Azi noapte am decis să fiu sobru, elegant și apolitic, așa că am dat pe „ProTV”, pentru „profesionalism”, mi-am zis, naiv, în barba proaspăt cosită și dată cu Ungaro III.
Acolo am reușit, într-adevăr, să mă „coolturalizez”, într-o zoocompanie selectă.
Am aflat, astfel, în primul rând, că există o piesă, barocă rău, cu multe acte la activ. Se intitulează Andreea Tonciu!
E greu de găsit una mai urâtă, cu o scenografie mai de prost gust, mai disgrațioasă și mai puțin vulgară. Alături de ea, Simona Sensual (cu „s”, de la „conSENSUAL”, sau cu „z”, de la „Zzzarrrrazzza”?) părea o madonă castă (pleonasm de întărire). La prima vedere mi s-a părut c-o, sau că-l văd pe transexuala, sau transexualul Noemi, sau Naomi…wtf.
Am mai aflat, cu aceeași ocazie, că fără încălțări în formă de copite de rinocer preistoric, care par cu 4-5 numere mai mari, n-ai ce căuta pe straße, și nici în viață în general dacă ești femeie, sau de sex moale. Mai ales dacă peste platformă nu-ți ies, în surplombă, vreo 3-4 cm de degete rășchirate, ca Andreei Tonciu, al cărui singur merit estetic era că respectivele încălțări i se asortau la meclă. Și louboutinăriile de acest tip sunt cu atât mai șic cu cât ai niște craci pe care-i poți spăla lejer în sticle. Ca ai numitei Laurette, o altă creatură de coșmar erotic, din care doar silicoanele fac câteva mii de euro. Restul, până la valoarea de piață integrală, făcându-l buzele și dinții.
Am observat că un criteriu de ultim răcnet privind caracteristica sexy a duduilor trendy nu mai este celebrul 90-60-90, ci raportul invers proporțional între grosimea gambelor și lungimea labei piciorușului, care trebuie să tindă, neapărător, spre un american no. 9.
M-a mirat că biata Gina Pistol – stingheră dealtfel – purta niște nesimțite de sandale decente, normale, ca și Andreea Mantea, ambele purtând niște rochii chiar frumose, pe bune. În rest… Goya!
În schimb, o altă zână, una a melosului popular, un fel de altă Fée Carabosse, pe numele ei de vedetă Ciuculete, purta și dânsa niște astfel de tradiționale opinci de lux cu platformă. Ceea ce mi-a dat speranțe privind apropierea vertiginoasă a satului de oraș și mi-a confirmat că zvonurile privind săracia din mediul rural nu sunt decât niște clevetiri răuvoitoare ale opoziției, fiind cert că Jimmy Choo face ravagii la sate și în folclorul mârlănesc contemporan.
Pițiponcăreala a continuat la nivel artistic de vestiar de echipă de fotbal de divizia B (de 4 × „de”!). De fapt și-au dat concursul la șușaneaua de anul nou un mănunchi de tabloizi și de tabloizde adunate spre deliciul unui public format din cocalari fini și din tâmpiți ca mine. A fost mișto: bărbații se îmbrânceau și se fugăreau prin studiou, precum școlarii retardați, regiei de platou lipsindu-i imaginația de a-i pune să-și tragă și haioase șuturi în cur, sau amicale palme anonime, ca la bâza. Fetele dănțuiau cu un antren pe care doar pe la crematoriul uman îl mai vezi în zi de friptură. Jean de la Craiova bea din câte două pahare, privind spre cameră cu o căutătură ușor deraiată, încă inteligibilă, dacă nu și inteligentă. Operatorul o lua pe Simona în prim plan când își potrivea siliconul din țâțe prin gaura de la rochie (avea o gaură mare, de intervenție, într-o parte). Liviu Vârciu și Pavel Bartoș comiteau mici glume de internat și cuplete în rimă albă, de care n-ar fi râs nici Mircea Badea, care râde și când își vede sexul. Nu pot contesta, însă, grația mlădioaselor dansatoare și coregrafia…
La bărbați, must-ul pare a fi freza cu creastă, cum aveau Bartoș, Jean și alți doi pe care nimeni din familia mea, spre imensa ei rușine, nu-i știe pe nume. De asemenea, m-am liniștit financiar aflând că la costum, ba chiar și la smoking, îmi pot purta converșii.
Marile absente de la acest Reveion au fost doamnele: Zăvoranca, Bahmuțeanca, Drăgușanca, Columbeanca și desigur Bote. Care mi-au lipsit foaaarte!
Protipendada națională a avut la ce se uita. Mi-am dat seama că, spre deosebire de alte posturi, care vizau masa vulgară de nemâncați ce-și transpuneau catodic bucatele (e un termen la modă) de la Cetate pe ziarul decupat în dantelării de pe masă, „ProTV” s-a adresat exclusiv jet set-ului.
Astfel, am intrat în noul an simțindu-mă și eu bine situat social și bogat. Și belfer! Cam ca Borcea sau ca frații Negoiță.
Dimineață, stupoare, X12-le meu alb-Pulverschnee cu interior în piele alb-Milch dispăruse.
La fel și Q17-le nevesti-mii, blanc cassé olovăr.
Și nici răpire din serai nu mai aveam.
Ce te mai fraieresc televiziunile astea comerciale, futu-i!
P.S. – Dacă doriți să (re)vedeți: „ProTV – Star-Maratonul de Revelion”
***
© Alexandru Dan Mitache • 2011
Publicat de ALEXANDRU MITACHE 
Alexandru Mitache's Blog 