INTOXICAREA CU CIORAN

Vineri, 8 aprilie 2011

Văd, cu tristețe, că multă lume se lasă siluită informațional de către tot felul de răspândaci și zvoneri, violatori cu burta ai minților precare sau grăbite să muște orice pară mălăiață.

NU, NU este adevărat că statul român nu s-a implicat în licitația manuscriselor lui Emil Cioran!

Statul român a participat la licitație prin chiar INSTITUȚIA DEPOZITARĂ a acestui tip de valori: BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERISTARĂ, aflată în subordinea MINISTERULUI EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, deci a… STATULUI!

Mulți zevzeci zbiară, pe limba strepezită a lui Vadim, că avem de-a face cu o mârșavă lucrătură bozgorească, pusă la cale de Ministrul Culturii, Hunor Kelemen.

Ministerul Culturii nu avea ce face cu aceste documente, atâta timp cât nu are unde le depozita.

Surprinzătoare discreția plină de îngăduință a urlătorilor de meserie în ceea ce privește Academia Română, care are o bibliotecă și care are și fonduri.

Rog mâncâtorii de rahat, gen Găinușă – acest nou Ciutacu al undelor – să nu-și mai câștige existența la KISS FM mințind prostimea.

Hotnews:

«Directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare (BCU), Mireille Radoi, a declarat in cursul zilei pentru HotNews.ro ca un roman, persoana privata, a cumparat intreg lotul de documente apartinand lui Emil Cioran, la licitatia care a avut loc astazi la Paris. „A cumparat tot cu 405.000 de euro, am pierdut totul”, a declarat Mireille Radoi. Inainte de inceperea licitatiei, directorul general al BCU a declarat ca „exista zvonul si ca este un cetatean american care ar vrea sa le ia pe toate”. „Dupa cinci ore in care am licitat documentele in parte, a venit si a cumparat intreg lotul, ne-am chinuit degeaba”, a declarat aceasta. Mai bine de patru ore, documentele au fost scoase la licitatie pe rand, dupa care a inceput licitatia pentru lotul integral. Pretul a fost 405.000 de euro, iar cel care si-a adjudecat documentele a fost un roman, a precizat directorul BCU.»

Cred că dacă un binevoitor ar fi vrut să cumpere și să doneze, dezinteresat și discret, aceste valori de patrimoniu statului român, finanța pur și simplu instituția de stat care licita, respectiv B.C.U., Biblioteca Academiei sau Biblioteca „Astra”.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2011


Un reportaj de la fața locului (despre ipocrizie, manipulare, intoxicare, mistificare și spălarea creierelor)

Sâmbătă, 21 august 2010

Nu reușesc să înțeleg ipocrizia celor care plâng de mila diferitelor grupuri etnice, dar n-ar sta nici în ruptul capului împreună cu acestea, în bloc, în cartier sau chiar și într-un mijloc de transport în comun.

Aud că Franța e criticată „pe plan internațional”. Știrea nu menționează decât la modul vag Națiunile Unite și Consiliul Europei, precum și o Ligă Franceză a Drepturilor Omului, al cărei vicepreşedinte se numește foarte franțuzește… Malik Salemkour (pardon de expresie). Aș fi fost curios să știu exact ce ȚĂRI critică Franța, pentru a le propune preluarea țiganilor expulzați nemilos din această țară, sau măcar pentru ca aceștia să știe ce țări le apără cu atâta ardoare drepturile și, deci, unde s-ar putea duce pentru a trăi în liniște după bunele și pitoreștile lor cutume, ca să nu le zic metehne.

Atâta timp cât în România orice rom poate călători cu tramvaiul pe blat fără să pățească ceva, pe motiv că n-are nici bani, nici buletin, iar eu plătesc amendă dacă fac același lucru, EU mă simt discriminat.

