RĂZBOIUL LUMILOR ÎNCEPE…

sâmbătă, 12 Noiembrie 2016
wp-am-creionul-chimic111111ALTĂ MISTIFICARE GENTILĂ… care ține tot de „corectitudinea politică” şi căreia i-am căzut şi eu în plasă: „ANALFABETISMUL FUNCȚIONAL”!
S-a constatat că acest bizar tip de analfabetism afectează, în medie, circa 20% dintre tinerii europeni, dar… 40% dintre tinerii români.
Eu nu mă feresc de cuvinte şi concluzia e tragică: tâmpiții noștri sunt de două ori mai numeroşi, procentual, decât tâmpiții din Europa. Nu, nu e nici ereditar, nici endemic. E o „realizare” socială. Deși, dacă ne uităm la atitudinile occidentalilor față de „multiculturalism”, migrație și „toleranță”, ei par mai idioți ca noi.
Să fim realişti… Cineva care citeşte un text coerent şi nu e în stare să îi înțeleagă conținutul, sau cineva care nu e în stare să efectueze cele patru operații aritmetice elementare, nu este „analfabet funcțional”, ci de-a dreptul şi pe româneşte idiot.
Faptul că dl. Ministru al Educației propune restructurarea întregului învățământ pentru a-l adapta nevoilor acestui procent de 40%, echivalează cu transformarea şcolilor din România în… şcoli ajutătoare.
Or, de prosteală nu se face vinovată şcoala, ci modul în care funcționează societatea. Nu poți avea şcolari inteligenți din părinți cretini sau cretinizați de către mass media şi de „corectitudinea politică”, care a depăşit demult şi cu mult sfera politică. Căci, ce e politic în a-i spune unui părinte, ca învățătoare, că odrasla sa e proastă (adică „analfabetă funcțional”)? Este un diagnostic, nu o insultă. E drept că şi diagnosticele se joacă cum vor cu oamenii: TBC în loc de tuberculoză, carcinom în loc de cancer, sau scabie în loc de râie.
Mie, această NOUĂ tentativă de a coborî normalul (încă) majoritar spre anormalul (încă) minoritar mi se pare nu numai o porcărie scandaloasă, ci şi o sinucidere în masă lentă, ştiut fiind faptul că prostia, în toate accepțiunile ei, este progresivă. Luați un prost, care, deşi i s-a explicat că un joc piramidal nu poate fi câştigător, continuă să cadă victimă altor tentative şmechere de „îmbogățire” sau de „afaceri avantajoase” (credit „doar cu buletinul”, „franci elvețieni” etc.). Luați acel prost şi lăsați-l să se uite un an la România Tv sau la Antena 3. Ba chiar și la CNN. Va deveni nu numai un prost mai multilateral, ci și un prost mai temeinic, mai harnic și mai activ.
Va fi, cu siguranță şi mai prost. Şi nu prin varietatea mai mare a domeniilor în care judecă prost, ci prin scăderea şi mai mult a capacității de înțelegere, de analiză şi sinteză.
Elevii „analfabeți funcțional” sunt / au ajuns aşa din cauza lipsei antrenamentului intelectual!
Ei nu mai citesc nimic care le-ar pune creierul în mişcare. E ca şi când și-ar pune creierul în fața versurilor din „Of viața mea” şi din „Oul dogmatic”.
Nu mai exersează operațiuni aritmetice în mod tradițional, cu numerele scrise unul sub altul, cu „8 din 17 = 9 şi ținem 1”. Tastează și obțin rezultatul. Ce-i drept, mai repede, dar cu ce preț?
Nu mai scriu compuneri gen „Vacanța la bunici”, dar nici „la Ibiza”, deci nu mai fac recurs la memorie şi la capacitatea de a alege fapte relevante, de a le pune laolaltă în mod armonios şi a le exprima în scris, mânuind şi regulile ortografice care trebuie deprinse tot prin exercițiul citirii şi scrierii.
Nu mai fac nimic manual, adică renunță la ceea ce a diferențiat omul de animal. Nu bat cuie, nu fac și desfac noduri, nu manufacturează nimic. Cumpără de nou.
Iluzia că, în schimb, utilizează creierul este doar o iluzie. Utilizarea „gadget”-urilor şi „device”-urilor nu necesită inteligență, dovadă că toți tâmpiții defilează pe Facebook, de pe PC, laptop, tabletă sau smartphone (deseori mult mai smart decât posesorul utilizator). Jocurile pe calculator sunt astfel concepute încât rareori accesează creierul jucătorului, dincolo de câteva proceduri şi reguli simple şi de câteva abilități gestuale cu mouse-ul, tastele sau joy-stick-ul. „Succesurile” de masă ale celebrelor „Tetris” şi, mai nou, „Candy Crush” sunt dovada cea mai elocventă. Ştiu, mulți le joacă „pentru decontractare”, dar, în exces, şi aceste nevinovate „passe-temps” devin neuronicide.
Tinerii nu mai ştiu să învețe nimic. „Tutorialele” – tot mai des vizuale, pe YouTube – îi salvează din orice situație. Oamenii coboară la nivel de maimuță imitatoare, pentru că aşa sunt considerați, pentru că pe YouTube, sau în prospecte ți se indică totul, în imagini, gest cu gest. Da, e mai rapid, mai comod şi mai sigur, dar şi mai imbecilizant, decât să descoperi singur, cu ajutorul creierului propriu, cum se montează o etajeră cu trei polițe. Am văzut, cu ani în urmă,, în „manualul de utilizare” al unui Chevrolet Lumina o suitâ de 3 diagrame prin care ți se explica cum să deschizi portiera (de construcție clasică) fărâ să te loveşti in frunte cu ea. Astfel de indicații prețioase, de la vechiul „è pericoloso sporgersi” din tren, până la cele mai noi atenționări să nu mănânci… ciment (da, am văzut pe un sac de ciment avertismentul că nu e comestibil) nu fac decât să idiotizeze omul şi, în definitiv, să anihileze cel mai de bază principiu al evoluției speciilor: selecția naturală! Păi de ce să nu dispară fizic, pe cale naturală, prostul care ar mânca ciment, sau care şi-ar da cu uşa în mufă când o deschide?
