Sunt, în general, un tip circumspect. Credinţele mele se opresc la Dumnezeu. Nu cred în „fenomene”, în zodii, în dat în bobi, în organizaţii, secte sau în paranormal. Nu cred nici în chemări la luptă, în mobilizări şi, mai ales, nu cred în campanii. Colectivismul îmi repugnă. Civismul meu se manifestă în plan individual şi mă feresc să activez social, să semnez petiţii, apeluri sau convocatoare. „Hei-rup”-ul coral îmi displace.
Trăim într-o perioadă în care, eu personal, nu mai am puterea sau naivitatea de a da gir, de a acorda prezumţia de nevinovăţie. Am fost adus în situaţia (tristă) de a vedea în toate fundaţiile, în organizaţiile nonprofit şi în toate acţiunile caritabile sau benevole doar surse de muls pentru nişte şmecheri venali puşi pe învârteli lucrative. Recentele mascarade gen „Noi vrem respect”, „Solidari cu judecătorii”, „Spune şi tu” sau „Manifestul Svet” mi-au întărit convingerea că nimic nu mai este sfânt în ţara aceasta. Ceea ce transcende percepţia mea empirică îmi devine suspect.
Nu ştiu foarte bine absolut toate dedesubturile cazului şi nici motivele care l-au determinat pe domnul Teodor (Doru) Mărieş să declare şi să ţină o grevă a foamei care astăzi dureză, cred, deja de 68 de zile. Nu mă interesează acum să-l cred pe el sau pe Ion Iliescu. Mă interesează să nu moară un om.
Ştiu însă că, recent, preşedintele Traian Băsescu a bătut cu pumnul în masă în faţa unor magistraţi, fiind bineînţeles pus la stâlpul infamiei de mai toată buruiana (era să zic „floarea”) mass mediei pentru un asemenea „tupeu”. Ce vroia şi ce spunea, în fond, „dictatorul”?
«Nu mă confundaţi cu un ziarist căruia îi faceţi o declaraţie. Vorbiţi cu şeful statului, care vă spune aşa: au murit 1.600 de oameni la Revoluţie, iar voi închideţi dosarul. Aveţi soluţie sau nu?! Au murit oameni la mineriada din 13-15 iunie. Ce vreţi să spuneţi, că vă impun o soluţie ?! Vă impune realitatea să spuneţi dacă s-au împuşcat singuri oamenii sau au fost împuşcaţi de cineva. Nu mă confundaţi cu ziarişti cărora le faceţi declaraţii să fiţi prinsă pe telex.»
Declaraţia preşedintelui datează din 8 septembrie 2009.
Pe 9 septembrie, CSM recomandă Parchetului General să desecretizeze toate dosarele din procesul Revoluţiei din 1989.
În plenul parlamentului, câteva zile mai târziu, Băsescu readucea în discuţie problema:
«O nemulţumire a mea este nefinalizarea dosarelor Revoluţiei. Eu nu cer justiţiei o anume soluţie, ci cer justiţiei să de o soluţie. Lucru care este obligată să îl facă.»
Doru Mărieş face greva foamei din cauza acestor dosare.
Putea, însă, să o facă şi pentru orice alt motiv.
Observ, fără surprindere, că prea cinstiţii liberali, altădată portstindardul luptei pentru adevărurile revoluţiei şi ale mineriadelor, de când se lasă pupaţi duios pe frunte de Ion Iliescu nu mai sunt interesaţi decât de jocuri şi manevre politicianiste meschine, de retorici ca la uşa cortului şi de idei prin care România este târâtă într-o criză totală. Arhanghelul Crin ori are treburi mai importante decât o viaţă de om (de exemplu proptirea unui incompetent la BNR), ori nu e în stare să se lase ostenit nici măcar de o soartă, darămite de 22 de milioane de sorţi ale unora care nici măcar nu-i sunt amante.
Am văzut scrisoarea domnului Dorin Tudoran în favoarea lui Mărieş. Am văzut apelurile unor organizaţii şi ale unor sindicate, precum şi articole de presă. N-am văzut încă nimic la televizor, în schimb. Iliescu este în continuare (şi dacă vom vota aiurea va fi definitiv) un tabu. Televiziunile aşteapta, de pe creanga lor, ca Teodor Mărieş să moară. Dacă se poate cam pe la ora 17:00, 17:05, pentru un direct cu Prelipceanu şi Dana Grecu la faţa locului.
Nu mă alătur acţiunilor declanşate, nefiind în cunoştinţă de cauză, dar cred cu putere că lumea în general şi cineva în particular va trebui să vadă cum un om chiar este pe cale să moară în numele unei idei, al unui ideal, al unui scop, indiferent care ar fi acesta.
