCEA GEOANĂ, candidatul PSD la Preşedinţie:

„După 6 decembrie, adevăratul plan al lui Traian Băsescu este să o pună pe cea mai apropiată colaboratoare, doamna Elena udrea, drept prim-ministru al României. Şi vă spun că acest lucru nu se va întâmpla. Nu putem să permitem ca blestemul celor trei Elene din istoria României să devină realitate. Elena Lupescu, Elena Ceauşescu şi acum Elena Udrea.”»

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

MCDupă scandalul iscat de nesimţitul pachet salarial pe care noi i-l plătim cumnatului său, Ionuţ Costea, trebuia şi Geoană să inventeze ceva.

A inventat mai întâi o deturnare de fonduri de la ministerul agriculturii la cel al transporturilor, adică o mutare a banilor destinaţi subvenţiilor pentru crescătorii de animale către buzunarele binecunoscuţilor regi ai asfaltului. Această informaţie „valoroasă”, dar imposibilă, a îngurgitat-o cu repeziciune şi caţavencul Eugen Istodor, care s-a făcut de râs pe toată „VoxPublica”, după ce a trompetizat-o fără discernământ într-un articol penibil.

Bântuit permanent de toate femeile care îl dirijează acasă, Mircea Geoană (poate şi niţel tratat cu lichidele ospitalităţii botoşenene) s-a trezit apoi vorbind înflăcărat şi pătimaş despre Udrea ca premier. O obsesie!

O sumară cercetare psihanalitică relevă că, de fapt, Geoană o vede mereu în Elena Udrea pe doamna Margareta Costea.

Poate viitoarea Margaret Thatcher a României, dacă ajunge Geoană preşedinte. Nu?

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009