Ajungem astfel la softuri inepte, create de „frumoşii tineri” IT-işti, o presupusă „elită” cu care ne tot mândrim, doar pentru că ni se pare genial a utiliza nişte limbaje de programare şi cel mai adesea a munci extrem de limitat, pe rutine simple, standardizate, care mai apoi sunt asamblate în ceea ce numim „soft”-uri. Deseori, analiștii care proiectează softurile sunt proști grămadă, sau cu gândul la mersul la bere, în gașcă.
Am descoperit, de curând, două astfel de softuri, utilizate (şi plătite ați văzut cât în recentele scandaluri) de o mare „multinațională”.
Unul permitea încărcarea unor date şi validarea înregistrării în lipsa completării (deci fără verificare) unor câmpuri obligatorii. Eroarea apărea abia la sfârșit, când totul trebuia luat de la capăt.
Altul, mai absurd, cerea, pe un ecran, introducerea manuală a valorii fără TVA a unei facturi şi a valorii TVA. În cazul în care valoarea calculată a TVA era de tipul „10,455”, primul ecran o cerea rotunjitâ în jos la 10,45, în caz contrar afişând „eroare” şi forțând utilizatorul să scrie 10,45 pentru ca înregistrarea să fie validă.
Ei bine, ecranul următor al acestei geniale aplicații calcula, spre verificare, valoarea totală a facturii şi… stupoare… afişa „eroare” la datele introduse anterior, pentru că algoritmul de calcul al celui de al doilea ecran calcula cu rotunjire… în sus!
De fapt, decăderea intelectuală şi „noua revoluție industrială” care se petrece la nivel cerebral, unde gândirea „la bandă” ia locul creativității, se vede şi în scăderea dramatică a imaginației oamenilor. Arta e tot mai precară; curentele filosofice tot mai sărace şi mai specializate, am ajuns de la ontologie şi gnoseologie, de la idealism şi materialism, la zeci de filosofii mărunte, de nişă, la vulgarizarea noțiunii până la „filosofia 4-3-2 cu libero pe centru”.
Lipsa imaginației, concomitentă cu diminuarea drastică a bagajului lexical, este evidentă în modul de exprimare: incoerență ideatică, dezlânare, bâlbe, frazări eliptice etc.
Starea limbajului este şi ea un element de diagnosticare. Se folosesc tot mai mult şi mai multe cuvinte „şperaclu”. Dacă, pe vremea mea, cuvinte precum „mişto” sau „haios” înlocuiau cu brio o serie întreagâ de adjective şi epitete, azi avem „gen”, mult mai ezoteric, mai plin de substanță misterioasă. Siglele, prescurtările mai vechi (tovul/tova, diriga) sau mai noi (aka, sal, cuplă, pup, plm), interjecțiile şi onomatopeele înlocuiesc tot mai mult cuvintele, spre un viitor luminos în care oamenii vor discuta în cod binar, cu 1 şi 0.
Se promovează, agresiv, eliminarea obiectului „istorie” din vechea „programă” şcolară şi înlocuirea ei, în noua „curriculă” şcolară (ne-am dat dreacu’, de latinişti ce suntem am scos și latina din școli), cu un surogat în care marile figuri istorice sunt Andreea Esca şi Madonna. Intenția e transparentă: copiii nu trebuie să mai ştie că au existat Pericle, Cezar, Sfântul Ştefan, Cromwell, François I, Ludovic al XIV-lea, Elisabeta I, Petru cel Mare, Napoleon, Lincoln, Erasmus, Da Vinci, Descartes, Montesquieu, Schopenhauer, Renaşterea, Iluminismul etc. Doamne fereşte să afle tânăra generație că omenirea a dat şi personalități mai breze decât Ronaldo, Lady Gaga, Angela Merkel, Mircea Badea, Andreea Marin, Fuego, Borcea, Obama, Jay Z sau chiar Soros, Gates şi Stephen Hawking.
De aceea, tineretul a trecut, în numai câteva zeci de ani, prin manipulare culturală, de la Leonard Cohen şi Don McLean, la raperi ca Lil Wayne şi BUG Mafia.
De aceea asistăm, pe Facebook, la argumentații beton de genul „n-are/n-ai bască”, „căciula”, „sandalele”, „a zis la Antena 3 / CNN / Pravda”, „Jos toți”, sau de-a dreptul „sugi p**a”.
Concluzia este că: LUMEA SE ALINIAZĂ, DESCENDENT, MEREU UNOR STANDARDE „TOT MAI” INFERIOARE, CEEA CE O DUCE SPRE O CERTĂ INVOLUȚIE. Iar „corectitudinea politică” este adjuvantul și deseori pulanul acestui tragic proces.
Asistăm, zilnic, grație susținătorilor corectitudinii politce, la „elogiul prostiei”, la un alt fel de „Re(in)voluție culturală”.
Noroc că, în ultima clipă, în SUA deocamdată, rațiunea şi instinctul de conservare a speciei a scos din adormire şi nepăsare 60.072.551 de oameni care se opun altor 60.467.601 (+0,45%) de manipulați întru „bigbrotherăreala” societății umane.
Războiul lumilor a început!