De aceea arăt aceste fotografii şi aici, pe acest încă modest blog.
Dacă domnul Mărieş moare, cineva va trebui să dea socoteală.
Probabil ACELAŞI CINEVA!
***
© Alexandru Dan Mitache • 2009
Alexandru Mitache's Blog 
si eu sunt la fel de circumspecta, nici eu nu am auzit de acest domn pana de curand, desi am fost implicata intr-o serie de acte de condamnare a comunismului. insa intre a crede pe cineva si a-l crede pe ion iliescu, iau intotdeauna partea celeilalte parti.
vreau nu doar ca dosarele Revolutiei si ale Mineriadelor sa fie finalizate. vreau ca toti fostii securisti sa fie deconspirati si sa se treaca la lustratie. vreau, in numele celor care au suferit la Pitesti, in numele lui Tudor Greceanu, in numele lui Tutea, in numele tuturor celor care au murit luptand impotriva comunismului sa se faca dreptate. si oameni ca Plesita sa nu mai moara linistiti! si nu, nu am trait comunismul cu adevarat, am nici 30 de ani, dar m-am saturat de ipocrizie si de refuzul nostru de a ne privi istoria in fata. cer prea mult?
Bun venit! Multumesc pentru comentarii.
Cred, insa, ca ceea ce va doriti este prea mult pentru situatia in care ne aflam. Din pacate.
multumesc de bun venit, recunosc ca nu este chiar prima oara cand vizitez acest blog via alexa sau forumul rtv (insa pana acum am fost mai mult un observator pasiv, ca si pe forum citesc… atmosfera). de obicei trece ceva timp pana ma acomodez, insa va apreciez sinceritatea (desi in cazul meu puteti renunta la formalisme, traiesc intr-o tara a carei limba nu accepta pronumele de politete si a ajuns sa mi se para uneori artificios) si ma simt in largul meu lecturandu-va.
cat despre comentariu, stiu ca m-am infierbantat si stiu ca din pacate idealismul meu nu se potriveste situatiei din Romania. insa nu ma pot abtine sa sper ca intr-o zi vom ajunge in acel stadiu de normalitate in care pur si simplu sa refuzam sa facem loc in spatiul public unor indivizi-relicva. ma ingrozeste cand vad ca unei generatii de comunistoizi ii urmeaza una a progeniturilor lor in vreme ce oameni care au supravietuit calvarului comunist sunt ucisi de indiferenta asa-zisei democratii.
Herta Muller, o scriitoare de o profunzime extraordinara, descrie in cartile ei calvarul mizeriei comuniste. insa pana nu i-au acordat strainii Nobelul, la noi nici nu s-a vorbit de ea, am ramas stupefiata sa aud cum oameni care recunosteau ca nu au citit-o deloc (desi cartile ei sunt disponibile si la biblioteci publice) isi dadeau cu parerea si vorbeau cu frenezie despre „romanca noastra” in prime time. „romanca noastra” nemtoaica m-a facut candva sa inteleg pentru prima data cum a fost distrus si dramul de curaj pe care l-am avut ca popor, cat de mult s-a putut plati in Romania pentru verticalitate si cat de greu le-a fost celor care au indraznit sa se opuna.
nu stiu, mea culpa, cine este domnul Maries si ce a facut pana acum. insa simt ca acest om face parte dintre cei care lupta onest pentru o libertate in care crede, un om care pariaza totul pe o carte, un om pe care, la fel cum s-a intamplat cu Herta Muller, il tratam cu indiferenta. imi este groaza sa ma gandesc, asa cum ati scris si in postare, la cele 15 minute de glorie pe care le va primi in caz ca va muri, dupa care se vor gasi acei gica contra de serviciu (+ „marele om politic” ilici) sa arunce cu mizerie si subiectul va fi uitat chiar de a doua zi.
cam cat valoreaza viata unui om in Romania?
Viaţa unui om în România valorează fix o pungă de făină. Atât cât primeşte cu mâna întinsă în campaniile electorale pentru a-l vota pe domnul Politicescu. Preţul pe care el însuşi şi-l pune atunci când acceptă aceste daruri pline de cinismul celui care ştie că nu ideile, proiectele şi buna credinţă (chestiuni de care duce lipsă în egală măsură) îi vor aduce voturile pentru a-şi derula liniştit afacerile din fotoliul de parlamentar. Punga de făină pentru care românul se calcă în picioare, pentru care este oricând dispus să dea un cot în gura celui de lângă el. Cât valorează viaţa lui Doru Mărieş? Cât toată România post-decembristă.
teribil de trist comentariul dvs. insa perfect justificat. deunazi am sunat acasa, undeva in Transilvania si mi s-a spus ceva de genul „am auzit ca astia din sud voteaza numai daca sunt platiti!”. trist…