Crin Antonescu, aka Porumbacu?

Cum era de aşteptat, în această perioadă încep să apară dosare, reale sau fabricate, delaţiuni, alegaţii, acuze şi bârfe.

Despre cele legate de Traian Băsescu auzim şi citim de cinci ani încoace şi chiar dacă i-ar apărea dosarul de torţionar la Auschwitz, nu ar mai avea niciun efect.

Mircea Geoană se caracterizează printr-o asemenea lipsă de personalitate încât până şi dosarele sau bârfele care îl afectează nu sunt ale lui, ci ale soacrei, tatălui, fiului sau cumnatului său.

Crin Antonescu, după cum îi sugerează gingaşul şi masculinul prenume, figura în lista candidaţilor drept întruchiparea purităţii nealterate de mizeriile umane. De fapt, trebuie să admitem că şansele ca un incapabil notoriu să fie neprihănit sunt mari.

Cu toate acestea, iată că şi Crinului i se detectează o gravă afecţiune biografică în zona rădăcinii, adică a perioadei ascunse în trecutul pământiu de profesoraş de ţară.

Pare, fără îndoială, o incredibilă delaţiune ordinară. După cum – cine nu recunoaşte mă-sa-i… – şi în cazul Monei Muscă sau al lui Bălăceanu Stolnici, zvonurile privindu-le dosarele păreau nişte monstruozităţi abjecte, până când au devenit sinistru de reale. Cum însă, din păcate, de la liberali ne putem aştepta la orice după chiar tragicele cazuri ale bătrânilor turnători (nici nu le mai activez fantomele, moarte sau vii, pomenindu-le numele), dosarul „2456sca / DSS 01429 Tulcea” nu poate fi trecut cu vederea aprioric, ca şi când ar fi apărut în „România Mare”.

Referirile la suspiciunea că prezidenţiabilul Crin Antonescu ar fi fost informator al Securităţii (şi încă unul de o categorie aparte, aceea de informator „pedofil”), apar în mai multe locuri, dintre acestea cel mai surprinzător fiind propriul blog de campanie al candidatului liberal (http://www.crinantonescu.ro/Blog/CrinAntonescu/art/98/Probleme.html).

Acolo, ori site-ul a fost piratat de detractori, ori sinceritatea merge până la sacrificiul politic suprem, ori admin-ul este un trădător, ori izbeliştea care defineşte orice domeniu de care se ocupă Antonescu fac să apară postări ca aceasta (şi ca multe altele la fel de „binevoitoare” având şi alţi autori cu nick-uri interesante: „Sorin Roşca Stănescu sau „Liliana Ruse”):

Textul de mai sus, practic anonim deşi este semnat de un „Dinu Patriciu”, este următorul:

«Crin Antonescu s-a nascut pe 21 septembrie 1959, la Tulcea. In 1985 termina Facultatea Istorie-Filosofie, din cadrul Universitatii Bucuresti. In acelasi an isi incepe cariera de profesor. Este repartizat in comuna Solesti, in judetul Vaslui, iar mai apoi in comuna Niculitei, judetul Tulcea. Reuseste apoi sa se mute cu serviciul in orasul Tulcea. Din august 1989, timp de aproape un an activeaza ca muzeograf, aceasta find singura modalitate de a putea ajunge la oras. A fost recrutat de securitate pe vremea cind lucra ca profesor la Niculitel, sub numele de sursa Porumbacu, in general notele informative le preda fie la Restaurantul Danubius, fie la un apartament conspirativ pe strada Pacii linga Biserica cu Ceas. Primea 300 de lei pentru fiecare nota informativa, banii ii erau depusi pe un carnet CEC la Filiala judeteana CEC Tulcea de pe strada Isaccei. Avind atributia sa ii urmareasca in special pe copii de lipoveni, in Tulcea a avut o relatie cu minora Slavka Popov, in virsta de 17 ani din care a rezultat un copil pe nume Andrei. Dupa… (arata tot comentariul) In 1985 termina Facultatea Istorie-Filosofie, din cadrul Universitatii Bucuresti. In acelasi an isi incepe cariera de profesor. Este repartizat in comuna Solesti, in judetul Vaslui, iar mai apoi in comuna Niculitei, judetul Tulcea. Reuseste apoi sa se mute cu serviciul in orasul Tulcea. Din august 1989, timp de aproape un an activeaza ca muzeograf, aceasta find singura modalitate de a putea ajunge la oras. A fost recrutat de securitate pe vremea cind lucra ca profesor la Niculitel, sub numele de sursa Porumbacu, in general notele informative le preda fie la Restaurantul Danubius, fie la un apartament conspirativ pe strada Pacii linga Biserica cu Ceas. Primea 300 de lei pentru fiecare nota informativa, banii ii erau depusi pe un carnet CEC la Filiala judeteana CEC Tulcea de pe strada Isaccei. Avind atributia sa ii urmareasca in special pe copii de lipoveni, in Tulcea a avut o relatie cu minora Slavka Popov, in virsta de 17 ani din care a rezultat un copil pe nume Andrei. Dupa nastere a reusit sa ii aranjeze o casatorie de forma cu un cetatean moldovean din judetul Cahul, plasa Cantemir, Ioan Atodiresei care a acceptat sa o ia de sotie pentru suma de 500 de dolari si care pentru alti 500 de dolari s-a declarat a fi tatal natural al copilului. La orele de economie politica antrena anumiti copii, ai caror parinti erau urmariti de Securitate in discutii despre starea materiala si despre ce se vorbea in casa parinteasca. Dosarul de sursa a lui Crin Antonescu are numarul 2456sca/ DSS 01429 Tulcea.»