Cred că trebuie să fii tâmpit să renunți la statutul de rom, dacă ai șansa să-l ai. Romul poate face ce vrea: poate scuipa semințe oriunde, poate face scandal, poate șterpeli, poate puți, poate avea păduchi, își poate trimite copiii la cerșit, poate face evaziune fiscală, poate sta unde vrea el, se poate certa „ca la ușa cortului”, că… așa e el. „Ce să-i faci, e rom!”, zice societatea tolerantă trecând grațios pe trotuarul de vizavi. Și romul mai primește și tot felul de facilități, de subvenții și de fonduri pentru a continua să fie așa. Am văzut ieri, la televizor, câțiva proaspăt coborâți din avion. Ce mișto, vreau și eu.

Nu știu ce turistă nordică de pe litoral își strînge aprioric poșeta la piept la apariția unui brunet, despre care habar n-are dacă e hoț sau doar Mădalin Voicu. La ea acasă cotizează la liga pentru combaterea discrimnării, dar la noi se dă cu spirt pe mâini dacă a apucat o bară atinsă de-un rom și vizitează Ferentarii, din Humvee, de parcă ar fi la un safari în Serengeti.

Unii, de dragul spectacolului și-al aflării în treabă, pun problema discriminării rasiale a romilor, ignorând faptul că aceștia aparțin aceleiași rase cu suedezii, de pildă. Alții pun problema discriminării și persecuției lor pe criterii etnice. Care uneori sunt reale, dar de cele mai multe ori sunt false. Unii romi sunt refuzați sau evitați nu pentru că aparțin unei etnii anume, ci pentru că refuză ei, ca indivizi, conviețuirea civilizată. Din fericire, tot mai mulți fie sunt asimilați, fie parvin economic și reușesc, astfel, să se integreze social.

*           *

*

Vă propun o ficțiune. Repet, O FICȚIUNE! Sper să nu-i treacă vreunui dement prin cap ideea să citeze trunchiat ceva din acest articol, sau vreunui tânăr ziarist să mă ia drept exemplu.

Voi juca rolul unui milos activist pentru drepturile omului care locuiește, bine merci, printr-un cartier rezidențial și care tre’ să mănânce și gura lui ceva pentru a mai face rost de-o donație, de-un fond, de-o sponsorizare, ceva, cu care să-și întrețină O.N.G.-ul, adică vila-sediu, mașinile lui, a nevesti-sii și-ale copiilor (desigur toți membri activi și cu drepturi depline ai organizației non-profit), cu benzină cu tot, salariile babane, concediile de documentare pe Rivieră, diurnele, protocolul și bonurile de masă.

Voi scrie, deci, un reportaj. Atenție, e tare! Imagini șocante! Clișee de lemn! Apropouri politice obișnuite! Exclusiv! Senzațional! Cutremurător!

Pentru a fi mai percutant și pentru  ajunge mai bine la urechile și ochii opiniei publice interne și  internaționale îl voi propune spre difuzare unui mare trust de presă, ce-i drept donnant-donnant…


Ieri, într-o localitate din România, populată majoritar de etnici, autoritățile guvernamentale au trimis trupe de șoc (foto 1), forțe ale poliției și utilaje grele pentru a distruge căminele și agoniseala de-o viață, pentru a dezagrega practic comunitatea din zonă. Este în mod clar un act samavolnic de încălcare a drepturilor omului, a drepturilor sale la proprietate, la liberă circulație, la existență, la viață.

Foto 1

Ministrul de Interne, aflat la fața locului (dar neputând fi văzut deoarece se ascundea într-o limuzină de lux cu geamuri negre, dotată cu bar cu băuturi fine și plasmă de ultimă generație) a comandat, prin telefonul său celular de mii de euro, când țara moare de foame, întreaga acțiune menită a intimida nu numai populația, ci și partidele din opoziție și mai ales presa liberă. Surse demne de încredere, ofițeri patrioți, dar care doresc să-și păstreze anonimatul, menționează prezența în zonă a însuși șefului statului, însoțit de ministrul turismului (care, se știe, are interese imobiliare în zonă, prin firma soțului ei) și secondat de mai mulți șefi de servicii secrete.