In Memoriam RADU GHIEA

Duminică, 17 Aprilie 2016

Radu Ghiea, mentorul atâtor serii de schiori formați la Școala Sportivă de Elevi nr. 2, s-a înălțat la cer în noaptea de vineri 15 aprilie 2016.
El va rămâne însă mereu în amintirea noastră.
Condoleanțe Ioanei, Johannei, Catincăi și lui Peter, alături de care suntem cu toții.

radu-ghiea


Școala Sportivă de Elevi nr. 2 – Fotografii vechi (IV)

Duminică, 17 Aprilie 2016

Această prezentare necesită JavaScript.


Din ciclul «FERPARE TRISTE»… Nina Cassian †

miercuri, 16 Aprilie 2014

Nina CassianAflu că marea și șarmanta prietenă a 2 MAI-ului, poeta Nina Cassian, a încetat din viață astă noapte.

Păcat! În ciuda unei biografii cam șturlubatice, la care am fost martor ocazional, a fost un mare om de cultură și o inteligență, paradoxal feminină, extraordinară.

Dumnezeu să-i ierte excesele lumești și să-i citească poeziile bune, nu cele proletcultiste.

Boema Nina Cassian i-a învățat pe mulți bărbați că tripticul „farmec-inteligență-cultură” e mult mai tare decât tripticul „cur-craci-țâțe”. Dar… câți se pricep cu adevărat la femei ca să înțeleagă?

Bonne nuit, Renée Annie Cassian!