Şi mai stupefiant este faptul că nu există nicio dezminţire vizibilă pe site. Ori ideea că „mârşăvii” atât de grozave trebuie pur şi simplu ignorate, mi se pare o gravă eroare de PR politic, soră cu ascunderea gunoiului sub covor.

Dezvăluirea este prezentată în diferite forme pe internet, cea mai gravă, mai abominabilă şi mai completă fiind, cred, aceea de pe „Ne-cenzurat.ro” unde apare acest articol, de data aceasta semnat şi deci asumat:

„FERITI COPIII DE CRIN ANTONESCU!”

scris de Simona Fica

Miercuri, 21 Octombrie 2009 19:15

«DOSARUL DE SECURIST AL LUI CRIN ESTE 2456sca/ DSS 01429. A FILAT MINORE, ÎNTREŢINÂND ŞI RELAŢII SEXUALE CU ELE!

Antonescu chiar a fost TURNĂTOR LA SECURITATE. Aşa cum se cunoaşte din biografia lui, după absolvirea Facultăţii de Istorie-Filosofie, cu doi ani de repetenţie, isi incepe activitatea ca profesor, mai exact în comuna Soleşti, din judeţul Vaslui, după care în comuna Niculiţei, din judeţul său natal, Tulcea. Pentru a merge la oraş, însă, a trebuit să facă pactul cu diavolul, fiind recrutat de Securitate. Bineînţeles că imediat după aceea, ca avantaj, se mută în Tulcea, la oraş, unde activează ca muzeograf. Numele său de sursă era Porumbacu şi cu această sursă au fost predate Securităţii comuniste o serie de note informative pentru care mai primea şi bani. Practic, erau plătite într-un soi de „acord”, la bucată.

Dat fiind faptul că avea nevoie de bani, Antonescu a început să trimită cât mai multe note informative şi cât mai „poetic” realizate, adică cuprinzând o serie de invenţii şi de născociri, care nu aveau nimic de-a face cu realitatea despre diverşi oameni care erau în anturajul său, prieteni sau duşmani. Acest lucru il afirm chiar ofiterul al carui informator era… „Motivat de bani – pentru fiecare notă informativă primea 300 de lei de pe vremea lui Ceauşescu, în condiţiile în care un salariu de profesor era cam de 2.000 de lei, deci era plătit bine, Crin Antonescu a început să imi furnizeze din ce în ce mai multe astfel de note informative, majoritatea, inventate, ca în literatură, la care pretindea că se pricepe, despre oameni reali din anturajul său (colegi, prieteni, iubite etc)”, spune Ioan Ichim, cadru al Securitatii tulcene.

Cum aceste note informative începeau să fie din ce în ce mai multe, se pare că locul iniţial de întâlnire şi de predare, restaurantul Danubius din Tulcea nu a mai fost suficient, astfel încât Securitatea l-a invitat la un apartament conspirativ, unde să-si predea notele, respectiv pe strada Păcii. „Banii pentru imaginaţia sa bolnavă şi-i primea prin CEC, fiind depuşi în contul său, la CEC Tulcea de pe strada Isaccei” isi aminteste fostul sef al lui Ichim, Pavel Ionescu. „Avea o fire care „ştia” să se bage în sufletul tău cu forţa, pentru a se face apreciat, deosebit de „prietenos” cu toată lumea, nu fără interes desigur, asa cum a rămas până azi” spune aceeasi sursa din fosta Securitate a Statului.

„Dosarul lui Crin Antonescu este unul deosebit de amplu şi are numărul 2456sca/ DSS 01429. În tinereţe, printre principalele sale atribuţii era aceea de a spiona copii, mulţi dintre ei chiar elevi de-ai săi, pentru a afla ce au părinţii lor în cap, dacă se plâng de sărăcie, dacă înjură partidul, dacă nu sunt de acord cu Ceauşescu etc. Bineînţeles că pe lângă ceea ce-i spuneau adolescenţii oamenilor din Tulcea, le mai lînflorea şi el. În paralel, a dus o viaţă amoroasă deosebit de tumultoasă, la vremea respectivă fiind cercetat de militie pentru intretinere de relaţii cu minore”.

Astfel încât, aşa cum Securitatea cunoaşte, el are chiar şi un copil din flori, un băiat, pe nume Andrei, conceput cu o minoră. Pentru a musamaliza cazul, la vremea aceea mai-marii Securitatii au aranjat fetei o căsătorie de formă cu un cetăţean moldovean. Femeia se numeste Slavka Popov, iar soţul său, Ioan Atodiresei. Andrei Atodiresei, în vârstă acum de aproximativ 23 de ani este de fapt fiul lui Crin Antonescu, despre care nimeni în afară de părinţi şi de Securitatea din România nu cunoaşte absolut nimic.

Activitatea de turnătorie a lui Crin Antonescu, în special cea legată de copii nu s-a oprit aici. I s-a dat misiune să se ocupe de copiii ai căror părinţi erau urmriţi de Securitate, cu care avea abilitatea de a se împrieteni repede, făcându-li-se „simpatic”. (va urma)»

Desigur că mulţi vor fi oripilaţi de acest text, fie pentru că îl vor crede, fie pentru că îl vor considsera o abjectă calomnie.

Candidatul la preşedinţia României  Crin Antonescu (sau C.N.S.A.S.-ul) are obligaţia politică şi mai ales morală să ia o atitudine şi să dezmintă aceste acuzaţii.

Sau nu.

________________________________________

P.S. – Trebuie să menţionez neapărat că, prin modestele mele posibilităţi de informare on-line, adică cu toate combinaţiile de google search, nu am găsit nicio dezminţire privind această gravă acuzaţie.

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009