Foto 2

Foto 3

Operațiunea a început, în zori, prin distrugerea, cu buldozerul, a caselor tinerilor, bătrânilor, bolnavilor, femeilor gravide sau cu copii în brațe (foto 2 și 3), treziți din somn cu bestilitate de oamenii… „fărădelegii”, case construite cu sudoare de bunii și străbunii celor care azi își urlă, ca această mămică (foto 4), deznădejdea și disperarea.

Foto 4

O astfel de mămică, nevrând probabil să-și părăsească nici cei 7 copii nou-născuți nici Mămica Omida, țintuită la pat, bătrână, handicapată și bolnavă, a căzut tragic sub rafalele forțelor de represiune (foto 5).

Foto 5

Oroarea abia începea! Trăim, oare, din nou, vremurile lui decembrie 1989, când sinistra dictatoare Elena(!) ordona ascunderea și incinerarea cadavrelor de la Timișoara?!? Textul de pe ecranul de mai sus vorbește de la sine: „Hai, mă, luați-o odată de aici!”. Pe surse circulă informația, preluată de mai multe bloguri, că ordinul ascunderii corpului ar fi fost dat de-o femeie. Deontologia și onestitatea nu ne permit să facem publică identitatea acestei femei, până nu vom avea confirmarea, din cel puțin trei surse, că mărește sau nu bugetul alocat de către ministerul pe care-l conduce pentru publicitate la televiziune.

În continuare, evenimentele au degenerat, oamenii obidiți nemaiputând suporta maltratările și nedreptatea, sărăcia și foamea, bolile și mizeria la care sunt condamnați, au luat, ca la 1907, arma în mână pentru a-și face singuri dreptatea pe care mai-marii zilei le-o refuză cu aroganță și brutalitate (foto 6).

Foto 6

A fost momentul în care masive trupe polițienești, înarmate de război, au declanșat adevărata represiune împotriva localnicilor, o vânătoare umană, operând, la ordinele unui satrap, numeroase arestări fără mandat, mai ales din rândul femeilor lipsite de apărare și probabil însărcinate (foto 7, 8, 9), unele fiind supuse și la perversiuni sexuale (foto 10).

Foto 7

Foto 8

Foto 9

Foto 10

Urmează, oare, și alte băi de sânge?

JOS GUVERNL!!!

Cam așa s-ar putea scrie, într-un viitor nu foarte îndepărtat, ORICE reportaj de presă din România.

Cam așa se face chiar și presa mare din lume.

Astfel se poate bombarda Belgradul și invada Iranul.

____________________________________

N.B. – Pentru vizualizarea adevăratelor fapte la care s-a făcut referire în textul de ficțiune de mai sus, vă rog vedeți reportajele „Realitatea” și „Video News”:

http://webtv.realitatea.net/actual/tabera-de-tigani-demolata-in-craiova

http://videonews.ro/action/viewvideo/55543/34-de-case-ale-rromilor-demolate/

***

© Alexandru Dan Mitache • 2010


„Nu mă’ntere de ie bine, io votez cu tine Crine!”

Miercuri, 18 noiembrie 2009

Nu ştiu dacă sunteţi suficient de elevaţi  pentru a fi selectaţi ca destinatari ai acestui e-mail plin de bun simţ. Sunt mândru să anunţ onor cititoriul că eu am fost selectat.