 

***

© Alexandru Dan Mitache • 2014


Othello

joi, 12 Decembrie 2013

wp-am-creionul-chimic111111Oricât l-am admira și oricât de recunoscători trebuie să-i fim Președintelui Traian Băsescu pentru tot ceea ce a făcut ca ministru al transporturilor, ca primar general al capitalei, ca președinte de partid, ca șef al opoziției dar și al puterii, ca Președinte al României, ca reprezentant al nostru și al țării în fața lumii civilizate și – last but not least – ca inițiator și promotor consecvent al unor reforme fără precedent în cei 24 de ani postcomuniști, nu putem să nu remarcăm – cu amărăciune în ceea ce mă privește – izolarea periculoasă și tot mai profundă în care se autosituează.

Acel „Adio PDL” l-a spus „la cald”, dintr-un orgoliu rănit de „partidul-fiu” care, pe față, nu l-a mai „ascultat”. Nu poți părăsi un partid, trântind și ușa, numai pentru că, la un moment dat, are o altă conducere, așa cum au făcut, odinioară, Petre Roman, Alexandru Sasu sau Bogdan Niculescu Duvăz.

După acel „adio”, care putea rămâne un divorț amiabil, au început partajul, acuzele și aruncatul cu boarfele în cap. Noua amantă cerea…

Nu poți fi Traian Băsescu și să te răzbuni pe un întreg PDL pentru niște vorbe ranchiunoase ale lui Cezar Preda, sau pentru niște concesii făcute unui aparat de partid greu de întreținut și mai ales de păstrat în opoziție. Nu cred că autorul compromisurilor cu „soluția imorală” Dan Voiculescu, cu PSD-ul lui Geoană, sau cu Ponta, la trocul Nițu-Kövesi, se poate supăra pe vreun compromis al altcuiva.

Este absolut inexplicabil modul deplorabil în care Traian Băsescu s-a putut distanța, și ieri, de o persoană ca Monica Macovei, lăsându-se indus în eroare de niște consilieri mici, intriganți și ticăloși precum Iago. A-i pune perna pe față Monicăi Macovei dintr-o gelozie othelliană nu este o crimă, ci, mai grav, un abuz și o prostie. Înțeleg să nu-i retragă lui Laszlo Tökes ordinul național „Steaua României”, la pâra unor individe precum Corina Crețu sau Gabriela Vrânceanu Firea, dar să-i retragă încrederea Monicăi Macovei la instigarea unor personaje chiar mai jalnice decât cele două menționate mai înainte, mi se pare o imensă nedreptate.

La Traian Băsescu „îndepărtările” apropiaților sunt remarcabile și istorice. Să nu uităm despărțirea de Andrei Pleșu. Și altele… Multe generatoare de antagonisme ulterioare dure: Adriana Săftoiu, Alina Mungiu Pippidi, Renate Weber etc. Nu contează cine a avut dreptate, ci efectele. Acum, i-a trimis, rând pe rând, la coșul de gunoi pe toți cei din „echipa Blaga”, pe Cătălin Predoiu, pe Mihai Răzvan Ungureanu, fără să propună nimic consistent sau măcar real.

A critica atât de violent și de gratuit o personalitate ca Monica Macovei, pe baza unei minciuni (demontate admirabil de Andreea Pora într-un remarcabil de corect articol din „Revista 22”), doar pentru a face hatârul vindicativ al unui zero barat, pardon… zero ixat ca Cristian Preda, mi se pare o greșeală aproape fatală.

Pentru că acest nou atac, și la Macovei, este un semnal: „cine nu e cu mine, cum vreau eu, când vreau eu, e împotriva mea!”. Dar Macovei nu e un Ioan Oltean sau un Cezar Preda. Or, împotriva lui Traian Băsescu sunt deja bandele de mafioți politici socialiști, toți cei care îl urăsc profund și defintiv și vreo 7 milioane de imbecili, care azi au puterea absolută (și o vor mai avea chiar și poimâine). Aceste bande de răufăcători naționali încă stau la gardul Cotrocenilor lătrând cu cașchetele în mâini, dar la anul, în decembrie, când Traian Băsescu va ieși din curtea palatului, se vor dezlănțui. Și atunci, fără puterea prezidențială de azi,  nu va mai avea nici Curtea Constituțională, nici CSM-ul, nici Comisia Europeană, nici ambasadele și, sunt sigur, nici pe mulți dintre cei care azi se gudură pe lângă el, sau se bagă în față „la fotografie”. Mulți dintre „băsiștii” de azi vor întoarce tabloul prezidențial de pe perete pe partea cealaltă, ca în memorabila scenă de film cu abilul francez care, în funcție de evoluția frontului, întorcea un tablou ba pe partea cu mareșalul Pétain, ba pe partea cu generalul De Gaule.
Mi se pare o iluzie inexplicabilă detașarea cu care Traian Băsescu vorbește despre viitorul său idilic și bucolic.