Adresa de la care provine mesajul este sanda@gironde.ro (total necunoscută), iar titlul său este „Mai rau decat gripa porcina…”

Aşadar…


From: sanda@gironde.ro

Date: 17/11/2009 17:51:51
To:
alexandrumitache@…
Subject: Mai rau decat gripa porcina …
*
«…este sa nu te duci la vot !!!  🙂
Uite aici mesajul unei gagici cu sange-n pix catre vreun papitoi, merita sa-l citesti si sa-l dai si la altii
On 11/4/09 Alina wrote:
Mai Slaninutza  , baga-ti picioarele alea nespalate in apa rece si incearca sa intelegi, daca esti capabil !
Nu sunt „de la partid”, nu m-a pus nimeni sa scriu pe forum, sunt doar eu „pe persoana fizica” !
N-am dezvaluiri socante, poante rasuflate, armaghedoane, epigrame despre Congo, bancuri cu Base sau poze trucate in Photoshop !
Daca crezi cumva ca iti rapesc timpul tau pretios de pe pitzipoance.ro sau solitaire (desi nu cred ca pricepi regulile), poti sa te opresti aici cu cititul, e clar ca esti un dobitoc, oricum nu vei intelege nimic din ce-ti zic !
In primul rand , mai boule care esti bou, ma duc la vot pentru ca anul acesta votez pentru prima oara la prezidentiale.
Si ma duc pentru  ca la fel ca mine mai sunt probabil si altii care n-au chef dupa facultate sa se care sa munceasca pe-afara, la juma de pret cat nemtii sau italienii lor.
Vreau sa traiesc aici, dar n-am loc de curve de Dorobanti si de idioti ca tine.
Nu ma dau in vant dupa nici un partid, in fiecare sunt plantati securisti si gainari cu mici chestii penale la activ, tinute la foc mic, tocmai bune sa le fie aduse aminte de cine trebuie cand e vorba de vot.
Da, am zis frauda electorala !
Ideea este ca daca eu ma duc la vot si la fel inca multi altii, cat poa’ sa fure aia e o lingurita de cacat la un butoi de miere. Nu se simte !
Si daca stiu ca le stric socoteala la javrele care pun de-o frauda, si sunt multumita !
Pe Oprescu l-am votat, boule, la primaria Bucuresti. Si vreau sa-l las acolo, sa termine ce-a inceput, ca altfel iarasi vine vreunu meserias in borduri. Omul e bun acolo, sa le strice jocurile alora pofticiosi. Si pe urma, ar cam fi corect sa termine ce-a inceput.
Cu Base m-am linistit 5 ani, ce-ai vrea sa se mai intample? Sa redescopere America si gaura de la covrig?
Geoana a fost silitor, si-a invatat bine lectia, n-ar fi un presedinte rau, dar nasol e ca odata instalat acolo, vine gasca din partid cu facturierul ca l-au scos presedinte.
Si baiatul va avea de decontat la greu. De-aia mi-e frica, ca schimb smenarii de azi cu profesorii lor.
Si eu si colegele mele de camera votam cu Crin pentru ca nu e un dobitoc, este un golanas mai cult si mai rafinat decat Oprescu si care te face mai putin de cacat decat Base.
Are moaca de protocol, e destept, stie sa vorbeasca si nu cred ca scrie „merge-ti la vot” asa cum te-a invatat ma’ta sa scrii.
Da, o sa primeasca „decat” ambasadori si sa taie panglici la inaugari, dar ce-ai nevoie de mai mult din partea unui presedinte?
Diferenta e ca Antonescu, ajuns presedinte, n-are de ce sa le multumeasca lui Orban, Olteanu sau Relu Fenechiu pentru simplul fapt ca si ei stiu ca nu din cauza lor si ca NU CU VOTURILE LOR, ALEA 18% A AJUNS PRESEDINTE !
Asta e singura sansa sa avem un presedinte echidistant si intreg la minte, care nu e legat cu prea multe lanturi de vreun trecut, de vreun partid sau de vreun biznis.»
*
Construcţia narativă este de tip scriere „în ramă”, căci Sanda propagă mesajul Alinei (leit Alinutza din bancurile cu fata cea cretină) înlăuntrul propriului ei mesaj. 🙂
Constat, dincolo de maniera impecabilă a logicii psiho-sociologice adoptate în acest mesaj – care nu am reuşit să înţeleg cui i se adrssează până la urma –, că toxina de la ultimele parlamentare şi euro-parlamentare cu „scârba”, cu boicotul şi cu votul alb a omorât cu zile câţiva potenţiali parlamentari liberaloizi şi ca doctorul Conrad Murray al PNL a fost concediat. De data asta „liberalii” strigă după ajutor. Nu cred că Alina a citit povestea „Petrică şi lupul”, iar despre Prokofiev nici nu poate fi vorba.

O alta „jmekerie” oaţă, dar jegoasă moral, care ar trebui să fraierească nişte tâmpiţi mai deştepţi, este delimitarea tip „sanchi” de compromişii din jurul candidatului Crin: Fenechiu, Orban, Olteanu.
Cunoaştem disidenţa eroică a lui Antonescu în partidul pe care l-a condus la diferite niveluri din modelul mai vechi al disidentului pesedist Ponta. Ambii sunt mereu străini, din nefericire a posteriori, de toate relele făptuite de partidele sau de colegii lor. Vezi, în P.S., excelenta marturie a Laurei Cernahoschi.

Deşi, aşa cum am spus, nu înţeleg cărui segment social serios sau consistent se adresează această făcătură e-epistolară, constat că autoarea ei  aparţine categoriei căministă-nefamilistă de ghetou. De fapt, mesajul e tot acela simplist-intelectual cu care acest gen de fătuce dau iama pe forumuri şi pe bloguri:
*
„Nu mă’ntere de ie bine, io votez cu tine Crine!”
*
Este clar că nici mintea Alinutzei, nici cea a Sandei nu fac faţă provocării la uzul inteligenţei. Nici una, nici cealalta, dar nici mult mai mulţi alţii, nu pricep că un preşedinte, care are (dacă-l va mai avea) în spate un partid de numai 16% în parlament (nu 18%), nu poate impune nimic, ci poate doar accepta. Crin Antonescu preşedinte ar însemna un indolent exilat în indolenţa lui, un preşedinte castrat şi fericit că poate absenta motivat de la îndatoririle conjugale. Iar partidul său ar fi fie în opoziţie, fie la remorcă. Alături de alt partid, niciodată. Guvernul ar fi al lui Vanghelie, Iliescu, Năstase şi Hrebenciuc, cu eventuala participare subalternă a lui Orban sau Fenechiu. De Iohannis cred că nici sibienii nu-şi vor mai aduce aminte când se va pune problema desemnării unui prim ministru.

Desigur, clou-ulmesajului este găselniţa prin care receptorului i se cere ceva (recte să-l voteze pe Antonescu) după ce este făcut, indirect, prin intermediul numitului Slăninuţă, dobitoc, idiot, bou. Este, trebuie să convenim, o idee originală, cu un potenţial succes la masochişti.
Sanda trebuie să remarce că am făcut ce mi-a poruncit: l-am dat şi la alţii. Mai bine asta decât o gripă porcină…
*
*
***
© Alexandru Dan Mitache • 2009

Post Scriptum:
_______________________________________________________

Domnule Antonescu,
probleme de memorie?
Laura Cernahoschi
16 nov. 2009 • 01:01
_______________________________________________________

«În dezbaterea purtată la Cluj, când Traian Băsescu a declarat că el a fost cel care nu a vrut să retragă trupele din Irak prematur, Crin Antonescu a intervenit: “Am fost singurul politician liberal care şi-a contrazis premierul şi ministrul apărării şi a spus că nu e bine să ne retragem din Irak”. Păi, domnule Antonescu, lucrurile nu stau chiar aşa.