Cu Baconschi, Funeriu, Papahagi sau Cristian Diaconescu (nu mai vorbesc de musculițe  precum Tomac sau Marian Preda, sau de viespi toxice precum Lăzăroiu), Traian Băsescu nu se va putea apăra de cumplita răzbunare a tuturor penalilor, comuniștilor și turnătorilor care vor deschide cutia Pandorei: dosarele vechi, altele nou fabricate, chemări la anchete în fața unor Comisii Parlamentare, procese penale etc.

Când va avea nevoie de ajutor în Parlamentul României sau în Parlamentul European CINE o să-l susțină? PMP-ul? Cristian Preda? Tomac? Paleologu? Dar în stradă, dacă va ajunge ca Timoșenko? Asociațiile de pensionari recrutate de PMP?

Politica se bazează pe alianțe, iar Băsescu e pe cale să le sabordeze pe toate. Pe timp de furtună, a sabordat transatlanticul PDL „salvându-se” pe sine (așa cum un comandant de navă nu trebuie să facă) pe pluta „Mișcării Populare”. Un fiasco politic care, în București, în plină lovitură de stat și în plin dezastru fiscal, n-a reușit să mobilizeze decât… 200 de persoane, dintre care o bună parte erau de la PDL și de la FC.

Mizarea pe jumătatea de PDL a Elenei Udrea a devenit, azi, un joc la cacealma. Mult mai riscant decât în momentul Convenției PDL. Mașina „Mișcarea Populară”, deși e marca „Băsescu”, are motor de Mobră, roți de trotinetă, caroserie de cart, zahăr în benzină și frâna de mână trasă. Iar volanul e înțepenit în neputință, ură și intrigi.

Reîntoarcerea la „Garaj” cu o asemenea mașină mi se pare mult mai puțin romantică decât data trecută.

Momentul fatidic decembrie 2014 se apropie și în minuni eu nu pot crede. „Othello” se termină prost.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013

 


«Sindromul Stockholm»

miercuri, 19 Iunie 2013

wp-am-creionul-chimic111111«Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul. Persoanele captive încep în a se identifica cu răpitorii, ca și un mecanism defensiv, din teama de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât intr-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute ca și o amenințare, întrucât într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit.

Drept consecință, victima devine hiper-vigilentă în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, intrucat ar pierde singura relație pozitivă formată – cea cu răpitorul.» (cf. Wikipedia)

Dacă extindem puțin accepțiunea termenilor „răpitor” și „captivitate” spre sensurile lor figurate și o circumscriem politicului, raportând-o la situațiile politice recente din România, nu e greu de constatat că, la noi, o mare parte chiar a electoratului care nu a votat USL anul trecut, care detestă tot ceea ce însemană USL, începe să sufere în mod evident de acest sindrom.
Dar nu numai electoratul, fenomenul începând să fie tot mai vizibil și la… anumite persoane.

Sindromul Stockholm

«Numele acestui sindrom provine dintr-un caz real de jaf la o bancă din Stockholm, caz în care jefuitorii au ținut captivi angajații băncii pentru 6 zile (între 23 și 28 august 1973). În acest caz victimele s-au atașat emoțional de răpitori și chiar le-au luat apărarea ulterior eliberării.» (cf. Wikipedia)

Comparați fiecare termen al definirii „Sindromului Stockholm” cu fapte petrecute vara trecută și cu un anumit comportament ulterior, zis de… „coabitare”. E interesant…😉

 

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013


Viktora(r)sch Ponta pus la zidul Berlinului

marți, 11 Iunie 2013

BERLIN, 10 iunie 2013, orele H:00 – H:13

Golanul român Victor „Arșloh” Ponta, posesor al unei germane flatulente și concise, dar tehnice, într-un memorabil și istoric dialog cordial, sincer și constructiv cu cancelarul german Angela Merkel…

MERKEL PONTA

ACESATĂ IMAGINE ȘI TEXTELE DE MAI SUS CONSTITUIE UN PAMFLET ȘI ELE TREBUIE PRIVITE, CONSIDERATE ȘI INTERPRETATE CA ATARE

***

© Alexandru Dan Mitache • 2013