Depinde la ce episod ne referim. Saga cererilor de retragere a soldaţilor români din Irak este, de altfel, foarte lungă, iar toţi cei trei candidaţi la prezidenţiale aflaţi pe podiumul sondajelor au fost implicaţi în acest foileton. În iunie 2006, de exemplu, premierul de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, era mandatat să ceară CSAT retragerea trupelor din Irak. Premierul primise acest mandat din partea conducerii PNL, reunite de urgenţă în acest scop. Nu fusese consultat, fireşte, preşedintele Băsescu, deoarece ne aflam în plină perioadă de scandaluri în coaliţie. Dar nu fusese consultat nici ministrul de externe de atunci, liberalul Mihai Răzvan Ungureanu. Când s-a ajuns la votul din CSAT, doi miniştri PNL-işti s-au plasat de partea preşedintelui Băsescu, opunându-se retragerii din Irak. Mihai Răzvan Ungureanu şi Sebastian Vlădescu. Deci, în cel mai bun caz, Antonescu nu a fost atunci singurul liberal care s-a opus retragerii trupelor noastre din Irak. Nu am reuşit să găsesc poziţia lui Crin Antonescu  în acel moment. Din păcate, arhivele publicaţiilor noastre din 2006 nu reţin votul actualului candidat în această chestiune, în Biroul Permanent al PNL. E ciudat cum funcţionează mermoria: atunci când Antonescu a spus, sâmbătă, în dezbaterea de la Cluj, că a fost împotriva retragerii din Irak, îmi aduceam aminte vag că un liberal s-a opus deciziei conducerii partidului şi că l-am admirat atunci pentru asta. Am presupus că era vorba de Crin. Acum, cercetând arhivele, mi-am amintit că era vorba de Mihai Răzvan Ungureanu. PNL a avut chiar în vedere sancţionarea acestuia pentru că a votat în CSAT împotriva deciziei conducerii partidului. A scăpat însă nesancţionat. De data aceea.

Şi mai revelator este însă episodul din 2007 referitor la retragerea din Irak. Sfârşitul lui martie 2007, din nou scandal în coaliţie. Cel fatal alianţei DA, de data aceasta. Una din temele de scandal, retragerea din Irak, susţinută din nou de  PNL. De data aceasta, Crin Antonescu, pe vremea aceea vicepreşedinte al PNL, îi scrie o scrisoare deschisă preşedintelui PD de atunci, Emil Boc. În scrisoare, Antonescu  îi cere lui Boc să susţină demersul premierului Tăriceanu referitor la trupele române din Irak. Citez:  “Partidul Naţional Liberal vă solicită public să vă raliaţi deciziei de retragere a trupelor româneşti din Irak, anunţată de prim-ministrul României, dl. Călin Popescu-Tăriceanu. Din punct de vedere al succesului misiunii pe care România şi-a asumat-o în Irak, aveţi toate motivele pentru a vă alătura acestui demers. De patru ani, soldaţii noştri se află în Irak, luptând cu onoare şi cu spirit de sacrificiu pentru naţiunea noastră şi pentru valorile lumii libere. Soldaţii noştrii şi-au făcut datoria în Irak: au contribuit, alături de trupele coaliţiei multinaţionale, la înlăturarea dictaturii şi la instaurarea democraţiei. Un soldat care şi-a îndeplinit datoria trebuie să se întoarcă acasă, la familia lui, şi este de datoria noastră să îi aducem pe soldaţii noştri acasă.”

Despre această scrisoare puteţi citi amănunte şi aici.

Aşa că, sincer, eu nu ştiu la ce episod se referea Crin Antonescu. Chiar vă rog, pe voi, cititorii, dacă aveţi date despre un alt moment când Crin Antonescu s-a opus singur premierului şi ministrului apărării liberali pe această temă, să îmi semnalaţi.  Oricum, tema retragerii din Irak a fost exploatată populist de mulţi politicieni. În mai 2005, cel care urma să devină campionul retragerii din Irak fără consultarea aliaţilor, Tăriceanu, declara că “retragerea din Irak ar avea implicaţii serioase în ce priveşte angajamentele asumate de România şi credibilitatea ţării ca stat NATO.” Iar Geoană, după ce a cerut retragerea trupelor din Irak, s-a supărat că Băsescu s-a bucurat singur de creditul încheierii misiunii şi s-a retras şi el din CSAT. Iar Băsescu…să ne amintim de lacrima vărsată în baza militară, în vizita prilejuită de încheierea misiunii militarilor români acolo. Întâmplător, chiar înainte de alegerile europarlamentare. În orice caz, trupele române nu s-au retras când au vrut politicienii noştri, ci când au vrut politicienii irakieni. Parlamentul irakian nu a reînnoit cererea către România de a-şi păstra trupele pe teritoriul său. Şi aşa s-a încheiat misiunea soldaţilor români în Irak. Aşa că îmi pare rău să îl contrazic pe domnul Antonescu, dar trebuie să restabilim adevărul istoric.»


Ruşine, nu respect!

Joi, 1 octombrie 2009

WP-AM - TV SUCKSManifestul campaniei

NOI VREM RESPECT!

(Realitatea TV)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Noi nu ne facem, de obicei, auziţi.

Noi nu ieşim în faţă.

Noi ducem, în tăcere, România în spate.

Noi mergem la spital cu teama că e ultimul drum.

Noi suntem mereu pândiţi de moarte pe şoselele groazei.

Noi vedem cum şcoala românească se prăbuşeste.

Noi trăim, după o viaţă de muncă, umilinţa bătrâneţii în sărăcie.

Noi ne naştem cu şpagă şi murim cu ea.

Noi vedem cum justiţia îi scapă mereu pe şmecheri.

Noi suntem cei abandonaţi de politicienii care au grijă doar de ei.

Noi nu mai avem încredere în aceşti oameni care s-au obişnuit să ne mintă.

Noi suntem speriaţi de lipsa lor de viziune, de voinţă şi de caracter.

Noi ne simţim în pericol.

Noi trebuie să rupem tăcerea.

Noi trebuie să ducem România înainte.

Noi nu vrem funcţii şi nici putere.

Noi nu cerem nimic.


„Realitatea TV” să solicite respect atunci când ea însăşi îşi va respecta publicul.
Atâta timp cât acest post de televiziune ne ia aproape zilnic de proşti, intoxicându-ne şi manevrându-ne, mi se pare culmea tupeului să pronunţe şi să invoce cuvântul „respect”,
implicându-l şi pe Victor Rebengiuc în propaganda asta ieftină penelisto-pesedistă.

Semn că, dacă pui un Parhon în fruntea Marii Adunări Naţionale, comunismul de pe vremea Sighetului ar fi putut să pară un bonjurism amabil.

Cu un Rebengiuc pe catwalk în postura de manechin prezentand moda „şoz” (vezi aici), faci furori in anumite categorii defavorizate sus.

Manechinul Rebengiuc, care, iată, ironia sorţii, s-a lăsat vrăjit fără să ştie nu de Prospero, ci de Calibanul Vanghelie, nu e în stare să înţeleagă că RESPECTUL nu poate fi cooperativizat şi împărţit la tot poporul.

Ce mişto că – şi în acest caz – pe nea Caisă l-a apucat cheful de respect după ce l-au snopit minerii în bătaie şi după ce Năstase îl invita, haios, de la tribuna parlamentului, să-i numere ouăle. O… „zâmbeştire” academică, spre deosebire de „ororile” scandaloase cu găozarul sau cu rroma urât mirositoare, spuse ambele într-un cadru particular.

O campanie nesimţită, ipocrită, populistă şi demagogică, cu evidentă tentă politică, lansată, ca din întâmplare, taman azi.

O campanie în formă de abureală, cu opinii selectate şi cenzurate.

RUŞINE, nu respect!


***

© Alexandru Dan Mitache • 2009